Actualitate
O poveste cutremurătoare de viaţă şi o lecţie a istoriei recente! Colonelul (r) Aron Bugoiu, din Câmpina, unul dintre supravieţuitorii măcelului din ’89 de la Otopeni, în care 40 de militari şi civili au fost împuşcaţi (22)
Sunt mai bine de trei decenii de când regimul dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu a fost schimbat. Momentele din decembrie ’89 au venit la pachet cu haos generat de manipulare şi lipsa de comunicare, dar şi cu mult sânge vărsat de oameni nevinovaţi. Unul dintre momentele cele mai dramatice a fost măcelul de la Otopeni, în care 40 de militari în termen, ofiţeri şi civili, din cadrul UM 0865 din Câmpina, au fost ucişi în dimineaţa zilei de 23 decembrie. Fuseseră chemaţi să întărească paza aeroportului, neştiind că vor cădea sub rafalele gloanţelor, fiind victime ale unor comenzi greşite şi ale unor confuzii. Prezent într-unul dintre cele trei camioane „morţii“, colonelul în rezervă Aron Bugoiu (maior, la acea vreme), din Câmpina, ne-a relatat firul tragediei. Chiar dacă amintirile îl răscolesc, preferă să povestească despre acest moment. Pentru că se simte dator ca, în istorie, să rămână consemnat adevărul tragediei de la Otopeni.
Aron Bugoiu (67 de ani) s-a îndreptat către o carieră militară imediat după absolvirea Liceului de Petrol din Câmpina. A studiat la Şcoala Militară de Transmisiuni din Sibiu şi, ulterior, a fost admis la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti. A revenit la Câmpina, pe funcţie în statul Major, la învăţământ, ocupând, de-a lungul carierei, şi posturi de conducere.
Despre unitatea de la Câmpina se cunosc destul de puţine lucruri şi mulţi, poate, dintre cei mai tineri, se întreabă de ce în fiecare decembrie sunt organizate ceremonii militare aici. A fost o unitate-pivot, de sine stătătoare, de pregătire a transmisioniştilor din trupele de securitate, din Ministerul de Interne. Ca ofiţer care era pregătit în domeniu, Aron Bugoiu a format, la rându-i, sute de transmisionişti. Unitatea de la Câmpina era una de rezervă, iar prin amplasarea geografică, în apropierea Bucureştiului, era printre primele solicitate atunci când în Capitală se organizau defilări, primiri de delegaţii etc. Aşa s-a întâmplat şi pe data de 21 decembrie 1989, ziua marelui miting din Piaţa Palatului, când au fost solicitaţi să se deplaseze la Bucureşti ca să fie în rezervă pentru forţele care erau deja acolo.
De la unitate au plecat cam 220 de oameni (militari în termen, gradaţi, medicul unităţii şi civili). Au ajuns în zona centrală, plutoanele au fost răsfirate acolo unde li s-a indicat. Fără a avea acţiuni, pe 22 decembrie s-au retras la cazarma unităţii de Jandarmi din Băneasa, însă nu au putut reveni la Câmpina, pentru că un pluton, care era cu comandantul unităţii, lipsea. „Din câte au povestit, au fost introduşi în clădirea Comitetului Central pentru întărirea dispozitivului interior. Ei au rămas izolaţi de noi şi în momentul când manifestanţii au blocat piaţa, ei n-au putut să mai plece. Ulterior, au fost evacuaţi, dezarmaţi şi duşi la regimentul de gardă în zona Academiei. Acel pluton avea să revină la Câmpina cu trenul, dar noi nu aveam de unde şti acest lucru şi primisem ordin să-i aşteptăm pe toţi“, povesteşte Aron Bugoiu. Şi este un moment asupra căruia insistă, pentru că dacă nu era această întârziere, dacă ar fi fost altele căile de comunicare, tragedia de la Otopeni nu ar fi avut loc.
Militarii care s-au retras din Piaţă şi au ajuns la unitatea de la Băneasa au fost implicaţi în noaptea de 22-23 decembrie în alte misiuni de asigurare a perimetrului, pentru că în zonă începuse să se tragă.
