Exclusiv
Rețeaua de corupție din Ploiești se prăbușește? Epicentrul controversei e mai aproape de destrămare, iar scânteile ultimei riposte pot aprinde un altceva
Mihai Lupu, odinioară controversat, scapă de controlul judiciar alături de prietena sa, în timp ce alte personaje-cheie ale mega-entrepei imobiliare încearcă să se ascundă în spatele noii realități judiciare (aici), (aici), (aici), etc.
Ploieștiul sfâșiat de scandaluri de corupție și scheciuri imobiliare — o luptă ce pare să se intensifice
După ani de zile în care redacția Incisiv de Prahova a dezvăluit existența unei rețele complexe de activități ilegale, o veste șocantă a zguduit recent scena locală. Cunoscutul și controversatul dezvoltator imobiliar Mihai Lupu, precum și prietena sa, Alexandra Tache, au reușit să scape, în mod surprinzător, de controlul judiciar, eliminând astfel în primul rând un obstacol major pentru activitatea lor de ultimă oră.
Această decizie a fost primită cu stupoare de mulți dintre pagubiți și anchetatori, având în vedere amploarea dezincriminărilor, escrocheriilor și schemelor de fraudă imobiliară date publicității până acum. Nu doar Mihai Lupu, ci și alți actori cu rol în scheletul întregii rețele au beneficiat de această măsură, inclusiv mama sa, Marioara Lupu, Vlad Nichita și, surprinzător, omul de afaceri Daniel Ștefănescu — patru nume implicate în cele mai murdare și sofisticate scenarii ale mafiei imobiliare din Prahova.
Mască nouă pentru un personaj vechi — Mihai Lupu reușește să dispară din vizorul autorităților
Pentru a trece mai ușor nevăzut, Mihai Lupu a decis să-și “diversifice” prezența în peisaj. Astfel, celebrul său automobil, Skoda Octavia cu numere de înmatriculare B…MLX, a dispărut din peisaj, înlocuită cu alte platoane, iar mașina, ce a devenit simbol al sfârșitului unei epoci de ilegalități vizibile, a fost ascunsă pentru moment de ochii curioșilor. La fel ca și masca de pe fața complexului City Gate, unde Lupu a încercat să mascheze adevăratele existențe ale afacerilor sale.
„De ce a vândut și a instrăinat aceste mașini? Răspunsul e simplu: s-a demonstrat că nu mai poate ieși în evidență public, fiind în dificultate financiară serioasă. Masca de prosperitate e din ce în ce mai subțire, iar acum vrea să treacă mai facil prin oraș și să-și protejeze averea, inclusiv cele 50% din Complexul City Gate, care, deocamdată, îi scârțâie în mâini”, explică surse apropiate investigației noastre.
De altfel, pentru a demonstra această situație, Lupu a schimbat avocatul, pentru a-și rescrie strategia și a încerca să recupereze formal jumătatea urmărită în complexul rezidențial City Gate, oferind explicații acoperite cu mii de vorbe și promisiuni că va despagubi toate persoanele prejudiciate de acuzațiile din dosarele penale.
O rețea de legături și scheme: de la escrocherii imobiliare, la sechestru și controale
În spatele tuturor acestor mișcări ascunde o realitate dură: prejudiciile financiare majore și schemele frauduloase din spatele unui întreg sistem de fraudă imobiliară. În timp ce Mihai Lupu încearcă să se ascundă de ochii autorităților, nume sonore ca Vlad Nichita și Daniel Ștefănescu se află într-o poziție de vulnerabilitate sau, cel puțin, încearcă să “scape” de urmăriri și sechestru.
Se pare că Parchetul a pus, recent, sechestru asigurator pe bunurile și conturile lui Daniel Ștefănescu, unul dintre cei mai influenți și considerați oameni de afaceri din rețeaua imobiliară, ca urmare a solicitărilor avocaților pagubiților din dosarele White Tower și City Gate. Aceasta confirmă suspiciunile că, indiferent de fațada de “victimă colaterală”, și el se află în vizorul justiției pentru implicarea în scheme obscure.
