Connect with us

Administratie

Toată lumea vede că nimeni nu cercetează o suspiciune la adresa lui Ciolacu.

Publicat

pe

În prima săptămână a lunii martie, s-a emis un verdict surprinzător în cazul scandalului Roșia Montană, România câștigând procesul.

Prin urmare, statul român nu va plăti nicio despăgubire, ci chiar va recupera de la Gabriel Resources 1,4 milioane dolari cheltuieli de judecată. Este, deci, momentul potrivit pentru a fi făcute o serie de clarificări cu privire la cazul Roșia Montană, vorbind în principal despre corupția din spatele afacerii și despre suspiciunile ce planează asupra unor figuri politice importante ale statului român.

Pentru a înțelege mai bine această problematică, putem să începem analiza de la o comparație cu Venezuela, țara care are cea mai mare rezervă de petrol din lume. Venezuela se confruntă cu un paradox interesant, fiind una dintre cele mai sărace state de pe continentul american, deși are vaste resurse. Explicația este una simplă: Venezuela nu poate să extragă o foarte mare cantitate din rezervele pe care le are, deoarece îi lipsesc finanțarea, tehnologia, resursa umană și know how-ul. Statele mici, care nu au ambiții, ajung, așadar, să delege statelor puternice, dezvoltate capacitatea de a le extrage resursele. Acesta este motivul fundamental pentru care o națiune rămâne săracă.

Analizând situația României, aceasta ar fi trebuit să își dorească și să faciliteze exploatarea resurselor pe care le are, acestea fiind una dintre căile cele mai simple și directe spre a crește avuția națională. Linia de demarcație între națiunile sărace și fără perspective sau planuri de viitor și cele care își înțeleg rostul pe lume, își acceptă bogăția și își doresc să se dezvolte este reprezentată tocmai de această capacitate de a exploata resursele existente fie pe cont propriu, fie prin delegarea acestei sarcini unor companii puternice și eficiente.

Printr-o situație similară au trecut și statele arabe care, atunci când au descoperit că există mari zăcăminte de petrol în solurile lor, au optat din start pentru concesionarea dreptului de exploatare unor companii străine. Dar această variantă nu a funcționat decât pentru unul sau două decenii, ulterior statele arabe alegând să-și gestioneze singure resursele. Acest lucru a generat o tendință de scumpire a prețului țițeiului pe plan mondial, tendință care nu s-a diminuat nici până în ziua de astăzi. Exercitându-și suveranitatea, statele care au țiței și gaze naturale ajung să le exploateze în interesul lor și să le vândă la prețuri care avantajează dezvoltarea acestor națiuni.

Din acest exemplu referitor la experiența statelor arabe producătoare de țiței trebuie să înțelegem că, pe lângă faptul că România ar fi fost datoare față de propriii ei cetățeni și față de viitorul copiilor noștri să-și exploateze resursele de aur și, în general, toate resursele de care dispune, această exploatare ar fi trebuit să se facă în nume propriu. Având pe de-o parte resursa minerală și, pe de altă parte, suficientă resursă inginerească, suficientă expunere tehnologică de-a lungul a zeci sau sute de ani, România ar fi putut să-și construiască propria industrie bazată pe exploatarea resurselor (și chiar a reușit într-o oarecare măsură).

Guvernele României au greșit fundamental atunci când și-au pus problema să concesioneze exploatarea resurselor unor companii străine! România ar fi putut să finanțeze singură o astfel de operațiune amplă, și iată de ce. Potrivit argumentelor expuse cu alte ocazii (sau mai simplu, gândindu-ne ce ar fi însemnat ca în loc de 170 de miliarde de euro, cât este azi datoria publică a țării, să fi avut 172 sau 173 de miliarde de euro), România ar fi putut obține finanțări împrumutându-se, fiind vorba de câteva miliarde de dolari pentru construirea și consolidarea unei astfel de industrii (în condițiile în care țara s-a împrumutat până acum cu 150 de miliarde de euro). O a doua variantă ar fi fost ca banii pentru exploatarea aurului din România să se fi obținut prin subscripție publică la bursă. Astfel, avuția națională ar fi rămas statului român.

