Exclusiv
Just.AI sau Just.AIUREA? Cum a reinventat Administrația Prezidențială urmărirea penală la kilogram algoritmic
Fanfara digitală: „Modernizăm Justiția”, dar cu cine, pentru cine?
În 25 mai 2026, Administrația Prezidențială a ieșit la rampă cu tamburul mare: a lansat „Parteneriatul pentru modernizarea sistemului judiciar”, având în centru platforma Just.AI Forum.
Prima ședință, din 21 mai 2026, a fost găzduită de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și i-a adunat, disciplinat, pe toți marii vânători ai statului: DNA, DIICOT, IGPR, DGA, IGPF. Tema: cum băgăm inteligența artificială în urmărirea penală, ca să nu mai obosească oamenii cu cititul dosarelor.
Comunicatul Administrației Prezidențiale ne vinde povestea clasică: sistemul e sufocat, oamenii sunt puțini, dosarele multe, tehnologia e soluția, iar Just.AI Forum vine ca un aspirator magic de hârtii. Sună frumos, european, digital și eficient.
Numai că, citit cu atenție, textul acesta de PR de la Cotroceni e mai aproape de un prospect de medicament cu efecte adverse „necunoscute, dar grave” decât de o strategie de stat. Nu pentru că inteligența artificială în justiție ar fi, în sine, o idee proastă. Ci pentru că, așa cum este prezentată chiar de Administrația Prezidențială, ea înseamnă un lucru foarte simplu:
drepturile fundamentale ale celui acuzat sunt puse la subsol, la „alte mențiuni”, iar eficiența instituțională devine zeu unic și gelos.
Cine e la masă? Toți vânătorii. Cine lipsește? Vânatul.
Comunicatul prezidențial are un merit: este sincer prin omisiunile lui.
La masă sunt așezați, frumos, toți deținătorii de cătușe: DNA, DIICOT, IGPR, DGA, IGPF, PÎCCJ. Ministerul Public e citat cu extaz instituțional. Administrația Prezidențială își asumă rolul de „portavoce a sistemului judiciar”.
Dar lipsește cineva. Nu un detaliu, ci chiar cealaltă jumătate a oricărui proces penal:
– instanțele de judecată,
– inculpatul, suspectul, persoana cercetată,
– avocații, Baroul, Uniunea Națională a Barourilor, organizațiile pentru drepturi civile, Avocatul Poporului, orice formă de control independent al drepturilor fundamentale.
Cu alte cuvinte, s-a organizat un banchet al puterii penale fără ca „obiectul” puterii – cetățeanul pus sub urmărire – să fie măcar pomenit. Vânătorii au decis, între ei, ce arme noi își mai cumpără. Vânatul nu a fost invitat să-și dea cu părerea despre calibrul muniției.
Aceasta nu e o scăpare. Este o paradigmă:
modernizarea este gândită exclusiv din perspectiva puterii de anchetă, nu a dreptului care ar trebui să limiteze acea putere.
„Procurorul decide, nu mașina!” – slogan bun, problemă falsă
În comunicat, Administrația Prezidențială – sursa oficială a acestei narațiuni – se apără preventiv: ni se spune că „Inteligența Artificială va funcționa exclusiv ca un instrument de sprijin tehnic, decizia judiciară finală rămânând apanajul procurorului.”
Sună liniștitor. Până când îți amintești că nu trăim într-un manual de educație civică, ci într-o lume în care psihologia decizională și literatura juridică europeană au un nume foarte clar pentru situația asta:
„automation bias” – tendința decidentului uman de a crede că, dacă mașina a zis ceva, probabil are dreptate.
Aceeași Administrație Prezidențială recunoaște, în comunicat, riscul de „dependență cognitivă”. Știe despre el. Îl numește. Și apoi… nu propune niciun mecanism instituțional concret pentru a-l limita.
E ca și cum ai scrie pe ușa parchetului: „Atenție, pardoseală alunecoasă!” și apoi ai turna ulei.
Procurorul care vede un scor de risc ridicat generat de un algoritm nu pornește ancheta „liber și suveran”. Pornește deja cu un „adevăr probabil” servit de calculator: mașina a confirmat suspiciunea, restul e formalitate.
Decizia e a lui, dar direcția cognitivă e deja setată. Pamfletar vorbind: omul semnează, mașina gândește, statul aplaudă.
