Exclusiv
Salarii de nababi pentru o instituție-fantomă: Antigrindina S.R.L. – Maldivele din bugetul românesc, ediția „zero activitate” și 20.000 de lei/lună pentru tăcere!
Fantoma cu salarii de aur bântuie bugetul României
După ce fermierii prahoveni, adevărați detectivi în agricultura românească, au demascat sistemul antigrindină drept o veritabilă mașinărie de tocat bani publici și „mafie transpartinică” (așa cum am documentat pe larg în articolele noastre anterioare), acum vine bomba: în plină austeritate bugetară, Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Antigrindină (AASAG) continuă să plătească salarii de zeci de mii de lei unor angajați cu… activitate zero! O ironie crudă, demnă de un scenariu absurd, dar, din păcate, realitatea amară a contribuabilului român.
Jaf cu ștampila statului: Cum „rachetele” au aterizat direct în conturi!
De mai bine de un an, activitatea principală a AASAG, lansarea acelor rachete minune menite să „distrugă norii periculoși”, este suspendată pe termen nedeterminat. Motivul? O poveste veche, demascată constant în spațiul public și inclusiv în articolele noastre: lipsa studiilor de impact asupra mediului și, culmea ipocriziei, sistemul nu este omologat. Ne amintim, desigur, de celebra HG 256/2010, prezentată în articolele precedente ca „biblia mafiei antigrindină” și un „bilet direct spre Maldive” pentru mulți șmecheri. Se pare că biletele continuă să se vândă, chiar și cu sistemul pe butuci!
Șobolanii salariilor grase: 106 puncte moarte, sute de mii de lei vii
Imaginați-vă: 106 puncte de lansare în toată țara. 106 puncte fără activitate. Și, totuși, un număr considerabil de angajați încasează, lunar, salarii care te fac să te întrebi dacă nu cumva au descoperit secretul teleportării banilor din buzunarul statului direct în conturile lor. Este un dezmăț pe bani publici care sfidează orice logică economică sau morală, mai ales într-o perioadă de pretinsă austeritate. Așa cum Antena 3 CNN a dezvăluit recent, instituția funcționează ca o fantomă costisitoare, iar ecourile acestei risipe rezonează cu acuzațiile fermierilor că banii de despăgubiri și subvenții au fost „sifonate” ani la rând.
Directorul Manole, maestrul tăcerii de 20.000 de lei: Când „categoric” înseamnă „fără răspuns”
Când vine vorba de transparență, directorul Autorității, Dragoș Manole, pare să fi absolvit „Școala de Tăcere cu Onoruri”. Interpelat de reporterii Antena 3 CNN despre activitatea instituției, domnul director, plătit cu nu mai puțin de 20.000 de lei pe lună (pentru ce, ne întrebăm?), a avut o replică magistrală: „Acum sunt într-o ședință. Nu pot vorbi prea mult.” Apoi, întrebat dacă nu a fost activitate, răspunsul a fost un triumf al elocvenței goale: „Bineînțeles. (A fost) categoric. Categoric. Categoric.” Când i s-a cerut să detalieze în ce a constat această „activitate categorică”, promisiunea a fost simplă: „Răspund în scris.” O promisiune, bineînțeles, niciodată onorată, lăsând un gust amar de batjocură publică. Probabil că „activitatea” a constat în semnarea statelor de plată.
Rachete în repaus, conturi în avans: Un studiu de impact? Doar pentru buzunare!
Această situație halucinantă arată încă o dată că sistemul antigrindină a fost, de la bun început, o gaură neagră pentru buget, un „jaf cu aprobare guvernamentală”, cum am numit-o. Promisiunile de „studii științifice, tehnologii inovatoare și colaborări internaționale” din HG 256/2010 s-au transformat, în realitate, în „studii inutile, omologări fictive și programe experimentale care au eșuat lamentabil” (așa cum am relatat în cel de-al patrulea articol). Acum, se pare că nici măcar mascarada nu mai este necesară; banii curg pur și simplu, fără nicio justificare. Întrebarea retorică rămâne: cui folosesc aceste salarii exorbitante și de ce statul permite acest furt pe față, sub pretextul unei instituții fantomă?