România ar fi putut să gândească un plan similar și în legătură cu rezervele sale de țiței și gaze naturale, oferind locuri de muncă în plus românilor, cumpărând utilaje din România, folosind specialiști români și așa mai departe. În acest domeniu, guvernanții au preferat să concesioneze drepturile de exploatare către OMV Petrom, o companie străină dintr-un stat care se dovedește ostil României și care ne păgubește anual cu 10-20 de miliarde de euro prin ținerea în afara spațiului Schengen a țării noastre. Ideea de a da unor companii străine dreptul și posibilitatea de a-ți exploata propriile resurse nu face decât să îngroape și mai mult statele care recurg la astfel de măsuri. Aceasta a fost calea sigură de menținere a României în sărăcie, de alungare a corpului ingineresc din țară, de ținere pe dobânzi mici a resurselor financiare ale românilor (care ar fi putut fi investite în astfel de operațiuni, prin subscripție publică).

Statul român, națiune europeană și civilizată, care se presupune că funcționa în baza unor reguli bine stabilite, a selectat o companie străină-fantomă ca partener pentru compania sa, Minvest Deva (care avea drept de exploatare la Roșia Montană). Ministrul Industriilor din 1997, Călin Popescu-Tăriceanu, s-a gândit că ar fi bine să facă o asociere între o companie a statului cu o firmă lipsită de experiență minieră, de resursă umană bine instruită, de know how, de utilaje și de finanțare. Toate aceste lucruri pe care pretindea că le va aduce această „firmă de apartament” a lui Frank Timiș puteau foarte simplu să fie realizate pe cont propriu de România. Populația a trecut cu vederea mult prea ușor acest incident și nimeni nu s-a revoltat.

A venit momentul 1999, când Radu Berceanu, noul Ministru al Industriilor, care a luat licența de exploatare a Minvest Deva și a „făcut-o cadou” firmei rezultate din asocierea dintre Minvest Deva și firma lui Frank Timiș: Euro Gold Corporation. În 2009, coaliția PDL-PSD a decis majorarea capitalului social al Euro Gold Corporation. Statul român, prin firma Minvest Deva, nu a participat la proces, motiv pentru care Gabriel Resources a venit și a investit în afacere. Judecătorii de pe lângă Registrul Comerțului au respins majorarea de capital, motiv pentru care guvernul din timpul lui Băsescu a decis schimbarea legii minelor, schimbând legea societăților comerciale pentru a permite acea majorare de capital măsluită. Apoi, în al doilea mandat, Băsescu și Ponta au jonglat cu declarațiile publice, generând majorarea, respectiv scăderea prețului acțiunilor pe bursa din Toronto, în funcție de interesele asociaților.

Guvernul USL a semnat un memorandum cu firma străină Gabriel Resources, prin care își lua niște angajamente că va face tot ce trebuia să facă tot ce se poate din punct de vedere administrativ, astfel încât Gabriel Resources să obțină licența de exploatare a aurului, printr-un procedeu toxic (pentru mediu și vestigiile arheologice din zonă). Lumea s-a revoltat împotriva procedeelor propuse, ce ar implicat folosirea unor cianuri extrem de nocive. Demonstrațiile de stradă extrem de puternice au împins PNL-ul să se opună exploatării de la Roșia Montană. Astfel, legea promisă de Ponta canadienilor de la Gabriel Resources, ce le-ar fi oferit autorizația de mediu necesară demarării procedeelor de exploatare cu cianuri, a fost respinsă în Parlament. Guvernul Cioloș a decis ulterior să ceară includerea în patrimoniul UNESCO a sitului de la Roșia Montană.

La finalul lunii ianuarie a anului 2024, primul ministru în funcție a avut o ieșire publică neprovocată, în care a lăsat să se înțeleagă că este foarte posibil ca România să piardă acest arbitraj, anunțând plata unor despăgubiri de vreo 2 miliarde de dolari. După care, Ministrul de Finanțe a venit și a plusat, spunând că există o probabilitate destul de mare de a plăti despăgubiri de 6,7 miliarde de dolari. Suma aceasta colosală a isterizat o țară întreagă, România având o datorie publică foarte mare. A doua zi după s-a anunțat acest lucru, televiziunile și ziarele au spus că: „Surse guvernamentale indică drept probabilă pierderea de către România arbitrajului” (31 ianuarie). Pe 1 februarie, a început o apreciere bruscă a acțiunilor Gabriel Resources, care, de la 0.45 de dolari per acțiune pe acțiuni, a ajuns la 0,87 de dolari per acțiune.

