Actualitate
Cine pune pumnul în gură cui?
Un nucleu extrem de gălăgios și de violent, din ce în ce mai extremist al străzii reproșează majorității parlamentare că recurge la fel de fel de trucuri legislative, pentru a pune capăt independenței Justiției. Și pentru a relansa corupția. Lovind năprasnic în statul de drept. Acestui grupuscul virulent i se raliază, e drept, nuanțat, cea mai mare parte a opoziției politice. Care devine și ea din ce în ce mai radicală. Și există perspectiva ca acesta să fie tonul pentru demonstrații stradale, de astă dată cu adevărat semnificative. Să o luăm pe îndelete și să vedem ce se întâmplă de fapt.
Către guvernele statelor aliate, adversarii schimbărilor legislative în materie de Justiție trimit depeșe din ce în ce mai alarmante, în sensul că este afectat statul de drept. Este timpul să precizăm că, în terminologia Uniunii Europene și cu atât mai mult în terminologia Statelor Unite, nu este vehiculat de fapt acest concept al statului de drept, asupra căruia s-a pronunțat cu insistență, cu mult timp în urmă, mai ales ultimul președinte al Uniunii Sovietice, Gorbaciov. În Statele Unite și în Uniunea Europeană este utilizat un cu totul alt concept, care definește ceea ce vrem noi să spunem prin stat de drept și anume „domnia legii”. Supremația legii. Forța dreptului care se opune dreptului forței. Aceasta este adevărata definiție, dacă vreți printr-o traducere mot-a-mot a formulei adecvate la Washington a statului modern, democratic, funcțional, ferm și, în același timp, pus în slujba drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Statul de drept este o construcție estică, mai ales de tip sovietic, preluată papagalicește de unii politologi din est, din fostele state comuniste, inclusiv din fosta Germanie Democrată.
Diferența este de esență. Pentru că statul de drept este tradus de către cei care îl clamează drept un stat care proclamă principiile și normele democratice, dar în realitate este administrat prin intermediul instituțiilor de forță. Statul de drept reclamă domnia legii, chiar și prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Existența în această accepțiune a statului de drept presupune că, la temelia lui, se află nu consimțământul liber al populației, pentru asumarea și respectarea strictă a legilor statului, ci impunerea unui asemena respect prin intermediul instituțiilor de forță.
Așadar diferența este fundamentală între cele două viziuni și de la această diferență de natură conceptuală apar și proiecțiile diametral opuse divergente din societatea romnească în ceea ce privește lupta împotriva corupției, implementarea și aplicarea normelor legale.
Cei care se opun revizuirii legilor de organizare a Justiției și a luptei împotriva corupției și instituirii unei răspunderi a procurorilor și judecătorilor pornesc de la premiza că statul de drept este afectat de o majoritate care în prezent grăbită să opereze schimbări, calcă totul în picioare. Problema este că de câte ori reprezentanții acestei opoziții sunt întrebați care sunt acele principii pe care majoritatea parlamentară încearcă să le înfrângă, care sunt acele norme în urma cărora independența judecătorilor este diminuată sau procurorii sunt puși sub control politic, ei sunt incapabili să dea un răspuns. Invariabil. Niciuna dintre schimbările operate până în prezent și care urmează să fie supuse săptămâna viitoare unui vot în plenul celor două Camere, nu îi supune pe procurori vreunui control politic. Dimpotrivă. Atât numirea cât și controlul activității acestora devine exclusiv apanajul Consiliului Superior al Magistraturii. Pentru contestatari, aici și din această persectivă, este o linie moartă. În ceea ce privește controlul eventualelor derapaje de la normele de procedură ale unor procurori, săvâșite din lipsă de profesionalism sau din rea credință, din nou observăm că, prin modificările aduse legislației, se creează o structură alcătuită tot din procurori, aleși nu politic, ci de către Consiliul Superior al Magistraturii, subordonată nu politicienilor, ci Parchetului General și care beneficiază exclusiv de apanajul anchetării și sancționării unor derapaje ale avocaților statului. Din nou, așadar, un drum înfundat pentru contestatari.