Mihai Lupu, între promisiuni și despăgubiri de formă
Deși, în declarațiile sale recente, îi auzim pe Mihai Lupu afirmând că vrea să “despagubească pe toți pagubiții” din proiectele White Tower și City Gate, strategia sa pare să fie mai mult un teatru de mantare pentru ochii lumii. În spatele acestor vorbe pompoase, există semne clare de disperare și încercări de a-și recâștiga controlul asupra unor părți sociale devenite tot mai inobservabile.
Surse din interior susțin că Lupu poartă negocieri cu Daniel Ștefănescu pentru preluarea celor 50% din complexul City Gate, dar și pentru retragerea plângerilor penale, ceea ce ar putea reprezenta un pas spre fiabilizare temporară, dar departe de finalizarea legală și tranșantă a cazurilor în justiție.
De la amenințări la gesturi de mahala – o “scenografie” tot mai acutizată
Migrând dinspre declarații de “despăgubiri” și promisiuni de “finalizare a proiectului City Gate”, Mihai Lupu aruncă în aer orice măsură de a-i convinge pe victime că posibila lui ieșire din impasul financiar este iminentă. În fapt, scânteile acestei “revolte” sunt morale, nu neapărat juridice, pentru că tot mai mulți pagubiți se întreabă dacă va mai fi vreodată un răspuns clar, dacă afacerile cu apartamentele frauduloase vor mai avea un sfârșit, iar relațiile de subteran dintre rețea și autorități nu sunt doar o himeră.
Fără a avea o soluție clară în plan, situația din Ploiești ar putea degenera, din nou, în scandaluri publice de amploare, dacă ancheta încă va fi blamată sau tergiversată. Anumite ieziri ilegale, precum cazul mașinilor cu numere de înmatriculare obscure sau telefoanele “discrete” ale unora dintre actorii cheie ai schemelor, ar putea fi semne ale unei înțelegeri tacite sau, mai rău, ale unei perioade de așteptare de către rețelele corupte.
Controversa ridicată: Mihai Lupu își recâștigă libertatea și schimbă strategia în războiul cu creditori
Mihai Lupu și prietena sa, Alexandra Tache, scăpați de controlul judiciar
Cunoscutul și controversatul dezvoltator imobiliar Mihai Lupu a reușit să își piardă controlul judiciar, împreună cu concubina sa, Alexandra Tache. Decizia a fost adoptată recent, și nu doar pentru cei doi, ci și pentru ceilalți „protagonisti” implicați în „Mega Teapa Imobiliară”. Asta a însemnat o eliberare totală de restricțiile legale pentru un număr semnificativ de actori implicați în această afacere controversată.
Actori principali și pagubați în caz
Printre cei eliberați se numără și mama lui Mihai Lupu, doamna Marioara Lupu, precum și Vlad Nichita. Însă, nu în ultimul rând, a fost readus în discuție și numele multimilionarului Dan Ștefănescu, susținător constant al teoriei conform căreia a fost o victimă colaterală a situației de la Ploiești, încercând să se distanțeze de implicare directă, afirmând că „gura lui nu miroase” de escrocherii.
Măsuri pentru a evita recunoașterea
Pentru a trece nemarcat prin Ploiești, Mihai Lupu a renunțat la autoturismele cu numere de înmatriculare B….MLX, și în special la „celebra” Skoda Octavia, condusă recent de Alexandra Tache. O mașină vizibilă și cunoscută, devenită un simbol al acestei scandaluri. În prezent, autoturismul poate fi găsit pe site-urile de specialitate, iar interesul pentru achiziție pare să fi scăzut după ultimele evenimente.
De ce a instrainat Mihai Lupu aceste mașini?
Motivul principal pare a fi semnalizarea unei perioade dificile din punct de vedere financiar. Skoda Octavia, colorată în verde și supranumită „broscuta”, a fost una dintre mașinile cele mai vizibile, mesajul fiind clar: „Trec printr-o situație dificilă, nu am de unde plăti”. Aceasta se aliniază și cu schimbarea strategiei, când Mihai Lupu a renunțat la avocatul anterior și a optat pentru un nou reprezentant legal, pentru a-și reconsidera poziția în procesul de recuperare a bunurilor.