Unii spun că Ciolacu a manipulat bursa și că ar fi avut un câștig material din asta, alții spun că sumele tranzacțiilor făcute atunci au fost undeva la câteva milioane și că nici gând să fie manipularea bursei cu scop financiar. Într-adevăr, suma tranzacțiilor făcute de pe 1 februarie până în ultima zi, până pe 7 martie, a fost undeva la 5 milioane de dolari. Oricine ar fi făcut o asemenea sumă utilizând procedee ilegale este condamnabil. Procurorii din România ar trebui, prin Ministerul Justiției, să ceară Ministerului Justiției din Canada acces la lista tranzacțiilor respective și la persoanele care au făcut acele tranzacții pentru a lămuri dacă se află sau nu apropiați de-ai lui Ciolacu sau Ciolacu însuși printre cei care au făcut acest lucru. Ciolacu a greșit chiar dacă sumele vehiculate nu au legătură cu el, pentru că un premier al unei țări din NATO și din Uniunea Europeană nu are voie niciodată să își expună țara în asemenea hal, spunând că știe el are informații asupra deciziei unor arbitri dintr-un tribunal al Băncii Mondiale. Rămâne de văzut de ce a făcut Ciolacu acele declarații.

Să mai subliniem un aspect interesant: au fost 1 milion de acțiuni „shortate”, adică cineva a împrumutat 1 milion de acțiuni fictiv, le-a vândut când prețul era mare, le-a vândut în lipsă, adică le-a cumpărat din nou după căderea bursei canadiene la 0,05 dolari pe acțiune. De obicei, aceste operațiuni de vânzare în lipsă, de operațiuni derivate, se fac cu acoperire de 10:1. Deci dacă cineva a investit 100.000 de dolari, putea să cumpere lejer 1 milion de acțiuni. Trebuie văzut cine este acel cineva care a pariat că România va câștiga decizia arbitrară. Niciodată statul român nu a încercat să ne lămurească aceste necunoscute și de aici suspiciunea va crește, și va crește pentru că toată lumea vede că nimeni nu cercetează o suspiciune la adresa lui Ciolacu.

Petrisor Peiu

Administratie

Fără „Plan B” la Guvern: Oana Țoiu blochează orice alternativă la varianta Ilie Bolojan Premier

Publicat

pe

De

Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, a transmis sâmbătă un semnal politic de o fermitate rară: Ilie Bolojan este singura opțiune validă a USR pentru funcția de prim-ministru. Într-un moment de maximă tensiune politică, oficialul a refuzat categoric să ia în calcul orice alt nume, ignorând chiar și ipoteza unor scenarii alternative ce ar putea veni din partea președintelui Nicușor Dan.

„Veto” împotriva oricărui alt premier: USR nu face pasul înapoi

Poziția partidului pare a fi una de neclintit, conform declarațiilor făcute de Oana Țoiu în cadrul unei intervenții la postul Antena 3 CNN. Ministrul a subliniat că nu există nicio șansă ca formațiunea pe care o reprezintă să accepte un alt profil de lider la Palatul Victoria. „În acest moment și poziția USR, dar și a mea ca ministru, este foarte clară”, a afirmat Țoiu, încercând să închidă definitiv ușa negocierilor pentru orice alt candidat.

Bolojan, „omul providențial” pentru un moment de criză

Justificarea pentru această susținere totală rezidă în capacitatea administrativă și politică a lui Ilie Bolojan, considerat de USR singurul capabil să gestioneze actualul impas. În viziunea Oanei Țoiu, acesta reprezintă puntea de legătură între rigoarea tehnică și arta compromisului politic.

„Pentru acest moment dificil al României, Ilie Bolojan a dovedit că poate să coaguleze atât competența tehnică a experților din ministere și din afara lor, cât și capacitatea de negociere, de a găsi compromisuri greu de obținut”, a explicat ministrul de Externe, definindu-l pe Bolojan drept figura centrală necesară stabilității naționale.

Mingea, în terenul partenerilor: Șantaj sau responsabilitate?

Ministrul a lansat și un avertisment tranșant către partenerii de coaliție, plasând întreaga responsabilitate a stabilității executive pe umerii celor care ar putea încerca să se abată de la angajamentele discutate.

„Dacă unul din partidele de coaliție se decide să renunțe la propriile angajamente, asta îi privește și tot la ei e responsabilitatea să vină într-un mediu în care să găsim o soluție constructivă”, a conchis Țoiu pentru Antena 3 CNN. Mesajul este unul de forță: USR nu își va asuma eșecul negocierilor dacă partenerii refuză să accepte varianta pe care partidul o consideră unică și nenegociabilă.

Citeste in continuare

Administratie

Dincolo de ecrane: Ziua Internațională a Sculpturii și pariul României pe „Materia Vie” în anul Brâncuși

Publicat

pe

De

Într-o eră dominată de dictatura pixelului și a imaginilor plate, sculptura revine în prim-plan ca o formă de rezistență culturală. Sărbătorită anual în ultima sâmbătă din aprilie, Ziua Internațională a Sculpturii nu este doar o bifă în calendarul artistic, ci un manifest pentru recuperarea tridimensionalității și a dialogului direct cu materia, într-o lume care pare să fi uitat greutatea realului.

Rezistența prin volum: Arta care nu are nevoie de traducere

Mesajul transmis cu ocazia acestei zile de Ministerul Culturii este unul tranșant: avem nevoie de repere care să ne „așeze”. Într-un context marcat de tensiuni tehnologice și sociale, în care comunicarea a devenit rapidă și superficială, sculptura forțează privitorul la o oprire necesară. Spre deosebire de ecranele reci, arta tridimensională oferă prezența fizică a obiectului și urmele palpabile ale efortului uman.

Sculptura nu este doar tehnică, ci o relație viscerală între om și univers. Astăzi, sunt celebrați deopotrivă artiștii consacrați și noile voci care explorează trasee neconvenționale, uniți de aceeași fascinație pentru volum și prezență în spațiu.

2026 – Anul Brâncuși: România își onorează „Punctul de Referință”

Anul acesta, celebrarea are o greutate simbolică aparte pentru țara noastră. 2026 a fost declarat „Anul Brâncuși”, marcând 150 de ani de la nașterea titanului de la Hobița. Ministerul Culturii subliniază că opera lui Constantin Brâncuși nu este un simplu capitol închis în manualele de istorie, ci un organism viu, mai relevant ca niciodată în contextul contemporan.

Prin finanțarea masivă a proiectelor dedicate, susținerea expozițiilor și aducerea arhivelor în fața publicului larg, autoritățile încearcă să transforme moștenirea brâncușiană într-un motor de activare culturală națională.

Reforma în cultură: De la protejarea patrimoniului la finanțări predictibile

Angajamentul față de această formă de artă trece dincolo de discursurile festive. Conform datelor oficiale, protejarea sculpturii de patrimoniu și a monumentelor istorice este gestionată prin structuri specializate, precum Direcția Patrimoniu Cultural. Totodată, proiectele contemporane beneficiază de finanțare directă, proces ce urmează a fi optimizat.

Noua lege-cadru a culturii, aflată în pregătire, promite să schimbe regulile jocului. Aceasta vizează crearea unui sistem coerent și predictibil, cu norme clare de protecție și dezvoltare pentru întreg sectorul artistic, eliminând incertitudinile financiare care au măcinat industria creativă în ultimele decade.

Istoria palpabilă: Coiful de la Coțofenești și brățările dacice, expuse la București

Pentru cei care caută un punct de plecare în explorarea formei, realitatea din teren oferă argumente imbatabile. Până pe data de 3 mai, Muzeul Național de Istorie a României găzduiește comori repatriate de o valoare inestimabilă: Coiful de la Coțofenești și două brățări dacice de aur.