După ce am văzut care sunt principalele schimbări în domeniul anchetelor penale, să observăm ce se întâmplă în Justiția propriu-zisă. Din nou, observăm că se înregistrează un progres. În sensul că această putere în stat, cea judecătorească, prin modul în care urmează să fie numiți în funcții de comandă cei mai mulți dintre magistrați, scapă în mare măsură de controlul politic, exercitat azi prin intermediul președintelui României, oricare ar fi acesta, dar care, în mod vădit și întotdeauna, este un om politic. Din perspectiva numirii în funcțiile de comandă ale sistemului judecătoresc, prin schimbările preconizate de majoritatea parlamentară, ponderea CSM, instituția care guvernează într-o democrație aceast putere judecătorească, devine în mod indiscutabil mai mare decât în trecut. În plus, la fel ca și în cazul procurorilor, judecătorii a căror carieră este din ce în ce mai separată de cea a avocaților statului, pentru a ocupa poziții în instanțele superioare, conform noilor norme, trebuie să îndeplinească o serie de parametri profesionali, unii dintre aceștia vizâd vechimea și experiența în muncă. Nimic mai firesc. Nici chirugii nu ajung vioara întâi în operații dificile, până când nu dobândesc cuvenita experiență. Nu de alta, dar altfel pacientul este în pericol. Și la acest capitol contestatarii aleargă urlând într-o fundătură.
Exemple de acest tip sunt neumărate. În aceste condiții, mă întreb care este de fapt obiectivul real al furiei radicalilor liberi din Parlament și din societate? Este posibil ca mulți dintre aceștia să fie frustrați tocmai de lipsa argumentelor. Să fie frustrați și să devină din ce în ce mai nervoși, tocmai fiindcă nu au răspunsuri potrivite la întrebarea „ce fac rău în materie de independența Justiției adepții schimbării?”. Frustrarea este cu atât mai mare cu cât, cinstit vorbind, cele mai multe dintre schimbările legislative care trebuiesc operate sunt generate de decizii ale Curții Constituționale, conform cărora un număr imens de mare de articole din Codurile penale și de procedură penală s-au dovedit a fi contrare Legii Fundamentale. Și trebuiesc oricum revizuite. În paranetză fie spus, tocmai din acest motiv, la un moment dat, radicalii liberi și-au propus să se îndrepte și împotriva Curții Constituționale și să o pună la zid.
Dacă nimeni din acești contestatri, nici dintre cei mai virulenți, nici dintre cei mai puțin virulenți, nu este capabil ca, în mod argumentat și utlizând informații reale, să demonstreze unde anume și cum este înfrântă domnia legi sau independența Justiției, atunci este lesne de presupus că mobilul este de fapt altul. Acela de a susține instituțiile de forță. Împotriva instituțiilor democratice. Rezultate direct sau indirect din votul democratic. Unii sunt conștienți, alții nu sunt conștienți de faptul că, în cele din urmă, ei nu reprezintă altceva decât o masă de manevră. Care, în realitate, se luptă pentru a menține și a consolida în România dreptul forței. Desigur, sub pretextul luptei împotriva corupției. În timp ce, de cealaltă parte, a majorității parlamentare și susținătorilor acesteia, obiectivul este reprezentat nu de dreptul forței, ci de forța dreptului.
