Exclusiv
Împărăția mutărilor strategice la COCA-COLA PLOIEȘTI: Cum se spală păcatele la Grup, în timp ce fabrica fierbe la Ploiești
De la „problemă internă” la „promovare la Grup” – sport extrem în corporație
Unde se termină ignoranța și începe complicitatea? Unde se trage linia între „n-am știut” și „am acoperit elegant”?
Seria de dezvăluiri despre combinațiile, relațiile de influență și încrengăturile din interiorul Coca-Cola HBC România (vezi, între altele, materialele publicate de Incisiv de Prahova:
https://www.incisivdeprahova.ro/2026/03/11/coca-cola-ploiesti-raul-de-bani-murdari-si-bule-vandute-scump-cum-a-transformat-nan-fericirea-in-fecale-legale-si-toxicologie-de-lux/
https://www.incisivdeprahova.ro/2026/03/30/nan-maestrul-forajelor-fantoma-coca-cola-ploiesti-o-fabrica-de-cosmaruri-cu-apa-neconforma-si-autoritati-conforme-cu-spaga/
https://www.incisivdeprahova.ro/2026/05/08/tic-tac-ul-disperarii-baronul-nan-si-reteaua-de-la-coca-cola-ploiesti-au-inceput-numaratoarea-inversa-spre-beciul-domnesc/ )
pare să fi început să zgâlțâie, măcar la nivel de imagine, imperiul de sticlă.
Oficial, nimeni nu recunoaște nimic. Neoficial, unele personaje „incoveniente” sunt brusc avansate la misteriosul „Grup”, în ceea ce este servit ca „promovare” și „recunoaștere a meritelor”. În traducere liberă de corporație: problema nu se rezolvă, se mută. Dintr-un birou în altul, dintr-o structură în alta, cu speranța că obosește lumea întrebând.
Schema e clasică: când devii prea vizibil, nu ești aruncat pe geam, ești suit la etaj. Cu titlu mai pompos, responsabilități vagi și așteptarea discretă că, la un moment dat, vei pleca singur. Sau vei deveni suficient de „diluat” în Grup, încât să nu mai deranjezi.
„Exilați” la Grup, dar cu cafeaua, mașina și comoditățile din România
Articolele de investigație despre Coca-Cola HBC România au arătat o parte din încrengături. După aceste dezvăluiri, unele nume grele nu mai apar, oficial, pe statele de plată din România. Dar, potrivit informațiilor din interior, culmea: oamenii respectivi continuă să lucreze… tot din birourile companiei din România.
Aceiași „transferați la Grup” beau în continuare cafeaua plătită de firma din România, folosesc mașinile puse la dispoziție aici, beneficiază de aceleași facilități, ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat, în afară de titulatură și codul de cost.
Întrebarea, inevitabilă, sare în aer fără să mai aștepte răspuns:
Oare instituțiile statului – în special ANAF – observă această jonglerie? E normal ca persoane care, teoretic, nu mai activează în entitatea din România să se bucure, practic, în continuare de resursele și infrastructura ei?
Sau, poate, la nivel de formular și bilanț, totul e „aliniat”, iar realitatea din teren e doar un detaliu colateral?
Rețeta influenței: pleci, dar îți lași oamenii în priză
Mutarea la Grup nu rupe, de fapt, controlul. Potrivit informațiilor din interior, cei promovați „în sus” își lasă în urmă oamenii de încredere, loiali până la slugărnicie, gata să execute orice ordin venit „de sus”, chiar și atunci când „susul” nu mai e, formal, în organigramă.
Metoda seamănă izbitor cu ce vedem de ani de zile în sistemul public: șefuțul e promovat, dar își lasă locul „rezervat”, prin intermediul succesorului, ales nu pentru competență, ci pentru docilitate.
Dacă mutarea la Grup nu iese cum trebuie, drumul de întoarcere e deja pavat: oamenii tăi sunt acolo, controlează butoanele, păzesc scaunul cald.
Așa se explică de ce mulți angajați percep aceste transferuri nu ca pe o epurare, ci ca pe o „rotire de cadre” de inspirație vechi-regim: toți aceiași, doar birourile și laptopurile se schimbă.
Cazul Dragoș Nan Antim: de la „moșier de fabrici” la „îngrijitor de active” la Grup
Un exemplu emblematic este Dragoș Nan Antim, descris în presa locală ca „mare moșier de fabrici” la Coca-Cola Ploiești (vezi și:
https://www.incisivdeprahova.ro/2025/06/25/coca-cola-imperiu-al-mizeriei-de-ce-ne-asfixiaza-ploiestiul-cu-miros-de-plastic-ars-bomba-e-gata-sa-explodeze/
https://www.incisivdeprahova.ro/2025/06/30/coca-cola-ploiesti-paradisul-infractorilor-cu-diploma-si-garda-de-mediu-pe-post-de-majordom/
https://www.incisivdeprahova.ro/2025/07/03/coca-cola-ploiesti-panica-la-imperiu-controale-inopinate-descopera-mizeria-directorul-suna-disperat-la-politicieni/ ).
