De la epoleți la ștechere: România, țara în care „rezerva de cadre” nu se pensionează, doar își schimbă badge-ul

În România, nimic nu se pierde, nimic nu se transformă, totul se reciclează pe pile. Când un ofițer iese „la pensie” din servicii, nu se duce la pescuit, ci la altă priză de bani publici. Așa funcționează „rezerva de cadre”: nu ca final de carieră, ci ca trambulină spre un nivel superior de influență și remunerație.

Traseul colonelului (r) Florin Cosmoiu – fost șef peste infrastructura de comunicații a Ministerului Afacerilor Interne (DGCTI), fost director general al Centrului Național Cyberint din SRI și, din 2020, șef peste securitatea informației la Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA – nu seamănă deloc cu o reconversie profesională cinstită. Este, mai degrabă, un manual practic despre cum statul paralel nu lasă niciodată din gheare nodurile strategice și financiare ale țării, doar își mută cartierul general din Băneasa în consiliile de administrație și birourile „de securitate cibernetică” ale companiilor de stat.

Conform prezentării oficiale din publicația Intelligence a SRI, Florin Cosmoiu a fost ani buni imaginea Cyberint, iar traseul său ilustrează perfect „simfonia” dintre informații, infrastructură critică și bani publici (sursă: intelligence.sri.ro).

Episodul MAI: „Big Brother” cu două state de plată

O privire pe fișele fiscale și declarațiile de avere din perioada 2010–2011 scoate la iveală farmecul specific dâmbovițean al „dublei subordonări”: comisar-șef în Ministerul de Interne, dar trimis acolo, potrivit relatărilor din presă, de conducerea SRI, mai exact de prim-adjunctul de atunci, Florian Coldea – astăzi inculpat într-un dosar de interes major pentru opinia publică (sursa: newsweek.ro).

Rezultatul? Ani buni de carieră petrecuți într-o zonă gri, în care linia dintre civil și militar, dintre minister civil și serviciu secret, a fost rasă cu radiera „interesului național”. Salarii paralele, subordonări paralele, responsabilitate zero.

În mandatul lui Cosmoiu la Interne au curs licitațiile grele din zona IT și telecom. Contracte consistente, atribuite unor firme pomenite ulterior în dosare instrumentate de DNA – de la infrastructurile conectate la rețelele lui Sebastian Ghiță, până la parteneriate cu mari furnizori de tehnologie. Miliarde de lei rulând prin softuri, servere și contracte bine direcționate, într-un sistem în care conflictul de interese era o glumă, iar controlul civil – o ficțiune.

Cyberint & „Big Brother”: când Constituția a dat cu statul paralel de pereți

Retras disciplinat „la locul de baștină”, în SRI, Florin Cosmoiu a preluat conducerea Centrului Național Cyberint și a structurii CNSC. De acolo, împreună cu adjuncții săi, a devenit imaginea „modernă” a serviciilor, defilând prin Parlament cu pachetul de legi supranumit „Big Brother” și cu Legea Securității Cibernetice din 2014–2015.

Mesajul era simplu: dați-ne acces, legal, la tot, prin HCSAT-uri (hotărâri CSAT), adică acte administrative, în timp ce Parlamentul e redus la decor. Cyber-securitatea, rebranduită ca pretext pentru supravegherea generalizată.

Curtea Constituțională a României a pus stop, prin Decizia nr. 17/2015, pulverizând legea și arătând că extinderea atribuțiilor de supraveghere și funcționarea structurilor de securitate cibernetică doar pe baza unor hotărâri CSAT, fără lege clară votată de Parlament, reprezintă un atentat la drepturile cetățenești și la utilizarea legală a fondurilor publice.

Într-o țară normală, un asemenea eșec legislativ constituțional ar fi tăiat cariere. În România, asemenea „rateuri” se traduc în salturi de carieră, funcții noi, salarii mai mari și prize tot mai solide la rețelele strategice ale statului.

Aterizarea în fotoliul de la Transelectrica: când priza de curent devine priză de bani

În 2020, Florin Cosmoiu aterizează domol pe poziția de Chief Information Security Officer (CISO) la Transelectrica – compania care controlează întreaga rețea de transport a energiei electrice din România. O infrastructură critică, în care se învârt bugete uriașe pentru digitalizare, „modernizare cibernetică” și achiziții IT de tot soiul.

Dincolo de influență și acces la informații sensibile, declarația de avere din 2024, depusă în mai 2025, arată dimensiunea financiară a combinației „pensie specială + salariu gras la monopolul de stat” (sursă: declarație de avere publicată pe site-ul Transelectrica și profil profesional pe LinkedIn):

• Salariu de la Transelectrica SA: 214.782 lei pe an (aprox. 17.900 lei/lună).
• Pensie militară de stat – Florin Cosmoiu: 199.020 lei pe an (peste 16.500 lei/lună).
• Pensie militară de stat – soția, Carmen Cosmoiu: 110.400 lei pe an (aprox. 9.200 lei/lună).

Total: peste 524.000 lei pe an din bani publici – adică mai bine de 100.000 de euro anual, alimentați generos de bugetul de stat și de facturile la energie ale românilor.