Bălăcăneanca, Maldivele și DNA: O invitație la transparență forțată
Fermierii prahoveni au dovedit că sunt „detectivi mai buni ca 007”, punând APIA la colț și cerând date concrete despre despăgubiri și subvenții. Acum, e rândul DNA să arate că nu se preface doar că investighează „marile tunuri ale țării”. Cazul AASAG, cu salariile sale de nababi pentru zero activitate, este o invitație deschisă la Bălăcăneanca. Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a avut curajul să oprească sistemul, dar lupta nu s-a terminat aici! Datoria sa morală și legală este să trimită hoții în fața justiției și să recupereze prejudiciul adus statului român, pentru ca niciun Dragoș Manole să nu mai poată „fura ploaia și viitorul României” în numele unei „activități categorice” inexistente.
Exclusivitatea (re)descoperirii: Când alții se trezesc, Incisiv de Prahova deja pregătea rechizitoriul!
În timp ce unele publicații, locale sau naționale, își arogă acum, cu o întârziere demnă de analele presei autohtone, ‘exclusivitatea’ dezvăluirilor despre sistemul antigrindină – un scenariu familiar- după cum am documentat până la saturație (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc. și în tot internetul care mai are curajul să spună adevărul), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică, protejată de politicieni corupți și de foști securiști cu pensii nesimțite, aidoma cazului WHITE TOWER (aici), unde abia în 2023 începeau să „descopere” ce Incisiv de Prahova documentase și publicase deja, cu acte (adevarate rechizitorii), încă din 2020 – noi le oferim indulgența noastră, deplângându-le, totodată, lipsa cronică de originalitate și de viteză.
Concluzie: Să curățăm grădina statului de buruienile costisitoare!
Acest episod jenant cu Autoritatea Antigrindină nu este doar o știre, ci un simptom al unei boli profunde: corupția și incompetența la nivel înalt, protejate de un sistem inert. Fermierii noștri, care luptă cu dăunătorii, cu legile strâmbe și cu un sistem corupt, merită un stat care le sprijină munca, nu unul care le fură banii pe salarii „categorice”. E timpul ca lopata să intre adânc în grădina statului, să scoatem la lumină toate aceste buruieni costisitoare și să le trimitem acolo unde le este locul: fie la Remat, ca rachetele, fie la Bălăcăneanca, ca pe toți hoții! Vom reveni, pentru că această poveste este departe de a fi încheiată. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
În timp ce prin spitalele patriei gândacii fac instrucție pe lângă bolnavii lăsați fără medicamente, iar profesorii și pensionarii numără sictiriți firimiturile aruncate de la masa Guvernului, băieții deștepți din laboratoarele puterii și-au tras un laborator de „vrăjitorie digitală” de peste 320 de milioane de euro. Sub paravanul convenabil al „războiului hibrid” și al „amenințărilor de la Răsărit”, asistăm la semnarea actului de deces al brumei de intimitate care ne-a mai rămas. România nu își cumpără securitate, ci își instalează, pe bani grei, o dictatură digitală cu cizmele lustruite, asamblată „integral în România” de un cartel de firme conectate direct la curentul structurilor de forță, după cum reiese din analiza datelor despre acest proiect faraonic.
Fenta „SAFE”: Jongoierii bugetari care au „curățat” licitațiile
Cum se fură startul într-o democrație care dă pe de lături de atâta „transparență”? Simplu: prin metoda „fentei” birocratice. Sutele de milioane de euro nu au văzut lumina filtrului SEAP, unde firmele independente ar fi putut, Doamne ferește, să concureze. Totul s-a dat prin încredințare directă, sub umbrela fondurilor europene SAFE, destinate inițial energiei, dar deturnate cu talent în laboratoarele de „siguranță națională”. S-a strigat „Pericol!” și, dintr-un condei, s-au împărțit 320 de milioane de euro către cine trebuie, în spatele ușilor închise, unde mirosul de profit se amestecă armonios cu cel de epolet.