AI în patru felii: de la „ajutor inofensiv” la bombă juridică
Comunicatul prezidențial listează patru domenii în care AI va fi folosită în urmărirea penală:
- automatizarea activităților repetitive,
- analiza documentară,
- managementul probelor,
- transcrierea automată a declarațiilor.
Arată tehnic. Sună neutru. În realitate:
1. Analiza documentară și managementul probelor
Un algoritm decide ce intră și ce iese din câmpul vizual al anchetatorului. Selectează, ierarhizează, „curăță” zgomotul. Într-o lume reală, nu există AI perfectă, ci modele opace, comerciale, greu de auditat.
Dacă apărarea nu poate verifica logica de selecție, nu poate contesta modul în care o probă a ajuns sau nu în dosar.
Asta nu e doar un detaliu tehnic: este un atac direct la dreptul la un proces echitabil și la egalitatea armelor, consacrate de articolul 6 CEDO. Nu o spun pamfletarii, o spune jurisprudența europeană.
2. Transcrierea automată a declarațiilor
Pare cel mai „inofensiv” domeniu. Nu este. Niciun sistem de speech-to-text nu are acuratețe 100%. Cu atât mai puțin în fața accentelor regionale, dialectelor, ironiei, ambiguităților.
Dar procesul-verbal rezultat devine probă oficială. Întrebarea simplă, pe care comunicatul nu o atinge nici cu vârful tastaturii:
– cine răspunde juridic pentru greșeala algoritmului?
– cine verifică, cine semnează și cine răspunde când un „nu” dispare sau un „poate” devine „da”?
3. Automatizarea „muncilor repetitive”
În limbaj de PR, e „debirocratizare”. În practică, poate însemna:
– corelarea bazelor de date,
– identificarea de tipare comportamentale,
– profilarea persoanelor.
Iar aici intrăm direct în câmpul minat al AI Act (Regulamentul UE 2024/1689), sursă europeană expres citată în comunicat doar ca scut retoric:
– profilarea predictivă a comportamentelor infracționale exclusiv pe baza profilării este interzisă explicit de AI Act (în vigoare, la acest capitol, din 2 februarie 2025).
Adică: nu e voie să „ghicești” infractori din profiluri, chiar dacă pui după aceea un procuror să semneze.
Comunicatul de la Cotroceni spune „vom fi conformi cu AI Act”. Dar nu spune nimic despre: – sistem de management al riscurilor (Art. 9),
– guvernanța datelor (Art. 10),
– supraveghere umană efectivă (Art. 14),
– evaluare de impact asupra drepturilor fundamentale – FRIA (Art. 27).
FRIA nu apare nicăieri în comunicat. Nici vreo intenție de a o face. Nici numele vreunei autorități competente de supraveghere. ANSPDCP – autoritatea națională în materie de date personale în aplicarea legii – lipsește complet din peisaj.
Pe scurt: AI Act e invocat ca decor, nu ca obligație.
„Coșul digital comun”: când toate datele penale ajung într-un singur butoi
Comunicatul Administrației Prezidențiale mai aruncă o formulă care ar trebui să înghețe sângele oricărui jurist:
viitoarele soluții tehnice „vor fi compatibile și comune pentru toate structurile implicate în activitatea de urmărire penală”.
Tradus: o infrastructură digitală unificată între DNA, DIICOT, IGPR, DGA, IGPF. Un „coș digital comun”, după chiar expresia din document.
Din perspectiva Directivei (UE) 2016/680, adică legea europeană specială pentru date prelucrate în scopuri penale, întrebările sunt elementare, dar mortale pentru liniștea instituțională:
- Cine este operatorul de date?
- Cum se previne accesul încrucișat abuziv între structuri cu mandate diferite?
- Ce se întâmplă cu datele persoanelor față de care urmărirea penală a încetat sau au fost achitate?
- Cine garantează ștergerea lor efectivă?
Datele din dosarele penale sunt probabil cele mai sensibile date personale ale unui individ. A le arunca într-un „coș comun” fără o arhitectură juridică și tehnică clară înseamnă:
nu modernizare, ci o vulnerabilitate structurală monumentală.
Cotroceniul, noul sediu operativ al urmăririi penale?
Și acum, partea cea mai bizară, deși prezentată de Administrația Prezidențială ca perfect normală: ce caută, constituțional, Președintele României în centrul coordonării unui grup de lucru operațional al organelor de urmărire penală?
Constituția spune limpede: Ministerul Public se află sub autoritatea Ministerului Justiției, cu independență operațională. Administrația Prezidențială nu are atribuții de coordonare a parchetelor sau a structurilor de poliție judiciară.
Comunicatul ne asigură, cu o candoare stupefiantă, că rolul Cotroceniului este doar „observator și de sprijin, acționând ca portavoce a sistemului judiciar”.
Numai că „portavocea” aceasta:
- convoacă reuniunile,
- stabilește agenda,
- emite comunicatele,
- definește public discursul.
Adică exact ce face, în orice structură, un coordonator de facto.
Întrebarea nu este dacă Nicușor Dan are sau nu reputație de integritate – sursa textului inițial însuși recunoaște că intenția poate fi nobilă. Întrebarea este alta, brutal de simplă:
prin ce mecanism juridic Administrația Prezidențială își aroga rolul de organizator al viitoarei infrastructuri algoritmice a urmăririi penale?
Statul de drept nu funcționează pe „stați liniștiți, e un om serios”. Funcționează pe separația puterilor și pe limite clare ale fiecăruia. Azi, parteneriat pentru modernizare; mâine, precedent pentru amestecul informal al Cotroceniului în zona operativă a urmăririi penale.
Asta ar avea nevoie de o dezbatere publică serioasă, nu de o casetă de presă cu ton de broșură promoțională.
Unde ar arăta „modern” o adevărată modernizare?
Pamfletul poate mușca, dar argumentul rămâne: modernizarea digitală a justiției este necesară. România are nevoie disperată de debirocratizare, interoperabilitate, sisteme inteligente. Dar:
– evaluarea de impact asupra drepturilor fundamentale (FRIA) trebuie făcută înainte de implementare, cu ANSPDCP și organizații independente pentru drepturile civile la masă;
– Baroul și reprezentanții apărării trebuie să fie parte a grupului de lucru, nu decor adus după ce algoritmii sunt gata;
– trebuie un mecanism clar de contestare judiciară a probelor obținute sau filtrate cu sprijin AI, la dispoziția inculpatului și a avocatului său;
– arhitectura de date trebuie să conțină separare strictă pe mandate și proceduri solide de ștergere a datelor persoanelor nevinovate;
– este nevoie de modificări explicite în Codul de Procedură Penală pentru a transpune obligațiile AI Act în domeniul penal, nu de formule vagi cu „respectăm legislația europeană”.
Altfel spus: nu dai unui stat cu probleme cronice de abuzuri în zona penală o sabie inteligentă, sperând că o va folosi ca bețișor pentru deschis scrisori.
Entuziasm algoritmic, tăcere constituțională
Ceea ce irită, dincolo de detalii tehnice, este nota de extaz cu care Administrația Prezidențială – sursa oficială a întregului concept Just.AI Forum – prezintă algoritmizarea urmăririi penale ca pe o inevitabilitate luminoasă.
Sistemul judiciar are, în mod real, probleme grave:
– supraîncărcare,
– lentoare,
– birocrație paralizantă.
Dar răspunsul nu poate fi: „mai multă putere de anchetă, mai puține întrebări”.
Un stat de drept sănătos nu pornește de la „cum eficientizăm mecanismul de acuzare?”, ci de la „cum protejăm persoana de eventualele abuzuri ale acuzării, mai ales când îi dăm jucării noi, puternice și opace?”
Administrația Prezidențială a ales să deschidă conversația despre eficiență.
Conversația cu adevărat necesară este, însă, despre limite.
Până când aceasta nu are loc – cu toți actorii la masă, nu doar cu vânătorii – Just.AI Forum nu arată ca o modernizare, ci ca un experiment de urmărire penală algoritmică făcut pe cetățean, cu manualul de drepturi fundamentale folosit pe post de suport pentru laptop. (Cristina T.).
Atac armat la prânz: „Bună ziua, tragem în casă!”
În plină zi, în municipiul Țăndărei, județul Ialomița, doi bărbați au decis că legea nu mai e la televizor, ci la ei în mână, și au tras mai multe focuri de armă asupra unei locuințe, ca într-un exercițiu practic de „așa nu” pentru orice stat normal.
Incidentul, relatat public de Sindicatul Sidepol, arată cum, în timp ce cetățeanul se gândește dacă să-și plătească facturile, alții se preocupă dacă mai au suficientă muniție.
Patru arestați: când Poliția muncește, mafia se încurcă
În spatele acestui circ cu gloanțe, polițiștii din cadrul IPJ Ialomița chiar și-au făcut treaba – surpriză într-o țară în care instituțiile sunt lăsate să funcționeze pe avarie.
Ca urmare a activităților desfășurate, au fost identificate și arestate preventiv patru persoane, bănuite că au încercat să ucidă două persoane din Țăndărei. Nu a fost vorba de un conflict de opinie, ci de o tentativă clară de omor.
Potrivit informațiilor prezentate de Sindicatul Sidepol, acțiunea ar fi fost comisă la comanda unui lider de clan aflat bine-mersi în străinătate, dovadă că globalizarea funcționează: unii trimit bani acasă, alții trimit ordine de execuție.
„Felicitări, dar nu vă obișnuiți”: polițiștii trag, sistemul doarme
Sindicatul Sidepol transmite felicitări polițiștilor, care, în ciuda lipsei acute de personal și a resurselor insuficiente, au reușit să-și facă datoria cu profesionalism și să îi aducă pe cei implicați în fața justiției.
Traducere: oamenii din teren cară în spate un stat obosit, subfinanțat și dezinteresat, dar li se spune „bravo” în timp ce sunt trimiși din nou pe front, cu aceleași lipsuri.
Aplauzele sunt gratis, dotările nu.
Poliția Română: găuri în schemă, gloanțe pe stradă
Acest caz demonstrează, încă o dată – cum arată și Sindicatul Sidepol – că deficitul de personal din Poliția Română a ajuns la un nivel critic. Nu mai vorbim de „lipsă de personal”, ci de o formă avansată de anorexie instituțională.
Siguranța cetățenilor riscă să fie serios afectată atunci când instituțiile responsabile cu ordinea publică nu beneficiază de resursele umane necesare. Pe românește: dacă mai pleacă doi-trei din sistem, ajungem să rugăm hoții să stea la rând, că nu are cine să-i ia în primire.
Oameni puțini, dosare multe: polițistul – supererou cu program de 24/7
Polițiștii nu pot suplini la nesfârșit lipsa de personal prin sacrificii personale și ore suplimentare, avertizează sindicatul.
Deja s-a ajuns ca un polițist să fie și anchetator, și psiholog, și mediator, și paznic, și țap ispășitor în același timp.
Siguranța publică trebuie să fie prioritate reală, nu doar un subiect de declarații citite de pe foi lucioase, în fața camerelor, de către decidenți care nu au mai văzut un cartier periculos decât din mașina cu girofar.
România, țara discursurilor: gloanțele sunt reale, promisiunile – nu
„Este momentul” – spune tonul oficial – ca factorii de decizie să trateze cu maximă responsabilitate problema încadrării Poliției Române.
Tradus în limbajul realității: a fost „momentul” acum 10 ani. Acum e deja întârziere, iar structurile de ordine publică și investigații funcționează după principiul „facem mult cu puțin și ne prefacem că merge”.
Se cer măsuri concrete pentru întărirea capacității operative a Poliției – nu doar comunicate, nu doar lozinci și nu doar campanii de imagine.
Concluzie: Polițiști pe muchie, cetățeni la risc, politicieni în campanie
Atacul armat din Țăndărei, prezentat de Sindicatul Sidepol, e doar un simptom al unei boli cronice: un stat care se preface că are instituții solide, dar le ține la dietă forțată de zeci de ani.
În timp ce clanurile se organizează internațional, polițiștii se reorganizează pe ture duble.
Și, ca de obicei, când se trage cu arma, statul trage de timp. (Cerasela N.).
Exclusiv
Ofițerul cu pietriș la portbagaj – IPJ Prahova lansează primul șef de rutieră cu lopata-n mână. Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXIII)
Grădinița de cadre – sezonul „Mai pui o stea, mai cari un camion”
Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, dezvăluit de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova, ne-a obișnuit deja cu polițiști cu bere în gang, nervi la geam, adidași purtați o lună și „jurământul invers”, în care șoferul e vinovat că îndrăznește să circule. Azi, în episodul XXIII, facem cunoștință cu noua specie: ofițerul rutier – transportator de pietriș, balastru și concasat, la negru, direct din inima IPJ Prahova. De la „agentul zâmbăreț” la „domnul inspector principal cu stele și pietriș”
Personajul zilei: inspector principal Popescu Marius, ofițer în cadrul Poliției Municipiului Câmpina, Biroul Rutier.
Până în 2024, era un biet agent de poliție, mereu zâmbitor, glumeț, omul de nota 7: nici strălucit, nici catastrofă – exact cât să nu deranjeze sistemul. Un rutierist clasic, de teren, nu de catedră.
Se ivește singurul loc de ofițer rutier în Prahova, la Câmpina – fix unde lucra el ca agent. Se înscrie la concurs. La proba scrisă ajung 5–6 candidați. Restul, sub nota 7 – adică la revedere, nu corespundeți exigențelor academiei de fițuici IPJ.
El, candidatul „norocos”, se chinuie, se screme la propriu, își face un abonament la cruci și acatiste, și iese cu nota 7 și un pic. Puțin peste minimul admis, enorm față de nimic. Suficient însă să treacă bariera și să prindă singurul loc de ofițer.
Mediocru, dar singur.
Asta e noua doctrină a resursei umane la IPJ Prahova.
„Ofițerul-scremut”: 7 și-un pic la examen, 11 din 10 la aroganță
Abia îi ating primele stele umărul, că „agentul jovial” dispare. În locul lui se naște inspectorul principal Popescu Marius – rece, dur, grav, de parcă ar avea două academii de poliție și un master în NASA.
Nota de la examen? Uitată.
Nivelul real de pregătire? Expediat la „și alții”.
În mintea lui, nu contează că a intrat cu 7 și-un pic; contează că are stele pe umăr și BMW de poliție la scară.
Problema nu e doar transformarea clasică „dă-i prostului putere și vezi ce iese”. Problema e că, deja ca agent, se vedea urmașul șefului rutierei, comisar-șef Ionescu Dragoș, pe care îl lustruia metodic, inclusiv la propriu: prin birou era cunoscut ca omul care culegea scamele de pe hainele șefului.
Acum, „scămărescul” a ajuns ofițer. Aproape în drum spre a fi noul șef al rutierei Câmpina. Fără performanță, fără carismă profesională, dar cu o notă subțire, un talent solid de lingușire și o coloană vertebrală elastică.
BMW-ul de serviciu: „Să vadă lumea stelele, nu girofarul”
Ajuns ofițer, Popescu Marius își îmbrățișează noul accesoriu de statut: BMW-ul de poliție al Biroului Rutier Câmpina.
Nu mai e doar o autospecială. E scenă mobilă, podium de prezentare, panou publicitar pentru stelele de pe umăr. Se plimbă prin oraș cu umărul instelat sprijinit demonstrativ de geam, să vadă muritorii de rând cine e el acum. Nu semnătura pe procesele-verbale contează, ci pozele mentale ale șoferilor: „Uite-l, bă, pe dom’ ofițer, ce bine îi stă!”
Că a luat examenul la limită? Detaliu.
Că era omul cu scamele? Amintire.
Important e că acum se joacă de-a șeful înainte să fie șef.
Ofițer by day, „transportator de piatră” by… tot restul zilei
Și acum vine bomboana pe colivă, glazura pe IPJ, marca „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”.
Când era agent, „mai era cum mai era”. Acum, ca ofițer și aproape-șef, omul nostru nu se rezumă la fițele de birou și la geamul BMW-ului.
În timpul liber, după multiple relatări, se transformă într-un fel de patron clandestin de Strabag la PFA.
Transportator de pietriș, balastru, concasat, prin comunele din zona Câmpinei, exact pe unde:
- ieri făcea controale ca agent;
- azi face controale ca ofițer;
- mâine, foarte probabil, va da ordine ca șef.
Cadru legal? Zero.
Licențe de transport? Hai să fim serioși.
Taxe și impozite? „Las’ că plătesc alții, nu IPJ-ul meu.”
RCA? „Unii zic” că nici de asta nu se împiedică roțile.
Mașina stă să se dezmembreze, dar materialele nisipoase se cară. La negru. Pe șoselele unde domnul Popescu Marius, în uniformă, e păzitorul legii. Iar în civil, posesorul profitului.
Polițist–controlor sau polițist–concurent?
Întrebarea care ucide orice urmă de credibilitate:
Cum mai poate acest ofițer să fie obiectiv în trafic, când el însuși se comportă ca un transportator la negru?
Ieri:
- oprea un camion de pietriș, verifica acte, licențe, RCA, taxe, rovinietă.
Azi:
- există „voci” care spun că același tip de camion ar putea să fie chiar al lui sau un „prieten cu factura la sertar”.
Cum arată un dosar în care, la un moment dat, ajunge cercetat fix omul căruia ieri i-a dus el, contra cost, două mașini de piatră?
Cum arată „obiectivitatea” când tu ești și polițist, și prestator de servicii dubioase în aceleași comune?
Răspunsul îl știe fiecare șofer care a fost oprit vreodată de cineva cu prea multă putere și prea puțină decență.
„Nimeni nu l-a văzut”? La IPJ Prahova, orbirea e procedură
Ani de zile, același traseu, aceleași comune, aceleași transporturi de materiale. Agent fiind, n-a pățit nimic. Ofițer fiind, nici atât.
De ce?
- pentru că, în Grădinița de cadre – IPJ Prahova, nu se văd abuzurile, se văd doar gradele;
- pentru că, în loc să fie întrebat de ce cară pietriș, omul e pregătit discret de „viitor șef”;
- pentru că, în acest sistem, mai periculos e să comentezi, decât să încalci legea.
Poate, ca ofițer, nu se mai pune singur la volan, să nu se murdărească uniforma. Poate „își ia robi pe plantație”, cum glumesc unii, să tragă de manivelă în locul lui. Că doar nu e de nasul lui să fie și hamal, și stea de BMW.
IPJ Prahova: pepinieră de nervoși, betivi, pietrișari și ofițeri „scremuți”
Dacă punem cap la cap:
- polițistul cu berea în gang;
- nervosul cu geamul spart și tendoanele tăiate;
- instructorul cu 0,25 alcool în aerul expirat;
- polițistul cu „jurământul invers”, care ceartă șoferii că îndrăznesc să circule;
- și acum ofițerul-transportator de balastru, cu nota 7 și-un pic la examen și BMW de poliție confiscat ca trofeu personal,
obținem portretul complet al „Grădiniței de cadre – IPJ Prahova”, așa cum reiese din dezvăluirile prezentate de Ploiești TV / Ziar de Ploiești:
- abuzul nu e accident, e reflex;
- aroganța nu e derapaj, e manual de lucru;
- conflictele de interese nu sunt problemă, sunt stil de viață;
- legea nu e reper, e decor pentru poza de profil.
Final provizoriu: pietriș în portbagaj, lege în buzunar, cetățeanul sub roți
În Republica Prahova:
- cetățeanul e vinovat că circulă;
- șoferul e vinovat că îndrăznește să vină la poliție;
- iar acum, bonus, polițistul rutier poate fi și „băiatul cu piatra la negru”, după program.
Episodul XXIII din „Grădinița de cadre – IPJ Prahova” nu mai e doar pamflet. E aproape fișă de caz pentru procuror.
Noi, deocamdată, rămânem cu pamfletul.
Ei, în continuare, rămân cu armele, stelele, BMW-ul și, se pare, camioanele cu pietriș.
Deocamdată. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Rachete pe cer, zero studii pe hârtie: agricultura României, laboratorul de joacă al lui Tánczos Barna – Drept la replica
Către: domnul Tánczos Barna, ministru interimar al agriculturii și dezvoltării rurale
Drept la replică cu privire la afirmațiile referitoare la sistemul antigrindină făcute în cadrul unei emisiuni la postul AGRO TV
Domnule ministru Tánczos Barna,
Declarația dumneavoastră de la AgroTV, potrivit căreia sistemul antigrindină ar trebui repornit pentru doi ani sau doi ani și jumătate, timp în care să se facă studiile care „nu există”, este probabil cea mai gravă recunoaștere făcută vreodată de un reprezentant al Ministerului Agriculturii în această chestiune.
Dacă după aproape două decenii de funcționare statul român nu are studii clare privind efectele tragerilor cu rachete asupra precipitațiilor, atunci problema nu sunt fermierii care protestează. Problema este sistemul însuși. Problema este Ministerul. Problema este Autoritatea care a administrat acest program. Problema sunt operatorii, proiectanții, rapoartele, suprafețele declarate ca protejate și banii publici cheltuiți ani la rând fără o demonstrație științifică independentă, publică și verificabilă.
Nu puteți transforma lipsa studiilor într-un argument pentru reluarea tragerilor. Lipsa studiilor este exact argumentul pentru suspendare, audit și răspundere administrativă. Când statul intervine artificial în atmosferă, sarcina probei aparține statului, nu fermierului. Nu fermierul trebuie să demonstreze că sistemul i-a făcut rău; statul trebuie să demonstreze că sistemul funcționează, că protejează, că nu produce efecte colaterale semnificative și că banii publici sunt justificați.
A spune că studiile se pot face doar pe un sistem funcțional înseamnă, în realitate, a cere fermierilor să accepte încă doi ani de experiment pe culturile lor. Fără consimțământ real al beneficiarilor. Fără protocol științific public. Fără zone de comparație validate. Fără evaluare independentă. Fără responsabilitate pentru eventualele consecințe. Acesta nu este management public. Este improvizație politică aplicată asupra agriculturii.
Mai grav, reduceți întreaga discuție la întrebarea dacă rachetele „fac” sau „strică” ploaia. Problema este mult mai amplă. Sistemul trebuie să dovedească și protecția reală împotriva grindinei. Trebuie să dovedească suprafețele reale protejate, nu suprafețe teoretice desenate pe hartă. Trebuie să dovedească reducerea pagubelor, eficiența economică, trasabilitatea intervențiilor, corelarea cu fenomenele meteo și impactul asupra zonelor învecinate. Nu este suficient să spui că ai tras rachete și, prin urmare, ai protejat. Asta este contabilitate de operator, nu probă științifică.
Formula „nu decide Prahova pentru toată țara” este nedreaptă și falsă. Prahova nu cere să decidă pentru toată țara. Prahova cere ca statul să nu decidă peste fermierii direct afectați. Dacă într-o zonă în care s-a tras ani de zile beneficiarii direcți contestă sistemul, cer dovezi, cer studii și constată că după oprirea tragerilor regimul precipitațiilor s-a schimbat vizibil în teren, răspunsul unui ministru responsabil nu poate fi: pornim din nou și vedem după aceea.
După 20 de ani de funcționare, „nu avem studii” nu este o scuză. Este un capăt de acuzare. Înseamnă că sistemul a fost vândut public ca protecție, dar administrat ca dogmă. Înseamnă că fermierilor li s-a cerut să creadă, nu să verifice. Înseamnă că milioanele de lei au fost cheltuite fără ca statul să poată pune pe masă demonstrația elementară: ce a protejat, cât a protejat, pe cine a protejat și cu ce efecte secundare.
De aceea, singura decizie responsabilă nu este repornirea tragerilor cu rachete, ci oprirea lor până la finalizarea unui audit independent, public și complet. Audit al studiilor existente sau inexistente. Audit al suprafețelor declarate protejate. Audit al eficienței reale împotriva grindinei. Audit al impactului asupra precipitațiilor. Audit al costurilor. Audit al operatorilor și al conflictelor de interese. Audit al modului în care au fost consultați beneficiarii reali ai acestui sistem.
Domnule ministru, agricultura nu poate fi condusă după principiul: „nu știm ce se întâmplă, deci să continuăm”. Când nu știi ce efect are o intervenție asupra atmosferei, nu o extinzi, nu o reactivezi și nu o impui. O oprești, o verifici și răspunzi public pentru ceea ce ai făcut până acum.
Fermierii nu cer privilegii. Cer dovezi. Cer prudență. Cer respect. Cer ca munca lor, pământul lor și apa de care depind culturile lor să nu mai fie tratate ca anexă experimentală a unui sistem care, după 20 de ani, încă vine în fața publicului cu mâna goală.
Iar dacă Ministerul Agriculturii recunoaște astăzi că nu are studiile, atunci primul lucru pe care trebuie să-l facă nu este să apese din nou pe butonul rachetelor. Primul lucru este să explice cine a permis ca ele să fie trase atâția ani fără aceste studii.
Cu respect,
Ing. Adrian Mocanu
Președinte
Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova
Vestul Sălbatic de Țăndărei: Polițiști cu pistolul la brâu, statul cu mâinile în buzunar
Atac armat la prânz: „Bună ziua, tragem în casă!” În plină zi, în municipiul Țăndărei, județul Ialomița, doi bărbați au...
Ofițerul cu pietriș la portbagaj – IPJ Prahova lansează primul șef de rutieră cu lopata-n mână. Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXIII)
Grădinița de cadre – sezonul „Mai pui o stea, mai cari un camion” Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”,...
Rachete pe cer, zero studii pe hârtie: agricultura României, laboratorul de joacă al lui Tánczos Barna – Drept la replica
Către: domnul Tánczos Barna, ministru interimar al agriculturii și dezvoltării rurale Drept la replică cu privire la afirmațiile referitoare la...
COMITETUL DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ DE LA IPJ NEAMȚ: TEATRUL DE PĂPUȘI CU ELEFANT, MEDIC-FANTOMĂ ȘI DEMNITATE LA MOP
SSM, varianta MAI: „Hai că merge și-așa, numai să nu ne coste” În lumea în care Ministerul Afacerilor Interne mimează...
Master pentru „băieții deștepți” ai Poliției. Agenții, ținuți la ușă ca la discotecă de fițe
„Reformă” la MAI: intră cine trebuie, nu cine muncește Pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne a apărut, în liniștea caldă a...
Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXII): Polițistul cu jurământul invers și șoferii vinovați că… circulă
Berea pe gang, nervii la geam și adidașii purtați o lună În episodul trecut din „Grădinița de cadre – IPJ...
Republica Zeroizaților. Haita de la Interne și statul paralel cu neuronii
Haita de la Interne: nici curaj, nici prostie – doar tupeu organizat Există o întrebare cu care îți bați capul...
Polițistul cu o bere-n plus și un neuron în minus – Cazul Lăpădatu Lucian, spaima mall-ului și a gangului de la Poliția Ploiești – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXI)
Grădinița de cadre lovește iar: după bețivul-instructor, apare „rutieristul cu nervii la geam” După episoadele în care Incisiv de Prahova...
Republica Butoiului Roșu: cum se recicla „pe persoană fizică” gunoiul de aur al Coca-Cola Ploiești
DICTATURA DE FABRICĂ ȘI COMOARA DIN GUNOI După ultimele investigații prezentate cu ajutorul angajaților care nu mai suportă dictatura și...
Hipodromul Ploiești – de la „Ținutul Vinului” la „Ținutul Dopajului Penal”. Când regulamentul strigă „sesizați Parchetul!”, iar caii strigă „ajutor!”
„Experiențe pentru toată familia”: popcorn în tribune, dopaj și plângeri penale în culise În pliantele lucioase din proiectul turistic „Prahova...
Republica imputerniciților: „Sandu pompieru”, Ioana „campioana” și Minoiu – Brigada specială de călcat legea în picioare din M.A.I
OPERATIUNEA „ZBORUL LUI SANDU POMPIERU”: CINE-L SUPĂRĂ PE ARAFAT, ATERIZEAZĂ ÎN POALA IOANEI Potrivit cunoscătorilor, chestorul Aurel Sandu, zis și...
Poduri peste frontiere: Cum au dărâmat elevii de la „Spiru Haret” Ploiești zidurile prejudecăților prin proiectul „We Are All One”
Într-o lume tot mai fragmentată, în care diversitatea este adesea privită cu reticență, o inițiativă pedagogică de avangardă a demonstrat...
O nouă eră în penitenciare: când directorul „educă” cu palmele și psihologul face terapie de mușamalizare
Un penitenciar model: bătaie ca la ușa cortului, cu ștampilă de stat Într-un colț de Românie botezat Penitenciarul Baia Mare,...
Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XX): când „instructorul de etică” are 0,25 la etilotest
În serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat public de Incisiv de Prahova (aici), episodul cu agentul Ioniță Bogdan...
IPJ Prahova si maneliadă la lege: cum dictează clanurile codul penal în centrul Ploieștiului
Centrul Ploieștiului, cedat oficial: trotuar de clan, lege de mucava În timp ce primăria vinde pliante lucioase cu „zonă civilizată”,...
-
Exclusivacum 4 zile
Polițistul cu o bere-n plus și un neuron în minus – Cazul Lăpădatu Lucian, spaima mall-ului și a gangului de la Poliția Ploiești – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXI)
-
Exclusivacum 2 zile
Ofițerul cu pietriș la portbagaj – IPJ Prahova lansează primul șef de rutieră cu lopata-n mână. Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXIII)
-
Exclusivacum 3 zile
Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXII): Polițistul cu jurământul invers și șoferii vinovați că… circulă
-
Exclusivacum 5 zile
O nouă eră în penitenciare: când directorul „educă” cu palmele și psihologul face terapie de mușamalizare
-
Exclusivacum 5 zile
Poduri peste frontiere: Cum au dărâmat elevii de la „Spiru Haret” Ploiești zidurile prejudecăților prin proiectul „We Are All One”
-
Exclusivacum 4 zile
Hipodromul Ploiești – de la „Ținutul Vinului” la „Ținutul Dopajului Penal”. Când regulamentul strigă „sesizați Parchetul!”, iar caii strigă „ajutor!”
-
Exclusivacum 2 zile
Rachete pe cer, zero studii pe hârtie: agricultura României, laboratorul de joacă al lui Tánczos Barna – Drept la replica
-
Exclusivacum 4 zile
Republica Butoiului Roșu: cum se recicla „pe persoană fizică” gunoiul de aur al Coca-Cola Ploiești