Timp de 14 ani, Nan a fost, conform relatărilor, un fel de stăpân absolut peste fabrică și împrejurimi, înmulțindu-și proprietățile aproape miraculos, „ca Harap Alb”, în paralel cu „grija” față de moșia Coca-Cola și față de moșiile proprii și personale.
Acum, povestea continuă cu o „promovare” la Grup, pe funcția de Group Asset Care Manager – un titlu care sună a ceva între „îngrijitor de fabrici” de lux și gardian filosof al activelor strategice.
Dincolo de limbajul lucios, realitatea pare să fie următoarea: omul care a știut să-și gestioneze foarte bine propriile resurse a ajuns să gestioneze… alte resurse, dar cu sigla Grupului lipită deasupra.
În limbaj corporatist, moșiile devin „portofolii”, aranjamentele devin „experiență în administrare de active”, iar trecutul se rescrie frumos în PowerPoint. Nu mai contează ce ai făcut, ci cum îți botezi funcția: dacă sună a strategie globală, restul detaliilor se pierd în traducere.
Basme cu gaz, subordonați și salarii „cu dedicație”

Potrivit informațiilor primite din interior, oamenii par să fi prins curaj și au început să vorbească. Se povestește, de exemplu, că la una dintre proprietățile sale, Dragoș Nan s-ar fi racordat la gaz cu ajutorul propriilor angajați, trimiși să rezolve „cazul”. O folosire „creativă” a resursei umane, dacă aceste relatări se confirmă.
Mai mult, chiar și după plecare, ar fi lăsat în urmă reguli nescrise, dar respectate „cu litera de lege”: măriri salariale doar pentru „ai lui”, nu pentru toți angajații, cum ar fi firesc într-o companie care se pretinde modernă. Un fel de feudă contemporană, în care vasalii credincioși sunt recompensați, iar restul privesc de pe margine.
Și când ne aducem aminte câți oameni – rude, apropiați, „ai casei” – au fost aduși în fabrică de-a lungul timpului, întrebarea devine și mai apăsată: câți muncesc, de fapt, pentru fabrică și câți servesc, în realitate, alte interese?
„Securistul” de serviciu și arta de a masca tot
În acest tablou, apare un alt personaj, pomenit în relatările din interior: Ionuț Cristian Popescu, prezentat de surse ca un fel de „securist” al sistemului intern, omul care ar ști să mascheze, să acopere, să dreagă aparențele.
Dacă acuzațiile sunt reale, rolul său ar fi nu de a clarifica, ci de a acoperi urmele: să nu se vadă cine muncește unde, cine folosește ce, cine e plătit de cine și, mai ales, de ce.
Scaunul lui Nan, ținut cald: intră în scenă Adrian Coman
Ca orice „moșier” corporatist bun, Dragoș Nan nu a plecat lăsând tronul gol. Și-a lăsat, susțin sursele, un înlocuitor de încredere: Adrian Coman.
Coman a renunțat la poziția de Director de Operațiuni la o multinațională de detergenți din zonă pentru a veni Director de Fabrică la Coca-Cola Ploiești. În termeni galanți, un pas lateral strategic; în termeni cinici, a dat „pasărea din mână” pe „pasărea de pe gard”, dar cu misiunea clară: să curețe și să spele urmele moșierului Nan.
Scaunul trebuie să rămână cald, nu gol. Iar cine vine după „baron” nu vine să reformeze sistemul, ci să nu dărâme decorul.
Forajul numărul 3: „miracolul” prin care apa devine, poate, legală
În tot acest timp, la Ploiești se așteaptă finalizarea construcției noului foraj numărul 3, care vine să îl înlocuiască pe fostul foraj numărul 3 – o numerotare demnă de un banc cu ingineri – pentru ca, în sfârșit, exploatarea apei să poată intra în legalitate, inclusiv în ceea ce privește potabilitatea.
Subiectul forajelor și al apei neconforme de la Coca-Cola Ploiești a fost deja disecat amplu în investigațiile Incisiv de Prahova (vezi:
https://www.incisivdeprahova.ro/2026/03/30/nan-maestrul-forajelor-fantoma-coca-cola-ploiesti-o-fabrica-de-cosmaruri-cu-apa-neconforma-si-autoritati-conforme-cu-spaga/ ).
