Anchete
Şeful DNA Ploieşti, Lucian Onea şi Mircea Negulescu, urmăriţi penal/Incisiv de Prahova iar a avut dreptate – Comisarul de Prahova
Așa cum v-am arătat în articolul anterior (https://www.incisivdeprahova.ro/2018/05/17/exclusivcomunistii-cu-epoleti-din-structurile-suport-ale-aparatului-central-al-m-a-i-si-politiei-eludeaza-din-nou-constitutia-si-deciziile-curtii-constitutionale/), falșii polițiști din M.A.I. vor cu disperare să acapareze actul de Justiție și să arunce România în neagra perioadă a Evului Mediu, a Inchiziției prin suprimarea oricărei intenții a polițiștilor de a-și manifesta dreptul la opoziție (dreptul de a nu respecta acele dispoziții pe care aceștia le consideră ilegale). De fapt, pentru M.A.I. și șefii „polițiști” din M.A.I. Legea nr.571/2004 privind avertizorul public nu a existat niciodată…faptele penale/ilegalitățile comise de șefi și pilele acestora fiind repede mușamalizate de „judiciariștii” de la control intern în baza art.8 din ordinul M.A.I. nr. 190/2004, nesecret, nepublicat, inexistent juridic unde se prevede că „dacă ești diliu” nu ți se ia în considerație sesizarea. Acum înțelegeți de ce se pune accentul atât de tare pe „psihologic” în M.A.I.? Pentru ca oricare angajat de bunăcredință care află de o ilegalitate/infracțiune a „boss”-ului (dacă mai are și probe, e chiar grav) să fie trimis de urgență (eventual cu cătușe la mâini și picioare) la „psihologul de unitate” („polițist” ce se pretinde a fi psiholog) care să îl declare „inapt” (noi i-am zice „nebun”, conform „iluminaților” din M.A.I.) fiindcă, „în M.A.I., ordinul se execută, nu se discută”. Ca să vă convingeți singuri, vă atașăm acel „prestigios” O.M.A.I. nr.190/2004 dar și „procedura de soluționare a petițiilor” uzitată de DGPMB.
Aceasta este încă o dovadă irefutabilă a faptului că M.A.I.-ul a ajuns în mâinile unor „minți mici” ce se rezumă exclusiv la rezolvarea problemelor personale și de grup organizat (infracțional îl considerăm noi), mușamalizarea încălcărilor Legii la umbra „dispoziției/ordinului mahărului polițist/politician”.
Ca drept dovadă a faptului că M.A.I.-ul a încăput în mâinile „miniților mici”, în anul 2015 ex-ministrul Oprea emitea, fără niciun fundament în Lege, Ordinul nr.23/2015 privind activitatea de psihologie. Abia în anul 2016, ca urmare a deciziilor CCR nr.172/2016 și 244/2016, ex-ministrul Tobă a modificat Legea organică 360/2002 prin OUG nr.21/2016 (cu încălcarea art. 73 și 115 Constituție) – este interzisă modificarea unei legi organice/o instituție constituțională (precum poliția instanțelor) prin OUG și nu prin Lege. Așadar, „iluminații” din M.A.I. au emis mai întâi ordinul 23/2015 și abia apoi și-au creat „propriul cadru legal” (OUG nr.21/2016) prin încălcarea Constituției României. Mai poate avea cinvea încredere în acceastă instituție cu asemenea „iluminați” ale căror portmonee „crapă”, la propriu, de la salariile, primele și, ulterior, pensiile uriașe pe care le primesc pentru a comite asemenea ilegalități, monstruozități juridice?
Partea cea mai dureroasă este că, în M.A.I., sindicatele (mai ales cele „reprezentantive”) sunt „mute”, acestea rezumându-se la „chițăit” în spațiul public pe motiv că MAI doar „bagă pumnul în gura polițișitlor și sindicaliștilor”, fără a spune și adevărurile ascunse (precum acest OMAI nr.190/2004). Și, nici nu prea ar avea cum să fie altfel din moment ce la conducerea majorității sindicatelor (cu precădere a celor „reprezentative”) tronează, în continuare, pensionari M.A.I. obișnuiți cu „sărutatul dreptei Tatălui pentru un pumn de arginți/un șut «părintesc în părțile moi ale corpului» ca și aviz la obținerea de foloase personale pentru «sindicaliștii deosebiți»”.
Tocmai de aceea, Incisiv de Prahova a formulat și trimis către M.A.I. o solicitare pe marginea modificărilor ilegale, neconstituționale, ce au fost propuse și promovate de M.A.I. pentru amendarea actualului statut al polițistului „pe repede-‘nainte”. „De ce?” o să ne întrebați… „Fiindcă impasibilitatea noastră va naște monștrii și mai mari decât cei actuali. Fiindcă dezinteresul pe care îl manifestăm față de cel de lângă noi ne va arunca, iar, în bezna istoriei de care tot încercăm să scăpăm. Fiindcă, altfel, nu vom evolua niciodată ca și societate.”
De aceea, facem un apel public către toți angajații M.A.I. de bună credință, cetățenii țării, reprezentanții societății civile, mass-media, Avocatul Poporului, să se implice în procesul de transparență decizională inițiat de M.A.I. pentru amendarea ilegală a statututlui polițistului (și nu numai) formulând propuneri și observații pe marginea proiectelor de Lege/Oug etc., tocmai pentru a se îmbunătăți cadrul legislativ actual, serviciul public polițienesc și serviciile publice oferite de instituțiile românești (în general), nicidecum să așteptăm impasibili „să vedem” dacă satisfacem/nu interesele personale și de grup ale unor indivizi care emit proiecte ce ulterior devin Legi care îi favorizează…
Cel mai grav este faptul că, începând cu anul 2016 (și, dacă se adoptă și această proiecție de Oug) „infractorii cu epoleți P.C.R.-iști” pot comite ilegalități/infracțiuni/abuzuri fără să fie sancționați mergându-se pe considerentul că: „petentul e nebun, fiindcă așa l-am găsit noi, cu psihologii noștrii ” (polițiști ce se prefac că sunt psihologi) iar sesizarea și probele se clasează imediat, „infractorii cu epoleți p.c.r.-iști” bucurându-se, în continuare, de averile și beneficiile dobândite fraudulos.(Irinel I.).