Problematicile legale și suspiciunile privind activitatea
De asemenea, centrele de colectare a materialelor reciclabile din Potigrafu, unde Mihai Lupu și Alexandra Tache activează, au atras atenția autorităților pentru posibile neconformități legale. Camerele montate la intrarea în spațiul respectiv nu respectă întocmai legislația, iar aceste aspecte sunt semnalate pentru investigații de către Garda de Mediu și Agenția de Mediu.
https://www.facebook.com/share/1BjskvLtii/
Schimbare de strategie și recuperarea proprietăților
Mihai Lupu pare să-și fi schimbat complet abordarea, dorind acum să recupereze părțile sociale deținute în complexul City Gate, însumând 50% din acțiuni, de la Daniel Ștefănescu. În același timp, strategia sa se concentrează și pe ieșirea din situația penală, retrăgând plângerile și sperând să-și asigure astfel o poziție favorabilă pentru viitor.
Aspecte personale și reacția față de apropiați
Din punct de vedere personal, Mihai Lupu pare să fie pe o panta de coborâre, vestimentația sa fiind mai modestă comparativ cu vremurile bune. El se percepe ca un „martir”, înconjurat de personaje care, conform propriilor declarații, l-ar fi trădat. Mama sa, doamna Marioara Lupu, îl descrie ca pe un om care, chiar dacă vorbește rar, se străduiește să-și justifice acțiunile.
Conturile asupra dosarului White Tower
Unul dintre cele mai importante dosare în care este implicat Mihai Lupu, cel referitor la afacerea White Tower, a fost marcat de recentul sechestru asigurator pus de procurorii de la Curtea de Apel Ploiești. Acest sechestru survine în urma mai multor solicitări ale păgubiților din dosarele Ds 221 și 283/P/2023, legate de fraude imobiliare și escrocherii din zona Ploiești.
Declarații și promisiuni ale lui Mihai Lupu
Alintat de apropiați și mass-media ca „Mihăiță”, acesta aruncă în spațiu promisiuni mari. Conform declarațiilor sale, are intenția să despăgubească toți victimele din cazurile White Tower și City Gate, susținând că dispune de „resursele necesare” pentru finalizarea proiectului City Gate, cunoscut drept „My Baby”. De asemenea, afirmă că intenționează să recupereze cele 50% din părțile sociale deținute în acest complex de la Daniel Ștefănescu și să reia plângerile penale.
Ipocrizie sau realitate?
Însă, aceste declarații nu au fost convinzătoare pentru toți oamenii implicați, iar istoricul și comportamentul lui Mihai Lupu au făcut ca mulți să vadă în aceste promisiuni doar discursuri de adormit bebelușii. În trecut, același Lupu declara că așteaptă ca mama sa, doamna Marioara Lupu, să decedeze, pentru a-și putea continua proiectele. Astfel, experiența și comportamentul său au generat scepticism în rândul creditorilor și al celor afectați.
Schimbarea parcului de strategii și tonalitatea discursului
De la o poziție în care era perceput doar ca un constructor, Mihai Lupu își schimbă complet declarațiile, afirmând acum că vrea să fie un „salvator” al pagubiților, pentru a-și rezolva propriile probleme financiare și legale. În opinia multora, însă, aceste schimbări de discurs nu sunt decât tactici de moment pentru a-și îngropa scandalurile și a-și recăpăta controlul asupra situației.
Concluzie: un personaj în continuă schimbare
Caracterizat de unii drept un personaj complex, cu comportament imprevizibil, Mihai Lupu pare să fie un exemplu despre modul în care anumite personaje din lumea imobiliară jonglează cu legea, învârtind diverse strategii pentru a-și păstra interesele personale. În timp ce procesele și investigațiile continuă, cert este că situația lui rămâne tensionată, iar evoluția va fi urmărită cu atenție de toți cei implicați în acest scandal de proporții. (Cerasela N.).