Creierul artificial de la Digi: Algoritmul care ne va citi ironiile la micul dejun
Piesa centrală a acestui puzzle distopic este contractul de 196 de milioane de euro oferit pe tavă gigantului Digi România S.A. Nu vă lăsați păcăliți de termenii tehnici; nu e un antivirus, ci un mega-creier artificial (LLM) antrenat să ne monitorizeze fiecare impuls digital. Complicitatea e de-a dreptul înfricoșătoare: Digi ne dă netul, Digi ne știe adresa, iar acum tot Digi face algoritmul care ne analizează postările. Acest mega-AI va înțelege ironia și revolta mai bine decât orice cenzor comunist cu patru clase, având capacitatea de a „filtra narativele”, adică de a ne închide gura digital prin blocări și ștergeri automate, totul sub eticheta convenabilă de „dezinformare”.
Pretorienii bitului: Firmele de casă care ne pun călușul la router
Dacă AI-ul este creierul, restul firmelor alese pe sprânceană sunt mușchii care vor strânge gâtul libertății de exprimare. Logic Computer a încasat peste 109 milioane de euro pentru a livra turnurile de control conectate direct la Cyberint (SRI), prin care traficul va fi scanat până la ultimul bit. Nu contează dacă mesajul e criptat, ei vor ști cine, când și cu cine complotează la o cafea virtuală.
Apoi, apare consorțiul format din Dendrio, Arctic Stream și Tema Energy, care pe 13 milioane de euro vor construi „autostrăzile” pe care statul va putea pune bariere oricând. În caz de nesupunere civică, acești băieți au uneltele necesare să gâtuiască netul muritorilor de rând, lăsând prioritate doar canalelor guvernamentale. Totul e completat de Bluespace Technology, care livrează „cuști Faraday” pe roți, ca să fie siguri că, în timp ce noi suntem transparenți, comunicațiile lor rămân la adăpost de orice privire indiscretă.
„Mission Creep”: De la vânătoarea de hackeri la vânătoarea de cetățeni
Istoria ne-a învățat că nicio armă de supraveghere masivă nu a fost folosită doar împotriva „dușmanilor externi”. Astăzi ne spun că ne apără de ruși, dar mâine, orice protest împotriva taxelor sau orice investigație jurnalistică deranjantă va fi catalogată drept „acțiune de destabilizare”. Controlul parlamentar asupra acestui monstru este o glumă proastă, o formalitate bifată la o cafea între „colegi”.
Ne îndreptăm cu viteză spre un viitor în care libertatea va exista doar cât ne permite algoritmul statului. Când vom realiza că suntem complet dezbrăcați de intimitate, va fi prea târziu: serverele bâzâie deja în subsoluri, iar AI-ul ne-a pus deja eticheta de „suspect”. Sursa acestor dezvăluiri, documentul „Statul-Scurgător de Date”, ne avertizează clar: Panopticonul românesc este aici și ne-a costat o avere să ne cumpărăm propriile lanțuri digitale. (Cristina T.).
Exclusiv
Norma de hrană, băgată la tocat: cum vrea ministrul Pîslaru să facă impozabil și aerul pe care-l respiră polițiștii și militarii
„Invenția” lui Pîslaru: să reinventezi roata, dar pătrată
Într-un interviu recent, ministrul Dragoș Pîslaru a reușit performanța să explice doct cum norma de hrană a militarilor și polițiștilor „a fost inclusă în salariul de funcție” și că ar fi, de fapt, „o invenție pentru a compensa niște venituri mici”.
Sindicatul „Diamantul”, sindicatul polițiștilor, arată negru pe alb că ambele afirmații sunt greșite juridic. Nu „par greșite”, nu „controversate”, ci pur și simplu rupte de lege, de realitate și de bun-simț.
Cu textele de lege pe masă, nu cu fițuicile de PR, lucrurile stau așa: ceea ce spune ministrul este contrazis direct de legislația în vigoare și de Înalta Curte de Casație și Justiție. Dar, în România, nicio realitate nu e prea solidă încât să nu fie călcată în picioare în direct, la televizor, cu cravată „smart” și privire gravă.
Norma de hrană nu e „spor”, nu e salariu și nu e jucărie de ministru
Norma de hrană nu este un spor, nu este salariu, nu este bonus de imagine și nici fond de campanie. Este un drept distinct, un drept la hrană, acordat în natură, reglementat printr-o lege proprie — Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, în vigoare din 1994, cu mult înainte ca unii să descopere camera de filmat și platoul de talk-show.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 21/2015 (obligatorie pentru toate instanțele), a stabilit clar că echivalentul în bani al normei de hrană „nu reprezintă venituri din salarii ori asimilate acestora” și nu intră în salariul sau în solda lunară.
