Exclusiv
Afaceri și politică: Colaborarea controversată dintre PSD și familia Umbrarescu
Contextul cesiunii creanțelor (aici)
Continuam sa va prezentam filmul prin care a ajuns “familia Umbrarescu” sa incheie Contractul nr.826/16.02.2024 de cesiune a creantelor bugetare, intre creditorul bugetar Serviciul Fiscal Orasenesc Otelu Rosu, reprezentat prin Obrejean Florinel, in calitate de cedent si, SC “Eco Wind Power” SRL, cu domiciliul fiscal in localitatea Otelu Rosu, strada 22 Decembrie 1989, nr.7A, prin imputernicit Alexandru Umbrarescu, in calitate de cesionar.
Ipocrizia lui Ciolacu (epidodul 4)
Susținerea politică din partea PSD
Astfel, din simpla analiză a articolelor publicate în mediul online rezultă o serie de acțiuni întreprinse de membrii ai PSD, oameni politici cu funcții importante în administrația publică centrală de specialitate și locală, respectiv în Parlamentul României, în sprijinirea directă sau tacită a “ilustrului” om de afaceri Dorin Umbrarescu, după cum rezultă din osanalele ridicate și caracterizările emise în spațiul public de cei anterior subliniați, aspecte pe care le vom releva mai jos.
Astfel, din simpla analiza a articolelor publicate in mediul online rezulta o serie de actiuni intreprinse de membrii ai PSD, oameni politici cu functii importante in administratia publica centrala de specialitate si locala, respectiv in Parlamentul Romaniei, in sprijinirea directa sau tacita a “ilustrului” om de afacerii Dorin Umbrarescu, dupa cum rezulta din osanalele ridicate si caracterizarile emise in spatiul public de cei anterior subliniati, aspecte pe care le vom releva mai jos.
Întâlnirile primarului cu investitorii
Dintr-un articol publicat de “Express de Banat”[1], in data de 09.02.2024, aflam cu stupoare ca primarul PSD al orasului Otelul Rosu, din judetul Caras – Severin, domnul Luca Malaiescu, inca din vara anului 2023, a avut o serie de intalniri cu Alexandru Umbrarescu, intalniri intermediate de catre prieteni comuni din Bucuresti, dupa cum acest primar decalara cu multa pompa intr-un interviu preluat de publicatia mentionata.
Ulterior acestor intalniri se pare ca Alexandru Umbrarescu a trimis scrisoarea de intentie a SC “Eco Wind Power” SRL adresata catre DGRFP Timisoara, AJFP Caras – Severin, prin care informa autoritatile locale despre “intentia ferma de a achizitiona creanta detinuta” de catre filiala locala a ANAF asupra societatii LDME, “impreuna cu toate garantiile si accesoriile asociate respectivei creante, la valoarea nominala, 123.756.937,00 lei, cu plata acesteia in termenul si conditiile ce urmeaza a fi agreate de comun acord de catre parti, conform Ordinului nr.942/2019 privind cesiunea creantelor bugetare datorate de debitorii aflati in procedura insolventei”.
Implicarea factorilor decizionali din PSD
Amintim ca demersul primarului Luca Malaiescu, din afirmatiile acestuia, a fost sprijinit si de unii membrii marcanti ai PSD, constituiti parca intr-un grup organizat de influenta si sprijinire politica si economica a “familiei Umbrarescu” in preluarea creantelor detinute de ANAF dupa cum am aratat nu cu mult timp in urma[2], cum ar fi: prefectul judetului Caras-Severin, Ioan Dragomir (fost PSD si fost director al Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Caras Severin, implicat intr- serie de afaceri dubioase)[3], deputatul PSD Silviu Hurduzeu[4], secretarul de stat din MEAT, tot PSD, Flavius Constantin Nedelcea[5].
Controversele și neregulile din proces
Din declaratiile publice ale prefectului Ioan Dragomir deslusim schema prin care s-a putut realiza tranzactia financiara sus precizata, in sensul ca intrucat existau unele sincope in cesionarea creantelor detinute de catre ANAF ( sucursala locala) catre potentialul investitor SC “Eco Wind Power” SRL (poate vor fi deslusite de catre organele de ancheta abilitate), cel mai sus nominalizat, in calitatea sa de reprezentant al Guvernului Romaniei in teritoriu, a fost rugat de catre parlamentarul Hurduzeu si primarul Malaiescu, sa intervina impreuna la conducerea centrala a ANAF, si anume la presedintele ANAF Nicoleta – Mioara Carciumaru (persona numita in aceasta functie cu sprijinul PSD)[6] pentru “clarificarea anumitor aspecte tehnice vizavi de cesionarea creantelor”.