Rămâne de văzut dacă noul foraj este o revenire la legalitate sau doar o nouă perdea de fum tehnică, pentru ca povestea „apei cu probleme” să fie îngropată în hârtii și avize.
Doamna Hasineți (Nan) Valentina și miracolul programului de 8 ore
În tot acest decor de promoții strategice și foraje miraculoase, se ridică și o întrebare colaterală, dar de bun-simț:
Va începe, în sfârșit, doamna Hasineți (Nan) Valentina să vină la muncă 8 ore pe zi, așa cum vin toți angajații de la Sanel?
Acum, când soțul nu mai este director la fabrica din Ploiești, poate fi un test simplu pentru normalitate: fără umbrela funcției de „domn director”, se aplică regulile pentru toți sau există, în continuare, un regim special pentru „ai casei”?

Concluzie: promovare, acoperire sau complicitate?
Mutările de la Coca-Cola HBC România și de la Ploiești, în special transferurile la Grup ale unor personaje-cheie, ridică o întrebare dificilă și incomodă:
Suntem în fața unui început de curățenie reală sau doar în următorul capitol al aceluiași joc de influență, în care nimeni nu pleacă cu adevărat, ci doar își schimbă eticheta?
Deocamdată, un lucru este vizibil: presiunea publică și investigațiile de presă – inclusiv seria de pamflete-investigații de pe Incisiv de Prahova
https://www.incisivdeprahova.ro/2025/06/25/coca-cola-imperiu-al-mizeriei-de-ce-ne-asfixiaza-ploiestiul-cu-miros-de-plastic-ars-bomba-e-gata-sa-explodeze/
https://www.incisivdeprahova.ro/2025/06/30/coca-cola-ploiesti-paradisul-infractorilor-cu-diploma-si-garda-de-mediu-pe-post-de-majordom/
https://www.incisivdeprahova.ro/2025/07/03/coca-cola-ploiesti-panica-la-imperiu-controale-inopinate-descopera-mizeria-directorul-suna-disperat-la-politicieni/
https://www.incisivdeprahova.ro/2026/03/11/coca-cola-ploiesti-raul-de-bani-murdari-si-bule-vandute-scump-cum-a-transformat-nan-fericirea-in-fecale-legale-si-toxicologie-de-lux/
https://www.incisivdeprahova.ro/2026/03/30/nan-maestrul-forajelor-fantoma-coca-cola-ploiesti-o-fabrica-de-cosmaruri-cu-apa-neconforma-si-autoritati-conforme-cu-spaga/
https://www.incisivdeprahova.ro/2026/05/08/tic-tac-ul-disperarii-baronul-nan-si-reteaua-de-la-coca-cola-ploiesti-au-inceput-numaratoarea-inversa-spre-beciul-domnesc/
– au început să producă reacții. Doar că aceste reacții poartă, încă, marca „promovării” și a „reorganizării”, nu a responsabilizării.
Până când instituțiile statului vor considera că e momentul să întrebe serios „cine, ce, unde, pe banii cui?”, rămânem în zona gri dintre ignorare, dispreț, complicitate și acoperire. Iar „Grupul” rămâne, convenabil, cimitirul de elefanți unde problemele nu se rezolvă, doar se îmbracă mai frumos. (Cerasela N.).
Exclusiv
Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XX): când „instructorul de etică” are 0,25 la etilotest
În serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat public de Incisiv de Prahova (aici), episodul cu agentul Ioniță Bogdan de la Postul Blejoi merita, de fapt, un sezon separat. Nu doar pentru că omul a fost prins cu 0,25 mg/l alcool în aerul expirat în timpul serviciului, ci pentru că tabloul complet arată așa:
- bețiv recidivist, trimis acasă altădată fiind beat turtă;
- absent total de la serviciu, cu explicația „am dormit și n-am auzit telefonul”;
- dosare penale pierdute sau nelucrate, pasate către colegi;
- cercetat penal pentru neglijență în serviciu – fără să pățească nimic;
- protejat de conducere, pentru că fratele său ar fi ofițer „pe sus”, prin IGPR.
În timp ce pentru un amărât de agent fără pile se pornește apocalipsa dacă n-are șapcă la 40 de grade, pentru porcarul cu rude în Capitală se deschide doar frigiderul.
Fratele „de sus” și porcii „de jos”: rețeta clasică de protecție
Sursele vorbesc clar: fratele lui Ioniță Bogdan ar fi ofițer, „ceva, pe la IGPR”. De aici și relația tandră a conducerii IPJ cu un agent care:
- vine beat la muncă și e trimis discret acasă;
- altă dată nu mai vine deloc, e sunat de colegi, nu răspunde;
- îi sună el înapoi, pe la 2–3 dimineața, cu explicația de manual: „am dormit și n-am auzit telefonul”.
Normal că a dormit – dacă era rupt de beat, nu de oboseală profesională. Între timp:
- dosarele lui penale, multe și nesoluționate, se împart la alți colegi care tac și muncesc;
- a avut dosar penal pentru neglijență în serviciu (petiții pierdute, dosare nesoluționate),
- dar nu a pățit nimic. Nimic. Zero.
Munca lui au făcut‑o alții. El a livrat, spun colegii, „carne de porc de bună calitate, în stânga și-n dreapta”. Fratele „de sus” și porcii „de jos” fac mai mult decât orice regulament.
Culmea culmilor: bețivul face instructajul despre… cum să nu fii bețiv
Adevărat banc cu IPJ în loc de punchline: în seara de 04 iulie, la ora 22.00, (reamintim ca el „fusese” prins cu 0,25 mg/l alcool în aerul expirat), cine credeți că făcea instruirea agenților, la intrarea în serviciu?
- chiar agentul Ioniță Bogdan.
Situația, în rezumat:
- un polițist băut ține instructajul de început de tură;
- le vorbește subordonaților despre reguli, interdicții, conduită;
- e prins băut în timpul intervenției.
Colegii, obosiți și scârbiți, fac gluma amară: „mai bine îl puneau pe Nuțu Cămătaru să-i instruiască, tot aia era”. Diferența ar fi doar de uniformă, nu de credibilitate.
BCI – „Batalionul de Camuflare a Incompetenței”
„Dar cum de nu l-a văzut nimeni?”, ar întreba un naiv.
Răspunsul din interior:
- colegii știu că Biroul (sau șefii din zona BCI) doar îl acoperă;
- s-au săturat să mai reclame, pentru că oricum nu se întâmplă nimic;
- cine vorbește, muncește și pentru el, și mai ia și șuturi.
Așa se face că un agent cu alcool în aerul expirat, cu dosare pierdute și absențe rușinoase devine, prin protecție și frică, „intangibil”. În schimb, dacă altul nu poartă șapcă la 40 de grade, „dispare lumea”. Disciplina e bună doar pentru cei fără frați la IGPR și fără coteț în curte.
Noaptea albă a dosarelor: el doarme, colegii muncesc
Episodul de săptămâna trecută, la schimbul 3, e definitoriu:
- Ioniță Bogdan nu se prezintă la muncă;
- colegii îl sună – liniște totală;
- omul revine cu un telefon pe la 2–3 noaptea și anunță că „a dormit, n-a auzit”.
Între timp:
- intervențiile sunt acoperite de alții;
- munca lui este redistribuită;
- dosarele lui, deja multe și nelucrate, sunt pasate în stil tradițional: „la ăia care tac și muncesc”.
A avut chiar dosar penal pentru neglijență în serviciu – pentru petitii pierdute sau nesoluționate – dar s-a rezolvat „românește”: fără sancțiuni concrete, fără tăieri de grade, fără ieșire din sistem. Protecția contează, nu rezultatele.
Inspectoratul de Protecție al Jmecherului: alcool, nepăsare, rude sus-puse, carne jos‑puse
Din toate episoadele, inclusiv cele publicate de Incisiv de Prahova despre Sadicovici, Ivașcu, Joița și acoliții:
- șefi premiați pentru „lucrări de excepție” făcute de alții;
- fini și nași care sar etape, devin boși, își ridică vile pe terenuri de tineri;
- pozari fără dosare ajung comandanți;
- agenți porcari, cu rude la IGPR, beau în timpul serviciului, pierd dosare, nu vin la program și rămân „intangibili”,
rezultă o concluzie violent de simplă:
IPJ Prahova nu este doar o „grădiniță de cadre”, ci un Inspectorat de Protecție al Jmecherului, unde:
- munca o fac fraierii;
- responsabilitatea o iau naivii;
- iar combinația, ruda și cotletul de porc sunt politica oficială.
„Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXI), o frază mică din ce va urma în XXII și XXIII… Stați aproape, nici nu știți ce pierdeți dacă se oprește serialul aici.” Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
IPJ Prahova si maneliadă la lege: cum dictează clanurile codul penal în centrul Ploieștiului
Centrul Ploieștiului, cedat oficial: trotuar de clan, lege de mucava
În timp ce primăria vinde pliante lucioase cu „zonă civilizată”, realitatea din buricul Ploieștiului arată așa: Restaurantul „Prestij” nu mai e demult local „de fițe”, ci cartier general de clan, ring de bătaie cu parcare inclusă pe trotuar și pe intersecție, la doi pași de sediile instituțiilor care joacă, sincronizat, rolul de oarbe și surde.