„În acea noapte, Comandantul Aviației Militare Române a primit o știre cum că era nevoie ca paza Aeroportului Otopeni să fie întărită, fiindcă existau indicii că teroriștii ar fi urmat să atace aeroportul. La acel moment, dispozitivul de apărare de la Aeroportul Otopeni se afla sub comanda generalului-maior Dumitru Drăghin, comandantul Diviziei 70 Aviație.
Acești teroriști erau văzuți atunci drept fideli ai lui Nicolae Ceaușescu, inclusiv mercenari din statele arabe care aceau relații de prietenie cu fostul dictator (libieni, sirieni, irakieni, palestinieni etc). În realitate, au fost diversiuni puse la cale cu abilitate în care victime nevinovate au fost prezentate drept teroriști. Așa a fost și în cazul masacrului de la Otopeni“, scrie fanatik.ro, în baza cercetărilor şi mărturiilor supravieţuitorilor tragicului eveniment.
Au primit un ordin verbal de la comandatul Trupelor de Securitate, Grigorie Ghiţă, pentru a merge la Otopeni. Detaşamentul pentru misiune avea în total 72 de militari în termen, şapte ofiţeri şi trei civili -şoferii celor trei camioane- care s-au deplasat, având asupra lor armament, muniţie şi toate cele necesare pentru intervenţie. Convoiul urma să fie recunoscut la punctele de control, iar la ultimul, un reprezentant al apărării militare a Aeroportului trebuia să-i preia convoiul și să îi amplaseze pe militari în dispozitivul de apărare.
Aron Bugoiu s-a aflat în cel de-al treilea autocamion.
Direct în bătaia gloanţelor
Pe DN1, deplasarea s-a desfăşurat fără probleme. „Drumul era liber, şoseaua era circulată, nu erau restricţii, se circula şi cu taximetre, şi oameni care se duceau la serviciu sau veneau de la munte, având schiurile pe maşini“, ne-a povestit colonelul (r) Bugoiu.
După cel de-al doilea filtru, convoiul a fost preluat de locotenentul major Constantin Ionescu. Acesta a urcat în primul camion, lângă șofer, pentru a-i conduce spre dispozitivul de apărare.
„Când mai erau aproximativ 100 metri până să ajungem la aeroport s-a auzit o rafală de armă, moment în care am spus şoferului să oprească. S-a declanşat imediat o ploaie de gloanţe asupra camioanelor. Se trăgea de pe clădirea din stânga şoselei, din faţa aeroportului, de pe platforma de la intrare şi din transportorul blindat aflat în dispozitiv“, îşi aminteşte Aron Bugoiu. Cel mai expus împuşcăturilor a fost primul camion care se afla în zona luminată din faţa aeroportului, iar cel mai „apărat“ era cel de-al treilea, acolo unde militarii au primit ordin să nu coboare pentru a nu atrage atenţia şi a fi victime sigure. „Cred că a fost o intuiţie: să fie adăpostiţi, atât cât putea adăposti un camion cu prelată. Acest foc desfăşurat sub un vacarm năucitor, care dădea impresia că eşti atacat din toate părţile, a durat circa 10 minute. S-au mai făcut mici pauze“, a povestit Aron Bugoiu pentru lucrarea „Oameni cu ştaif“ a istoricului Emanoil Toma.
Când s-a oprit focul, au auzit dintr-o portavoce să se îndrepte către aeroport, cu mâinile ridicate, să arunce muniţia şi armamentul. A fost momentul care a consemnat un alt capitol al tragediei. Era ora în care se schimbau turele de serviciu la aeroport, iar un autobuz care aducea personalul a intrat, de asemenea, în bătaia puştilor. Opt dintre aceştia şi-au pierdut atunci viaţa, plus alţi militari care se deplasau cu mâinile ridicate către aeroport, aşa cum primiseră ordin. Numărul victimelor din autobuz ar fi fost mult mai mare dacă şoferul n-avea prezenţă de spirit şi nu ar fi dat cu spatele. Scenele au fost văzute integral de Aron Bugoiu şi unii dintre soldaţi care, în momentul în care au auzit rafalele, s-au culcat la pământ, pe marginea şoselei.
Haos şi umilinţe
Toată nenorocirea ar fi plecat de la un foc de avertisment, singurul mijloc de comunicare, tras de către Ionel Zorilă, comandatul militarilor UM 01874 şi membrilor Gărzilor Patriotice de la Fabrica de vată Buftea. Trupele comandate de acesta se aflau din faţa aerogării.
„Justificarea pe care a emis-o ulterior Zorilă, că el a tras o rafală de foc ca să ne oprim, nu este plauzibilă, pentru că nicăieri, în niciun regulament militar, nu se opresc coloanele militare cu focuri de armă (…) Singurul mijloc de comunicare era legătura de foc. Înţelegerea era aşa: dacă tragem noi, trageţi şi voi! Acest lucru l-am aflat ulterior, pentru că eu am mai rămas acolo (n.r. Otopeni) patru zile şi am aflat ce s-a întâmplat“, a povestit Bugoiu în cartea lui Emanoil Toma.
Umilinţele au continuat! Iniţial au fost reţinuţi şi acuzaţi ca fiind teroriştii care au venit să cucerească aeroportul. Soldaţii au fost duşi într-un club, la subsolul clădirii, cadavrele abandonate într-un lift, iar Bugoiu şi cu un alt gradat, lt. Dinu, au fost expuşi oprobriului public, fiind încătuşaţi şi legaţi de calorifer în zona verde, unde erau toaletele. Au fost filmaţi, apostrofaţi, înjuraţi, dar au scăpat de violenţele fizice. După ce s-au convins că au comis o eroare cu militarii de la Câmpina, cei care îi acuzaseră i-au eliberat şi i-au inserat în dispozitivul de apărare. Militarii au refuzat să pună mâna pe arme. Le-a fost teamă să nu fie omorâţi precum camarazii lor, fiind acuzaţi că ar fi vrut să facă uz ilegal de armă. S-au limitat la a încărca dispozitivele celor care au continuat să tragă. Pentru că în acele zile, Aron Bugoiu îşi aminteşte că s-a tras mult şi…degeaba.
Revenit la cazarma din Băneasa, a aflat că acolo deja se ştia de masacrul de la Otopeni. Pe 27 decembrie, au solicitat să revină la Câmpina. Au făcut-o pe propria lor răspundere, ţinând cont că aveau să străbată aceeaşi porţiune a şoselei naţionale, care pentru 40 de militari în termen, ofiţeri şi civili, dar şi pentru opt angajaţi ai aeroportului, a fost…ultimul drum. Au format din nou o coloană militară, cu un steag cu gaură legat de prima maşină, cu banderole la mâini. Astfel, au reuşit să ajungă cu bine. Cei care au mai ajuns…
Minciunile, un alt „cuţit“ pentru supravieţuitori
Aron Bugoiu îşi aminteşte cu amărăciune de modul în care s-a dorit manipularea acestor evenimente, de cum s-a încercat plasarea vinei sau cum părinţii celor omorâţi au fost minţiţi că victimele fuseseră aduse deja împuşcate la Otopeni, minciuni propagate şi în unele ziare ale vremii.
„Ce a urmat ţine mai mult de lipsa de respect faţă de cei rămaşi în viaţă, dar mai ales faţă de cei care au murit, de teama că vom fi toţi împuşcaţi pentru a nu se afla adevărul şi de încercări ale celor vinovaţi de a minţi părinţii soldaţilor şi opinia publică în legătură cu acest masacru. Eu şi toţi cei rămaşi în viaţă ştim ce s-a întâmplat, ştim cine a tras fără nicio justificare şi ne-a ucis camarazii.
De neînţeles pentru mine rămâne modul în care balanţa justiţiei s-a echilibrat când, într-o parte, a fost distrugerea atâtor destine şi lacrimile părinţilor, iar dincolo, nişte pedepse simbolice, sfidător de mici şi chiar graţiate. Cât de puţin a valorat viaţa acestor tineri în decembrie ’89…“, a mărturisit colonelul în rezervă în revista „Eroii nu mor niciodată“ a Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, filiala Câmpina.
Povestea tragediei de la Otopeni a tot spus-o în ultimii 30 de ani. I-a rugat şi pe cei care au fost cu el s-o scrie, aşa cum au trăit-o şi văzut-o în acele clipe de groază. Mărturiile sunt cutremurătoare şi marcante. Oricât ar încerca să îmbrace „armura“ rece a militarului, Aron Bugoiu are momente în care se vede copleşit de emoţie, în care îi dau lacrimile. Amintirile încă-i sunt vii. Au murit oameni nevinovaţi, tineri care aveau o viaţă în faţă… Unii aveau doar 18 ani!
În fiecare decembrie este prezent la monumentul de la Câmpina, ridicat în memoria acestor eroi martiri ai Revoluţiei, dar şi la Otopeni. Şi oricât l-ar răscoli amintirea dimineţii din 23 decembrie 1989, Aron Bugoiu susţine că ar accepta să le vorbească elevilor despre această pagină trăită, una „scrisă“ cu sânge nevinovat, parte a Revoluţiei Română. Asta în cazul în care va exista interes din partea cadrelor didactice să-l invite la vreo oră de Istorie…
Foto: CJ Prahova
Actualitate
NGA alocă 708 milioane de dolari Startup-ului Enabled Intelligence: Viziunea artificială, cheia noii generații de informații geospațiale!
Agenția Națională de Informații Geospațiale (NGA) a acordat startup-ului Enabled Intelligence un contract masiv, evaluat la până la 708 milioane de dolari pe o perioadă de maxim șapte ani. Parteneriatul strategic vizează antrenarea sistemelor de viziune computerizată bazate pe inteligență artificială, un pilon esențial pentru viitorul informațiilor geospațiale americane.
Programul Sequoia: Etichetarea datelor pentru ochiul AI din spațiu
Sub umbrela programului Sequoia, Enabled Intelligence va furniza servicii de etichetare a datelor. Această sarcină fundamentală permite sistemelor de inteligență artificială (AI) și învățare automată (ML) să discrimineze cu precizie între diverse obiecte în imagini. Concret, efortul implică învățarea sistemelor să proceseze imagini satelitare complexe și să identifice ținte de interes specifice, o capacitate crucială pentru monitorizarea globală.
O investiție record: Cel mai mare proiect de etichetare AI al Guvernului SUA
Efortul de etichetare a datelor reprezintă o capacitate fundamentală, în special pentru vastul program Maven al NGA. Oficialii NGA confirmă că acest contract reprezintă cel mai mare proiect de etichetare a datelor AI al guvernului american până în prezent. NGA a preluat gestionarea programului Maven de la Departamentul Apărării în 2022, integrând astfel această componentă vitală în strategia sa.
Contribuția NGA și parteneriatele strategice
„Contractul SEQUOIA va sprijini activitățile de etichetare a datelor pentru capabilitățile de AI și învățare automată (AI/ML) în domeniul informațiilor geospațiale (GEOINT) în cadrul mai multor programe și direcții din cadrul NGA și al membrilor comunității mai largi a Departamentului de Război (DoW) și a Comunității de Informații,” se arată într-un comunicat de presă emis luni de Enabled Intelligence. NGA, responsabilă cu colectarea și analiza imaginilor satelitare și aeriene, diseminează produse GEOINT, precum hărți 3D, către utilizatori din întregul guvern american, inclusiv lideri ai DoD și comandanți militari.
Un Startup specializat, in miezul securității naționale
Fondată în 2020 și finanțată prin capital de risc, Enabled Intelligence, cu sediul în Virginia, este specializată în etichetarea datelor AI pentru sistemele clasificate. Pentru programul Sequoia, firma a încheiat parteneriate strategice cu giganți precum BAE Systems, Vantor (fostul Maxar Intelligence), Whiteboard Federal și alți jucători importanți din industrie, consolidându-și astfel rolul esențial în modernizarea infrastructurii de informații a Statelor Unite.
Actualitate
Alertă de la supraveghetori: Programul naval de miliarde al Gărzii de Coastă, riscă blocaje și costuri exorbitante
Un organism de supraveghere guvernamental trage un semnal de alarmă serios cu privire la programul de construcție navală al Gărzii de Coastă, destinat să livreze o nouă clasă de nave esențiale pentru misiuni de aplicare a legii și de căutare-salvare. Biroul de Responsabilitate Guvernamentală (GAO) avertizează că decizia Gărzii de Coastă de a începe construcția înainte de a avea un design stabil al navelor Offshore Patrol Cutter (OPC) amenință cu „reparări costisitoare” și „întârzieri de program”.
Programul în cauză vizează înlocuirea vaselor învechite cu o nouă clasă de nave OPC, vitale pentru operațiunile de patrulare și siguranță maritimă. Pentru realizarea acestora, Garda de Coastă a contractat două companii: Eastern Shipbuilding Group din Florida pentru faza 1 și Austal USA din Alabama pentru faza 2.
Faza 2: Început sub amenințarea instabilității designului
Conform raportului GAO publicat marți, constructorul din faza 2, Austal USA, și Garda de Coastă au adoptat unele „bune practici” în timpul dezvoltării designului pentru faza a doua, inclusiv revizuiri colaborative care au facilitat decizii rapide. Însă, avertismentul principal al GAO este că „construcția OPC 5 a început în august 2024 fără un design stabil”. Continuarea construcției altor nave OPC din faza a doua înainte de stabilizarea designului, așa cum intenționează Garda de Coastă, „mărește riscul ca și faza a doua să se confrunte cu reparații costisitoare și întârzieri de program”.
Miliarde de dolari și intârzieri cronice
Programul de construcție navală, care prevede achiziționarea a 25 de nave OPC, va costa Departamentul de Securitate Internă (DHS) peste 17 miliarde de dolari. Raportul GAO a fost elaborat la solicitarea Comitetului pentru Transport și Infrastructură al Camerei Reprezentanților.
Anterior, în acest an, Garda de Coastă a oprit construcția a două dintre cele patru nave OPC pe care Eastern Shipbuilding le avea contractate ca parte a primei faze. Mai mult, programul pentru prima navă este întârziat cu cinci ani, conform GAO, semne îngrijorătoare ale problemelor structurale din program.
Faza 3: Decizii premature și lipsa de testare
Serviciul maritim plănuiește un contract pentru o a treia fază „după testarea dacă designurile existente îndeplinesc obiectivele de performanță ale OPC, ceea ce este în concordanță cu politica Departamentului de Securitate Internă”, se arată în raport.
Cu toate acestea, „este puțin probabil ca programul să aibă rezultatele testelor înainte de a începe activitățile de achiziție pentru faza 3, cum ar fi dezvoltarea cererii de propuneri”, se subliniază în noul raport. GAO sugerează că „încorporarea cunoștințelor dobândite din testare – precum și alte practici de vârf în construcția navală – în procesul de achiziție pentru faza 3 ar putea ajuta Garda de Coastă să ia decizii de investiții mai bune și ar putea îmbunătăți punctualitatea livrărilor viitoare de OPC.”
Reacția DHS: Respingere și flexibilitate asumată
Jeffrey Bobich, directorul de management financiar al DHS, a apărat decizia agenției de a autoriza construcția în faza a doua înainte de atingerea parametrilor de stabilitate a designului sugerați de GAO. El a susținut că Garda de Coastă a stabilit „cerințe minime suficiente pentru maturitatea designului înainte de construcție”.
De asemenea, Bobich nu a fost de acord cu o recomandare GAO de a stabili un acord formal privind modul în care atât Marina, cât și Garda de Coastă vor supraveghea activitățile de construcție ale Austal pe viitor. „Garda de Coastă menține că coordonarea existentă cu supraveghetorul de construcție, conversie și reparații este suficientă și prezintă un front unit contractorului”, conform unui răspuns scris inclus în raportul GAO.
Totuși, Bobich a fost de acord cu două recomandări separate: revizuirea obiectivelor de cost de bază ale programului și evaluarea planurilor pentru un contract de faza a treia, ținând cont de problemele apărute până în prezent. „Ca parte a acestei evaluări, orice planuri dezvoltate pentru Faza 3 trebuie să rămână flexibile pentru a ține cont de condițiile în evoluție ale programului”, a scris el.
Actualitate
Planul de pace Trump pentru Ucraina: Garanțiile de securitate, piatra de incercare a unui acord secret
Zvonurile privind un acord preliminar între Ucraina și Statele Unite pentru a pune capăt războiului cu Rusia au agitat scena internațională marți, însă marea întrebare rămâne forma viitoarelor garanții de securitate, potrivit analiștilor de la Atlantic Council. Săptămâna trecută, administrația Trump a șocat lumea, prezentând Kievului un „plan de pace” în 28 de puncte. Acesta includea cereri controversate, considerate de unii parlamentari americani drept o „listă de dorințe” a Rusiei, cum ar fi cedarea de către Ucraina a unor teritorii pe care Moscova nu le controlează în prezent și interdicția de a adera la NATO.
Haosul inițial și rafinarea diplomatică
O serie de activități diplomatice intense au urmat, culminând cu întâlniri la nivel înalt la Geneva și Abu Dhabi. Oficiali americani și ucraineni au semnalat că au depășit unele dintre cele mai spinoase puncte de divergență. Cu toate acestea, alte aspecte rămân de rezolvat, iar acest lucru se întâmplă înainte ca Moscova să-și exprime oficial punctul de vedere. Karoline Leavitt, secretarul de presă al Casei Albe, a declarat pe platforma X că „există câteva detalii delicate, dar nu insurmontabile, care trebuie soluționate și vor necesita discuții suplimentare între Ucraina, Rusia și Statele Unite.”
În timp ce negocierile continuă, experți de la Atlantic Council au oferit o actualizare a situației. Deși nimeni nu a văzut planul actual, redus la 19 puncte, în totalitate, există sentimentul că acesta ar putea reprezenta un moment de cotitură în război. Daniel Fried, fost ambasador american în Polonia și Asistent al Secretarului de Stat pentru Europa, a rezumat reacția inițială la plan: „Proiectul inițial a fost un haos total.” Totuși, el și-a exprimat speranța că „conturul unui acord sustenabil există. Haosul, graba, titlurile sunt distracții… nu este prima dată când o administrație americană se angajează într-o diplomație grăbită.”
Scepticismul Kievului și lipsa angajamentului Rusiei
Desigur, în ciuda modului în care s-au desfășurat negocierile, acesta nu este un plan de pace între SUA și Ucraina, ci unul între Ucraina și Rusia. În acest sens, a existat un scepticism generalizat că Moscova va accepta altceva decât capitularea totală la cererile sale. „Din perspectiva ucraineană, ei nu văd acest plan în 19 puncte ca pe ceva pe care Rusia îl va accepta,” a declarat Myroslava Gongadze, cercetător asociat în Ucraina, menționând că a petrecut noaptea într-un adăpost antiaerian din cauza atacurilor rusești. „Cu toate acestea, scopul acestui exercițiu nu a fost exact de a ajunge la un acord, ci de a respinge acel plan în 28 de puncte și de a include unele interese ucrainene într-o posibilă negociere și de a arăta că Ucraina este cu adevărat dispusă să discute pacea.”
Garanțiile de securitate: Nodul gordian al păcii
Cea mai mare întrebare, au convenit experții, a fost cum ar arăta o garanție de securitate dacă Ucraina nu poate adera la NATO. Este esențial ca aceasta să asigure o siguranță reală pentru Kiev, atât din partea SUA, cât și a Europei. Planul inițial de 28 de puncte discuta garanțiile de securitate pentru Ucraina, dar într-un mod vag. „Din perspectiva mea, întrebarea esențială pe care trebuie să o punem aici este cea a garanțiilor de securitate. Cine va oferi aceste garanții? Cine va fi responsabil?” a spus Gongadze. „Deci, dacă răspunsurile sunt slabe și nu clare, atunci Ucraina este pregătită pentru o nouă criză.”
Fried a subliniat că orice garanție de securitate trebuie să includă atât SUA, cât și Europa. „Indiferent dacă SUA lucrează cu Coaliția Celor Dispuși sau cu NATO, sau cu ambele, garanțiile de securitate vor trebui să fie definite într-un mod credibil,” a declarat Fried. „Putin le va urî. Va încerca să ia acest acord ostatic pentru a le elimina. Așadar, în cele din urmă, Trump va trebui să-l înfrunte pe Putin pentru a obține acordul său într-o formă decentă.”
Leslie Shedd, cercetător asociat al Consiliului, a menționat că, în funcție de modul în care este formulată o garanție de securitate, aceasta ar putea necesita ratificarea Senatului SUA. Chiar dacă nu este o cerință legală, ar trimite un semnal important dacă Congresul și-ar arăta sprijinul. „Implicarea atât a Camerei Reprezentanților, cât și a Senatului ar putea fi un mesaj chiar mai puternic decât simpla ratificare a unui tratat prin Senat. Cred că acesta este un pas crucial. Cred, de asemenea, că ar trece cu un sprijin bipartizan semnificativ în ambele camere,” a spus ea. „Rămâne o mare parte a oamenilor de ambele părți ale spectrului politic care sunt foarte frustrați de Rusia, care nu cred că Rusia este prietenul nostru, și, prin urmare, cred că ar exista sprijin pentru asta.” Potrivit Financial Times, acordul va plafona forțele militare ale Ucrainei la 800.000 de soldați. Deși un plafon al forțelor ar părea o victorie pentru Rusia, există întrebări serioase dacă Ucraina ar putea menține oricum o forță atât de mare pentru o perioadă lungă de timp în afara războiului activ.
Ascensiunea lui Dan Driscoll: Secretarul Armatei, jucător cheie neașteptat
De-a lungul acestui proces, Secretarul Armatei, Dan Driscoll, a apărut ca un interlocutor cheie, o apariție rară pentru un secretar de ramură. Driscoll a livrat planul Ucrainei, s-a deplasat la Geneva pentru negocieri cu națiunile europene, iar apoi a călătorit la Abu Dhabi pentru consultări directe cu rușii și ucrainenii. Rolul lui Driscoll în această negociere este puțin probabil să liniștească zvonurile din Washington care îl indică drept viitor secretar al apărării, dacă Pete Hegseth ar părăsi Pentagonul.
Shedd l-a numit pe Driscoll „o stea în ascensiune a administrației,” care a „câștigat încrederea președintelui” până la punctul în care este lăsat să participe la negocieri. „Sunt de acord că este cu siguranță neconvențional, dar Președintele Trump tinde să conducă un cabinet neconvențional, o administrație neconvențională. Și, știți, cred că adesea există părți foarte bune în asta,” a spus Shedd. „Nu vrei să trimiți aceiași oameni în mod repetat dacă simți că a existat un blocaj în negociere.” Fried a fost de acord că Driscoll pare să aibă influență în cadrul administrației și a declarat că, în cele din urmă, este un lucru bun că se află acolo. Cu toate acestea, „aș adăuga că ai nevoie de cineva ca Driscoll, care înțelege detaliile, deoarece rușii se pot aștepta să arunce diverse șiretlicuri deghizate în oferte tentante. Ai nevoie de cineva care să detecteze bombele mirositoare în ambalajul frumos.”
-
Exclusivacum 5 zileSINAIA, MONARHIA ABSOLUTĂ MARCA OPREA: Sora „impăratului” cade în cap, Prefectul se „trezește” la Parchet, iar PNL Prahova fierbe în suc propriu!
-
Exclusivacum 2 zileCircul macabru al absurdității la Poliția Capitalei: SAS-ul bâjbâie, sefii manelizează, iar adevărul e declarat „delict”! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 5 zileLegea pumnului în gură la SAS: Cum a devenit „vagabond” un delict de 20% din salariu, sub privirea ironică a manualului de Mobbing al MAI! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 3 zilePrahova, tărâmul reîncarnării: „Metoda Portocală” revine, dar acum e sub licență politică!
-
Exclusivacum 10 oreIPJ Prahova: Circul ielelor, trompeților și „ofițerilor” reciclați! Balul mascat al incompetenței atinge noi culmi de patos!
-
Featuredacum 5 zileScandal de proporții la vârful Poliției Române: Sindicatul Diamantul cere DNA să ancheteze o mușamalizare de patru ani
-
Exclusivacum 5 zileCIRCUL JUSTIȚIEI ROMÂNE: Dosarul POP IONUȚ-COSTIN, RECLASAT LA CATEGORIA „PROBLEME REZOLVATE… DE NOI” – CHIAR ȘI CU INSTANȚA LA UȘĂ!
-
Exclusivacum 5 zileJustiția Română: Spectacolul absurd continuă! Procuratura clasează, justificând incălcări flagrante! moștenitorii, nu morții, plătesc biletul!









