România, țara în care racheta antigrindină protejează mai ales bugetele „băieților deștepți”

Ani la rând, România a turnat bani în „marele sistem național antigrindină”. Comunicate lucioase, declarații solemne, prezentări cu poze și hărți colorate: milioane de hectare „protejate”, costuri „eficiente” pe hectar, o infrastructură „vitală” pentru agricultură.

În realitate, cifrele din propriile documente ale sistemului arată altceva: hectarele protejate au fost umflate ca un balon meteorologic. Sute de mii, chiar milioane de hectare, par să fi fost desenate pe hârtie și vândute opiniei publice drept „suprafață protejată”.

În timp ce statul taie bani de la mame, văduve, veterani și persoane cu handicap, pentru „necesitatea” austerității, sute de milioane de euro s-ar fi putut evapora într-un sistem antigrindină care protejează, în cel mai bun caz, mult mai puțin decât pretinde. Țeapa nu vine din nori, vine din birouri.

Trei feluri de hectare: de realitate, de hârtie și de propagandă

Sistemul antigrindină nu se joacă doar cu rachete, ci și cu geometria, terminologia și confuzia deliberată. În documentele lui apar, solemn, trei categorii de suprafețe:

1. Suprafața UAT – cât cuprinde pe hartă o unitate administrativ-teritorială (comună, oraș, municipiu) aflată „atinsă” de sistem.
2. Zona de intervenție activă (ZIA) – zona în care, teoretic, se poate trage. Nu înseamnă că tot ce e acolo e și protejat.
3. Zona de protecție (ZP) – zona în care, potrivit „științei” lor, ar trebui să se manifeste efectul real al rachetelor.

Tradus în română simplă:
– Poți fi în UAT, dar să nu te atingă în veci o rachetă.
– Poți fi în ZIA, dar fără să fii în ZP.
– Poți fi în ZP, dar să fii pădure, drum, baltă, intravilan, pășune sau teren neproductiv, deci nu „cultură agricolă” nici dacă te rogi cu program.

Raportul de monitorizare pentru sezonul 2021 (publicat pe site-ul AASNACP) explică geometria rachetelor:

• RAG 96 – rază medie de acțiune ~10 km; zona de protecție:
  • rază mică: ~8,8 km
  • rază mare: ~11,2 km
• RAG 96S – rază medie ~5 km; zona de protecție:
  • între ~0,9 și ~5,1 km

Zona de protecție NU este un disc frumos și plin, ci un fel de câmp inelar, dependent de unghi de tragere și traiectorie.
Același raport spune clar: pentru un punct de lansare, zona medie de intervenție este de 31.400 ha, dar zona protejată efectiv este de ~19.700 ha, iar în rețea aceste suprafețe se micșorează prin suprapuneri.

Deci nici măcar în teorie un punct de lansare nu protejează tot ce vede. În practică, delimitarea acestor zone NU este confirmată de vreun studiu științific serios care să demonstreze că ipotezele frumoase de pe hârtie chiar funcționează și în cer. Țeapa națională se bazează pe geometrie „creativă”.

Fig. 1 – „Antigrindina la poză”: când harta dă din mână, realitatea își dă ochii peste cap

Fig. 1. Zona de intervenție activă (dreapta) vs. Zona de protecție (stânga), exemplificate pentru Grupul de Combatere Cotnari

Imaginea oficială arată două hărți:

• În dreapta, ZIA – o pată mare, generoasă, de parcă ar proteja jumătate de județ.
• În stânga, ZP – o zonă mai mică, „găurită”, în care efectul teoretic chiar ar exista.

Pamfletar vorbind, poza spune așa: „Aici ne lăudăm, aici chiar lucrăm”. Diferența dintre dreapta și stânga este, practic, diferența dintre propagandă și realitate. Între ele, undeva, stă țeapa.

Cifra-bombă: 403.732 ha – realitate tehnică vs. 1.519.000 ha – România minunată din comunicate

În 2021, raportul de monitorizare arată următoarele:

În același timp, în documentele publice ale autorității, pentru 2021 apare comunicată ca „suprafață protejată” cifra: 1.519.000 ha.