Meniu real, așa cum a documentat ziarul de investigații Incisiv de Prahova în articolele din 14, 24 iunie și ulterior:
- parcare pe avarii direct pe Bulevard,
- blocarea completă a intersecției de la Bobâlna „că a venit șefu’ la masă”,
- acces în local ca la club privat de clan: „noi suntem legea, voi vă uitați”.
Ziua – mașini pe avarii, trotuar confiscat.
Seara – figuri, manele, atitudine de „stăpâni de teritoriu”.
Noaptea – încălzire cu pumni, picioare și sticle.
De la „Restaurant Prestij” la „Maneliadă City”: ring cu abonament la scandal
În acte, „Prestij” e restaurant. În practică, brandul corect ar fi:
„Maneliadă City – all inclusive la scandal și parcare pe trotuar”.
Program standard:
- se blochează intersecția,
- se alungă pietonii pe carosabil,
- se intră ca în curtea proprie,
- se rezolvă orgoliile cu sticle, pumni și, după cum vom vedea, cuțite.
Clientela? Interlopi de serviciu, „băieți veseli” de etnie, anturaj de clan.
Toată lumea știe cine frecventează locul, cine parchează ca în junglă, cine urlă la mese.
Singurii care nu știu, nu văd și nu aud nimic se numesc, oficial, IPJ Prahova.
Frumușelu’ – patron de trotuar, MC de clan și „sifon cu cameră HD”
Personajul-cheie al poveștii, supranumit „Frumușelu’”, nu e doar gazda de serviciu a clanurilor. Are, după cum indică surse și fapte, un talent special: joacă la două capete.
- Pentru interlopi, localul e raiul lor: parcare pe trotuar, manele, „prestij de clan”.
- Pentru „Miliție”, Frumușelu’ e „sifon cu cameră”: furnizor oficial de înregistrări HD, cu unghiuri perfecte, gata de băgat la dosar când trebuie sacrificat câte un pion, nu sistemul.
Când a bubuit scandalul, Frumușelu’ a predat frumușel imaginile de pe camerele video la Poliție. Nu e un gest izolat, ci o ocupație de durată, după cum șușotesc gurile rele: „e sifon de multă vreme”.
Maneliadă la vedere, turnătorie în spate.
Clan la masă, colaborare cu organele la desert.
Șeful de sală – piroman de scandal, regizor de dosare HD
Ultimul mare conflict de la „Prestij” nu a pornit de la vreun client beat care a confundat nota de plată cu foaia de concurs.
Conform informațiilor apărute în spațiul public, fitilul a fost aprins chiar din interior:
- șeful de sală, omul care ar trebui să asigure liniște, ordine, servire civilizată,
- s-a dovedit a fi MC-ul scandalului, animator de conflict, generator de rating pentru camerele de supraveghere.
Schema:
- Șeful de sală provoacă.
- Interlopii sar „la program”.
- Camerele lui Frumușelu’ filmează tot, HD, perfect încadrat.
- „Organele” primesc, la nevoie, montajul gata pentru dosar.
Așa se construiește, în Ploiești, „prestigiul”: nu cu servicii, ci cu scandaluri regizate și cu „sifoane” la pachet.
IPJ Prahova: ani de buton pe „mute”, apoi 4 percheziții scoase din joben
După ani în care:
- trotuarul a fost transformat în garaj de clan,
- intersecția Bobâlna a fost sufocată seară de seară,
- ploieștenii și-au schimbat traseul ca să nu fie prinși la mijloc,
IPJ Prahova a descoperit, brusc, că există centrul Ploieștiului. Doar după ce Incisiv de Prahova a scris, negru pe alb, în articolul din 24 iunie 2026 – „Prestij” cu reacție întârziată: după ani de Maneliadă în centru, IPJ Prahova scoate din joben… 4 percheziții – că:
- conflictul de la „Prestij” este doar vârful unui focar interlop vechi, la vedere,
- poliția a stat ani de zile pe modul „decor”, fără plan de măsuri, fără patrule reale, fără reacții ferme.
Sub presiunea publică, Secția 4 a bifat:
- 4 percheziții,
- anunțarea iminentă a reținerii a două persoane implicate în conflict.
Atât. Patru percheziții la un focar cunoscut de ani de zile.
Reacție, nu reformă. Camuflaj, nu curățenie.
Elementul de „noutate”: cutitele la liber, clanul la putere, legea la plimbare
Dacă cineva își făcea iluzii că măcar de data asta IPJ Prahova va duce demersul până la capăt, realitatea le-a fost servită rece, la finalul săptămânii trecute.
Așa cum anunțase Incisiv de Prahova în articolul din 24 iunie – că urmează reținerea a două persoane –, dosarul a avansat… direct spre libertate:
- cele două persoane au fost lăsate libere,
- deși există dovada video, în exclusivitate, a conflictului,
- înregistrare care arată clar cum cei „implicați” scot cuțitele.
Deci:
- avem imagini clare,
- avem arme albe scoase în plin scandal,
- avem o zonă centrală terorizată,
- iar rezultatul final: suspecții sunt în libertate.
Dacă asemenea personaje, surprinse cu cuțite în conflict, rămân pe stradă, atunci în Prahova nu mai vorbim de „stat de drept”, ci de stop la lege, start la clan.
Frumușelu’, „sifonul” complet: de la camerele pentru Poliție la vizita la redacție, prin interpusi
https://www.youtube.com/shorts/f_lYswDXXoo?t=20&feature=share
Ca să fie tabloul complet, același Frumușelu’ care:
- se laudă în anturaj că e stăpân de teritoriu,
- furnizează imagini la organele de cercetare penală,
a găsit timp să treacă și pe la redacția ziarului de investigații Incisiv de Prahova, prin interpusi…
Un „sifon integral”:
- sifon la Miliție,
- sifon la imagine,
- sifon la intimidare: apariția la redacție vorbește singură despre tupeul clanurilor și despre vidul de protecție reală pentru presa care îndrăznește să scrie.
Într-un județ în care legea funcționează doar pentru naivi, apariția „Frumușelului” la redacție (prin interpusi) sună ca un mesaj de tipul: „Noi suntem aici, instituțiile unde sunt?”.
Justiție la manele: când instanța și ancheta dansează după fluierul clanului
Faptul că, în ciuda:
- scandalurilor repetate,
- blocării sistematice a unei intersecții centrale,
- dovezilor video cu cuțite scoase la „prestigiu de clan”,
cei implicați în conflict sunt lăsați liberi, arată un adevăr greu de ignorat:
- în Prahova, nu legea dictează,
- ci clanurile, atât în anchetă, cât și în instanță.
Mesajul transmis ploieșteanului obișnuit:
- „Dacă ești om normal, trotuarul nu e pentru tine, e pentru bolizii de clan.”
- „Dacă vrei să ieși în oraș, intri pe propria răspundere: nu știi dacă pleci cu nota de plată sau cu o sticlă în cap.”
- „Dacă respecți legea, ai toate șansele să pățești ca fraierii; dacă ești interlop, relax, se ocupă sistemul să nu te deranjeze prea tare.”
IPJ Prahova și „prestigiul” de mucava: patrule la cameră, nu pe stradă
În loc să avem:
- patrule fixe în jurul unui local cu istoricul Prestij,
- controale reale, nu „de decor”,
- dosare consistente, nu doar percheziții bifate,
avem:
- un „sifon” oficial cu camere HD,
- poliție care se activează doar după ce presa urlă,
- două persoane lăsate libere în ciuda imaginilor cu cuțite.
IPJ Prahova pare să fi externalizat:
- prevenția – către coincidență,
- documentarea – către camerele lui Frumușelu’,
- presiunea publică – către Incisiv de Prahova.
Concluzie de pamflet amar: „Stop legii în Prahova, intră clanul în direct”
Astăzi, în centrul Ploieștiului, avem:
- un restaurant transformat într-o Maneliadă cu circuit închis pentru clanuri,
- un Frumușelu’ care e și gazdă de interlopi, și „sifon” la organe, și vizitator de redacții,
- un IPJ Prahova care descoperă ordinea publică doar când o scrie presa,
- două personaje surprinse cu cuțite, lăsate libere ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Prestij/Maneliadă rămâne:
- locul ideal pentru amatorii de adrenalină, pumni, cuțite și parcări pe trotuar,
- simbolul unui județ în care clanurile au mai mult „prestigiu” decât legea.
Pentru ploieșteanul normal, singura recomandare sănătoasă rămâne aceeași, tragic de comică:
- restaurante în afara Ploieștiului,
unde riscul maxim e să nu mai prinzi desertul,
nu să prinzi o sticlă, un pumn, un cuțit
sau o mașină parcată fix pe trotuarul pe care, teoretic, ar trebui să poți merge. (Cristina T.).
Exclusiv
Marele Premiu de Trap al României: „Fugi de antidoping și ia trofeul!” Hipodromul Ploiești, din „Ținutul Vvnului” în „Ținutul dopajului protejat”
„Experiențe pentru toată familia”: popcorn în tribune, dopaj în culise
În broșurile proiectului turistic „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie: Ploiești & Ținutul Vinului”, Hipodromul Ploiești este prezentat drept atracția vedetă: singurul hipodrom modern destinat curselor de trap din România, locul unde – oficial – „tradiția sporturilor ecvestre se îmbină cu evenimente spectaculoase, activități pentru întreaga familie și momente memorabile”.