Traducere pentru politicienii cu alergie la textul de lege: ceea ce Înalta Curte a spus că NU e salariu nu poate fi făcut salariu prin incantațiile unui ministru în emisiune TV. Când instanța supremă spune „nu e salariu”, iar ministrul spune „ba e și l-am inclus deja”, cine minte? Spoiler: nu Înalta Curte.
Norma de hrană nu e „invenție”, e protecție. Invenția e povestea ministrului
Ministrul Pîslaru ne explică doct că norma de hrană ar fi fost „o invenție” pentru a compensa niște salarii mici. Sursa: imaginația sa și, probabil, un PowerPoint.
Sursa reală: legea. Art. 3 din OG 26/1994 spune limpede că norma de hrană asigură nevoile nutritive ale personalului „în raport cu eforturile depuse în procesul de instruire și de îndeplinire a misiunilor, condițiile de mediu și alți factori specifici”.
Cu alte cuvinte, nu e „invenție” de contabil disperat, ci alimentație de protecție, legată de natura fizică a serviciului, de riscuri, de condițiile de muncă. Exact ca la orice profesie în care nu stai cu picioarele pe birou și cu nasul în sondaje, ci cu pielea ta în joc.
A numi „invenție” un drept reglementat de 30 de ani, cu fundament clar în lege, înseamnă fie că nu ai citit nici măcar OG 26/1994, fie că știi foarte bine ce faci și încerci să vinzi populației o poveste ieftină ca să maschezi o tăiere de drepturi.
Marea scamatorie fiscală: cum pierzi bani, dar ți se spune că „primești”
Norma de hrană, în forma ei actuală, este neimpozabilă. Adică banii aceia ajung integral la militar și la polițist. În schimb, salariul de funcție este, prin lege, impozabil și supus contribuțiilor. Așa funcționează statul: ce se numește „salariu” e imediat „taxabil”.
Așa-zisa „mutare” a normei de hrană în salariu nu înseamnă păstrarea dreptului „sub altă formă”, cum ar vrea unii să sune frumos la televizor. Înseamnă, strict matematic, transformarea unei sume neimpozabile într-una din care se rețin impozite și contribuții. Adică aceeași sumă pe hârtie, dar considerabil mai mică în buzunarul polițistului și militarului.
Asta nu e reformă a echității. E o diminuare mascată, ambalată în vorbe prețioase. Un fel de: „Ți-am mărit drepturile, dar nu mai ajung la tine, că le-am oprit noi, pentru binele tău”. Un fel de magician fiscal de cartier: bagi 100 de lei în pălărie, scoți 70 și aplauzi reforma.
Politicianul român: expert în „interes național”, analfabet în lege
Autorul textului original, Emil Pascut, lovește direct în miezul problemei: cât de greu e, pentru un ministru responsabil, să afle rațiunea normei de hrană, temeiul în drept, istoricul acestui drept? În era în care, dacă tastezi „norma de hrană” în orice motor de căutare juridică, îți apar în câteva secunde toate actele normative care o reglementează?
Nu este greu. Este doar incomod. Pentru că e mai ușor să debitezi prostii pretențioase la televizor și să le împachetezi ca „reformă a statului”, „modernizare” sau, clasicul etern, „interes național”.
Pare că, în România, să fii politician este cea mai ușoară meserie:
– nu ai nevoie de cultură juridică;
– ai nevoie de tupeu;
– de obraz gros;
– de costum scump;
– și de capacitatea de a declara, cu voce fermă, că orice tăiere de drepturi e „pentru binele oamenilor”.
Norma de hrană, vânată în timp ce miliarde se duc pe apa Sâmbetei TVA-ului
În timp ce se calculează cu entuziasm cât se poate „economisi” jupuind norma de hrană a unor oameni care își riscă efectiv viața și sănătatea în misiuni, România este ultima din UE la colectarea TVA. Nu pe locul 20, nu sub medie — pe ultimul loc. Gaura? Uriașă.