Intâlniri cu autoritățile
Se pare ca dupa aceasta vizita lucrurile au fost aranjate, chiar daca dupa cum afirma prefectul Dragomir au existat pozitii contrare din partea conducerii Directiei Regionale a Finantelor Publice Timisoara, respectiv a sefului administratiei doru Constantin Cozma, care conform surselor noastre, considera ca aplicarea Ordinului nr. 1940/27.11.2023 nu este in intersul statului, intrucat nu obliga un cesionar sa plateasca integral valoarea cesiunilor detinute de catre ANAF, sens in care nu poate accepta finalizarea tranzactiei sustinute de politicienii sus amintiti.
Iata ce declara prefectul Ioan Dragomir, text preluat din publicatia electronica “Express de banat” – „Am discutat săptămâna trecută cu conducerea Direcției Regionale a Finanțelor Publice Timișoara și își exprima cumva nelămurirea, n-a înțeles poziția șefului Finanțelor din Caraș-Severin. La o întâlnire în biroul directorului general, domnul Cozma l-a luat la întrebări și chiar l-a sfătuit pe acest investitor să își vadă de treburile lui fiindcă e complicată treaba la Oțelu Roșu. N-a înțeles nici dumnealui, nu am înțeles nici eu, dar bine că s-a semnat decizia de cesionare a creanțelor!”
O alta afirmatia a “transparentului” primarul Luca Maleiescu, in declaratiile sale publice, care ne uimeste, este aceea ca a tranzactia de cesionare a creantelor bugetare detinute de ANAF local catre societatea lui Umbrarescu s-ar fi realizat prin semnare oficiala in data de 08.02.2024, cand in realitate data semnarii contratului este de 16.02.2024.
Oare de unde stia primarul ce activitati sunt derulate la nivelul unei alte autoritati a statului, institutie ce nu se afla in subordinea primarului?
Mai mult, din publicatia online “Reper 24.ro” din data de 01.03.2024[7], aflam ca ministrul Transporturilor Sorin Grindeanu s-a alaturat corului de sustinatori ai “familiei Umbrarescu”, anterior amintiti, ridicandu-i si acesta lui Umbrarescu mari osanale si cuvinte laudative cum nu s-a mai intalnit pana acum in viata publica romaneasca, intrebandu-ne retoric oare de ce?
Scrisoarea de intenție
Ulterior, fara se ne mai surprinda constatam ca inca un personaj relevant al vietii politice actuale se altura grupului de laudatium sus precizat, nimeni altul decat premierul Marcel Ciolacu, candidat la alegerile prezidentiale 2024, care afirma intr-o vizita electorala din luna mai 2024, la combinatul siderurgic inert Otelul Rosu[8], ca un fin cunoscator al intentiilor investionale ale lui Dorin Umbrarescu, ca “Grup UMB, condus de domnul Umbrǎrescu, va investi aici peste 300 de milioane de euro și va crea peste 600 de locuri de muncă noi.”
Implicarea PSD în sprijinul Umbrarescu
In final daca aveti rabdare sa asculatati declaratiile publice ale primarului Luca Maleiescu realizate in cadrul uni interviu acordat publicatiei “Reper 24.ro”[9], dupa realizarea “fructoasei tranzactii” cu creantele statului roman la Otelul Rosu, o sa aflati multe aspecte interesante cu referire la cele sus rubricate, date si informatii ce sunt, dupa aprecierea noastra, veritabile probe ce ar putea sta la baza unor studii de cercetare din parte unor institutii si autoritati ale statului cu atributii in respectarea legii si protejarea interesului national economico – financiar.
Controversele și neregulile
In final ne intrebam cum a fost posibil ca statul prin ANAF sa piarda o suma importanta de resurse financiare si sa nu valorifice cat mai eficient creantele bugetare detinute.
Sa speram ca autoritatile in drept (Curtea de Conturi, Corpul de Control al Prim – Ministrului, Ministerul Finantelor, Ministerul Public etc.) se vor autosesiza pe subiectul sus enuntat in vederea verificarii corectitudinii tranzactiei financiare realizate la nivelul administratiei fiscale locale si centrale. (Cristina T.).