Conform comunicărilor oficiale ale Hipodromului Ploiești și materialelor din „Prahova Tips & Tricks”, turiștii sunt invitați să descopere „farmecul acestui loc unic”. Tribune pline, cai lucioși, selfie-uri, familii zâmbitoare – decor de carte poștală, numai bun pentru pliante lucioase.
Ce nu scrie în pliante este capitolul practic de „Tips & Tricks” pentru realiinițiați: cum să refuzi controlul antidoping, să fii doar amendat și, bonus, să rămâi campion. Un fel de curs intensiv de „așa NU se aplică un regulament”.
Derby-ul României de Trap: calul refuză antidoping, trofeul rămâne la locul lui
Duminică, 5 iulie, la Hipodromul Ploiești s-a desfășurat Marele Premiu de Trap al României, cursă clasică pentru cei mai buni trăpași de 4 ani, sub deviza „Carol I al României”. Vreme perfectă, 6 curse, 37 de trăpași la start, demonstrații ecvestre, atracții pentru copii – totul, la suprafață, impecabil.
În culise însă, lecție de manual despre cum poți transforma regulamentul într-un pliant decorativ. După cursă, impresarii au solicitat, în mod firesc, controlul antidoping. Calul clasat pe primul loc a refuzat să fie supus controlului – iar aici, în orice sport serios, s-ar fi auzit un „STOP JOC!”.
Nu și la noi. Conform informațiilor rezultate din relatările privind reuniunea, Comisia de Arbitri a decis să aplice doar o amendă și să mențină rezultatul cursei, cu același cal drept câștigător al Marelui Premiu de Trap al României.
Refuz de antidoping + amendă simbolică + trofeu păstrat = noua formulă magică a „sportului curat” made in România.
Regulamentul ANARZ: descalificare obligatorie, nu opțională
Problema nu este doar morală, ci direct juridică și regulamentară. Regulamentul General al Curselor de Trap din România, publicat pe site-ul ANARZ (sursa: ANARZ, Regulamentul General al Curselor de Trap din România, inclusiv art. 111, disponibil la adresa indicată public), prevede explicit două lucruri esențiale:
- Orice încălcare a regulamentului atrage descalificarea calului din cursa respectivă, pe lângă sancțiunile specifice aplicabile faptei;
- Refuzul supunerii calului la recoltarea probelor pentru testare nu înseamnă doar sancțiuni sportive și disciplinare, ci impune sesizarea organelor de urmărire penală.
Cu alte cuvinte, Comisia de Arbitri nu avea de ales între „amendă” sau „descalificare”, ci era obligată să le aplice pe ambele: descalificare plus sancțiunea specifică faptei. Iar pe lângă acestea, trebuia să urmeze și pasul doi: informarea organelor de urmărire penală.
Din informațiile publice existente până acum nu reiese că o astfel de sesizare ar fi fost formulată. Dacă acest lucru se confirmă, nu mai vorbim doar de o aplicare selectivă a regulamentului, ci de ignorarea voită a unor dispoziții imperative menite să protejeze integritatea competițiilor și să combată frauda sportivă.
„Toți caii de pe podium au fost drogați!” – flagel recunoscut la vârf
Și ca tabloul să fie complet, în relatările inițiale apare și o declarație atribuită președintelui Federației Române de Trap, Marian Manea, la finalul reuniunii:
„Mă lupt cu acest flagel de ani de zile! Este extrem de greu să-l eradichez! Toți caii de pe podium au fost drogați! Este inuman, este inadmisibil!”
Dacă această afirmație este redată corect, avem o recunoaștere oficială, de la vârful Federației, că dopajul nu este o excepție, ci un „flagel”. Din „Ținutul Vinului” ajungem, așadar, în „Ținutul Dopajului”, cu certificat de autenticitate verbal de la președintele FR Trap.
Iar în acest context, refuzul unui test antidoping la câștigătorul Marelui Premiu, urmat de o simplă amendă și păstrarea titlului, depășește orice pamflet. Este o demonstrație practică de cum se golește un regulament de orice conținut.
Comisia de Arbitri: arbitraj sau complicitate?
Decizia de a menține calul câștigător în pofida refuzului la testare transmite un mesaj devastator:
- regulile nu sunt pentru toți,
- câștigătorii „speciali” pot ocoli laboratorul,
- sancțiunea reală nu este dopajul sau refuzul testării, ci… inocența de a crede că regulamentul chiar se aplică.