Dacă stau bine să mă gândesc, această dihotomie explică și un alt lucru curios. Pe parcursul acestei bătălii, care se acutizează și se poate transforma în fracturi politice, în violență și în anarhie, toți protagoniștii și de-o parte și de cealaltă par să uite două realități. 1) Corupția, astfel cum a fost ea combătută până în prezent, timp de peste 10 ani, în loc să scadă, a crescut. Ceea ce înseamnă că instrumentele de combatere a ei au fost ineficiente. 2). Justiția nu se reduce la cauzele penale și mai ales nu se reduce la dosarele și condamnările legate de corupție. Toate acestea reprezintă un segment foarte îngust din ceea ce înseamnă Justiție, într-un stat în care triumfă forța dreptului. Cele mai multe cauze cu care se confruntă Justiția nu au absolut nicio legătură cu procurorii, ci se referă la procese civile de dreptul muncii, de dreptul familiei, de succesiune, de drept comercial ș.a.m.d. Dar pentru a înțelege toate aceste lucruri, probabil că este nevoie de o ploaie cu găleata. Și cu apă rece.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Tehnologiile spațiale și sistemele antirachetă, în centrul atenției la Huntsville
Industria de apărare își dispută contractele pentru „Golden Dome”
Simpozionul anual dedicat apărării spațiale și antirachetă a început la Huntsville, în statul Alabama, reunind oficiali militari, reprezentanți ai industriei de apărare și specialiști în tehnologii spațiale.
Evenimentul are loc într-un moment în care Statele Unite accelerează dezvoltarea unor proiecte majore pentru spațiu și apărare antirachetă, inclusiv inițiativa „Golden Dome”. Companiile americane și internaționale își expun cele mai noi sisteme și echipamente, încercând să obțină o parte din finanțările alocate acestor programe.
Oficiali militari și lideri ai industriei, față în față
Participanții la ediția din 2026 a simpozionului au asistat la discursurile inaugurale și la prezentările dedicate evoluției tehnologiilor de apărare. Evenimentul oferă un cadru pentru dezbateri privind viitorul operațiunilor spațiale, protecția împotriva rachetelor și integrarea noilor sisteme în arhitectura militară americană.
Printre personalitățile prezente s-a numărat generalul Mike Guetlein, coordonatorul programului „Golden Dome”, surprins în discuții cu generalul-locotenent în rezervă Dan Karbler, fost oficial de rang înalt al armatei americane.
Roboți, muniții inteligente și interceptori de ultimă generație
Zona expozițională a reunit sisteme militare complexe, dar și proiecte demonstrative cu o componentă mai puțin convențională. Echipa de robotică Browncoats, din Huntsville, a prezentat robotul „Vera”, conceput pentru competiții tehnice și capabil să lanseze mingi din plastic.
În același spațiu au fost expuse și echipamente destinate direct operațiunilor militare. Compania L3Harris a prezentat muniția Red Wolf, un sistem proiectat pentru misiuni de atac de precizie și lovirea unor ținte aflate la distanță.
Senzori și interceptori pentru apărarea antiaeriană
Raytheon a adus la Huntsville două dintre sistemele sale importante pentru apărarea antiaeriană și antirachetă. În prim-plan s-a aflat LTAMDS, senzorul Lower Tier Air and Missile Defense Sensor, destinat detectării și urmăririi amenințărilor aeriene și balistice.
În spatele acestuia a fost prezentat interceptorul SM-3, utilizat în arhitectura americană de apărare împotriva rachetelor balistice. Sistemul este proiectat pentru interceptarea țintelor în afara atmosferei sau în faze avansate ale traiectoriei acestora.
Răspunsul la amenințarea rachetelor hipersonice
Northrop Grumman a expus interceptorul Glide Phase Interceptor, cunoscut sub acronimul GPI. Sistemul este conceput pentru apărarea stratificată împotriva rachetelor hipersonice, în special în etapa de planare a zborului.
Dezvoltarea unor asemenea interceptori reprezintă una dintre principalele direcții ale apărării antirachetă americane, în condițiile în care armele hipersonice pot schimba traiectoria, pot zbura la viteze extrem de mari și pot reduce timpul disponibil pentru detectare și reacție.
PAC-3 și THAAD, în centrul expoziției Lockheed Martin
Lockheed Martin a prezentat două dintre cele mai cunoscute sisteme ale sale: racheta PAC-3 și interceptorul THAAD.
PAC-3 este destinat combaterii rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene, în timp ce THAAD oferă apărare împotriva rachetelor balistice în faza finală a zborului, atât în atmosferă, cât și în afara acesteia.
Prezența celor două sisteme subliniază accentul pus pe apărarea stratificată, în care mai multe tipuri de senzori și interceptori sunt conectate pentru a proteja obiectivele militare și infrastructura critică.
Huntsville, punct de întâlnire pentru viitorul apărării spațiale
Deschiderea simpozionului a transformat Huntsville într-un punct de întâlnire pentru principalii actori ai sectorului spațial și antirachetă. Pe durata evenimentului, oficialii și companiile de apărare analizează evoluția amenințărilor, noile soluții tehnologice și modul în care acestea pot fi integrate în proiectele strategice ale Statelor Unite.
Expoziția din prima zi a oferit o imagine asupra direcțiilor care domină în prezent domeniul: detectarea rapidă, interceptarea rachetelor hipersonice, mobilitatea sistemelor, munițiile de precizie și dezvoltarea unor rețele capabile să lege apărarea terestră de operațiunile spațiale.
Actualitate
Armata SUA vrea o „dublură digitală” a rețelelor pentru a testa inteligența artificială în războiul cibernetic
O replică virtuală a întregii infrastructuri informatice
Pentru a valorifica pe deplin potențialul inteligenței artificiale, Armata Statelor Unite intenționează să creeze o simulare complexă a propriilor rețele informatice — un așa-numit „geamăn digital”.
Modelul ar reproduce în detaliu infrastructura reală și ar fi alimentat permanent cu date despre modul în care aceasta funcționează. Într-un astfel de mediu, militarii ar putea antrena atât algoritmii de inteligență artificială, cât și operatorii umani care îi folosesc.
General-maiorul Jacqueline Denise McPhail, șefa Army Network Command (NETCOM), a recunoscut că un asemenea proiect ar fi extrem de dificil de realizat. Cu toate acestea, ea i-a îndemnat pe reprezentanții industriei de apărare să înceapă dezvoltarea lui, considerând că beneficiile ar justifica efortul și amploarea investiției.
Un poligon virtual pentru atacuri cibernetice
Un geamăn digital al rețelelor armatei ar putea deveni un spațiu de antrenament extrem de realist pentru operatorii de rețea, specialiștii în apărare cibernetică și sistemele bazate pe inteligență artificială.
Aceștia ar putea studia modul în care funcționează infrastructura, ar testa reacția acesteia la atacuri și ar identifica metode pentru menținerea operaționalității chiar și în condiții de presiune extremă.
Armata americană se confruntă cu aproximativ 1,2 milioane de atacuri cibernetice în fiecare zi, iar amenințările devin tot mai sofisticate. Atacurile nu mai sunt dominate de metode ușor de recunoscut, precum blocarea masivă a serviciilor prin atacuri distribuite de tip DDoS.
De la atacuri evidente la comportamente suspecte
În prezent, apărarea cibernetică trebuie să detecteze modificări subtile în comportamentul rețelei. Specialiștii sunt nevoiți să analizeze volume uriașe de date pentru a face diferența dintre traficul obișnuit, zgomotul informațional și semnalele care indică o activitate ostilă.
Întrebarea esențială nu mai este doar dacă sistemul a fost atacat, ci ce comportament s-a modificat și de ce.
Inteligența artificială ar putea avea un rol decisiv în această analiză. Un model digital al rețelei DoDIN-A — Departamentul de Rețele Informatice al Apărării pentru componenta terestră — ar permite identificarea vulnerabilităților, a zonelor insuficient protejate și a componentelor care demonstrează reziliență.
Un proiect uriaș, care ar putea începe la scară redusă
McPhail a admis că realizarea unei asemenea replici virtuale reprezintă un obiectiv de proporții.
„Este o solicitare majoră. Știu că este un efort de mare amploare. Cred că trebuie să începem cu o componentă restrânsă și să dezvoltăm treptat sistemul”, a transmis șefa NETCOM.
Strategia ar presupune construirea progresivă a modelului, prin adăugarea succesivă a unor segmente de rețea, a unor fluxuri de date și a unor scenarii de atac.