Exclusiv
Duster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
„Bariera rușinii”: Dacia Duster de serviciu, taxi de familie pentru șeful IPJ Prahova
În dimineața zilei de azi, 04.06.2026, la bariera de ieșire din sediul IPJ Prahova, scena era demnă de o caricatură cu iz penal: o Dacia Duster nouă, mașina de serviciu a inspectorului-șef împuternicit Mihai-Ginel Preda, staționa „gătită” de drum, cu șoferul instituției la volan și șeful în dreapta.
În spate, ca într-un microbuz de excursie familială, s-au urcat soția și băiatul lui Ginel Preda. Nu pentru vreo misiune operativă, nu pentru vreo deplasare oficială, ci pentru ceea ce arăta, din orice unghi l-ai privi, a drum strict personal, făcut „pe banii proștilor”.
Cireașa de pe tort: numărul de înmatriculare al mașinii de serviciu – de tipul GYG sau GIC – pare croit după numele șefului, nu după vreo logică administrativă. Să înțeleagă tot poporul că Duster-ul e „mașina lui Ginel”, nu autospecială a statului, plătită din taxele tuturor.
În timp ce Poliția Română se plânge de lipsă de resurse, iar agenții de rând merg în intervenții cu rable „de epocă”, la Prahova, șeful împuternicit își transformă Duster-ul de serviciu în limuzină de familie, cu șofer la dispoziție și escortă până la barieră.
„Împuternicit pe viață, mașină pe persoană fizică”: cum se confundă funcția cu proprietatea
Incisiv de Prahova a arătat, în numeroase investigații, cum IPJ Prahova a devenit „grădinița de cadre” a lui Bogdan Despescu: ani întregi de împuterniciri, aceiași oameni rotiți pe funcții, niciun concurs real pentru inspector-șef din 2012 încoace. Ginel Preda este unul dintre simbolurile acestui sistem: venit, plecat, iar venit, împuternicit de mai multe ori, ca într-o telenovelă administrativă.
Acum îl vedem și în rolul clasic de „baron local cu girofar”:
– mașina de serviciu tratată ca bun personal;
– șoferul instituției transformat în șofer de casă;
– familia urcată în spate, ca la transfer privat spre concediu.
Nu vorbim de o „mică scăpare”, ci de reflexul tipic al împuternicitului care nu se simte în funcție vremelnic, în slujba legii, ci cocoțat pe moșie personală. Exact același IPJ Prahova care, după cum a documentat Incisiv de Prahova, a făcut praf un BMW de serviciu (MAI 59944) și, în loc să caute vinovați, a cerut presei să-și deconspire sursele, sfidând Legea 504/2002, Constituția și jurisprudența CEDO.
Când nu știi legea, începi prin a o călca. Când o mai și disprețuiești, o calci cu familia în spate și cu șoferul înainte.
Plimbări pe benzină publică, în timp ce Guvernul Bolojan taie din lefurile polițiștilor
Contextul face abuzul cu atât mai grețos: în timp ce Guvernul condus de Ilie Bolojan taie salariile polițiștilor și ale angajaților din administrație, invocând nevoia de austeritate și eficiență bugetară, inspectorul-șef împuternicit Ginel Preda își plimbă soția și copilul cu Dacia Duster de serviciu, pe carburant plătit de contribuabili.
Pe românește:
– agentul simplu își face calculul dacă mai merită să intre într-o intervenție riscantă pe un salariu ciuntit;
– funcționarul din administrație strânge cureaua;
– dar șeful împuternicit își face program de familie la bordul mașinii instituției, cu rezervorul plin „din banii statului”.
Asta nu mai e doar tupeul clasic al șefului cu chei în mână, e scuipat direct în obrazul tuturor polițiștilor corecți care își rup nopțile în stradă, și al cetățenilor care își plătesc taxele la zi.