În timp ce pensionarii „civili” se luptă cu facturi astronomice la curent și gaze, foștii șefi din servicii încasează simultan pensii militare de nabab și salarii de top în companiile strategice, transformând ideea de „serviciu pentru țară” într-o afacere personală cu randament de lux.

Întrebările pe care nimeni din civil nu are curaj să le pună

Prezența unui fost cadru de conducere din SRI la vârful deciziei pe securitatea informației în Transelectrica scoate la iveală o serie de întrebări pe care autoritățile civile par să le evite cu grijă:

1. Securitate națională sau monopol de rețea?
   Este Transelectrica o companie pe acțiuni, condusă pe criterii economice și de eficiență, sau o anexă discretă a serviciilor, folosită pentru monitorizarea fluxurilor financiare și a furnizorilor de IT?
2. Cine verifică trecutul?
   În timp ce pe piață se vorbește despre sesizări la ANI, despre neconcordanțe financiare din perioada detașărilor și despre umbrele unor vechi dosare de achiziții (tip EADS sau TETRA), Transelectrica oferă un fotoliu bine tapițat și un salariu generos pentru un „rezervist” de lux, plătit, în ultimă instanță, de toți cei care își achită lunar factura la energie.
3. Cui îi pică licitațiile de securitate cibernetică?
   Cerințele drastice de securitate cibernetică, împinse agresiv în legislație de SRI, sunt aplicate în practică de exact aceiași oameni care le-au promovat. Furnizorii privați care nu sunt „agreați de sistem” pot fi excluși elegant sub pretextul „riscurilor de securitate”. O piață închisă, în care statul definește regulile, statul verifică, statul câștigă.

Statul paralel SA: rotirea de cadre între Băneasa și companiile de stat

Cazul Cosmoiu nu este un accident, ci o metodă. Nu vorbim despre un om care, după o carieră în intelligence, se retrage în modestie să-și scrie memoriile. Vorbim despre un model sistemic, replicat la scară largă: după ieșirea din SRI, personajele-cheie apar, aproape invariabil, în poziții de decizie la Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Hidroelectrica sau prin consiliile de administrație ale marilor companii de stat.

Dosarul penal ce îi privește pe Florian Coldea, Dumitru Dumbravă, Daniel-Corcodel Cocoru sau Ionuț Iftode, aflat în prezent pe rolul instanțelor, este doar un exemplu despre cum această rețea de putere a funcționat și continuă să funcționeze în spatele ușilor închise.

Militarizarea economiei și a administrației nu mai are nevoie de tancuri pe străzi. E suficient să plasezi „specialiști IT” cu epoleți invizibili la toate comutatoarele de control ale infrastructurii așa-zis „strategice” sau „critice”.

De la Cosmoiu la Rog: „stăpânii internetului” și amenințarea cenzurii digitale

Mentalitatea SRI de „stăpân al internetului românesc” nu s-a oprit la tentativele lui Florin Cosmoiu de a împinge legi neconstituționale prin Parlament. A fost dusă un nivel mai sus de succesorul său de la Cyberint, generalul Anton Rog.

Într-o declarație publică la Iași, de o aroganță greu de egalat, Rog a explicat senin cum SRI poate „da jos” contul sau site-ul oricărui influencer, dacă serviciul decide, după propriile criterii, că mesajele acestuia reprezintă o „amenințare hibridă”. Fără instanță, fără contradicție, fără control civil real.

Astfel se închide cercul:

• Cosmoiu – omul care a încercat să împingă cadrul legislativ de tip „Big Brother” și apoi s-a racordat la banii Transelectrica, cumulând pensia militară de peste 16.000 lei cu salariul de aproximativ 17.000 lei lunar;
• Rog – omul care anunță deschis că SRI poate decide cine mai vorbește sau nu în spațiul online.

Mesajul transmis societății este limpede: pentru „băieții cu epoleți”, drepturile civile, Constituția și licitațiile publice corecte sunt opționale. Singurele lucruri importante sunt pârghiile de control și accesul la conductele de bani ale statului.

Final la tabloul de distribuție: România, țara în care statul paralel nu sare niciodată din priză

2033023_1945167_DA_2010-11-01_COSMOIU FLORIN_40397668 3037744_2417545_DA_2011-06-14_COSMOIU FLORIN_30385966 (1) 4304073_4495294_DA_2013-08-06_FLORIN I. COSMOIU_60951524 Declaratie_avere_2024_COSMOIU_Florin

Până când instituțiile de control și justiția nu vor avea curajul să urmeze firul acestor trasee – de la legi neconstituționale la sinecuri de lux, de la Cyberint la Transelectrica –, compania națională de transport al energiei și restul „perlelor strategice” vor rămâne conectate la aceeași priză: rețeaua de putere, contracte, pensii speciale și interese a vechilor și noilor structuri care au capturat statul.

Curentul electric circulă prin fire. Curentul de bani circulă prin „rezerva de cadre”. Iar până când siguranțele de la vârful sistemului nu vor sări, statul paralel va continua să lumineze, generos, doar conturile celor din rețea. (Cerasela N.).