Ce înseamnă, de fapt, un geamăn digital
În doctrina Pentagonului, un geamăn digital este definit drept o reprezentare computerizată — formată dintr-un ansamblu integrat de modele — care funcționează ca echivalent digital, în timp real, al unui obiect sau proces fizic.
În mediul militar, astfel de modele pot reproduce aeronave, lanțuri logistice sau chiar pacienți virtuali utilizați pentru pregătirea personalului medical.
Scopul este ca fiecare componentă și interacțiune să fie simulate cu suficientă precizie încât replica virtuală să reacționeze la fel ca sistemul real în orice situație dată.
Teste imposibile în lumea reală
Un asemenea model ar permite armatei să supună rețeaua unor teste extreme, fără riscul de a afecta infrastructura operațională. Specialiștii ar putea simula atacuri, testa configurații noi, evalua modernizări și analiza consecințele unor modificări înainte ca acestea să fie aplicate în sistemele reale.
Geamănul digital ar putea fi folosit inclusiv pentru anticiparea incidentelor și identificarea unor soluții preventive.
În cazul rețelei militare, avantajul este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității care trebuie analizată se desfășoară la nivel software, chiar dacă infrastructura are la bază echipamente fizice precum procesoare, cabluri de fibră optică, routere și centre de date.
Rețeaua trebuie protejată fără a fi destabilizată
Obiectivul nu este doar descoperirea componentelor defecte. La fel de important este ca armata să înțeleagă ce funcționează corect, pentru a evita ca o intervenție sau o actualizare să provoace noi probleme.
În logica proiectului, geamănul digital ar deveni un instrument permanent de verificare: ar arăta ce trebuie reparat, dar și ce trebuie păstrat intact pentru ca reziliența rețelei să nu fie compromisă.
Actualitate
Avantajul decisiv se câștigă prin viteza informației Comandanții nu-și mai permit întârzieri
În conflictele moderne, accesul rapid la informații esențiale poate face diferența dintre succes și eșec. Comandanții au nevoie de date disponibile instantaneu, dar și de certitudinea că acestea sunt corecte, sigure și suficient de clare pentru a susține o decizie imediată.
Atunci când rapoartele de informații indică apariția unei amenințări, fiecare secundă devine importantă. Timpul pierdut pentru verificarea, interpretarea sau corelarea datelor îi oferă adversarului ocazia de a-și ajusta poziția și de a acționa primul.
În acest context, problema nu mai este doar accesul la informații despre misiune, ci capacitatea de a stabili rapid dacă acestea pot fi utilizate cu încredere. Viitorul câmpului de luptă va aparține forței capabile să transforme informațiile protejate în decizii operative înaintea adversarului.
Decizia rapidă nu depinde de un singur sistem
Avantajul decizional nu poate fi obținut printr-o platformă izolată. El trebuie construit prin integrarea mai multor capabilități, de la sateliții aflați pe orbite geosincrone, la rețelele de comunicații și sistemele terestre.
O astfel de arhitectură trebuie să permită detectarea amenințărilor, transmiterea sigură a datelor, confirmarea informațiilor și coordonarea reacției pe întregul lanț operațional.
Supraveghere permanentă de pe orbita geosincronă
Orice decizie începe cu o imagine clară a situației operative. În domeniul apărării antirachetă, această imagine presupune supraveghere permanentă și informații verificate.
De ani de zile, sistemul spațial cu senzori infraroșii SBIRS reprezintă una dintre componentele principale ale avertizării și urmăririi rachetelor de pe orbită. Acesta asigură monitorizarea continuă a unor regiuni extinse și reflectă experiența acumulată în dezvoltarea sistemelor de detectare a lansărilor și de urmărire a traiectoriilor.
Următoarea etapă este reprezentată de sateliții Next-Generation OPIR GEO, cunoscuți sub denumirea NGG. Concepută pentru a răspunde unor amenințări tot mai sofisticate, inclusiv rachete hipersonice, noua generație urmărește să îmbunătățească atât capacitatea de detecție, cât și rezistența sateliților în fața tentativelor de perturbare sau atac.
Sateliții NGG sunt construiți pe platforma LM2100 Combat Bus, proiectată pentru un nivel ridicat de supraviețuire în mediul spațial. Obiectivul este furnizarea unor informații sigure și permanente exact în punctele în care acestea sunt necesare.
Datele trebuie să circule fără întreruperi
Informația poate deveni un avantaj militar doar dacă este transmisă rapid, protejat și fără discontinuități între toate componentele forței.
Sateliții Transport Layer, construiți pe platforma LM50, sunt destinați transportului securizat al datelor între senzori, operatori și sistemele de misiune. Prin comunicații reziliente, cu latență redusă, aceștia pot distribui aproape instantaneu informațiile provenite de la rețelele de detecție și urmărire.
Un asemenea sistem permite ca datele despre o amenințare să ajungă rapid la centrele de comandă și la unitățile responsabile de reacție, menținând ritmul operațiunilor chiar și în condiții de bruiaj sau degradare a infrastructurii.
Apărarea antirachetă se extinde pe mai multe orbite
Rezistența unei arhitecturi spațiale nu poate fi asigurată prin utilizarea unei singure orbite. Pentru a îmbunătăți continuitatea supravegherii și pentru a menține urmărirea rachetelor tot mai avansate, Forța Spațială a Statelor Unite dezvoltă o componentă de avertizare și urmărire pe orbita medie a Pământului, denumită MEO.
Această capacitate este introdusă treptat, prin mai multe etape de dezvoltare. Ea ar urma să completeze sistemele de avertizare amplasate pe orbita geosincronă și capabilitățile de urmărire de pe orbita joasă, cunoscută drept LEO.
Prin combinarea celor trei niveluri orbitale, arhitectura urmărește să ofere o acoperire mai persistentă, mai multe surse de date și o redundanță sporită în cazul pierderii sau perturbării unei componente.
Lockheed Martin participă la competiția pentru contractul aferent celei de-a doua etape de dezvoltare, cunoscută drept Epoch 2. Compania își consolidează astfel implicarea în evoluția sistemului american de avertizare, urmărire și apărare împotriva rachetelor.
O arhitectură integrată pentru întregul lanț de reacție
Fiecare legătură dintre detectarea unei amenințări și răspunsul militar trebuie proiectată astfel încât să consolideze etapa următoare.
Supravegherea permanentă din orbita GEO, senzorii distribuiți pe orbita LEO și rețelele de comunicații sunt completate de noile capabilități MEO. Împreună, aceste elemente pot forma o arhitectură capabilă să detecteze amenințările din timp, să transmită informații verificate, să scurteze procesul decizional și să coordoneze reacția pe întregul lanț operațional de lovire la distanță.
Această abordare este ilustrată și în scenariile de operațiuni comune în toate domeniile, cunoscute sub acronimul JADO, unde datele provenite din spațiu sunt integrate cu sistemele terestre și cu celelalte componente militare.
Integrarea sistemelor devine esențială
În calitate de integrator de sisteme pentru întregul spectru al misiunilor, Lockheed Martin promovează o abordare bazată pe conectarea tuturor capabilităților într-o singură arhitectură operațională.
Pe măsură ce timpul disponibil pentru luarea deciziilor se reduce, obiectivul devine tot mai clar: dezvoltarea unor sisteme capabile să deplaseze informația rapid, să reziste atacurilor și perturbărilor și să permită acțiuni coordonate într-un timp cât mai scurt.
Privite separat, fiecare capabilitate aduce un avantaj important. Proiectate să funcționeze împreună, acestea pot genera un efect superior: avantajul decizional care permite unei forțe să observe prima, să înțeleagă mai repede situația și să acționeze înaintea adversarului.
-
Exclusivacum 4 zileEpisodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum 19 ore„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum 5 zileTCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 12 oreFamiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum 2 zileTCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 3 zileMătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 4 zileCum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri



