Un anunț ciudat, venit ieri într-un mod la fel de neortodox: aflăm că Laura Kovesi a contestat demiterea sa la CEDO, grație unei întrebări adresate oficial, prin legea transperenței, de către un post de radio extrem de deschis de-a lungul anilor față de fosta șefă a DNA. Întrebări legitime: de ce a făcut asta ”zeița” anticorupției, de ce abia acum și de ce s-a difuzat știrea în acel mod atît de ceremonios? Un răspuns plauzibil e că Laura Kovesi face un ultim serviciu statului-paralel, ajuns nițel la ananghie.

Ce aflăm din răspunsul oficial al Parchetului General oferit postului Europa FM ca urmare a solicitării acestuia:

”Cu referire la cererea adresată instituției noastre și înregistrată la Biroul de informare și relații publice cu numărul de mai sus, vă transmitem răspunsul furnizat de către doamna procuror Laura Codruța Kovesi:

“Am formulat în luna decembrie 2018 o plângere, în nume personal, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în care am arătat că au fost încălcate mai multe drepturi prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce privește revocarea din funcția de procuror șef al DNA ca urmare a Deciziei nr.358 din 30 mai 2018 pronunțată de Curtea Constituțională. Motivele pe care le-am invocat în acțiune au vizat faptul că, prin decizia sa, Curtea Constituțională a hotărât revocarea din funcție, deși, nu am avut calitatea de parte în conflictul soluționat de instanța constituțională, nu am fost citată în fața Curții Constituționale și nu am avut posibilitatea de a avea cel puțin calitatea de “intervenientă” pentru a exprima un punct de vedere în apărarea mea.

Decizia Curții Constituționale nu a putut fi contestată, inexistența unei căi de atac fiind stabilită de însăși motivarea Deciziei Curții Constituționale. Astfel, am reclamat și faptul că nu există în dreptul intern un temei de drept prin care să poată fi exercitată o cale de atac împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 358 din 30 mai 2018. În procedura în care Curtea Constituțională a emis Decizia nr. 358 din 30 mai 2018 nu au fost respectate garanțiile unui proces echitabil, sub aspectul accesului la un tribunal, având în vedere că nu există în dreptul intern “un recurs efectiv”, un temei de drept și o procedură internă bazată pe criterii obiective care să îmi ofere dreptul la o contestație privitoare la drepturile și obligațiile cu caracter civil referitoare la măsurile disciplinare dispuse de ministrul justiției și decise de Curtea Constituțională printr-o decizie definitivă, fără cale de atac ”.

Autoarea solicitării către Parchet e ziarista Europa FM responsabilă cu interviurile – nu puține- ale fostei șefe a DNA acordate radioului respectiv. Era nevoie de o adresă oficială pentru ca Laura Kovesi să-i confirme informația că s-a adresat CEDO?
În mod firesc, nu.
Demersul Laurei Kovesi e, în principiu, păgubos, dacă nu chiar neavenit. CEDO nu se ocupă de modificări ale legislațiilor naționale, iar CCR nu avea cum să o audieze pe Kovesi pentru că nu se ocupă de persoane, ci de legi, validări de alegeri și de anumite situații bine reglementate. (Să mai amintim că Laura Kovesi a refuzat de vreo 4 ori să dea explicații Parlamentului?)
Chiar și dacă nu ar fi așa, un proces la CEDO durează între 5 și 7 ani cel puțin, presupunînd că solicitarea ar fi admisă, prin absurd.
În condițiile în care susține că nu solicită nici despăgubiri materiale, nici eventuala reîncadrare în post, la ce i-ar servi Laurei Kovesi o victorie la CEDO prin anul 2026?
Răspunsul e simplu: la nimic.

Și totuși, e greu de crezut că ea s-ar fi înhămat de pomană la acest demers.
Există un aspect al plîngerii care ar putea justifica gestul fostei șefe a DNA.
Cheia problemei pare a fi formularea ”nu există în dreptul intern “un recurs efectiv”, un temei de drept și o procedură internă bazată pe criterii obiective care să îmi ofere dreptul la o contestație”.

A fost nevoie să dea piept cu propria-i demitere pentru ca eminenta juristă Kovesi să descopere, după amar de ani, că legislația de la noi nu dă posibilitatea procurorilor șefi să conteste demiterile. Și a fost nevoie de cîteva luni de zile pînă să-i vină ideea contestării la CEDO, cu doar cîteva zile înainte de a expira termenul limită de 6 luni.

În realitate, nu atît Kovesi e îngrijorată de acest aspect – oricum nu se mai poate face nimic pentru ea, cum singură admite – cît statul-paralel. Sistemul instaurat și consolidat după 2004 și bazat pe controlul politicii și al afacerilor prin intermediul procurorilor se confruntă cu perspectiva extrem de neplăcută de a-și vedea pîrghiile de forță zburătăcite de factorul politic.
A fost Kovesi, urmează Lazăr și cine mai știe cine și cîți.

Perspective negre pentru deep state.

Plîngerea lui Kovesi nu reprezintă un semnal pentru CEDO, total în afara problematicii.
Ci pentru partidele de opoziție, în frunte cu PNL și USR.
Care partide trebuie să inițieze urgent o procedură de introducere în legislație exact a solicitării fostei șefe a DNA, adică o procedură prin care demiterile de procurori-șefi să poată fi contestate.
Odată introdus în parlament un asemenea proiect, va trece tacit în 45 de zile de o cameră, rămînînd ca decizia finală să se ia în cealaltă. Chiar dacă PSD-ALDE încă dețin majoritatea în parlament, o conjunctură favorabilă adoptării unei asemenea modificări a legislației va veni, orice s-ar întîmpla, mult înaintea unei ipotetice decizii a CEDO.

Rămîne de văzut, în perioada imediat următoare, care dintre partidele apropiate statului paralel vor ridica mănușa aruncată subtil, prin intermediul lui Kovesi, și se vor grăbi să anunțe inițierea proiectului. Subtil e un fel de a spune, pentru că ideea răspîndirii informației printr-un comunicat oficial al Parchetului General, la cererea Europa FM și nu printr-o simplă declarație ori interviu, are menirea de crea public impresia că întreaga instituție a procurorilor e în asentimentul ex-șefei DNA.

Singura întrebare rămasă e: va fi o chestiune de luni, de săptămîni, ori doar de zile pînă cînd șaua bătută de statul-paralel va fi pricepută de partidele mult iubitoare de procurori? (Bogdan Tiberiu IACOB)