[1] https://expressdebanat.ro/umbrarescu-reaprinde-flacara-in-combinatul-de-la-otelu-rosu-cu-12-milioane-de-euro/
[2] https://www.incisivdeprahova.ro/2024/10/10/ipocrizia-lui-ciolacu-oferte-controversate-pentru-marea-industrie/
[3] https://anchetatorii.ro/2024/01/11/increngaturile-mafiote-ale-prefectului-pensionar-ioan-dragomir-pornesc-inca-din-anul-1991/
https://expressdebanat.ro/ciolacu-si-grindeanu-redeschid-ultima-banca-ramasa-din-otelu-rosu/
[4] https://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=142&leg=2020&cam=2&pag=0
[5]https://www.incisivdeprahova.ro/2024/02/01/sinecuristul-din-cadrul-ministerului-economiei-antreprenoriatului-si-turismului-meat/
[6] https://lege5.ro/Gratuit/geztombtg44to/decizia-nr-140-2023-privind-numirea-doamnei-nicoleta-mioara-circiumaru-in-functia-de-presedinte-cu-rang-de-secretar-de-stat-al-agentiei-nationale-de-administrare-fiscala
[7] https://reper24.ro/ministrul-grindeanu-la-otelu-rosu-combinatul-se-redeschide-si-nu-se-mai-taie-la-fier-vechi/
[8]https://www.economica.net/ciolacu-umbrarescu-va-investi-300-de-milioane-de-euro-in-combinatul-siderurgic-otelu-rosu-se-va-porni_749394.html
[9] https://www.youtube.com/watch?v=vYBVJ68tXuQ
Exclusiv
Batista pe țambal la IPJ Prahova: după ani de dezvăluiri, doar pensionari fericiți și victime îngropate în datorii
Incisiv de Prahova a urlat primul. Restul au venit cu ecoul, nu și cu cătușele
În februarie 2024, ziarul nostru de investigații Incisiv de Prahova dezvăluia în serialul „Caracatița WHITE TOWER” putregaiul din IPJ Prahova: adeverințe false pentru credite pe numele unor polițiști, mai rău ca la ultimii infractori. La scurt timp, în octombrie 2024, același ziar revenea cu detalii: dosar penal, prejudiciu de aproximativ 1,7 milioane lei, peste 500 de acte materiale, polițiști implicați, nume, structuri, conexiuni.
Dosarul penal 4621/P/2023, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, nu mai era doar un zvon, ci o realitate crudă: ani de zile (2019–2023), o schemă de tip cămătărie și fals în acte a funcționat nestingherit în interiorul IPJ Prahova, după cum relata Incisiv de Prahova.
Schema „giranții proști și polițiștii deștepți” – cum să furi cu ștampilă de stat
Conform dezvăluirilor inițiale ale Incisiv de Prahova, apoi confirmate, în linii mari, de articolul publicat de Mediasud la 9 mai 2026, mecanismul era de o simplitate diabolică:
– polițiști din IPJ Prahova convingeau colegi, oameni vulnerabili sau în dificultate financiară să fie giranți pentru împrumuturi la Casele de Ajutor Reciproc;
– le promiteau că ratele vor fi plătite „de băieți”, iar ei vor primi o parte din bani;
– în realitate, după ce banii erau luați, ratele nu mai erau plătite, iar giranții rămâneau cu datorii uriașe, popriri pe venituri și vieți făcute praf.
Mai mult, după cum a relatat Mediasud, unii au descoperit că figurau giranți pentru persoane pe care nu le văzuseră în viața lor – semn că falsul în acte nu era un accident, ci o rutină. În unele contracte, după ce victimele semnau pentru o sumă, „băieții deștepți” modificau ulterior valoarea împrumutului, crescând artificial datoria.
Adică furt cu pixul, din birou, la adăpostul uniformei.
Anii trec, prejudiciul rămâne, polițiștii se pensionează. Doar victimele mai plătesc ceva
De aici încolo începe partea cu adevărat grotescă.
Deși dosarul 4621/P/2023 privește un prejudiciu estimat la 1,7 milioane lei, cu peste 500 de acte materiale, potrivit Mediasud:
- nu s‑a făcut nicio percheziție din 2023 până azi;
- nu au fost ridicate documente cât să rupă cineva un toner;
- nu au fost audiate toate persoanele implicate;
- o parte dintre polițiștii nominalizați în presă au ieșit liniștiți la pensie, cu toate drepturile, în timp ce zeci de oameni au rămas cu datorii și popriri.
Pe românește: banii s‑au dus, victimele plătesc, iar „băieții” își savurează pensiile speciale. Statul își arată forța doar la ghișeu, când vine banca să recupereze ratele giranților.
DGA, tăcută la un milion șapte sute de mii. Vocală la 200 de lei pe șosea
Direcția Generală Anticorupție are o viteză de reacție uluitoare când un agent rutier ia câteva sute de lei de la un șofer nervos. Apar camere, flagrant, comunicate, conferințe de presă și postări triumfale despre „toleranță zero la corupție”.
Dar când, potrivit Incisiv de Prahova și Mediasud, apare un dosar cu prejudiciu de 1,7 milioane lei, unde figurează nume grele din IPJ Prahova, brusc:
- țambalul tace;
- batista e bine apăsată;
- tânărul ofițer DGA care a contribuit cu informații la constituirea dosarului – despre care Incisiv de Prahova relata că ar fi fost „promis” de un anume Bălan Marcel drept „rezolvat” – devine el problema, nu rețeaua de cămătărie cu uniformă.
Cu alte cuvinte, când e vorba de „peștișori”, DGA e rechin. Când apar „delfinii” din vârful inspectoratelor, brusc devine vegană.
De la „teoria conspirației” la confirmare publică – când presa face ce nu fac procurorii
Ani la rând, dezvăluirile Incisiv de Prahova au fost tratate de unii ca „teorii”, „supărări personale” sau „exagerări de presă”.
Astăzi, la ani distanță, Mediasud vine și confirmă, cu altă voce, aceeași poveste:
– același număr de dosar (4621/P/2023),
– același prejudiciu (1,7 milioane lei),
– aceeași perioadă (2019–2023),
– același tip de schemă infracțională: giranți înșelați, acte falsificate, sume umflate, polițiști care au abonament la camătă și la liniște.
Diferența? Presa își confirmă singură investigațiile.
Statul, în schimb, nu își confirmă nici măcar propriul cod penal.
Justiția cu frână de mână: când uniforma devine scut penal
Dacă, în loc să fie polițiști sau foști polițiști, autorii acestor fapte ar fi fost „simpli cetățeni”, cum sublinia ziarul nostru Incisiv de Prahova, probabil că:
- ar fi existat arestări preventive;
- s‑ar fi făcut percheziții în trombă;
- s‑ar fi confiscat documente, telefoane, calculatoare;
- dosarul nu ar fi stat la conservă ani întregi.
Dar când vorbim de „ai noștri”, sistemul se mișcă delicat, cu pași de balet: nimeni nu deranjează pe nimeni, toată lumea își ia salariul (apoi pensia), iar victimele se descurcă cum pot cu executorii judecătorești.
Caracatița cântă la țambal, batista e groasă, presa țipă. Organele… iau notițe
Astăzi, avem următoarea imagine:
- Incisiv de Prahova a semnalat schema, cu nume și date, încă din 2024;
- în 2026, Mediasud confirmă amploarea și mecanismele acesteia;
- prejudiciul rămâne de aproximativ 1,7 milioane lei;
- zeci de oameni sunt îngropați în datorii, cu popriri și vieți distruse;
- polițiștii implicați, potrivit dezvăluirilor de presă, fie sunt bine-mersi în libertate, fie sunt pensionari fericiți;
- iar organele de cercetare penală nu au făcut, în esență, nimic vizibil: nici percheziții, nici arestări, nici măcar un zgomot procedural decent.
În timp ce statul cântă fals la țambal cu batista bine înfiptă peste corzi, presa rămâne singurul „instrument” care mai scoate sunete clare. Din păcate, nu muzica face dreptate în România. Iar până când dosarul 4621/P/2023 nu va produce altceva decât praf pe raft, pamfletele vor continua să fie mai dure decât legea însăși. (Cerasela N.).
Exclusiv
Ploiești, capitala tarifelor gunoiului la ruletă: cât costă, azi, să fii fraier oficial al lui Bin Go?
Orașul în care „gunoiul e la fel”, dar tariful nu: bine ați venit în cazinoul Bin Go
În Ploiești, deșeurile menajere au ajuns știință exactă doar la un capitol: încasări. În rest, haos total.
Același gunoi, aceleași mașini, același operator – Bin Go Solutions, același oraș – Ploiești. Și totuși, alt preț la casă, alt preț la bloc, alt preț chiar de la un bloc la altul.
Conform documentelor și facturilor analizate de Incisiv de Prahova, în plin „război al gunoaielor”, ploieșteanul descoperă că nu doar suportă mormanele de deșeuri, ci și plătește pentru ele după o logică demnă de cazinou, nu de contract de delegare a gestiunii deșeurilor.
Tarife la noroc: 23,73 lei la un bloc, 24,51 lei la alt bloc, 25,95 lei la casă. De ce? Pentru că… Bin Go!
Din listele de plată și facturile recente reiese clar:
- 23,73 lei/persoană la un bloc din Ploiești;
- 24,51 lei/persoană la alt bloc, din același oraș, același operator, același serviciu;
- 25,95 lei/persoană la casă.
Diferențele nu sunt de ordinul sutelor de lei, ci de câțiva lei pe persoană – exact cât să nu sară în ochi la prima vedere, dar suficient cât să producă sume serioase când le multiplici cu mii de abonați.
La o casă cu 3 persoane, numai din diferența de tarif față de alte categorii se ajunge la aproximativ 80 de lei încasați în plus. De la o singură gospodărie.
Înmulțiți acum cu miile de case din Ploiești. Apoi cu lunile. Apoi cu anii. Unde ajungem? La sume care nu mai par deloc întâmplătoare, ci strategie de stoarcere „fină” a contribuabilului.
Iar la blocuri, diferența între 23,73 lei și 24,51 lei/persoană nu e explicată nicăieri transparent. Ce justifică aceste tarife diferite, când:
- operatorul e același;
- mașinile de colectare sunt aceleași;
- frecvența de ridicare este, în principiu, aceeași;
- singura diferență reală ar trebui să fie strict între urban și rural, nu între „bloc” și „casă”, nici între bloc și bloc?
ADI zice una, Bin Go încasează alta: tarifele „oficiale” vs. tarifele din teren
Pe site-ul ADI Prahova sunt afișate tarifele oficiale pentru Zonele 2 și 6 – inclusiv Ploiești, conform Strategiei și listelor de tarife: sume clare, diferențiate doar pe:
- urban / rural;
- tip de deșeu: rezidual, biodeșeu, reciclabil.
Nicăieri nu scrie:
- „tarif special pentru casă cu gard și câine”;
- „tarif bonus pentru bloc de 4 etaje vs. bloc de 10 etaje”;
- „tarif artistic pentru cine stă la parter și miroase mai tare”.
Și totuși, în listele de întreținere (primul și ultimul document) și în factura Bin Go Solutions (al treilea document) apar valori concrete pe persoană care nu se mai pupă cu logica „urban/rural”, ci cu o altă logică, nespusă public: logica tarifului preferențial.
Cu alte cuvinte:
- ADI afișează tarife „curate”;
- în teren, ploieșteanul plătește tarife „coafate”.
Blocuri vs. case: de ce gunoiul din curte „pute” mai scump decât gunoiul de la etajul 4?
Întrebarea-cheie: de ce diferă tariful între casă și bloc, când diferențierea legală ar trebui să fie, în principiu, doar între urban și rural?
Și încă una, mai acidă:
- De ce la un bloc avem 23,73 lei/persoană,
- iar la alt bloc 24,51 lei/persoană,
când serviciul prestat este, în esență, același?
Explicații posibile, în lipsa uneia oficiale, transparente:
- Pentru că se poate.
- Pentru că nimeni din Primărie sau ADI nu consideră necesar să întrebe de ce.
- Pentru că instituțiile care ar trebui să verifice modul de tarifare sunt ocupate să contemple… mormanele de gunoi.
Diferențele de câțiva lei/persoană sunt cele mai profitabile aberații: nu sar imediat în ochi, dar adunate la nivel de oraș generează sume serioase, perfect mascate sub hârtii, formule și indexuri.
De la pubele dispărute la bani evaporați: același film, alt episod
În articolul anterior, Incisiv de Prahova a arătat, pe baza:
- Raportului privind Constatările Factuale – LEXEXPERT AUDIT S.R.L. Galați (23.11.2024);
- Strategiei de Contractare a ADI Prahova (01.10.2024);
că zeci de mii de bunuri (pubele, containere, mașini de colectare) cumpărate din banii ploieștenilor, prin tarife, trebuiau să revină, gratuit, în proprietatea publică la încetarea contractului pentru Zonele 2 și 6.
În loc să vedem pubelele și utilajele trecute în patrimoniul Primăriei/ADI, vedem:
- Ploieștiul sufocat de gunoaie;
- tarife încasate la greu;
- și acum, în plus, tarife preferențiale, fără logică unitară, aplicate pe sub nasul contribuabilului.
Dacă la capitolul bunuri de retur s-a putut „pierde urma” la zeci de mii de unități, de ce nu s-ar putea „modula” și tariful cu câțiva lei în plus, bine ascunși într-un contract stufos și în hârtii de asociație?
Primarul tace, Bin Go încasează
Primarul Mihai Polițeanu, altădată extrem de vehement când vorbea despre „cel mai mare jaf din istoria orașului”, pare astăzi mult mai temperat când vine vorba de:
- pubelele dispărute;
- bunurile de retur plătite de ploieșteni;
- tarifele preferențiale aplicate pe șest.
Anii 2025–2026 ne-au arătat deja că:
- orașul poate deveni, în câteva zile, un depozit de gunoi în aer liber;
- penalitățile de 10.000 lei/abatere, prevăzute în Strategia de Contractare ADI, pot rămâne doar un exercițiu de caligrafie birocratică;
- și că „vehemența” primarului dispare brusc când în spatele operatorului de salubritate apare un nume cu trecut de ofițer SRI.
Când vine vorba de tarifele aplicate efectiv cetățenilor – diferențiate ciudat între casă și bloc, între bloc și bloc – administrația locală adoptă o singură poziție: muțenia administrativă.
„Inițial gunoiul, acum și nota de plată”: asociațiile de proprietari, transformate în paravan
Primele documente – listele de plata ale unei asociații de proprietari – arată clar:
- salubritatea este trecută distinct,
- apar rubrici de „Inc gunoi”,
- costurile se împart per persoană, cu tarife care nu corespund 1:1 cu tarifele afișate de ADI.
Asociațiile de proprietari devin, practic:
- colectori de bani pe baza unor tarife pe care nu le negociază;
- paravan perfect între cetățean și operator: omul vede doar suma finală „pe persoană”, nu și arhitectura de tarife, clauze, ajustări și „preferințe” din contractul mare.
Iar când întrebi de ce la blocul X e 23,73 lei/persoană și la blocul Y 24,51 lei/persoană, răspunsul standard este o ridicare din umeri și trimiterea către operator sau ADI. Unde, surpriză, transparentizarea reală a calculelor lipsește cu desăvârșire.
Ploieștiul – orașul în care gunoiul e „comun”, dar factura e „personalizată”

Ce avem, azi, în Ploiești:
- gunoaie comune: aceleași străzi murdare, aceleași mormane, același miros;
- bunuri de retur comune, care ar fi trebuit să fie patrimoniu public;
- tarife comune, pe site-ul ADI, diferențiate doar între urban/rural;
și, în același timp:
- facturi personalizate: 23,73 lei aici, 24,51 lei dincolo, 25,95 lei la casă;
- diferențe „mici”, dar cu efect mare la nivel de oraș;
- tăcere complice a administrației și a celor care ar trebui să verifice.
În loc să avem un sistem de salubritate previzibil, cu tarife clare, justificabile și identice pentru situații identice (aceeași zonă, același operator, același serviciu), avem un sistem de tip „ruletă Bin Go”:
- nu știi exact cât plătești în comparație cu vecinul din alt bloc sau de la casă;
- știi doar că plătești. Și că gunoiul, la propriu și la figurat, rămâne.
Concluzie: cine calculează diferența dintre gunoi și bătaie de joc?
Ploieștiul nu mai e doar un oraș ostatic al crizei deșeurilor, ci și un client captiv al creativității tarifare.
Întrebările rămân, în timp ce mirosul persistă:
- Cine a decis ca tarifele să fie diferite între casă și bloc, dar și între bloc și bloc, când diferența legală ar trebui să fie, în esență, doar urban vs. rural?
- De ce tarifele afișate pe site-ul ADI nu mai corespund aproape „la leu” cu ce regăsim pe facturile și listele de întreținere din Ploiești?
- Cât se strânge, lunar, din „mărunțișul” de câțiva lei/persoană, când îl multiplicăm cu zeci de mii de oameni?
- Și, mai ales, cine își asumă public această inginerie tarifară?
Până când Primăria, ADI Prahova și Bin Go Solutions vor fi obligate să explice, transparent, de ce același gunoi are trei prețuri diferite, ploieștenii rămân în aceeași postură umilitoare:
Plătesc ca la lux, trăiesc ca la groapa de gunoi. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
RECHIZITORIUL TĂCERII: CUM S-A TRANSFORMAT STATUL ROMÂN ÎN TÂLHAR DE DRUMUL MARE LA PENSIILE MILITARE
Suntem în mai 2026, iar în România „lucrului bine făcut”, legea a fost scoasă la produs pe centura politicii. A trecut mai bine de un an de când Justiția a dat verdictul, dar Guvernul preferă să practice „hoția prin omisiune”. În timp ce oficialii se bat în piept cu statul de drept, 140.000 de pensionari militari sunt buzunăriți lunar de un stat care a uitat că onoarea nu se impozitează.
Certificatul de deces al dreptului: O vineri de iarnă și un an de nesimțire
Există zile în care democrația românească își dă obștescul sfârșit sub ștampila nepăsării. Vineri, 31 ianuarie 2025, trebuia să fie ziua dreptății. Atunci, conform paginilor dense ale Deciziei nr. 724/2024 a Curții Constituționale, impozitarea progresivă a pensiilor militare a fost declarată oficial o mizerie juridică, o tentativă eșuată de a ciupi din banii celor care au servit sub drapel.
Teoretic, din acea clipă, orice leu reținut forțat a devenit un leu furat. Practic, guvernanții au ales calea tăcerii mormântale. Au tăcut în februarie, au tăcut în martie, au tăcut tot anul 2025. Astăzi, în mai 2026, tăcerea lor a devenit infracțiune în formă continuată. Statul român a devenit acel vecin nesimțit care îți datorează bani, dar care stinge lumina și se preface că nu e acasă când bați la ușă.
Moștenirea „Ghiolbanului” și muțenia „Reformatorului”: Cine ține mâna pe portofelul furat?
Să fim clari: jaful a fost pus la cale în laboratoarele Guvernului Ciolacu, cu o grabă care trăda foamea de bani la buget. Ei au desenat „clădirea” fiscală pe nisip, sperând că nimeni nu va observa fundația șubredă a Legii nr. 282/2023. Dar ce te faci cu „moștenitorul” Bolojan?
Dacă Ciolacu a fost arhitectul catastrofei, actualul premier este administratorul care vede cum se prăbușește tavanul peste oameni, dar refuză să cheme echipa de reparații. Deși a demonstrat prin OUG 110/2024 că știe unde este „robinetul” legislativ, Bolojan a ales să rămână mut. Patruzeci și cinci de zile a fost termenul de grație oferit de Constituție pentru a pune legea în acord cu bunul simț. Termenul a expirat pe 17 martie 2025. De atunci, fiecare zi de inacțiune este o palmă trasă celor 140.000 de oameni care nu au avut drept la grevă, dar au acum dreptul la revoltă.
Codul Penal nu are nevoie de traducere: Între abuz și pușcărie e doar o semnătură lipsă
Pentru domnii din Guvern și Ministerul Finanțelor, care cred că paragrafele sunt opționale, avem o veste proastă: Codul Penal nu este o sugestie, ci o sentință care îi așteaptă.
- Abuzul în serviciu (Art. 297): Cine nu a ordonat restituirea banilor după publicarea deciziei CCR nu face „economie la buget”, ci se joacă cu o pedeapsă între 2 și 7 ani. Aplicarea unei norme declarate neconstituționale nu este o eroare de calcul, ci o încălcare flagrantă a legii supreme.
- Neglijența în serviciu (Art. 298): Dacă funcționarii de prin Ministerul Finanțelor sau de la casele de pensii pretind că „n-au știut” sau că „n-au primit instrucțiuni”, îi anunțăm că amnezia administrativă se plătește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
- Răspunderea ministerială (Legea 115/1999): Premierul și Ministrul Finanțelor nu sunt deasupra legii. Omisiunea deliberată de a pune legislația în acord cu deciziile CCR este un atentat la arhitectura statului de drept.
Epilog pentru un Premier de „tristă amintire”: Marșul spre instanțe
Pensionarii militari nu sunt asistați social și nici clienți politici pe care să îi poți duce cu zăhărelul prin comunicate seci. Sunt oameni care știu să citească o hartă și, mai nou, să citească și un Cod Penal.
Dacă Guvernul a sperat că timpul va așeza praful peste acest jaf, s-a înșelat amarnic. Fiecare zi de întârziere adaugă dobânzi penalizatoare pe care tot noi, contribuabilii, le vom plăti din cauza orgoliului și incompetenței unor lideri de mucava.
Marșul spre instanțe: Când onoarea se recuperează cu avocatul pe masă
Pensionarii militari nu sunt rugători la poarta milostivirii guvernamentale și nici asistați care așteaptă firimituri de la masa „reformatorilor”. Sunt oameni care știu să citească o hartă și, mai nou, sunt forțați să învețe să citească și Codul Penal.
Dacă Guvernul a sperat că timpul va așeza praful peste acest jaf, s-a înșelat amarnic. Fiecare zi de întârziere adaugă dobânzi penalizatoare pe care tot noi, contribuabilii, le vom plăti din cauza orgoliului și incompetenței unor lideri de mucava.
Ultima „onorabilă” ieșire din scenă: Între demnitate și DNA
Guvernul a avut la dispoziție toate armele legale: Justificarea constituțională era pe masă, instrumentul OUG era în mână, iar precedentul (OUG 110/2024) era deja în vigoare. Singurul lucru care a lipsit a fost coloana vertebrală.
Pensionarii militari nu sunt obligați să aștepte mila unui premier de tristă amintire. Fiecare dintre cei 140.000 de păgubiți are acum dreptul — și chiar datoria morală — de a asedia casele de pensii cu cereri de restituire și parchetele cu plângeri penale. Nu este o simplă luptă pentru bani, ci o luptă pentru a demonstra că, în România, legea nu este doar o sugestie pentru cei de la putere.
Dacă un premier ignoră timp de 14 luni Curtea Constituțională, el nu mai este un lider, ci un uzurpator al ordinii de drept. Iar istoria (și sperăm că și procurorii) îi va rezerva locul pe care îl merită: cel al unui administrator care a ales să plece din funcție lăsând în urmă un jaf instituționalizat și o demnitate politică făcută preș în fața intereselor de partid.
Statul a furat, Justiția a vorbit, iar acum e rândul cetățeanului să acționeze. Pentru că atunci când legea moare sub cizma guvernului, singura soluție rămâne revolta în sala de judecată. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 2 zileMIRUNA DE LA BĂICOI: AGENTA „ÎN FUNDUL GOL” CARE A CONFUNDAT LEGEA CU SEDUCȚIA ȘI POLIȚIA CU UN STUDIO FOTO (II)
-
Exclusivacum 3 zileLEGEA, CĂLCATĂ ÎN PICIOARE SUB PROTECȚIA UNIFORMEI: Polițistă din Prahova, depistată la volan cu permisul suspendat în minivacanța de 1 Mai
-
Exclusivacum 4 zile„Marea nefericire” de la Băicoi: Intrigi de mahala, „cocktailuri” de farmacie și fantomele mafiei petrolului
-
Exclusivacum 5 zileDINASTIA CĂTUȘELOR ȘI FEUDALII DIN PUȘCĂRII: Cum s-a transformat sistemul penitenciar în moșia privată a „Famigliei” Teoroc și a locotenenților de tip Aldea
-
Exclusivacum 5 zileOrașul justițiarilor de birt la Băicoi: Cum s-a născut Mesia cu xanax la pachet
-
Exclusivacum 12 oreBatista pe țambal la IPJ Prahova: după ani de dezvăluiri, doar pensionari fericiți și victime îngropate în datorii
-
Exclusivacum 3 zileTIC-TAC-UL DISPERĂRII: „Baronul” Nan și REȚEAUA de la Coca-Cola Ploiești au început numărătoarea inversă spre „Beciul Domnesc”
-
Exclusivacum 3 zileCAMERELE FANTOMĂ ALE POLIȚIEI: CÂND „TOP SECRET” E DOAR O SCUZĂ PENTRU OPACITATE