La Buhuși, un episod de ultraj și distrugere stârnește indignare: polițiști amenințați, mașină personală avariată, iar mesajul transmis pare să fie unul singur — legea se negociază cu pietre.

Când legea se face cu amenințări și cu pietre

Nu, nu este o scenă dintr-un film prost. Este România anului 2026, unde, potrivit Sindicatului Europol, polițiștii ajung să fie amenințați, intimidați și lăsați să-și apere singuri munca și integritatea.

Totul s-a întâmplat în 12 august 2026, în jurul orei 20:00, când polițiștii de la Poliția Orașului Buhuși au condus la sediul unității un bărbat care încălcase legea. În loc ca lucrurile să rămână în limitele procedurii, în fața sediului au apărut mai multe persoane care au cerut eliberarea acestuia și au contestat măsurile luate de oamenii legii.

Când nu mai merg vorbele, intră în scenă „metoda românească”

Dacă argumentele nu au funcționat, a urmat varianta brută: intimidare și distrugere.

Potrivit Europol, autoturismul personal al unuia dintre polițiști a fost distrus, într-un gest care depășește simpla revoltă de moment și intră direct în zona unei agresiuni cu mesaj clar: „faci ce spunem noi, altfel o pățești”.

Ultrajul, tratat ca rutină? Aici începe problema

Ceea ce revoltă cel mai mult nu este doar incidentul în sine, ci faptul că astfel de comportamente ajung să fie privite aproape ca o normalitate. Ca și cum amenințarea polițiștilor, vandalizarea bunurilor lor și contestarea violentă a legii ar fi doar o „reacție firească” la faptul că cineva a fost oprit, sancționat sau dus la sediu.

În Buhuși, județul Bacău, asemenea episoade ridică din nou întrebarea: cât de blândă trebuie să mai fie legea ca să se convingă toată lumea că ultrajul nu e un sport de contact?

Politicienii, invitați la examenul de curaj

Sindicatul Europol cere mai mult decât discursuri în fața camerelor și declarații despre „siguranța cetățeanului”. Este nevoie, spune organizația, de inițiative reale pentru înăsprirea pedepselor în cazurile de ultraj.

Mesajul este simplu: dacă oamenii legii pot fi amenințați, dacă li se pot distruge bunurile și dacă agresorii pot trata poliția ca pe o anexă fără autoritate, atunci statul începe să piardă exact acolo unde ar trebui să fie cel mai ferm.

Concluzie amară

Astăzi se aruncă cu pietre. Mâine se distruge o mașină. Poimâine, poate, cineva va considera că poate merge și mai departe.

Iar dacă legea răspunde prea încet, riscul este ca ultrajul să nu mai pară o excepție, ci o regulă. (Sava N.).

Sindicatul Europol acuză lipsa unei reacții ferme după un atac violent asupra polițiștilor din Buhuși, județul Bacău. Deși dosarul este în lucru la Parchet, agresorii nu au fost încă supuși unei măsuri preventive, iar mesajul transmis în teren este unul periculos: violența împotriva oamenilor legii poate rămâne fără consecințe imediate.

Un atac care a depășit orice limită

Au trecut șase zile de la incidentul în care un grup de persoane a amenințat polițiștii și a aruncat cu pietre spre colegii acestora de la Poliția Orașului Buhuși, potrivit unei dezvăluiri făcute de Sindicatul Europol.

În timpul altercației, agresorii ar fi mers și mai departe, distrugând inclusiv mașina personală a unuia dintre polițiști, într-o tentativă clară de intimidare și de presiune asupra oamenilor legii, pentru a-i determina să nu ia măsurile legale față de persoana condusă la sediul poliției.

Dosarul stă pe masa procurorului, dar fără măsuri ferme

Cazul se află de 6 zile în lucru la un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuși, urmărirea penală desfășurându-se sub coordonarea acestuia. Cu toate acestea, până la acest moment, atacatorii se află încă în libertate.

Sindicatul atrage atenția că, deși fiecare cauză penală trebuie instrumentată cu respectarea legii și a garanțiilor procesuale, rămâne greu de explicat de ce, în cazul unui episod de o asemenea gravitate, nu a fost dispusă nicio măsură preventivă, dacă probele și condițiile legale permit acest lucru.

Semnalul transmis comunității: vulnerabilitate, nu autoritate

Organizația polițiștilor avertizează că orice întârziere în reacția instituțiilor nu este neutră. În loc să transmită că legea funcționează, ea poate induce în comunitate un sentiment de teamă și vulnerabilitate.

Mai mult, pentru cei care recurg la violență împotriva polițiștilor, lipsa unei intervenții ferme poate fi interpretată ca un semn că sunt intangibili, că pot intimida oamenii legii fără a suporta imediat consecințe.

De la pietre la tragedie, un pas periculos

Dacă astăzi se aruncă pietre și se distrug autoturisme, mâine situația poate degenera. Europol avertizează că nimeni nu își dorește ca următorul episod să ajungă la un deznodământ ireparabil, în care un polițist sau un membru al familiei sale să plătească prețul lipsei de fermitate instituțională. (Irinel I.).