Întrebarea logică pusă în textul lui Emil Pascut este devastatoare: de ce să tai norma de hrană unor amărâți în loc să colectezi mai bine TVA? Cine trebuie să colecteze TVA? Nu statul? N-avem instituții, n-avem agenții, n-avem armate de funcționari?
Ba da, avem. Dar ei sunt ocupați cu altceva: să găsească noi moduri „inovatoare” de a lua pielea de pe iobagi. Decât să închizi robinetul prin care dispar miliarde, mai comod e să scotocești prin buzunarele celor care sunt oricum la limita suportabilului.
Domnule ministru, „norma de hrană” nu se rezolvă cu fraze goale
În loc de concluzie, rămâne imaginea grotescă a unui stat care:
– nu știe (sau nu vrea) să-și apere bugetul de marii jucători;
– nu colectează cum trebuie TVA;
– dar se aruncă, cu încrâncenare, pe norma de hrană a militarilor și polițiștilor, declarând-o „invenție” și „inclusă în salariu”.
Domnule ministru Dragoș Pîslaru, textele dumneavoastră despre norma de hrană nu sunt reformă. Sunt manual de cum să lovești în cei care servesc statul, pretinzând că le faci un bine. Iar când legea și Înalta Curte spun una, iar dumneavoastră spuneți exact opusul, nu avem o „opinie diferită”. Avem de-a face cu o manipulare.
Iar polițiștii și militarii nu au nevoie de discursuri „smart” la televizor. Au nevoie să nu fie furați cu legea în mână. Sau, mai exact, cu legea ignorată și camera pornită. (Cristina T.).
Exclusiv
O nouă eră în împuternicirile polițienești: IPJ Ialomița, inspectoratul care fuge de concurs ca dracul de tămâie
O cronologie a provizoratului: șase ani de șefi „de probă” la IPJ Ialomița
La IPJ Ialomița, funcția de inspector-șef a devenit un fel de chirie pe termen scurt. Potrivit dezvăluirilor făcute de Sindicatul Europol, de la ultimul concurs finalizat, în noiembrie 2018, inspectoratul trăiește din împuterniciri și „desemnări”, ca un bloc care n-a mai văzut proprietar de ani buni, doar chiriași cu contract pe șase luni.
Ultimul concurs serios pentru șefia IPJ Ialomița s-a încheiat rușinos, fără ca vreunul dintre cei doi candidați să atingă nota 7. Din acel moment, sistemul a decis că e mai simplu să ocolească problema: nici concurs, nici asumare, doar provizorat prelungit la nesfârșit.
Concursul ratat din 2018: când nici nota 7 nu mai poate fi prinsă din urmă
Sindicatul Europol arată că, în 2018, ultimul concurs pentru funcția de inspector-șef la IPJ Ialomița s-a încheiat fără învingător. Doi candidați, zero promovați. În loc să urmeze un nou concurs, cu exigențe sporite și candidați capabili, s-a ales varianta clasică: „îngropăm subiectul și trăim din împuterniciri”.
Astfel, funcția a fost transformată din post stabil, obținut prin competiție, într-un scaun muzical, pe care se așază, pe rând, diverse nume, pentru perioade limitate. Practic, inspectorul-șef nu mai e șef, e un invitat temporar la vârful instituției.
Rotația împuterniciților: parada șefilor la termen
Conform cronologiei prezentate de Sindicatul Europol, tabloul provizoratului arată așa:
Noiembrie 2024 – decembrie 2024: Anton Cristian Gheorghe, șef cu abonament de o lună
În noiembrie 2024, comisar-șef Anton Cristian Gheorghe este împuternicit inspector-șef. O lună. Atât. Timp suficient să-ți pui numele pe câteva adrese și să înveți drumul spre birou, dar ridicol pentru o funcție care ar trebui să însemne strategie, continuitate, responsabilitate.
Ianuarie 2025 – octombrie 2025: Sebastian Savu, „desemnat” în loc să fie numit
Urmează comisar-șef Sebastian Savu, „desemnat” pentru 10 luni la rând să exercite atribuțiile funcției de inspector-șef. Nu numit prin concurs, nu instalat pe post, doar „desemnat”, ca un fel de șef de probă, bun cât timp nu deranjează pe nimeni.