De la BMW în gard la Duster de casă: tradiția abuzului cu chei de la parcul auto (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc
Seria dezvăluirilor Incisiv de Prahova a arătat un patern clar la IPJ Prahova:
- BMW-ul de serviciu făcut praf de „păcălici” promovați pe pile;
- autospeciale noi „alocate” preferențial camarilei de șefi și apropiați;
- polițiști cu 20 de ani vechime care nu pupă o mașină modernă nici în poză;
- rutier de Ploiești în care foști muncitori la CFR, analfabeți funcțional, au ajuns să conducă bolizi în regim de urgență.
Duster-ul „botezat” după Ginel Preda și folosit ca mașină de familie este doar continuarea firească a acestei logici:
– mașina nu mai e a IPJ-ului, e „a șefului”;
– benzina nu mai e a instituției, e „pentru confortul familiei”;
– șoferul nu mai e al statului, e „omul casei”.
Într-un inspectorat în care controlul intern este folosit, conform dezvăluirilor de presă, pe post de bâtă împotriva polițiștilor incomozi, cine să îl întrebe, oficial, pe Ginel Preda: „Domnule inspector-șef împuternicit, vă duceați în misiune cu copilul pe bancheta din spate?”
„Instituția sunt eu”: când nevasta și copilul devin „dotare auxiliară”
Imaginea dimineții de 04.06.2026, la bariera IPJ Prahova, spune tot despre mentalitatea de „boier cu uniformă”:
- șeful împuternicit, la costum, pregătit „de oraș”;
- șoferul instituției, disciplinat la volan;
- soția și copilul, urcați în spate, fără jenă, ca într-un taxi de familie;
- Duster-ul nou, mașină de serviciu, scos din curtea IPJ-ului în mod evident pentru o cursă privată.
Nicio discreție, nicio reținere, nicio teamă că gestul ar fi imoral sau ilegal. Când ani de zile ai văzut cum IPJ-ul e condus ca o moșie, cum autospecialele sunt tratate ca jucării personale, cum împuterniciții se rotesc între ei ca într-un club închis de privilegiați, ajungi să crezi că „așa se cuvine”. Instituția e decorul, funcția e titlu ereditar, iar mașina de serviciu – drept din naștere.
În loc de concluzie: „Mai mă leși, domnule Preda?”
În timp ce Guvernul Bolojan vorbește despre reformă, tăieri și eficientizare, în timp ce mii de polițiști simpli își văd veniturile ciuntite, inspector-șeful împuternicit al IPJ Prahova:
- se urcă în Duster-ul nou de serviciu;
- își pune șoferul la dispoziție;
- își instalează soția și copilul în spate;
- și pleacă, senin, peste barieră, într-o cursă de familie pe carburant public.
După BMW-ul făcut praf, după adresa ilegală prin care IPJ Prahova a cerut Incisiv de Prahova să-și trădeze sursele, după șirul de împuterniciți care se cred baroni locali, episodul cu Duster-ul familiei Preda nu mai surprinde. Doar confirmă.
Întrebarea nu mai este dacă la IPJ Prahova există abuz, ci câți îl acoperă și cât mai suportă oamenii din interior să tacă.
Până una-alta, inspector-șeful împuternicit Ginel Preda rămâne imaginea perfectă a „milițianului de epocă nouă”:
– nu cunoaște legea,
– o calcă în picioare,
– își folosește funcția pentru confort personal,
– și o face, ostentativ, fix în fața porții instituției.
Mai mă leși, domnule Preda? Serialul abia s-a încălzit. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
În timp ce prin spitalele patriei gândacii fac instrucție pe lângă bolnavii lăsați fără medicamente, iar profesorii și pensionarii numără sictiriți firimiturile aruncate de la masa Guvernului, băieții deștepți din laboratoarele puterii și-au tras un laborator de „vrăjitorie digitală” de peste 320 de milioane de euro. Sub paravanul convenabil al „războiului hibrid” și al „amenințărilor de la Răsărit”, asistăm la semnarea actului de deces al brumei de intimitate care ne-a mai rămas. România nu își cumpără securitate, ci își instalează, pe bani grei, o dictatură digitală cu cizmele lustruite, asamblată „integral în România” de un cartel de firme conectate direct la curentul structurilor de forță, după cum reiese din analiza datelor despre acest proiect faraonic.