Adică:

• Raport tehnic intern: 403.732 ha ZP
• Comunicare publică: 1.519.000 ha protejate

Diferență: 1.115.268 ha.

Suprafața tehnic protejată reprezenta doar 26,6% din suprafața comunicată public.

În 2022 și 2023, autoritatea a plusat: 2.300.000 ha protejate raportate public.
Raportul tehnic de referință rămâne același 403.732 ha.
Diferență potențială în 2023: 1.896.268 ha.

Cu alte cuvinte, peste 1,8 milioane de hectare pe an ar putea fi, practic, hectare desenate, nu protejate.
Țeapa națională înseamnă: hectare imaginare, bani foarte reali.

Curtea de Conturi: „S-a dat tun, dar nu s-a făcut calcul”

Curtea de Conturi a României vine și confirmă problema de fond.

În 2023, Programul de realizare a sistemului național antigrindină a primit 225.279 mii lei. Adică peste 45 milioane de euro într-un singur an.

Constatările Curții:

• Activitățile și obiectivele programului nu au fost realizate integral.
• Capacitatea efectivă de intervenție nu a atins nivelul planificat.
• Nu a existat o procedură clară de repartizare a sumelor – gestiune „creativă” a banului public.
• Nu s-a realizat evaluarea eficienței economice și sociale a intervențiilor în atmosferă pentru 2022–2023.
• Analiza făcută în 2021 de o organizație neguvernamentală NU a fost valorificată.

Deci statul:

• n-a știut clar ce protejează,
• n-a calculat cât de eficient e ce face,
• dar a cerut în continuare bani,
• și a vândut opiniei publice povestea cu „2,3 milioane ha protejate”.

Țeapa națională se oficializează: nimeni nu știe exact ce s-a protejat, dar nota de plată e încasată la zi.

Bomboana pe colivă: cum să spui că protejezi culturi fără să știi CE culturi sunt acolo

Sistemul antigrindină e prezentat ca „apărătorul agriculturii”. Dar:

Ca să știi câte hectare AGRICOLE protejezi, ai nevoie de:

• blocuri fizice,
• ce culturi sunt pe ele,
• pentru ce campanie agricolă,
• în ce an.

Toate astea sunt la APIA.

Raportul de monitorizare 2021 spune că ONG-ul care a făcut analiza a cerut punctual la APIA datele despre blocurile fizice și culturile din ele, le-a suprapus cu coordonatele punctelor de lansare și limitele UAT, și a obținut așa cei 403.732 ha ZP.

Dar raportul Curții de Conturi spune sec:
autoritatea antigrindină NU a cerut niciodată de la APIA informații despre culturile cultivate și suprafețele acestora în zonele „protejate”.

Întrebarea e brutală:

Cum poți, ca stat, să pretinzi că protejezi X milioane de hectare de culturi agricole, când:

• NU știi câte hectare de culturi sunt efectiv acolo,
• NU ai date operative de la APIA,
• te bazezi, în cel mai bun caz, pe hărți administrative și cercuri trase cu compasul?

Răspunsul e simplu: nu protejezi culturi, protejezi povestea și justifici țeapa.

Tabelul țepei: cum se umflă diferențele, an de an

Estimare pe anii în care suprafața clamată > 403.732 ha (reper ZP tehnic 2021)

Total estimat 2017–2023: 120.850.241 euro.

Și asta este o estimare conservatoare, pentru că:

• nu include anii 2014–2016,
• folosește în favoarea sistemului aceeași ZP de 403.732 ha chiar și pentru anii când infrastructura era mai mică.

Dacă facem un calcul simplificat, pe 10 ani, cu datele „de top” din 2023:

• 2.300.000 ha clamate,
• 403.732 ha ZP tehnică,
• cost 18 €/ha,

ajungem la un risc bugetar de circa 341.328.240 euro.

Nu e prejudiciu stabilit oficial, dar e un ordin de mărime care ar trebui să facă să sune toate sirenele de la Curtea de Conturi, Guvern și Parchet: „Țeapa antigrindină – suspectă de peste 340 de milioane de euro”.

18 €/ha în comunicate, peste 100 €/ha în realitate

Pentru 2023, autoritățile se laudă cu:

• 2.300.000 ha protejate,
• cost 18 €/ha.

Dacă, însă, împărțim aceiași bani la suprafața tehnic protejată de 403.732 ha, costul devine:

aprox. 102,5 €/ha.

Dintr-o dată:

• sistemul nu mai e o soluție ieftină,
• devine o jucărie extrem de scumpă, care protejează mult mai puțin decât suntem făcuți să credem.

Și nici acei 403.732 ha nu sunt toți agricoli: în ZP intră și:

• păduri,
• pajiști,
• liziere,
• drumuri,
• luciu de apă,
• intravilan,
• teren neproductiv.

Asta înseamnă că costul real pe hectar agricol cultivat protejat poate fi mult mai mare decât 102,5 €/ha. Dar asta nu se scrie în comunicate, că strică țeapa.

Întrebarea de 120 de milioane (sau 340 de milioane, dacă extindem filmul)

Nu mai vorbim doar de „greșeli de comunicare”. Vorbim de:

• bugete aprobate,
• contracte de rachete,
• extinderi de infrastructură,
• costuri pe hectar vândute opiniei publice ca „eficiente”.

Dacă:

• statul a împărțit costurile la hectare care NU erau efectiv protejate, costul real a fost mascat;
• în „suprafața protejată” au intrat UAT-uri, ZIA, ape, păduri și șosele, atunci eficiența economică a fost umflată;
• nu a existat cooperare serioasă cu APIA, autoritatea NU avea cum să susțină, cu minimă rigoare, câte hectare agricole cultivate protejează.

Curtea de Conturi spune clar: nu s-a făcut evaluare a eficienței economice și sociale în 2022–2023.
Cu alte cuvinte, în timp ce România strânge șurubul la indemnizații de handicap, alocații și drepturi pentru veterani, sistemul antigrindină a primit bani fără să-și dovedească eficiența.

Țeapa națională nu lovește doar bugetul, lovește direct credibilitatea statului.

Ce trebuie cerut ACUM, dacă nu vrem ca „țeapa antigrindină” să devină politică publică

Dacă nu vrem ca antigrindina să rămână doar o afacere cu cerul și cu banii publici, autoritățile trebuie să publice:

1. Hărțile GIS ZIA și ZP pentru fiecare an din 2014 până azi;
2. Suprafața ZP per punct de lansare, grup de combatere și UAT;
3. Suprafața agricolă cultivată efectiv în ZP, din date APIA (nu din burtă);
4. Defalcarea ZP pe: arabil, vii, livezi, pajiști, păduri, ape, drumuri, intravilan, teren necultivat;
5. Metoda exactă de calcul a „suprafeței protejate” folosită în comunicate;
6. Explicația oficială pentru diferența dintre 1.519.000 ha (2021) raportate public și 403.732 ha ZP din raportul de monitorizare;
7. Recalcularea costului real pe hectar, raportat la teren agricol cultivat, nu la cercuri pe hartă;
8. Auditarea tuturor contractelor și plăților făcute pe baza acestor suprafețe umflate.

Concluzie: Antigrindina nu poate bate știința, geometria și matematica simplă

Sistemul antigrindină trebuie judecat:

• după hartă,
• după date agricole reale,
• după audit financiar serios,

nu după poze cu rachete și declarații eroice.

Datele disponibile arată:

• în 2021, o diferență de peste 1,1 milioane ha între ce s-a declarat public și ce rezulta ca ZP tehnică;
• în 2022 și 2023, diferența potențială urcă spre 1,9 milioane ha/an.

Pe baza costurilor invocate chiar de autorități:

• suma potențial supra-justificată pentru 2017–2023 trece de 120 milioane euro;
• într-un scenariu extins pe 10 ani, riscul bugetar sare de 340 milioane euro.

Întrebarea nu mai e retorică, ci obligatorie:

A finanțat statul român protecția reală a culturilor agricole sau doar ȚEAPA NAȚIONALĂ ANTIGRINDINĂ, cu milioane de hectare desenate pe hârtie și sute de milioane de euro pe bune? Vom reveni. (Cristina T.).