Către
Doamna Carmen DAN
-MINISTRUL AFACERILOR INTERNE-
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
Subscrisa, Ziarul Incisiv de Prahova, prin director general Ec Adrian Radu,
Având în vedere prevederile: art.1 alin.(3), art.2 alin.(2), art.30,31,51-57 Constituție și cele ale Legii nr.52/2003 coroborate cu prevederile legii nr.544/2001,
Întrucât la data de 15 mai 2018 orele 1151 a fost postat pe sitte-ul M.A.I. proiectul de ordonanță de urgență pentru modificarea legii nr.360/2002 privind statutul polițistului,
Având în vedere că M.A.I.-ul continuă să recruteze și să promoveze forță de muncă după aceleași tipare anterioare lui decembrie ’89, fără discernământ juridic respectiv social-economic și, mai ales, fără nicio susținere în nevoile economiei românești,
Pentru că actuala legislație a polițiștilor (OUG nr.30/2007, Legea nr.218/2002, Legea nr.360/2002, OUG nr.104/2001 și Legea nr.364/2004) încalcă art.14 C.E.D.O., art.41 alin.(1) și art.130 Constituție în sensul că funcționarii din structurile suport și șefii din M.A.I. beneficiază ilegal, discriminatoriu, de statutul polițistului fără a îndeplini nicio atribuție de polițist (art.26 alin.(1) din Legea nr.218/2002 și cap.IV din OUG nr.104/2001) având drept scop acest „beneficiu al statutului polițistului”: imixtiunea în actul de Justiție (intervenția nepermisă în dosarele aflate pe rolul: Poliției Judiciare, Parchetelor și Instanțelor de Judecată), beneficierea de dreptul la pensie al polițistului „din stradă” respectiv „din frontieră” (precum vârsta de 47 de ani) pentru atribuții de poliție inexistente etc.
Având în vedere că, în M.A.I., se regăsesc „de-a valma”: medic-polițist și medic-personal contractual, psiholog-polițist și psiholog – personal contractual, consilier juridic-polițist respectiv personal contractual și funcționar public ș.a.m.d. în aceeași structură/„unitate” de poliție, fără niciun raționament juridic ci doar pentru a satisface interesele personale ale unor indivizi din birourile M.A.I. și Poliției (structurile suport),
Pentru că nicio Lege nu definește: „unitatea” și nici „structura” de poliție lăsând loc arbitrariului și abuzurilor unor personaje ajunse/numite/împuternicite „șefi” să emită „dispoziții legale” respectiv ministrul M.A.I. emite „ordine” și „instrucțiuni” pentru a suplini ambiguitatea legii în sensul acordării de puteri sporite unor ne(in)competenți ajunși vremelnic „șefi-polițiști” dar care conduc despotic/tiranic „activitatea de poliție” (normarea amenzilor ce trebuiesc acordate cetățenilor, normarea dosarelor penale, normarea urmelor/probelor ce trebuiesc ridicate de la fața locului, îmbolnăvirea, la ordin, a polițiștilor sănătoși care au puncte de vedere divergente față de cele ale șefilor ș.a.m.d.),
Întrucât nici până în prezent Poliția Judiciară nu are reprezentant la nivelul Aparatului central al M.A.I. (s-a dorit, inițial, ca DGA să fie acest reprezentant însă, prin modificarea HG nr.416/2007 a fost subordonată, ilegal, Aparatului central al M.A.I.) – în prezent, în Aparatul central al M.A.I. nu există niciun reprezentant/nicio reprezentare al/a Poliției Judiciare,
Având în vedere că subscrisa a criticat, public, acest proiect de modificare a Legii nr.360/2002 (https://www.incisivdeprahova.ro/2018/05/17/exclusivcomunistii-cu-epoleti-din-structurile-suport-ale-aparatului-central-al-m-a-i-si-politiei-eludeaza-din-nou-constitutia-si-deciziile-curtii-constitutionale/) în care s-a evidențiat faptul că proiectul de oug privind modificarea Legii nr. 360/2002 contravine și art. 73 și 115 Constituție,
Întrucât M.A.I., prin proiectul de ordonanță de urgență dorește: inhibarea, terorizarea, polițiștilor „deschiși la minte” prin dezvoltarea și impunerea cutumei: „dacă nu faci ce vrea șeful de sus, te sancționăm/excludem” respectiv favorizează hărțuirea polițiștilor care respectă legea și nu dispozițiile ilegale ale șefilor (o vădită încălcare a actualelor prevederi ale: Legii nr.571/2004 privind avertizorul public, art.45 alin.(3) din Legea nr.188/1999, art.4 și 5 din Legea nr.360/2002, art.3 lit.a)-f) din legea nr.188/1999 respectiv art.22 și 23 din HG nr.991/2005) facilitând astfel „hărțuirea la locul de muncă” a acelor polițiști care evidențiază abaterile de la lege a: colegilor/superiorilor lor respectiv solicită soluționarea problemelor (sindicaliștii/reprezentanții angajaților onești),
Având în vedere că în M.A.I. s-a concretizat „munca la negru” prin: neacordarea de timp liber corespunzător angajaților respectiv neremunerarea orelor suplimentare lucrate, toate acestea la umbra „nevoilor operative” și prin norme clasificate precum OMAI nr.S/108/2011. Concret, angajații M.A.I. nu au dreptul la respectarea vieții private (art.8 CEDO) dat fiind incompetența magistrală a factorilor de decizie din M.A.I. și Poliție în gestionarea resurselor umane (încadrarea și promovarea polițiștilor) dar și a resurselor financiare ale instituției,
Întrucât și în prezent polițiștii sunt obligați să lucreze în condiții inumane (spații insalubre, autospeciale vechi și defecte, lipsa materialelor necesare investigării criminalistice, lipsa rechizitelor și tehnicii de calcul respectiv uztilizarea de tehnică de calcul veche și programe informatice piratate – fără licență, lipsa protecției polițiștilor din Centrele de Reținere și Arest Preventiv),
Pentru că nici în prezent polițiștii nu beneficiază de sprijinul, odată în carieră, pentru cumpărarea/construirea unei locuințe proprietate personală evidențiindu-se (din anul 2002, odată cu adoptarea Legii nr.360/2002-prezent) nu doar incompetența și indolența polițiștilor de birou din M.A.I. ci și a miniștrilor de interne ce s-au perindat la conducerea M.A.I. față de respectarea acestui drept fundamental al polițiștilor (dreptul la întemeierea unei familii, drept ce incumbă și siguranța și stabilitatea în funcție a polițistului),
Întrucât și în prezent polițiștii sunt obligați să suporte costurile aferente chiriilor imobilelor din fondurile personale dat fiind faptul că Legea nr.360/2002 prevede, încă, acordarea acestei indemnizații prin raportare la procent in salariu nicidecum la valoarea contractelor de închiriere – astfel, polițiștii debutanți primesc o indemnizație de chirie de cca 4-500lei/lună iar șefii o indemnizație de chirie de cca 3-4.500lei/lună. Concret, polițiștii cu funcții de execuție plătesc diferențele pentru închirierea unui apartament/imobil iar șefilor acestora le sunt acordate sume suplimentare (indemnizații pentru chirie mai mari decât valoarea contractelor de închiriere),
Având în vedere că decontarea cheltuielilor pentru transport a angajaților M.A.I. este efectuată, încă, disciriminatoriu (în funcție de „criteriul primordial”: mutarea în interesul serviciului/numirea în prima funcție) nicidecum în baza criteriului: necesitatea instituției ca angajatul M.A.I. să beneficieze de transport gratuit/decontat pentru orice deplasare ce incumbă soluționarea misiunilor specifice de: pază, protecție, apărare, soluționare a sesizărilor cetățenilor
Și, nu în ultimul rând, dat fiind „parteneriatul strategic” dintre M.A.I. și organizațiile sindicale din M.A.I. ce evidențiază o tot mai mare distanțare (în opinia noastră, o corupție respectiv corupere a liderilor sindicali/reprezentanților sindicatelor, în cea mai mare parte pensionari M.A.I.) de nevoile și problemele cu care angajații M.A.I. se confruntă la locul de muncă respectiv prin prisma domeniului de activitate specific polițienesc (art.26 alin.(1) din Legea nr. 218/2002 și cap.IV din OUG nr.104/2001),
Vă solicităm, următoarele:
- anularea proiectului de oug pentru modificarea Legii nr.360/2002;
- amendarea OUG nr.30/2007, OUG nr.104/2001, Legii nr.360/2002 și a Legii nr.218/2002 în sensul adaptării acestora la nivelul cerințelor societății moderne nu al intereselor polițiștilor de birou (structurile suport) așa cum se întâmplă în prezent prin :
- eliminarea beneficiului ilegal al „statutului polițistului” pentru atribuții de poliție inexistente;
- eliminarea beneficiulului ilegal al vârstei de pensionare a polițiștilor „din stradă” respectiv „din frontieră” de către falșii polițiști din structurile suport (deși desfășoară exclusiv muncă de birou și se pot pensiona cu ușurință la vârsta de 65/70 de ani, aceștia s-au pensionat anticipat și/sau „la împlinirea vârstei de 47 de ani” pentru atribuții de poliție inexistente;
- eliminarea beneficiulului ilegal al salarizării și premierii polițiștilor „din stradă” respectiv „din frontieră” pentru atribuții de poliție inexistente ce se acordă falșilor polițiști din structurile suport ale M.A.I. Acestea nu se vor mai acorda pentru atribuții comune (secretariat, resurse umane, financiar-contabil, șofer, administrativ-logistic) respectiv atribuții ce necesită avizare conform legii nr.200/2004 (medical, psihologic ș.a.m.d.);
- cercetarea disciplinară a polițiștilor se va dispune doar dacă sunt încălcate dispozițiile Legii, sesizarea privind posibilele încălcări ale Legii de către polițist fiind însoțită exclusiv de probe nicidecum doar în baza unor alegații și dorințe de răzbunare a șefului astfel cum se întâmplă în prezent.
Concret, actualul cadru legislativ polițienesc evidențiază faptul că M.A.I.-ul nu s-a reformat după perioada comunistă, din contră susține discriminarea în muncă și imixtiunea ilegală a șefilor respectiv personalului din structurile suport în actul polițienesc și a actului de Justiție cu încălcarea: C.E.D.O., C.D.F.U.E. și a Constituției României. Falșii polițiști din structurile suport ale M.A.I. beneficiază, ilegal, de posturi și funcții „de poliție” în statele de organizare emise de/în M.A.I. generând un deficit de personal polițienesc uriaș „în stradă” și „în frontieră” dar, mai ales, numirea în astfel de funcții a unor neprofesioniști (ne(in)competenți), aspect care creează disfuncționalități majore serviciului polițienensc și, implicit, cetățeanului și instituțiilor statului român.
- eliminarea polițiștilor din structurile suport ale M.A.I. din actualul statut al polițistului (medicul-polițist, contabilul-șef polițist, psihologul polițist consilierul juridic-polițist etc.). Este inadmisibil ca „polițiștii de birou” să beneficieze de: uniforma și legitimația polițistului „din stradă”/„din frontieră”, salarizarea și premierea polițistului „din stradă”/„din frontieră”, dreptul de/la pensie al polițistului „din stradă”/„din frontieră” petnru atribuții polițienești inexistente, în condițiile în care în M.A.I. se regăsesc atât polițiști-medici cât și polițiști-personal contractual ș.a.m.d.;
- eliminarea funcțiilor de polițist-demnitar și polițist-secretar general respectiv secretar general adjunct dat fiind atât regimul incompatibilităților cât și a faptului că polițiștilor și demnitarilor le este interzis să ocupe funcții de demnitate publică;
- eliminarea „corpului agenților” și a „corpului ofițerilor” de poliție întrucât munca de poliție este una și aceeași. munca de poliție, conform Legii (364/2004, 218/2002, CPP, OUG nr.104/2001) se efectuează de polițiști nicidecum de agenți sau ofițeri. Vechimea și experiența în muncă a polițiștilor nu au nicio legătură cu această militariare mascată a profesiei de polițist menținută în continuare de actuala Lege nr.360/2002;
- să emiteți noi proiecte de acte normative pentru amendarea/abrogarea actualei legislații a polițiștilor (OUG nr.30/2007, OUG nr.104/2001, Legii nr.360/2002 și a Legii nr.218/2002) dat fiind și prevederile: art.1 alin.(3)-(5), art.2 alin.(2), art.4 alin.(2), art. 15, art.26, art.41 alin.(1) art.73, art.130 și 131 alin.(3) Constituție în care să implementați și criticile subscrisei referitoare la: sancționarea imixtiunii șefilor/altor factori în dosarele poliției judiciare, acordarea drepturilor polițiștilor fără discriminări, respectarea și ocrotirea vieții private a polițiștilor (implicit membrilor familiilor polițiștilor);
- să ne comunicați modul în care ați înțeles să soluționați prezenta;
- să ne transmiteți invitația/invitațiile la dezbaterile organizate de MAI cu organizațiile profesionale și sindicale pe marginea modificării legislației polițiștilor la adresa de e-mail incisivprahova@gmail.com pentru ca persoana/persoanele desemnate de subscrisa pentru susținerea formulărilor din prezenta;
- să ne transmiteți invitația/invitațiile la dezbaterile organizate de MAI pe marginea modificării legislației polițiștilor la adresa de e-mail incisivprahova@gmail.com pentru ca persoana/persoanele desemnate de subscrisa să susțină în cadrul dezbaterilor necesitatea intrării în legalitate a M.A.I. și Poliției (respectarea CEDO, CDFUE, Constituției) și, implicit, soluționarea problemelor profesionale ale polițiștilor.
Suplimetar, cu respect vă solicităm să nu permiteți accesul pensionarilor M.A.I. la dezbateri organizate de M.A.I. (Legea nr.62/2011, Legea nr.52/2003 etc.) a acelor angajați în organizațiile sindicale respectiv lideri sindicali pensionari M.A.I., precum: Coarnă Dumitru, Surugiu Iulian, Păscuț Emil, Șerbănescu Marin etc.) întrucât, în opinia noastră, aceștia nu reprezintă interesele organizațiilor sindicale și nici ale membrilor de sindicat.
Totodată, având în vedere că în M.A.I. „se practică” înscrierea unui angajat la 2 sau mai multe sindicate, cu respect vă solicităm să îi verificați pe toți liderii din sindicatele M.A.I. în programul informatic MAYSAL conceput și monitorizat de M.A.I. pentru salarizarea angajaților proprii (ocazie cu care sunt reținute cotizațiile lunare pentru organizațiile sindicale), în vederea stabilirii dacă lideri dintr-o organizație sindicală sunt înscriși și în altă organizație sindicală – încălcarea regimului incompatiblităților care atrage nulitatea înscrisului (a se vedea și cazul d-lui Nedelcu Cătălin, președinte S.P.R. „Diamantul” care, la data la care a fost ales președinte SPRD-Ialomița și, ulterior, desemnat de dl. Păscuț Emil la conducerea SPR „Diamantul”, era înscris și în SNPPC – posibil și în prezent să figureze înscris în ambele sindicate) – https://www.incisivdeprahova.ro/2018/05/14/exclusivinterviu-despre-cum-au-reusit-nedelcu-catalin-presedintele-actual-s-p-r-diamantul-si-pascut-emil-ex-presedinte-s-p-r-diamantul-sa-puna-pe-b/.
Apreciem că pensionarii M.A.I. care se regăsesc pe ștatele de plată și/sau certificatele de grefă emise de instanțele de judecată pentru organizațiile sindicale, ascund faptul că urmăresc doar interese proprii pe care le pot soluționa cu oficialii M.A.I. prin „trocuri” (satisfacerea unor nevoi/interese personale ale liderilor acestor organizații) și care nu corespund mandatelor cu care organizațiile sindicale sunt împuternicite de membrii acestora. Totodată, opinăm că pensionarii M.A.I. ce se regăsesc și în conducerea organizațiilor sindicale respectiv pe ștatele de plată ale acestora urmăresc doar „rotunjirea veniturilor lunare” din cotizațiile mebrilor de sindicat nicidecum interesul membrilor… mai ales că „sindicaliștii pensionari din M.A.I.” sunt arhi-cunoscuți în spațiul public (nu vor nici în ruptul capului să îi lase și pe cei tineri să își evidențieze telentul sindical/de lider sindical).
Din aceste considerente, pentru a nu fi afectată legalitatea, legitimitatea și bunacredință acțiunilor întreprinse de M.A.I. respectiv a organizațiilor sindicale și a buneicredințe cu care membrii de sindicate au mandatat organizațiile sindicale, vă solicităm respectuos să nu primiți la ședințele organizate de M.A.I. (dialog social, Legea nr.52/2003 etc.): pensionari M.A.I. și nici lideri sindicali aflați în incompatiblitate (membrii în 2/mai multe organizații sindicale) ci doar lideri sindicali angajați în M.A.I. (aflați în activitate sau suspendați pentru a desfășura activități sindicale) și care nu se află înscriși în 2/mai multe organizații sindicale.
Menționăm că subscrisa s-a remarcat în spațiul public prin amendarea comportamentului ilegal/ideilor neconforme cu realitatea înconjurătoare al/ale unor oficiali/șefi-polițiști, polițiști de birou implicit „sindicaliști” din M.A.I. respectiv evidențierea „lacunelor legislative” care permit ne(in)competenților din structurile suport ale M.A.I și a șefilor-polițiști să încalce: CEDO, Deciziile Curții Constituționale a României dar, mai ales, prevederile Legii nr.24/2000 (tehnica legislativă „de bun simț” instituită de legiuitorul român) doar pentru a-și satisface interese personale/de grup prin adoptarea de norme neconforme cu realitatea și nevoile societății românești, ale unui stat de drept.
Cu stimă,
Anchete
CCR descoperă că minorii nu pot fi și infractori, și contravenienți, și vinovați de toate păcatele. Parlamentul – luat repetent la „Calitatea legii”
După ce a primit nu unul, nu zece, ci 43 de dosare legate de aceeași lege despre minori, Curtea Constituțională a României (CCR) a decis, în unanimitate, că legiuitorul a reușit performanța clasică: să scrie o lege pe care nici Constituția, nici logica, nici Codul penal nu o mai recunosc. Dezvăluirea aparține publicației Lumea Justiției, care a arătat cum a arătat „marțea neagră” juridică… într-o miercuri, 21 octombrie 2026.
„Surpriză”: CCR află că aceeași faptă nu poate fi și infracțiune, și contravenție, doar pentru că așa vrea legiuitorul
Așa cum notează Lumea Justiției, miercuri, 21 octombrie 2026, CCR a fost chemată să repare „capodopera” legislativă prin care s-a încercat modificarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Legea „de corectat minorii cu violență” a fost atacată în nu mai puțin de 43 de dosare la instanțe din toată țara. Da, patruzeci și trei. Atât de „clară” era, încât judecătorii au trimis-o pe bandă rulantă la Curte, să vadă dacă nu cumva România s-a schimbat în stat de drept… aproximativ.
CCR, cu o răbdare demnă de un terapeut de familie, a constatat că:
- Nu poți reglementa aceeași faptă și ca infracțiune, și ca contravenție, că nu e bufet suedez juridic. Curtea spune apăsat că „suprapunerea normativă” și „lipsa delimitării conceptuale” încalcă art.1 alin.(5) din Constituție – adică acel mic detaliu numit calitatea legii.
- Mai pe românește: nu poți să pui părintele în situația de a fi, în același timp, și contravenient, și infractor pentru aceeași încălcare a obligației de a participa la programe speciale de consiliere psihologică, doar pentru că legiuitorul n-a știut ce vrea să scrie.
43 de dosare cu aceeași problemă: când legea e atât de proastă, justiția o trimite la reeducare constituțională
Restul presei a povestit frumușel doar că CCR „a discutat o lege cu minori și violență”. Lumea Justiției merge la esență și arată mormanul de dosare: 43 de cauze în care aceeași lege a fost pusă sub semnul întrebării.
CCR însăși indică faptul că haosul normativ a fost atât de mare, încât:
- s-au amestecat noțiunile de „părinți” și „reprezentant legal”, încălcând exigențele de calitate a legii,
- s-a creat o imprecizie gravă în privința subiectului activ al infracțiunii de nerespectare a unei hotărâri judecătorești, ajungându-se la absurditatea logică în care rezultă că minorul sub 14 ani ar fi cel care săvârșește infracțiunea – contrar Codului penal, evident.
Curtea nu se sfiește să spună în esență:
legiuitorul nu poate reglementa răspunderea penală a unui minor sub 14 ani în contradicție cu Codul penal, oricât i-ar plăcea să dea bine în conferințe de presă cu „toleranță zero la violență”.
„Faptă cu violență”: sintagma vagă cu care voiau să trimită copiii în centre rezidențiale
Legea atacată a introdus, cu un entuziasm dezlânat, sintagma „faptă cu violență” în legătură cu obligația de a dispune plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat.
CCR constată, în comunicatul oficial citat, că:
- această sintagmă este „vag circumscrisă”,
- transformă măsura într-una imprevizibilă,
- și face dificilă identificarea clară a infracțiunilor care intră sub incidența ei.
Tradus în limbaj de pamflet: legiuitorul voia să bage copiii la centru de plasament specializat pentru „o faptă cu violență”, fără să se obosească să spună exact ce înseamnă asta. De la îmbrâncit în curtea școlii, până la agresiuni grave, totul risca să fie băgat la grămadă, după inspirația instituției care aplică legea.
CCR a spus stop acestor derapaje, admițând obiecția de neconstituționalitate cu privire la:
- art. I pct. 2 și pct. 3 – în ceea ce privește sintagma „sau acesta a săvârșit o faptă cu violență” din art. 86 alin.(1),
și declarând aceste dispoziții neconstituționale.
Părinții și psihologul: copilul sub 14 ani merge la consiliere, fie că mami și tati vor sau nu
Un punct tare interesant – dar mai puțin scandalos – este acela că CCR a confirmat că nu e nevoie de acordul părinților pentru ca minorul sub 14 ani, care a săvârșit o faptă penală, să fie trimis la programe speciale de consiliere psihologică.
Potrivit comunicatului CCR:
- participarea minorului este hotărâtă de instanța judecătorească,
- în interesul superior al copilului,
- reprezentanții legali pot fi auziți, dar nu pot condiționa decizia prin acordul sau dezacordul lor,
- măsura este „o ingerință minimă” în drepturile părintești și urmărește un scop legitim.
Curtea spune textual că eliminarea acordului părinților sau al altui reprezentant legal în privința participării minorului sub 14 ani la consiliere nu încalcă:
- art. 26 alin.(1) (viața intimă, familială și privată),
- art. 48 (familia),
- art. 49 alin.(1) (protecția copiilor și a tinerilor) din Constituție.
Cu alte cuvinte: statul poate să trimită copilul la psiholog pentru a-l ajuta să nu mai repete faptele penale, iar părinții nu pot bloca acest lucru doar pentru că „noi știm mai bine, l-a bătut doar puțin”.
Plasamentul la serviciu rezidențial: asistență socială, nu pedeapsă penală
CCR mai face o clarificare pe care legiuitorul ar fi trebuit s-o aibă înainte să apese ENTER pe textul legii:
- plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat nu este o măsură educativă penală în sensul art.115 din Codul penal,
- ci este o formă de asistență socială, ce asigură găzduire, îngrijire, educație, recuperare și integrare socială adaptată minorilor sub 14 ani.
Deci nu e „pușcărie pentru copii”, ci teoretic un sprijin social complex. Problema e că, dacă bagi la pachet orice „faptă cu violență” mal definită, în numele „protecției copilului”, riști să transformi asistența socială într-un instrument de disciplinare abuzivă – iar CCR a tăiat elanul prin admiterea obiecției de neconstituționalitate exact pe această zonă vagă.
Ce e constituțional și ce nu: CCR marchează cu markerul, legiuitorul repetă clasa
Conform comunicatului CCR, citat de Lumea Justiției, Curtea a decis următoarele:
- Admis – neconstituțional:
- art. I pct. 2 și pct. 3, în partea privind sintagma „sau acesta a săvârșit o faptă cu violență” din art. 86 alin.(1) din Legea de modificare a Legii 272/2004.
- De asemenea, s-au sancționat reglementarea simultană ca infracțiune și contravenție, terminologia neunitară „părinți” / „reprezentant legal” și ambiguitățile privind subiectul activ al infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, ca fiind contrare art.1 alin.(5), art.23 alin.(12) și art.49 din Constituție.
- Respinse ca neîntemeiate – constituțional:
- art. I pct. 1 și pct. 3, în ceea ce privește sintagma „plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat” din art. 86 alin.(1).
- Curtea a constatat că plasamentul, ca formă de asistență socială, nu încalcă art.49 alin.(1) și art.147 alin.(4) din Constituție.
Totul a fost decis cu unanimitate de voturi, ceea ce în traducere liberă înseamnă: niciun judecător constituțional nu a considerat că bricolajul legislativ merită apărat.
Decizia CCR: obligatorie pentru toți, inclusiv pentru cei care au scris legea pe genunchi
CCR a ținut să precizeze, în stilul ei sec, dar tăios, că:
- Decizia este definitivă și general obligatorie.
- Argumentele vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, odată cu textul integral al hotărârii.
Adică, după ce legiuitorul a încercat să fie „dur cu minorii violenți”, Curtea Constituțională i-a pus în față oglinda Constituției și i-a trimis acasă cu tema refăcută:
– să definească decent ce e „faptă cu violență”,
– să nu mai transforme aceeași conduită într-o struțo-cămilă juridică, și
– să nu mai lase să reiasă, din „imprecizia reglementării”, că un minor sub 14 ani poate fi subiect activ al unei infracțiuni de nerespectare a hotărârii judecătorești, contra Codului penal.
Epilog cinic: când protecția copilului devine laboratorul de experimente al legiuitorului
Cazul acesta – documentat de Lumea Justiției și tranșat de CCR în 43 de dosare – arată încă o dată că:
- legile pentru copii și minori sunt adesea scrise cu reflexe de „ordine publică” și PR politic, nu cu respect pentru Constituție și Codul penal;
- CCR ajunge, din nou, să fie ultimul filtru între zelul „punitiv” și drepturile fundamentale;
- iar presa care se rezumă la o știre seacă despre „CCR a decis ceva legat de minori” ratează povestea esențială: dezastrul calității legislative.
Până una-alta, decizia Curții rămâne: definitivă și general obligatorie.
Rămâne de văzut dacă legiuitorul înțelege mesajul sau doar bifează încă o umilință constituțională la rubrica „Diverse – nu învățăm nimic, dar insistăm”. (Irinel I.).
Anchete
Vânătorii de pedofili în arest la… canapea: Justițiarul de Berceni și prietenul său, puși la colț de „prădătorul” cu plângere
„Eroi” cu cătușe la mâini, dar cu halo în live-uri
Luni, 19 octombrie 2026, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești a bifat o premieră grotesc de românească: a reținut pentru 24 de ore doi vânători de pedofili – Alexandru „Justițiarul de Berceni” Constandachi și George Bozieru – după ce un presupus prădător sexual expus de ei s-a simțit brusc victimă și le-a făcut plângere penală. Motivul? Cică l-ar fi agresat și sechestrat în momentul în care l-au prins, dezvăluie publicația Lumea Justiției.
Adică în România lui 2026, nu doar că pedofilii reali sau prezumtivi se plimbă liniștiți, dar dacă cineva îi aleargă și îi prinde, „prădătorul” se transformă instant în floare de colț juridică și se duce plângând la Parchet. Și surpriză: sistemul îl ascultă.
Agresiune sau arest cetățenesc? România, țara în care codul tace, dar cătușele vorbesc
Ce nu prea s-a obosit presa de curte să explice este dacă avem de-a face cu o agresiune și o sechestrare de persoană în toată regula sau, mai degrabă, cu o simplă imobilizare până la sosirea Poliției – exact ceea ce permite așa-numitul „arest cetățenesc” din art. 310 din Codul de procedură penală.
Codul, ăla pe care politicienii îl citesc doar când sunt ei inculpați, spune negru pe alb:
„În cazul infracțiunii flagrante, orice persoană are dreptul să îl prindă pe făptuitor.”
Și continuă, cuminte:
„Dacă făptuitorul a fost prins în condițiile alin. (1), persoana care l-a reținut trebuie să îl predea de îndată (…) organelor de urmărire penală, care întocmesc un proces-verbal.”
Tradus în limbaj de stradă: dacă prinzi un individ în flagrant, ai voie să-l ții până vine Poliția. Problema începe când „flagrantul” și „prădătorul” devin brusc „persoană vătămată”, iar tu, ăla care ai pus mâna pe el, devii „agresor” cu dosar încadrat frumos la „lipsire de libertate în mod ilegal” și „lovire sau alte violențe”.
Parchetul visează arest preventiv, instanța îl trimite pe justițiar… la domiciliu
Până să ne dumirim ce e agresiune și ce e imobilizare, cert este altceva: Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești a încercat să-i bage pe cei doi activiști direct în arest preventiv pentru 30 de zile. N-a mers.
Judecătoarea Livia-Daniela Boian de la Judecătoria Ploiești a decis marți să-i trimită pe Constandachi și pe Bozieru în arest la domiciliu, tot pe 30 de zile. Decizia nu este definitivă, dar este executorie. Pe românește: nu mai stau în arestul Poliției, ci în arestul sufrageriei. Brățară nu li s-a pus la mână în loc de ceas, dar libertate tot nu au.
Așa că „Justițiarul de Berceni” a ajuns justițiar de balcon, iar vânătoarea de pedofili s-a transformat, peste noapte, în vânătoare de activiști.
Publicația Lumea Justiției redă minuta încheierii nr. 2311/2026 din dosarul nr. 28537/281/2026, unde totul este ambalat frumos în litere, alineate și articole de lege, ca să priceapă toată lumea că:
- CONSTANDACHI DUMITRU-ALEXANDRU este cercetat pentru:
- lipsire de libertate în mod ilegal (art. 205 alin. 1 C.pen.)
- lovire sau alte violențe (art. 193 alin. 2, (21) lit. c) C.pen.)
- BOZIERU GEORGE-DANIEL este cercetat pentru exact aceleași infracțiuni.
Pe hârtie, cei doi nu mai sunt „apărători ai copiilor”, ci inculpați cu acte în regulă. Pe teren, însă, povestea rămâne aceeași: doi civili care au imobilizat un individ despre care susțin că ar fi prădător sexual și pe care l-au predat Poliției.
Arest la domiciliu: din vânătoare de prădători în vânătoare de… telecomandă
Minuta instanței, citată de Lumea Justiției, e impecabilă juridic și absurdă în plan uman:
- Cei doi au obligația să nu părăsească imobilul fără permisiunea organului judiciar.
- Trebuie să se prezinte în fața anchetatorilor ori de câte ori sunt chemați.
- Au interdicția să comunice cu persoana vătămată Ilie Robert Petrică.
- Au interdicția să comunice unul cu altul, în anumite combinații, ca nu cumva să comploteze la următoarea „captură”.
Instanța îi avertizează, solemn, că dacă nu respectă cu strictețe arestul la domiciliu, măsura poate fi înlocuită cu arestarea preventivă. Și că, potrivit Codului penal, dacă ies din casă fără voie, se cheamă „evadare”.
În țara în care adevărații prădători de copii dispar în dosare clasate, cei care îi fugăresc riscă să fie declarați „evadați” dacă trec strada până la magazin.
România inversă: prădătorul – „victimă”, vânătorul – „infractor”
Cea mai mare bătaie de joc este inversarea rolurilor, perfect ilustrată în acest caz:
- Presupusul prădător – „persoană vătămată”.
- Vânătorii de pedofili – inculpați pentru lipsire de libertate și violență.
Sistemul nu se întreabă prea tare:
„Ce făcea individul acela acolo? Cu cine vorbea? Cum a ajuns să fie ‘expus’ de vânătorii de pedofili?”
Nu, întrebarea de stat e alta:
„A fost imobilizarea prea strânsă? S-a speriat prădătorul? A fost ținut prea mult până a venit Poliția? A suferit moral?”
Când art. 310 C.pr.pen. vorbește clar despre dreptul oricărui cetățean de a prinde făptuitorul în caz de flagrant, sistemul găsește instant modul de a transforma acest drept în bumerang împotriva celui care l-a exercitat.
Justiție oarbă sau justiție care vede doar în favoarea prădătorilor?
Nu știm încă – și va trebui să decidă instanțele – dacă acțiunea celor doi a depășit limitele „arestului cetățenesc” sau nu. Asta o vor stabili probele, nu pamfletele.
Dar știm altceva, mult mai grav: în România, dacă te implici, riști să ajungi inculpat; dacă stai cu mâinile în sân, ești „om de treabă” și dormi liniștit.
Mesajul este limpede:
- Nu te băga!
- Nu prinde tu pe nimeni!
- Lasă totul în grija instituțiilor care, de multe ori, nu prind pe nimeni!
Iar când, rar, apar civili care își asumă să expună prădători sexuali, sistemul își arată colții nu către prădători, ci către cei care tulbură confortul statisticilor liniștite.
Final de episod: vânătorii la domiciliu, prădătorul cu statut de „victimă”
Să recapitulăm caricatural, dar corect juridic:
- Doi activiști civici, cunoscuți ca vânători de pedofili, ajung reținuți, apoi în arest la domiciliu.
- Un presupus prădător sexual, expus de ei, ajunge persoană vătămată cu plângere penală admisă serios de autorități.
- Parchetul vrea arest preventiv pentru activiști.
- Judecătoarea acceptă „doar” arestul la domiciliu, pe 30 de zile.
- Toată construcția se bazează pe interpretarea modului în care s-a făcut „imobilizarea” prădătorului.
Până una-alta, Romania juridică reușește din nou performanța clasică:
să descurajeze orice inițiativă civică reală, dar să pozeze în apărătoare a legalității.
Că vor fi achitați sau condamnați, rămâne de văzut. Dar un lucru e sigur: în timp ce vânătorii de pedofili își numără zilele de arest la domiciliu, prădătorii adevărați numără liniștiți zilele până la următoarea victimă – sub protecția unei justiții care pare mai preocupată să pedepsească zgomotul decât grozăvia din spatele lui. (Irinel I.).
Anchete
Procuror cu termen de garanție: sub un deceniu. Demisie la foc automat, fără rate la INM
„Carieră lungă” la stat: mai puțin de 10 ani și gata
În timp ce unii magistrați își duc roba până la pensie și dincolo de ea, alții par să aibă termen de valabilitate mai scurt decât garanția unui televizor. Marți, 20 octombrie, Secția pentru procurori din Consiliul Superior al Magistraturii a aprobat, în unanimitate, demisia procuroarei Cătălina-Ioana Șerboi, după nici măcar un deceniu de activitate ca magistrat definitiv, potrivit publicației Lumea Justiției.
Nu vorbim despre un nume oarecare, ci despre un caz-școală pentru categoria „intrări și ieșiri rapide din sistem, fără prea mare deranj la casierie”.
Procuror de Sector 3 cu bilet de ieșire în mână
Personajul principal al episodului: procuroarea Cătălina-Ioana Șerboi de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București. Potrivit hotărârii citate de Lumea Justiției, Secția pentru procurori a CSM a decis:
„Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât înaintarea către Preşedintele României a propunerii privind eliberarea din funcţie, prin demisie, a doamnei ȘERBOI CĂTĂLINA-IOANA, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, începând cu data de 09.11.2026. (unanimitate)”.
Așadar, fără tensiuni, fără circ public, fără opoziții. Unanimitate. Ca și cum ar fi votat toți pentru pauză de publicitate.
De la poliție la parchet: traseul rapid, fără taxă de școlarizare
Fostă polițistă, Cătălina Șerboi a intrat în magistratură prin decretul prezidențial nr. 724 din 6 august 2018, în urma concursului de admitere în magistratură – nu prin Institutul Național al Magistraturii (INM). Detaliu esențial, subliniat și de Lumea Justiției: alegerea traseului profesional nu este doar vocațională, ci și contabilă.
Procuroarea a activat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria (PJ Alexandria) până la 1 mai 2023, când CSM i-a aprobat transferul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 (PJS3), prin hotărârea nr. 327 din 4 aprilie 2023.
Pe scurt: intrare în sistem prin concurs, câțiva ani la Alexandria, apoi transfer în Capitală, iar după aceea – demisia planificată. Nu pare neapărat o tragedie profesională; mai degrabă un traseu calculat cu rigla, pixul și Legea 303 pe masă.
Marea șmecherie legală: cum să pleci fără să plătești „școala de magistrați”
Partea cea mai savuroasă – sau usturătoare, după gust – este următoarea: pentru că a intrat în sistem prin concurs de admitere în magistratură și nu ca absolventă INM, Cătălina Șerboi nu este obligată să plătească înapoi cheltuieli de școlarizare la plecare.
Dacă ar fi urmat ruta clasică – INM – povestea s-ar fi complicat financiar. Conform Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, art. 42 alin. (1) și (2), absolvenții INM au o obligație clară:
„(1) Absolvenții Institutului Național al Magistraturii sunt obligați să îndeplinească timp de 10 ani funcția de judecător sau de procuror.
(2) În cazul în care un absolvent al Institutului Național al Magistraturii este eliberat din funcție înainte de expirarea perioadei de 10 ani, din inițiativa sa ori din motive care îi sunt imputabile, el este obligat să restituie indemnizațiile de auditor primite și cheltuielile de formare, proporțional cu timpul rămas până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1).”
Tradus în limbaj de pamflet: dacă vii prin INM, statul te ține la „abonament obligatoriu” 10 ani. Dacă pleci mai devreme, plătești ce ai „consumat” la formare. Dacă vii însă pe ușa concursului de admitere în magistratură, nu mai ai aceeași notă de plată la ieșire.
Rezultatul? O demisie comodă, elegantă și, mai ales, fără povara unei facturi groase de la stat pentru „cheltuieli de formare”.
Magistratura – vocație, chemare sau traseu cu ieșire de urgență?
Cazul Cătălinei-Ioana Șerboi ridică o întrebare tăioasă, pe care pamfletul nu are cum s-o ocolească: vorbim despre o carieră de magistrat ca despre o misiune de viață sau despre un job cu opțiune de „exit” imediat ce nu mai convine?
În teorie, magistrații sunt formați – și plătiți – ca să reziste în sistem, să ducă greul dosarelor, presiunea publică și responsabilitatea deciziilor. În practică, vedem și scenarii în care cineva intră, se plimbă prin două parchete, stă sub zece ani și apoi spune „Mulțumesc, a fost suficient”.
Iar când acest traseu este posibil fără să lași bani în urmă pentru formarea profesională, tentația de a privi magistratura ca pe o etapă temporară – nu ca pe o carieră de o viață – devine din ce în ce mai mare.
Concluzie acidă: sistemul plătește, unii doar trec
Demisia procuroarei Cătălina-Ioana Șerboi, aprobată în unanimitate de Secția pentru procurori a CSM și relatată de Lumea Justiției, este mai mult decât o simplă plecare din sistem. Este un exemplu viu al modului în care arhitectura legală a carierei de magistrat poate fi folosită cu maximă eficiență personală și minimă responsabilitate financiară la ieșire.
În timp ce unii magistrați se chinuie ani de zile să acopere lipsurile sistemului, alții par să fi descoperit varianta „magistratură demo”: intri, exersezi câțiva ani, apoi ieși înainte să ți se ceară să plătești nota. Sistemul rămâne, contribuabilul plătește, iar „plecările strategice” se strecoară, legal și zâmbind, printre articole și alineate. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova? MITREA, „DOAMNA TREABA MARE”, LA COMANDĂ: CUM SE FABRICĂ HAOSUL LA SRPCIV PRAHOVA
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova, „filiala” Băicoi (II). Comandanta care urlă la victime: Elena-Laura Bulei, șefa Poliției Băicoi cu gura mai mare decât legea
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 5). Dumitrache & Stanciu – corul „așa zice șefu’, așa declar și eu
-
Exclusivacum 2 zileProtejat: I.P.J. Prahova, „filiala” Băicoi (III): Cum se spală imaginea, se bat oameni și se servesc combinații în oraș
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a XV‑a – Cum a devenit hârtia scut balistic pentru iodură. Minciunile oficiale ale „Mafiei Antigrindină”, sub protecția Gărzii de Mediu și a APM Prahova. Documente!
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 4). Achim Petronel – șeful care ține lacătul pe ușa legii
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – „Doamna Treabă Mare” își caută turnătorii: SRPCIV Prahova, de la permise la normă la vânătoare de „dușmani ai poporului”
-
Exclusivacum 5 zilePloiești, orașul în care barierele ilegale rezistă mai mult decât legea. IPJ Prahova, TCE și Bariera Omnia – anatomia unui oraș ținut în șantaj de „pile”