Fenta „SAFE”: Jongoierii bugetari care au „curățat” licitațiile
Cum se fură startul într-o democrație care dă pe de lături de atâta „transparență”? Simplu: prin metoda „fentei” birocratice. Sutele de milioane de euro nu au văzut lumina filtrului SEAP, unde firmele independente ar fi putut, Doamne ferește, să concureze. Totul s-a dat prin încredințare directă, sub umbrela fondurilor europene SAFE, destinate inițial energiei, dar deturnate cu talent în laboratoarele de „siguranță națională”. S-a strigat „Pericol!” și, dintr-un condei, s-au împărțit 320 de milioane de euro către cine trebuie, în spatele ușilor închise, unde mirosul de profit se amestecă armonios cu cel de epolet.
Creierul artificial de la Digi: Algoritmul care ne va citi ironiile la micul dejun
Piesa centrală a acestui puzzle distopic este contractul de 196 de milioane de euro oferit pe tavă gigantului Digi România S.A. Nu vă lăsați păcăliți de termenii tehnici; nu e un antivirus, ci un mega-creier artificial (LLM) antrenat să ne monitorizeze fiecare impuls digital. Complicitatea e de-a dreptul înfricoșătoare: Digi ne dă netul, Digi ne știe adresa, iar acum tot Digi face algoritmul care ne analizează postările. Acest mega-AI va înțelege ironia și revolta mai bine decât orice cenzor comunist cu patru clase, având capacitatea de a „filtra narativele”, adică de a ne închide gura digital prin blocări și ștergeri automate, totul sub eticheta convenabilă de „dezinformare”.
Pretorienii bitului: Firmele de casă care ne pun călușul la router
Dacă AI-ul este creierul, restul firmelor alese pe sprânceană sunt mușchii care vor strânge gâtul libertății de exprimare. Logic Computer a încasat peste 109 milioane de euro pentru a livra turnurile de control conectate direct la Cyberint (SRI), prin care traficul va fi scanat până la ultimul bit. Nu contează dacă mesajul e criptat, ei vor ști cine, când și cu cine complotează la o cafea virtuală.
Apoi, apare consorțiul format din Dendrio, Arctic Stream și Tema Energy, care pe 13 milioane de euro vor construi „autostrăzile” pe care statul va putea pune bariere oricând. În caz de nesupunere civică, acești băieți au uneltele necesare să gâtuiască netul muritorilor de rând, lăsând prioritate doar canalelor guvernamentale. Totul e completat de Bluespace Technology, care livrează „cuști Faraday” pe roți, ca să fie siguri că, în timp ce noi suntem transparenți, comunicațiile lor rămân la adăpost de orice privire indiscretă.
„Mission Creep”: De la vânătoarea de hackeri la vânătoarea de cetățeni
Istoria ne-a învățat că nicio armă de supraveghere masivă nu a fost folosită doar împotriva „dușmanilor externi”. Astăzi ne spun că ne apără de ruși, dar mâine, orice protest împotriva taxelor sau orice investigație jurnalistică deranjantă va fi catalogată drept „acțiune de destabilizare”. Controlul parlamentar asupra acestui monstru este o glumă proastă, o formalitate bifată la o cafea între „colegi”.
Ne îndreptăm cu viteză spre un viitor în care libertatea va exista doar cât ne permite algoritmul statului. Când vom realiza că suntem complet dezbrăcați de intimitate, va fi prea târziu: serverele bâzâie deja în subsoluri, iar AI-ul ne-a pus deja eticheta de „suspect”. Sursa acestor dezvăluiri, documentul „Statul-Scurgător de Date”, ne avertizează clar: Panopticonul românesc este aici și ne-a costat o avere să ne cumpărăm propriile lanțuri digitale. (Cristina T.).
Exclusiv
Norma de hrană, băgată la tocat: cum vrea ministrul Pîslaru să facă impozabil și aerul pe care-l respiră polițiștii și militarii
„Invenția” lui Pîslaru: să reinventezi roata, dar pătrată
Într-un interviu recent, ministrul Dragoș Pîslaru a reușit performanța să explice doct cum norma de hrană a militarilor și polițiștilor „a fost inclusă în salariul de funcție” și că ar fi, de fapt, „o invenție pentru a compensa niște venituri mici”.
Sindicatul „Diamantul”, sindicatul polițiștilor, arată negru pe alb că ambele afirmații sunt greșite juridic. Nu „par greșite”, nu „controversate”, ci pur și simplu rupte de lege, de realitate și de bun-simț.
Cu textele de lege pe masă, nu cu fițuicile de PR, lucrurile stau așa: ceea ce spune ministrul este contrazis direct de legislația în vigoare și de Înalta Curte de Casație și Justiție. Dar, în România, nicio realitate nu e prea solidă încât să nu fie călcată în picioare în direct, la televizor, cu cravată „smart” și privire gravă.
Norma de hrană nu e „spor”, nu e salariu și nu e jucărie de ministru
Norma de hrană nu este un spor, nu este salariu, nu este bonus de imagine și nici fond de campanie. Este un drept distinct, un drept la hrană, acordat în natură, reglementat printr-o lege proprie — Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, în vigoare din 1994, cu mult înainte ca unii să descopere camera de filmat și platoul de talk-show.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 21/2015 (obligatorie pentru toate instanțele), a stabilit clar că echivalentul în bani al normei de hrană „nu reprezintă venituri din salarii ori asimilate acestora” și nu intră în salariul sau în solda lunară.
Traducere pentru politicienii cu alergie la textul de lege: ceea ce Înalta Curte a spus că NU e salariu nu poate fi făcut salariu prin incantațiile unui ministru în emisiune TV. Când instanța supremă spune „nu e salariu”, iar ministrul spune „ba e și l-am inclus deja”, cine minte? Spoiler: nu Înalta Curte.
Norma de hrană nu e „invenție”, e protecție. Invenția e povestea ministrului
Ministrul Pîslaru ne explică doct că norma de hrană ar fi fost „o invenție” pentru a compensa niște salarii mici. Sursa: imaginația sa și, probabil, un PowerPoint.
Sursa reală: legea. Art. 3 din OG 26/1994 spune limpede că norma de hrană asigură nevoile nutritive ale personalului „în raport cu eforturile depuse în procesul de instruire și de îndeplinire a misiunilor, condițiile de mediu și alți factori specifici”.
Cu alte cuvinte, nu e „invenție” de contabil disperat, ci alimentație de protecție, legată de natura fizică a serviciului, de riscuri, de condițiile de muncă. Exact ca la orice profesie în care nu stai cu picioarele pe birou și cu nasul în sondaje, ci cu pielea ta în joc.
A numi „invenție” un drept reglementat de 30 de ani, cu fundament clar în lege, înseamnă fie că nu ai citit nici măcar OG 26/1994, fie că știi foarte bine ce faci și încerci să vinzi populației o poveste ieftină ca să maschezi o tăiere de drepturi.
Marea scamatorie fiscală: cum pierzi bani, dar ți se spune că „primești”
Norma de hrană, în forma ei actuală, este neimpozabilă. Adică banii aceia ajung integral la militar și la polițist. În schimb, salariul de funcție este, prin lege, impozabil și supus contribuțiilor. Așa funcționează statul: ce se numește „salariu” e imediat „taxabil”.
Așa-zisa „mutare” a normei de hrană în salariu nu înseamnă păstrarea dreptului „sub altă formă”, cum ar vrea unii să sune frumos la televizor. Înseamnă, strict matematic, transformarea unei sume neimpozabile într-una din care se rețin impozite și contribuții. Adică aceeași sumă pe hârtie, dar considerabil mai mică în buzunarul polițistului și militarului.
Asta nu e reformă a echității. E o diminuare mascată, ambalată în vorbe prețioase. Un fel de: „Ți-am mărit drepturile, dar nu mai ajung la tine, că le-am oprit noi, pentru binele tău”. Un fel de magician fiscal de cartier: bagi 100 de lei în pălărie, scoți 70 și aplauzi reforma.
Politicianul român: expert în „interes național”, analfabet în lege
Autorul textului original, Emil Pascut, lovește direct în miezul problemei: cât de greu e, pentru un ministru responsabil, să afle rațiunea normei de hrană, temeiul în drept, istoricul acestui drept? În era în care, dacă tastezi „norma de hrană” în orice motor de căutare juridică, îți apar în câteva secunde toate actele normative care o reglementează?
Nu este greu. Este doar incomod. Pentru că e mai ușor să debitezi prostii pretențioase la televizor și să le împachetezi ca „reformă a statului”, „modernizare” sau, clasicul etern, „interes național”.
Pare că, în România, să fii politician este cea mai ușoară meserie:
– nu ai nevoie de cultură juridică;
– ai nevoie de tupeu;
– de obraz gros;
– de costum scump;
– și de capacitatea de a declara, cu voce fermă, că orice tăiere de drepturi e „pentru binele oamenilor”.
Norma de hrană, vânată în timp ce miliarde se duc pe apa Sâmbetei TVA-ului
În timp ce se calculează cu entuziasm cât se poate „economisi” jupuind norma de hrană a unor oameni care își riscă efectiv viața și sănătatea în misiuni, România este ultima din UE la colectarea TVA. Nu pe locul 20, nu sub medie — pe ultimul loc. Gaura? Uriașă.
Întrebarea logică pusă în textul lui Emil Pascut este devastatoare: de ce să tai norma de hrană unor amărâți în loc să colectezi mai bine TVA? Cine trebuie să colecteze TVA? Nu statul? N-avem instituții, n-avem agenții, n-avem armate de funcționari?
Ba da, avem. Dar ei sunt ocupați cu altceva: să găsească noi moduri „inovatoare” de a lua pielea de pe iobagi. Decât să închizi robinetul prin care dispar miliarde, mai comod e să scotocești prin buzunarele celor care sunt oricum la limita suportabilului.
Domnule ministru, „norma de hrană” nu se rezolvă cu fraze goale
În loc de concluzie, rămâne imaginea grotescă a unui stat care:
– nu știe (sau nu vrea) să-și apere bugetul de marii jucători;
– nu colectează cum trebuie TVA;
– dar se aruncă, cu încrâncenare, pe norma de hrană a militarilor și polițiștilor, declarând-o „invenție” și „inclusă în salariu”.
Domnule ministru Dragoș Pîslaru, textele dumneavoastră despre norma de hrană nu sunt reformă. Sunt manual de cum să lovești în cei care servesc statul, pretinzând că le faci un bine. Iar când legea și Înalta Curte spun una, iar dumneavoastră spuneți exact opusul, nu avem o „opinie diferită”. Avem de-a face cu o manipulare.
Iar polițiștii și militarii nu au nevoie de discursuri „smart” la televizor. Au nevoie să nu fie furați cu legea în mână. Sau, mai exact, cu legea ignorată și camera pornită. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 16 oreDuster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum 2 zileBMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 4 zileFESTIVALUL „RÂSUL-PLÂSUL” PE CERUL PRAHOVEI – ANTIGRINDINA: 21 DE ANI DE RACHETE OARBE ȘI UN DIVORȚ DE 103.000 DE HECTARE
-
Exclusivacum 2 zilePATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Exclusivacum 4 zilePLx 540/2024: Mortul viu din sertarele Camerei Deputaților și marea „pitulușă” constituțională a aleșilor
-
Exclusivacum 22 de oreMarele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 2 zileEXPORTATORII DE TEROARE: DE LA „COLONIA PENALĂ” A LUI NAN DE LA COCA – COLA DIN PLOIEȘTI, LA JOCURILE DE CULISE ALE LUI MOLDOVAN ÎN REPUBLICA MOLDOVA
-
Ancheteacum 4 zileSiguranță printre zâmbete: Cum au transformat polițiștii din Mehedinți Ziua Copilului într-o lecție de prietenie și responsabilitate