Octombrie 2025 – aprilie 2026: Mihai Dobre, împuternicitul de import
Comisar-șef Mihai Dobre, venit de la IPJ Tulcea, este împuternicit pentru 6 luni la conducerea IPJ Ialomița. Încă o jumătate de an de provizorat, cu un nou nume, dar aceeași rețetă: fără concurs, fără asumare pe termen lung.
Aprilie 2025 – prezent: aceeași funcție, aceeași persoană, aceeași împuternicire prelungită
Mihai Dobre este împuternicit din nou, pentru încă 6 luni. Se apasă butonul „repeat”: aceeași persoană, același statut temporar, aceeași sfidare a ideii de concurs. Inspectoratul e condus, dar nimeni nu e instalat cu adevărat la comandă.
Ce spune legea și ce se întâmplă, de fapt: teoria și practica de la IPJ Ialomița
Articolul 27¹⁶ din Legea nr. 360/2002 este limpede:
„Polițistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni. Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul polițistului, pentru maximum 6 luni, perioadă în care sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului.”
Pe scurt, legea spune: interimat maximum un an, timp în care EȘTI OBLIGAT să organizezi și să finalizezi concursul. Nu este recomandare, nu este sugestie, este obligație.
Conform Sindicatului Europol, raportat la prima împuternicire din noiembrie 2024, concursul pentru ocuparea funcției de inspector-șef la IPJ Ialomița trebuia să fie organizat și dus la capăt cel târziu în octombrie 2025. În loc de asta, singurul lucru dus la capăt sunt hârtiile de împuternicire.
Un inspectorat condus doar prin împuterniciri: model de „așa nu” în managementul poliției
Din mai 2020 și până astăzi, potrivit aceleiași surse, conducerea IPJ Ialomița a fost asigurată exclusiv prin împuterniciri și „desemnări”. Funcția de inspector-șef nu a mai fost ocupată prin concurs, deși cadrul legal este clar.
Rezultatul? Un vârf de instituție condus permanent de interimari, dependenți de prelungirea unui act temporar. Responsabilitatea e diluată, stabilitatea e o glumă, iar concursul – instrumentul normal de selecție – este ținut în conservare, ca și cum ar fi un pericol, nu o obligație.
Concluzie amar-ironică: IPJ Ialomița, inspectoratul unde provizoratul e regulă, iar concursul e excepție teoretică
Imaginea conturată de Sindicatul Europol este aceea a unui inspectorat în care legea e privită ca un decor, nu ca un cadru obligatoriu. Împuternicirea, gândită de legiuitor ca soluție temporară, a devenit la IPJ Ialomița normă de funcționare.
Funcția de inspector-șef e tratată ca un birou cu „check-out” la șase luni, nu ca un post stabil, dobândit prin merit. Atâta timp cât concursul rămâne doar o ficțiune juridică, IPJ Ialomița nu are un șef adevărat, ci doar o succesiune de șefi „în trecere”, într-un provizorat care a devenit politică de sistem. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 4 zileMĂRGINENI: PUȘCĂRIA UNDE ȘEFII SE CRED PE PLANTAȚIE ȘI POLIȚIȘTII SUNT „MUTAȚI” DUPĂ TOANELE VĂTAFILOR!
-
Exclusivacum o ziBMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 3 zileFESTIVALUL „RÂSUL-PLÂSUL” PE CERUL PRAHOVEI – ANTIGRINDINA: 21 DE ANI DE RACHETE OARBE ȘI UN DIVORȚ DE 103.000 DE HECTARE
-
Exclusivacum 3 zilePLx 540/2024: Mortul viu din sertarele Camerei Deputaților și marea „pitulușă” constituțională a aleșilor
-
Exclusivacum o ziPATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Administratieacum 4 zilePerformanță de calibru european pentru poliția brașoveană: Alexandru Garoafă, dublu medaliat la Kempo
-
Administratieacum 4 zileOnoare și misiune duhovnicească: Administratorul public al Prahovei, Emil Drăgănescu, chemat în forurile superioare ale Bisericii
-
Ancheteacum 4 zileCaptură de lux pe DN 52: Bolid căutat în Germania, indisponibilizat de polițiștii de frontieră din Teleorman