Nu poate exista nicio credibilitate într-o competiție în care câștigătorul Marelui Premiu de Trap al României refuză controlul antidoping, iar Comisia de Arbitri îi permite să își păstreze victoria aplicând exclusiv o amendă, ignorând descalificarea obligatorie prevăzută în regulament.
Este un semnal periculos pentru toți participanții:
„Dacă ești suficient de important, regulamentul se aplică… doar la alții.”
Lecția pentru copii: „Poți să refuzi regulile, dacă sistemul te ține în brațe”
În cadrul „Prahova Tips & Tricks”, Hipodromul Ploiești este vândut ca locul perfect pentru „momente memorabile” în familie. Din păcate, lecția reală oferită copiilor din tribune este următoarea:
- poți refuza controlul antidoping și totuși să rămâi campion;
- regulile există frumos redactate, în PDF-uri oficiale, dar pot fi ignorate;
- „fair-play-ul” este bun în broșuri, nu și în deciziile Comisiei de Arbitri.
În loc de educație sportivă, avem un curs aplicat de relativism moral: regulamentul este opțional, iar integritatea competiției se negociază.
Din „Tips & Tricks” turistice în „Tips & Tricks” pentru fraudă sportivă
Dacă, într-un stat serios, după asemenea situație ar urma:
- anchetă oficială,
- reanalizarea hotărârii competiției,
- aplicarea integrală a Regulamentului general al curselor de trap (inclusiv descalificarea),
- și sesizarea organelor de urmărire penală pentru faptele ce pot constitui infracțiuni (inclusiv potențială fraudă sportivă și rele tratamente aplicate animalelor),
în realitatea descrisă aici pare că totul se rezumă la o amendă și la un mare „merge și așa”.
Or, nu suntem în fața unei simple abateri tehnice, ci în fața unei posibile complicități instituționale la încălcarea propriului regulament, cu consecințe directe asupra integrității sportului.
Cerință minimă de normalitate: aplicarea regulamentului și sesizarea penală
În acest context, orice reacție responsabilă trebuie să includă, în mod obligatoriu:
- Reanalizarea hotărârii prin care calul câștigător a fost lăsat să-și păstreze titlul în pofida refuzului la control antidoping;
- Aplicarea integrală a prevederilor Regulamentului general al curselor de trap, inclusiv descalificarea prevăzută pentru astfel de abateri, nu doar amenda;
- Clarificarea publică a motivelor pentru care nu au fost dispuse toate măsurile obligatorii prevăzute de regulament;
- Sesizarea organelor de urmărire penală, acolo unde regulamentul o impune.
Respectarea regulamentului nu este negociabilă, nu este facultativă și nu se poate transforma în „opțiune la meniul zilei” al Comisiei de Arbitri.
Dacă există un minim interes pentru credibilitatea curselor de trap, pentru protejarea animalelor și pentru corectitudinea competițiilor sportive, organele de urmărire penală trebuie sesizate, iar cazul tratat ca atare, nu ca un incident minor taxat cu o amendă prietenoasă.
Concluzie: „Vom reveni” sau „Vom continua să închidem ochii”?
Hipodromul Ploiești riscă să devină studiu de caz nu pentru turismul ecvestru, ci pentru cum se sabotează, din interior, integritatea unui sport.
Iar pentru turiștii atrași de sloganul „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie”, ar trebui adăugat, cinstit și complet, un subtitlu:
„…și, din când în când, un tur prin culisele unde se rescrie regulamentul și se ocolesc laboratoarele antidoping.”
Iar aici nu e loc de marketing: este loc de anchetă, de răspundere și de penal. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 5 zile„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 3 zileGândacul‑șef cu salariu de „merit” – cum își unge pensia comisarul Sadicovici pe spinarea agenților sufocați în autospeciale fără aer condiționat – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XVIII)
-
Exclusivacum 2 zileInspectoratul de Protecție al Jmecherului, sezonul XIX: bețivi la volan, fini de „nași”, pozari cu vile și gândacul‑șef care încasează „merit” la A3 – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XIX)
-
Exclusivacum 5 zileRepublica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului
-
Exclusivacum o ziHipodromul de Ploiești: „Tips & Tricks” despre cum să fugi mai repede de antidoping
-
Exclusivacum 3 zileNu mai sunt oameni pentru funcții de conducere? Ba sunt! Nu mai sunt proști motivați! ANP, cu frânele rupte, dar cu Facebook-ul la maximum
-
Exclusivacum 3 zileRepublica „butoiului roșu”: Mafia deșeurilor de la Coca‑Cola Ploiești își face legea pe OLX