Aceste piese nu sunt doar vestigii, ci dovezi ale unei măiestrii sculpturale milenare care demonstrează că arta nu are nevoie de explicații sterile, ci de prezență. Într-un apel la acțiune simplu, cetățenii sunt invitați să viziteze muzeele și să intre în dialog cu forma, reamintindu-și că spiritul unei națiuni se modelează, la propriu, în piatră, bronz și aur.

Citeste in continuare

Administratie

Jubileu sub semnul excelenței: „Timișoara Muzicală” împlinește o jumătate de secol de splendoare culturală

Publicat

pe

De

Timișoara își reconfirmă statutul de capitală a artelor, celebrând astăzi o bornă istorică: 50 de ani de existență neîntreruptă a Festivalului Internațional „Timișoara Muzicală”. Evenimentul, devenit un simbol al consecvenței și al rafinamentului, demonstrează că muzica rămâne pilonul central în jurul căruia comunitatea bănățeană și-a construit identitatea în ultimele cinci decenii.

Operă de talie mondială, accesibilă tuturor în inima orașului

Ediția jubiliară debutează duminică, 26 aprilie, cu o montare monumentală a operei „Aida” de Giuseppe Verdi. Evenimentul marchează o premieră absolută pentru scenele din România, reușind să reunească o distribuție de staruri internaționale: Anita Rachvelishvili, Ilaria Alida Quilico și Luciano Ganci.

Într-un demers de democratizare a culturii salutat oficial de Ministerul Culturii, organizatorii au decis ca spectacolul să spargă barierele sălii de concert. Astfel, pentru cei care nu au mai găsit bilete, reprezentația este transmisă live în Piața Victoriei. Această inițiativă transformă centrul orașului într-o imensă scenă deschisă, sub deviza că arta de înaltă calitate nu trebuie să rămână în spatele ușilor închise.

Viziune internațională la cârma Operei: Mihaela Marcu preia bagheta managerială

Momentul aniversar coincide cu o schimbare strategică la vârful uneia dintre instituțiile organizatoare. Ministerul Culturii a anunțat numirea sopranei Mihaela Marcu în funcția de director general interimar al Operei Naționale Române din Timișoara. Coordonator artistic al festivalului, Mihaela Marcu revine acasă după o carieră internațională impresionantă de 16 ani, derulată pe marile scene din Europa, Asia și America.

Expertiza sa artistică, dublată de interpretările memorabile în roluri precum Violetta Valery sau Gilda, este văzută ca un atu esențial pentru consolidarea poziției Timișoarei pe harta lirică europeană. Această numire reflectă dorința de profesionalizare și de aliniere la standarde de management cultural de nivel mondial.

Timișoara, model de consecvență în peisajul cultural european

Dincolo de strălucirea scenei, „Timișoara Muzicală” reprezintă un exemplu de bune practici în politicile culturale. Ministerul Culturii subliniază că acest festival nu este doar un eveniment izolat, ci un program construit pe termen lung, care reușește să integreze colaborarea instituțională între Opera Națională Română și Filarmonica „Banatul”.

Prin formarea unor audiențe tinere și prin facilitarea accesului publicului larg la actul artistic, festivalul se aliniază perfect obiectivelor urmărite de legea-cadru a culturii. Timișoara demonstrează astfel că o destinație culturală autentică se clădește prin continuitate și rigoare, oferind o lecție despre cum investiția în spirit poate transforma definitiv fața unui oraș.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv15 ore ago

Marele „Kompromat” s-a fâsâit: Cum a reușit tripleta Dabija-Despescu-Dorobanțu să facă reclamă gratuită Sindicatului Diamantul

Există o artă fină în a orchestra o campanie de denigrare, dar ce s-a întâmplat recent în laboratoarele prăfuite ale...

Exclusiv15 ore ago

Sprint spre zăbrele: Cum a eșuat „Marele Plan” al unui fugar de carton în fața unui polițist „Strongman”

Există momente în care realitatea de la sate bate orice scenariu de film de acțiune de categoria B, transformându-se într-o...

Exclusiv2 zile ago

Orchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI

Într-o democrație care pute a epoleti nespălați, coincidențele nu sunt niciodată întâmplătoare, ci programate prin ordin de serviciu. Imediat ce...

Exclusiv3 zile ago

De la revoluția opaițului la „Patinoarul privat”: aceeași mână, aceeași schemă, alt tun pregătit în Ploiești

Schema „soacra fericită” – manual de îmbogățire la umbra Consiliului Local În timp ce ploieșteanul de rând sare gropile și...

Exclusiv3 zile ago

Prezidențiabilul pe trecerea de pietoni: când Fota parchează, legea trebuie să se dea la o parte

Baronul bordurii: fost consilier prezidențial, surprins în flagrant de… Codul Rutier Dacă ai fost consilier al președintelui României și secretar...

Exclusiv3 zile ago

Ultima suliță: Plecarea lui Florin Barbu și revolta „Sfântului Gheorghe” împotriva balaurului Antigrindină

Într-un peisaj politic dominat adesea de inerție și complicități, demisia ministrului Florin Barbu cade ca un trăsnet peste satele românești....

Exclusiv4 zile ago

Miracolul de la Kiev: Sfântul Darău, Ministrul „Moca” care se bate singur cu dezinformarea în timp ce industria de acasă sughiță

În plin sezon de „reconstrucție”, ministrul Economiei, Ambrozie-Irineu Darău, a decis că România e prea mică pentru geniul său solitar,...

Exclusiv4 zile ago

SINDICATUL SNPP – „FAMIGLIA” ȘI DINASTIA CĂTUȘELOR: Cum să fii umilit pe banii tăi sub sceptrul „Împărătesei” de la Jilava și al „Vătafului” de la Mărgineni

Clanul cătușelor de pluș: cum s-a transformat SNPP din scut sindical în bâtă de familie Sub flamura “drepturilor”, cu metode...

Exclusiv4 zile ago

Marea amnezie de la Interne: Cum s-au „evaporat” scuzele MAI după ce au băgat mâna în buzunarul a mii de polițiști

Într-o țară în care absurdul este politică de stat, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a oferit în ultimele luni un spectacol...

Exclusiv4 zile ago

Delirul măririi la umbra gratiilor: Cum să-ți rupi gâtul vânând funcții pe care nu le pricepi

Într-un peisaj dominat de orgolii de carton și strategii de culise care ar face geloasă până și o telenovelă de...

Exclusiv5 zile ago

OPERAȚIUNEA „BINOCLUL”: Cum a ajuns IOR jucăria privată a „Reginei Restructurărilor” sub binecuvântarea Ministerului

Arheologie administrativă: S-a dezgropat un ordin din epoca de piatră pentru a instaura dictatura „specialilor” Într-o demonstrație de agilitate legislativă...

Exclusiv5 zile ago

IPJ PRAHOVA SI MIRACOLUL DE LA DRAJNA: CUM SĂ AI ZERO DOSARE, DAR MERITE DEOSEBITE ȘI RECOMPENSE DE ZIUA POLIȚIEI (I)

Dacă s-ar organiza un campionat național de „a albi degeaba”, Secția 11 Poliție Rurală Drajna ar pleca cu medalia de...

Exclusiv5 zile ago

NOAPTEA MINȚII LA IPJ NEAMȚ: CUM SE TOPEȘTE LEGEA SUB STELELE DE CHESTOR

În timp ce polițiștii din stradă sunt măsurați la milimetru dacă au cascheta dreaptă, la vârful IPJ Neamț legea a...

Exclusiv6 zile ago

BINGO PE MUNTELE DE GUNOI: Ploieștiul, orașul unde „Independentul” Polițeanu și „Magicianul” Ganea joacă „Alba-Neagra” cu 10 milioane de euro și sănătatea cetățenilor!

În „Republica lui Caragiale”, mizeria nu mai este demult o chestiune de estetică urbană, ci a devenit o formă de...

Exclusiv6 zile ago

FEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”

Într-o țară în care sindicatul ar trebui să fie ultima redută în fața abuzurilor puterii, la Penitenciarul București-Jilava, sub oblăduirea...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv