Featured
Pentagonul detectează tot mai bine deepfake-urile, dar ignoră o amenințare mai profundă
Lupta împotriva manipulării digitale nu se câștigă doar prin identificarea conținutului fals
Pentagonul își extinde capacitățile de detectare a materialelor generate artificial. Programul Semantic Forensics al DARPA, contractul pentru dezvoltarea unui prototip încheiat de Defense Innovation Unit cu compania Hive și numeroasele instrumente aflate în dezvoltare indică aceeași direcție: Departamentul american al Apărării tratează dezinformarea în primul rând ca pe o problemă de identificare a conținutului fals.
Abordarea este însă incompletă. Nu pentru că deepfake-urile nu ar reprezenta o amenințare, ci pentru că pericolul real poate apărea cu mult înainte ca o imagine, o înregistrare video sau un fișier audio fals să fie distribuit.
Adevăratul risc se află în datele folosite pentru antrenarea inteligenței artificiale
Instrumentele finanțate de Pentagon sunt concepute pentru un scenariu relativ clar: adversarii creează imagini, videoclipuri sau înregistrări audio fabricate și încearcă să le prezinte drept autentice.
Acest fenomen există, dar reprezintă doar forma cea mai ușor de înțeles a problemei. Amenințarea mai dificilă apare în amonte, în etapa de antrenare a modelelor de inteligență artificială. Actorii ostili pot introduce în seturile de date informații manipulate, astfel încât modelele utilizate de analiști militari, platforme de informații și factori de decizie să învețe să favorizeze anumite narațiuni și să ignore altele.
Nu există informații publice clare care să arate dacă Departamentul Apărării s-a confruntat deja cu această problemă în propriile sisteme. Cercetători civili au documentat însă în repetate rânduri existența unor materiale ostile sau manipulative în datele folosite pentru antrenarea unor modele de inteligență artificială.
Cenzura și controlul informației pot distorsiona ceea ce „învață” modelele
Studii realizate de organizații specializate în analiza criminalistică digitală și securitatea inteligenței artificiale au identificat conținut adversarial inclus în seturi de date de antrenare utilizate pe scară largă.
Fenomenul a fost observat și în contextul Orientului Mijlociu. În ianuarie, după ce Iranul a restricționat accesul la internet în timpul unor proteste interne, controlul informației a devenit și mai vizibil. Măsura a avut rolul de a limita comunicarea protestatarilor, dar a evidențiat și modul în care fluxurile informaționale controlate de stat pot influența imaginea pe care modelele de inteligență artificială și-o formează despre o anumită regiune.
Iranul utilizează de mai mulți ani campanii de dezinformare, inclusiv materiale generate cu ajutorul inteligenței artificiale. Însă problema nu se limitează la Teheran.
Și aliații Statelor Unite din regiune aplică diverse forme de control informațional. Israelul restricționează accesul jurnaliștilor în Gaza și limitează uneori subiectele care pot fi documentate de reporterii aflați pe teritoriul său. Statele din Golf controlează strict relatările despre atacurile cu rachete iraniene produse în interiorul granițelor lor. În același timp, administrația americană a exercitat presiuni asupra companiilor care furnizează imagini satelitare pentru a limita publicarea anumitor materiale, iar unele dintre aceste firme s-au conformat.
Astfel de restricții pot influența antrenarea modelelor la fel de puternic precum cenzura aplicată de adversarii Statelor Unite.
Propaganda pro-Kremlin a ajuns în arhivele folosite pentru antrenarea AI
Problema este prezentă și în afara Orientului Mijlociu. O analiză a arhivei publice Common Crawl, una dintre sursele majore pentru datele utilizate la antrenarea modelelor de inteligență artificială, a identificat materiale provenite din rețeaua Pravda.
Această operațiune favorabilă Kremlinului a publicat milioane de materiale de propagandă pe internet. O parte dintre ele a ajuns direct în seturile de date folosite pentru dezvoltarea modelelor AI. În aceeași arhivă au fost găsite conținuturi asociate operațiunii de influență Glassbridge, apropiată de autoritățile chineze, precum și materiale publicate de postul rus RT.
Arhiva Common Crawl nu a oferit un răspuns public la aceste constatări. Mai mult, un model important cu ponderi deschise a reprodus aproape cuvânt cu cuvânt unele dintre materialele respective atunci când a fost solicitat să le genereze.
Câteva sute de documente pot compromite un model de anvergură
Vulnerabilitatea acestor sisteme este surprinzător de mare. Un studiu publicat în octombrie de cercetători din domeniul siguranței inteligenței artificiale a arătat că un model de dimensiuni mari poate fi compromis prin introducerea a doar aproximativ 250 de documente rău intenționate.
După ce informațiile sunt integrate în structura internă a modelului, eliminarea lor nu este simplă. În multe cazuri, singura soluție este reantrenarea completă a sistemului — un proces costisitor, lent și rareori aplicat în practică.
Pentagonul investește, astfel, în instrumente capabile să identifice conținut fals, în timp ce adversarii pot modifica însăși „harta” după care inteligența artificială separă adevărul de minciună.
Detectarea unui deepfake nu dezvăluie manipularea unui algoritm
Instrumentele de detecție pot semnala o fotografie, o înregistrare video sau un fișier audio generat artificial după ce acesta a fost creat. Ele nu pot identifica însă un model antrenat în mod deliberat să favorizeze anumite versiuni ale realității.
Un sistem poate fi programat indirect să minimalizeze anumite conflicte, să treacă sub tăcere anumite fapte sau să prezinte cu prioritate narațiunile unui actor statal. Într-un asemenea caz, un analist militar care îi cere unui asistent AI să sintetizeze evoluțiile din Marea Chinei de Sud sau să interpreteze imagini satelitare din Orientul Mijlociu ar putea primi un răspuns influențat de o operațiune de manipulare.
Niciun detector de deepfake nu va identifica această problemă, deoarece nu analizează conținutul ca pe un fals vizibil, ci efectul unei influențe ascunse asupra modului în care modelul raționează.
Proveniența datelor trebuie să devină o condiție obligatorie
Închiderea acestei breșe presupune, înainte de toate, stabilirea unor standarde stricte privind originea datelor. Orice model utilizat în domeniul apărării sau al informațiilor ar trebui să fie însoțit de informații verificabile despre materialele pe baza cărora a fost antrenat.
Dacă nu se poate confirma ce date au fost introduse într-un model, rezultatele acestuia nu ar trebui tratate ca fiind de încredere în situațiile în care acuratețea este esențială.
Planurile Pentagonului de a analiza folosirea datelor clasificate pentru antrenarea unor modele reprezintă un pas înainte, însă vizează în principal sistemele dezvoltate pentru uz guvernamental. Ecosistemul mai larg de instrumente utilizate efectiv de analiștii din domeniul apărării rămâne, în mare parte, neacoperit.
Investițiile Israelului în infrastructura de inteligență artificială, inclusiv proiectele derulate împreună cu companii americane din sectorul apărării, oferă un posibil model pentru o strategie bazată pe trasabilitatea datelor încă din faza de proiectare.
Testele de securitate trebuie să urmărească și otrăvirea datelor
O altă măsură necesară este extinderea exercițiilor de tip „red team”. În prezent, acestea verifică mai ales dacă modelele generează conținut periculos atunci când primesc anumite solicitări și dacă prezintă forme evidente de discriminare sau lipsă de imparțialitate.
Testele ar trebui să analizeze și dacă modelul a fost influențat anterior de date introduse de adversari. Este o diferență esențială între a verifica reacția unui sistem la o întrebare rău intenționată și a verifica dacă sistemul a fost deja modificat în profunzime înainte de a fi pus în funcțiune.
Cea mai urgentă măsură este conștientizarea riscului
Mulți profesioniști din domeniul apărării nu știu că otrăvirea datelor de antrenare este posibilă. Și mai puțini sunt conștienți că fenomenul a fost deja documentat în sisteme și arhive utilizate la scară largă.
Această lipsă de informare reprezintă, la rândul ei, o vulnerabilitate strategică. Fără proceduri de verificare a datelor, modele aparent sofisticate pot furniza răspunsuri coerente, dar construite pe informații manipulate.
Lupta împotriva dezinformării nu se rezumă, prin urmare, la întrebarea dacă o imagine, un videoclip sau o înregistrare audio sunt false. Miza este și ceea ce sistemele de inteligență artificială, folosite pentru a face diferența între adevăr și manipulare, au fost învățate în mod deliberat să creadă.
Exclusiv
IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”, Episodul 50. Mocanu Horia – manelistul cu epoleți, drogatul cu grade și șantajistul cu interpuși
Serialul „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” continuă.
Dacă până acum am vorbit despre lăutarul cu epoleți, despre petrecerile lui cu bani la negru și dosare penale pe fundal de manele, în episodul 50 ridicăm cortina și mai sus.
Acum vorbim despre Mocanu Horia – șantajistul, despre cariera de drogat cu grade, despre băiatul „de casă” al sistemului, salvat la timp de prieteni din BCCO, „doi și-un sfert” și șefi de prin birouri.
„Mocanu Horia – șantajistul”: când manelistul cu epoleți dă cu fecale prin interpuși
După dezvăluirile publicate până acum, interlopul cu uniformă, cunoscut în IPJ Prahova ca manelistul cu epoleți, a înțeles un singur lucru: nu poate opri adevărul, dar poate încerca să-l înece în noroi.
Așa că, potrivit informațiilor pe care le deținem, în loc să-și asume faptele, Mocanu a apelat la metoda clasică de „băiat tare” de mahala:
- n-a avut curajul să reacționeze direct;
- și-a pus un șantajist de profesie să arunce cu fecale în presă;
- a ales un agarici din partidul AUR, vechi cunoscut al soției manelistului, adică al „paznicei de pe la primărie”, să se ocupe cu denigrarea reprezentanților ziarului.
Schema e simplă și penibilă:
- Manelistul cu epoleți se simte strâns cu ușa de dezvăluiri.
- De frică să nu iasă la lumină și mai multe mizerii, bagă la înaintare un interpus.
- Interpusul încearcă să sperie, să intimideze, să compromită presa, prin aceleași „porcării” pe care le-am mai văzut, ani la rând, la alte grupări.
Noi am mai trecut prin asta.
Ani de zile am fost ținta unor atacuri aproape trase la indigo:
- aceleași calomnii,
- aceleași tentative de șantaj,
- aceleași metode de „băieți deștepți”.
Rezultatul?
Astăzi, membrii acelei grupări de criminalitate economico-financiară au dosare penale pe rol, inclusiv pentru șantaj, fix pentru prostiile pe care le reîncălzește acum Mocanu prin „șantajistul de serviciu”.
Dacă manelistul cu epoleți crede că ne sperie, greșește grav.
Ne-a „speriat” atât de tare, încât, începând cu acest episod, începem să detaliem cariera lui de drogat și de fiu „model”. Să vadă toată țara ce „valoare” ajunge adjunct la Poliția Băicoi.

Cu zece ani în urmă: manelistul, drogatul și fiul care își încătușează propriul tată
Să rebobinăm filmul cu vreo 10 ani în urmă.
Nu vorbim despre „imagine”, nu vorbim despre manele, vorbim despre caracter.
Conform relatărilor din interior:
- Mocanu Horia, pe atunci deja „lautar polițist & drogat”, își bate propriul tată;
- îi pune cătușe părintelui său;
- și îl duce la Spitalul de Psihiatrie Voila.
Așa arăta deja, acum un deceniu, „materialul uman” din care IPJ Prahova avea să facă ofițer cu funcție de conducere.
În aceea perioadă:
- manelistul-drogat era cuplat cu o doctoriță „M” de la Spitalul Voila;
- se vorbea despre consum de droguri, ieșiri violente și un comportament de interlop cu insignă, nu de polițist.
Testat de BCCO Prahova – pozitiv. Filat de „Doi și-un sfert”. Și totuși promovat
Nu vorbim doar de bârfe de birou.
La vremea respectivă, Mocanu a intrat în atenția structurilor specializate.
Conform informațiilor:
- a fost testat de BCCO Prahova pentru consum de droguri;
- testul ar fi ieșit pozitiv;
- a fost filat de celebra structură 0215 („Doi și-un sfert”), actualul DGIPI.
Nu vorbim de „polițiști de scara blocului”.
În operațiune ar fi fost implicați:
- Crețu Marian,
- Rotaru George,
foști ofițeri activi pe Control Intern – oameni cu reputație de profesioniști, formați la Băneasa, „școala serioasă de cadre”, nu grădinița de azi.
Și totuși, ce se întâmplă cu dosarul?
Cum se „sting” drogurile când ești manelist cu epoleți
În mod normal, oricine altcineva, prins pozitiv la droguri, cu un asemenea profil, ar fi dispărut din sistem în 24 de ore.
Dar Mocanu nu este „oricine”.
Este manelistul cu epoleți, băiatul „de sistem”, protejatul „grădiniței de cadre”.
Potrivit informațiilor:
- în stingerea dosarului BCCO ar fi intervenit Zabava, fostul șef al Poliției Băicoi;
- alături de el, un „Iepure”, un șef de la 0215, mare maestru în „rezolvări” discrete.
Rezultatul?
- Un polițist filat, testat pozitiv, cu un trecut de violență chiar împotriva propriului tată,
- nu numai că nu dispare din sistem, dar…
- ajunge în funcții de conducere, cu epoleți lustruiți și cu protecție beton.
Asta nu mai e „greșeală”. Asta e complicitate instituțională.
De zece ani se știa, în cercurile care trebuie să știe, că:
- Mocanu e interlop ascuns în haine de polițist,
- manelist cu bani negri,
- cu episoade de consum de droguri,
- cu ieșiri violente inclusiv în familie,
- cu dosar BCCO „rezolvat” pe filiera Zabava – Iepurele – 0215.
Și cu toate acestea, omul e adjunct la Poliția Băicoi.
Halal poliție. Halal IPJ Prahova.
De la „drogat filat” la șantajist cu interpuși
Acum, când adevărul începe să iasă la iveală, reacția lui Mocanu este perfect „în linie” cu trecutul său:
- nu răspunde transparent,
- nu cere anchetă,
- nu-l interesează imaginea instituției.
Ce face în schimb?
- apeleză la un șantajist de partid,
- îl pune să denigreze presa,
- speră că, dacă aruncă destul noroi, lumea nu va mai vedea mizeria de sub epoleți.
Este același tipar de „interlop cu uniformă”:
- când îl prind structurile specializate – se rezolvă;
- când îl prinde presa – se încearcă șantajul;
- când nu mai are argumente – se trece la calomnie și intimidare.
„Stați aproape, că nici nu știți ce pierdeți”
Dacă cineva mai crede că episodul cu drogurile și dosarul BCCO a fost un accident izolat, să nu se grăbească.
Potrivit informațiilor noastre, nu a fost singura dată când numele lui Mocanu a apărut în context de:
- droguri,
- filaj,
- schelete scoase (sau băgate la loc) din dulap.
Despre asta, însă, în episoadele viitoare.
Până atunci, rămân câteva întrebări pentru IPJ Prahova, DGA, DGIPI și pentru toți cei care se fac că nu văd:
- Cum a ajuns un om testat pozitiv, filat, cu trecut de violență în familie, în conducerea unei unități de poliție?
- Cine răspunde pentru stingerea unor dosare care, la vremea lor, ar fi trebuit să însemne sfârșitul carierei lui Mocanu în uniformă?
- Câte astfel de „Mocanu” mai ascunde Grădinița de cadre prin birouri, cu epoleți bine lustruiți și cu trecutul măturat sub preș?
Noi nu ne oprim.
Dacă manelistul cu epoleți crede că ne poate închide gura cu șantajiști de partid și cu „paznice de primărie” aruncate în față, se înșală amarnic.
Abia am început să vorbim despre cariera lui de drogat și de interlop cu grade.
Restul – în episoadele următoare. (Cristina T.).
Exclusiv
Digitalizare cu pixul și hârtia. Cronica unei „revoluții digitale” blocate la Direcția Rutieră
Tabletă la poză, pix la treabă
De peste doi ani, polițiștii rutieri se chinuie cu aceeași problemă pe care Sindicatul Europol a semnalat-o insistent conducerii Poliției Române: tabletele „de ultimă generație” din dotare nu pot fi folosite pentru aplicarea tuturor sancțiunilor contravenționale.
În timp ce la vârf se vorbește emfatic despre „digitalizare”, „eficientizare” și „echipamente moderne”, în stradă polițistul se întoarce, umil, la vechiul trident birocratic: pix, hârtie și răbdare.
Tehnologia există. Tablete există. Legislație există. Problema? Sistemele informatice refuză să țină pasul cu realitatea din teren, iar Direcția Rutieră din IGPR pare să fi băgat subiectul la sertarul cu „se rezolvă… cândva”.
Lista rușinii digitale: legi pe care tableta nu le „înțelege”
Polițiștii rutieri se lovesc în continuare de imposibilitatea de a aplica sancțiuni prin intermediul tabletelor pentru o serie de acte normative perfect clare din punct de vedere legal, dar invizibile pentru aplicațiile oficiale. În aceste cazuri, polițistul este obligat să revină la procedura clasică, pe hârtie, inclusiv pentru:
- Legea nr. 132/2017 – asigurarea obligatorie RCA;
- OG nr. 37/2007 – perioadele de conducere, pauzele și odihna conducătorilor auto, plus tahografele;
- HG nr. 1317/2023 – condițiile pentru ocuparea ocupației de operator de transport rutier;
- Legea nr. 38/2003 – transportul în regim de taxi și în regim de închiriere;
- OG nr. 49/2019 – transportul alternativ cu autoturism și conducător auto.
Ironia atinge cote absurde când, în alte comunicate publice, inclusiv într-un anunț IGPR din iunie 2025, se laudă „mii de sancțiuni” aplicate în baza OG nr. 37/2007. Deci sancțiuni se pot aplica, dar nu cu tableta „miraculoasă” a digitalizării, ci cu foaia și pixul din alt secol.
Nu legea lipsește. Lipsește funcționalitatea. Și curajul de a-și asuma eșecul.
Cadrul legal există, competențele polițiștilor există. Ceea ce lipsește este funcționalitatea și adaptarea instrumentelor informatice la realitatea din teren.
După mai bine de doi ani de sesizări, întrebarea nu mai este „se poate rezolva tehnic?”, ci „vrea cineva, cu adevărat, să o rezolve?”. Sau este doar un subiect bun de împins de la o ședință la alta, până iese din agenda publică?
Când o problemă rămâne blocată atâta timp, nu mai vorbim despre o mică sincopă tehnică, ci despre:
- management care tolerează blocajul,
- lipsă de asumare reală,
- dezinteres față de polițistul care muncește efectiv în stradă.
„Digitalizare” de comunicat: pe teren, se scrie cu plombagină
Poliția Română se prezintă drept o instituție „tot mai digitalizată”. În practică însă, polițistul rutier este pus să facă jonglerii între tableta neconfigurată și formularul clasic, tocmai acolo unde tehnologia ar trebui să îl ajute cel mai mult: în constatarea și sancționarea contravențiilor.
Digitalizarea nu înseamnă să cumperi tablete și să ții conferințe de presă. Digitalizarea înseamnă ca polițistul:
- să poată finaliza întreaga procedură contravențională, de la fața locului;
- să aibă în aplicație toate actele normative pentru care are competență;
- să nu fie obligat să revină la formulare scrise de mână pentru că „sistemul nu știe legea”.
Altfel, avem o Poliție Română digitalizată în comunicate și analogică în teren. Cu aplicații „în perspectivă” și procese-verbale redactate cu pixul, pe foi care încă mai poartă amprenta plombaginei.
Întrebarea pe care Direcția Rutieră refuză să și-o pună cu voce tare
Având în vedere viteza de melc cu care Direcția Rutieră pare să trateze această problemă, întrebarea ridicată de Sindicatul Europol devine perfect legitimă și tăioasă:
Câți ani mai sunt necesari până când polițiștii rutieri vor putea aplica sancțiuni contravenționale prin intermediul tabletelor pentru toate actele normative din competența lor?
Dacă după mai bine de doi ani nu avem o soluție funcțională, nu mai putem vorbi nici de „complexitate tehnică”, nici de „detalii de implementare”. Vorbim despre respect – sau lipsa acestuia – față de polițist și față de cetățean.
Promisiuni „în perspectivă”, probleme în prezent
În loc de soluții, polițiștii primesc formulări pompoase și vagi. În răspunsul oficial al IGPR din 07.05.2025, cu privire la această problemă, se vorbește despre:
„perspectiva de dezvoltare a aplicației «Abateri Mobile» privind procesul de configurare și gestionare a altor acte normative”.
Tradus în limbajul realității: aplicația poate, cândva, să fie dezvoltată. Când? Nu se știe. De ce nu este deja? Nu se spune. Cine răspunde pentru întârziere? Nimeni.
Între timp:
- polițiștii își fac treaba cu instrumente frânte;
- cetățenii aud la televizor despre „digitalizare exemplară”;
- conducerea bifează, liniștită, încă un raport despre „perspective”.
Polițiștii nu cer promisiuni, cer tablete care chiar funcționează
Polițiștii rutieri și cetățenii nu au nevoie de încă o prezentare PowerPoint despre cât de „modernă” este Poliția Română. Au nevoie de:
- tablete funcționale, nu doar de poză în comunicate;
- aplicații actualizate cu TOATE actele normative pentru care polițistul poate constata și aplica sancțiuni;
- probleme semnalate – de Sindicatul Europol și de oamenii din teren – care să fie rezolvate, nu arhivate.
Altfel, vom continua să avem o Poliție „digitalizată” în statistici, dar legată de mâini în stradă. Iar acolo unde instituția refuză să recunoască și să repare, nu mai vorbim doar de o eroare tehnică. Vorbim de un eșec de management, de asumare și de respect. (Cerasela N.).
Exclusiv
IPJ-ul cu papadia-n dotare: lecția de management „doi proști bat un deștept”
Papadia – noul instrument de lucru în Poliția Română
Într-o scenă demnă de un sketch de comedie, relatată de Sindicatul Diamantul, un șef de inspectorat de poliție (IPJ) a găsit de cuviință să testeze „capacitățile” subordonaților punându-i să sufle… în păpădie. Nu metaforic, nu la vreun test psihologic, ci la propriu: doi angajați au primit misiunea „de serviciu” de a se ocupa de floricica pufulită. Au suflat, conștiincioși, toate păpădiile, după care au rămas cuminți în așteptarea noilor dispoziții.
Conform informațiilor dezvăluite de Sindicatul Diamantul, întâmplarea nu este o glumă, ci radiografia sumbră și ridicolă a felului în care se înțelege „managementul resurselor umane” în anumite structuri de poliție.
„Cum, chiar nu găsim deștepți?” – șeful descoperă brusc inteligența
La un moment dat, șeful IPJ, aparent brusc iluminat, ar fi izbucnit revoltat: „Cum, chiar nu găsim deștepți?”
Sătul, pesemne, de eficiența celor doi executanți de păpădie, decide să facă ceea ce fac instituțiile când simt nevoia de imagine: organizează concurs. Și, surpriză, reușește să angajeze un om considerat „deștept”.
Noul venit nu se apucă să sufle în flori, nici să aștepte ordine absurde. În loc de asta, își face temele ca la carte: deschide fișa postului, consultă Regulamentul de Organizare și Funcționare (ROF), Regulamentul de Ordine Interioară (ROI), cântărește dispozițiile, le compară cu legea și constată, culmea, că șeful nu e buricul regulamentelor, ci mai degrabă exemplul viu de „așa nu”.
Deșteptul greșit: când citești regulamentele, devii pericol public
În loc să fie premiat pentru că își cunoaște drepturile și obligațiile, „deșteptul” face greșeala fatală în orice sistem care se bazează pe obediență oarbă: își reclamă șeful pentru abateri.
Nu se mai mulțumește cu suflat în păpădie, vrea să sufle praful de pe regulamente. Iar asta, în logica unor astfel de șefi, e crimă de lez-majestate.
Potrivit relatărilor Sindicatului Diamantul, reclamațiile și insistența noului angajat de a se respecta legea duc, în final, la o consecință aproape neverosimilă: șeful IPJ „este forțat să se pensioneze”. Nu pe motiv de rezultate deosebite, ci pentru că un subordonat a îndrăznit să citească, să gândească și să aplice legea.
Concluzia șefului: „Decât cu un deștept, mai bine cu doi proști”
Morala trist-comică a întregii povești vine chiar de la protagonistul căzut în propria capcană. Lecția pe care și-o însușește, potrivit narațiunii prezentate de Sindicatul Diamantul, este halucinantă prin sinceritatea ei brutală:
„Decât cu un deștept, mai bine cu doi proști.”
Tradus în limbaj instituțional, mesajul este simplu:
- Deșteptul citește regulamentele, pune întrebări, face sesizări, demască abuzuri.
- Prostul suflă în păpădie, execută orice ordin, nu deranjează pe nimeni.
Iar pentru un anumit tip de șef, liniștea prostului este mai valoroasă decât luciditatea deșteptului.
IPJ-ul de carton: când papadia e mai importantă decât legea
Această întâmplare, povestită public de Sindicatul Diamantul, nu este doar o anecdotă absurdă. Este radiografia unui sistem în care:
- competența este tratată ca o amenințare;
- obediența este ridicată la rang de calitate profesională;
- regulamentul e bun doar atâta timp cât nu îl citește nimeni serios.
Cât timp se preferă „doi proști cuminți” în locul unui om care gândește, păpădia va rămâne, simbolic, principalul instrument de management: se suflă în ea, se împrăștie puful, dar nu crește nimic serios.
Iar întrebarea care rămâne, după această scenă de un grotesc perfect, este simplă:
Câți „deștepți” mai trebuie alungați ca să rămânem definitiv conduși de cei care cred că papadia e test de loialitate și prostia – criteriu de promovare? (Cristina T.).
-
Exclusivacum 4 zileEpisodul 47 – I.P.J. Prahova – „Grădinița de cadre”: Manelistul Mocanu își șterge pozele, Iolanda filmează la șliț, iar Iacob „evadează” cu foliile pe spate
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 49: Manelistul cu epoleți s-a ofilit, proxeneta cu insignă se ascunde, iar ofițerul făcut cu șpagă își ia examenele la plic
-
Exclusivacum 5 zileEpisodul 46 – «IPJ Prahova – Grădinița de cadre»: Mocanu Horia cântă tata la altă masă! SIPI și DGA joacă după ureche?
-
Exclusivacum 3 zileEpisodul 48 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. „Troaca de aur” – TCE Ploiești: „Nae Comisionaru”, boxeri pe bani publici, mecanici beți și polițiști cu fini la butoane
-
Exclusivacum 4 zileMEDAT își face reorganizarea cu toporul: DINA dispare, CSAT-ul află din ziar
-
Exclusivacum 2 zileOrganigrama cu chiloți de la TCE: Nae Comisionaru’ își mută imperiul pe banii fraierilor de la capăt de linie
-
Exclusivacum 17 oreIPJ Prahova – „Grădinița de cadre”, Episodul 50. Mocanu Horia – manelistul cu epoleți, drogatul cu grade și șantajistul cu interpuși
-
Exclusivacum 4 zileOperațiunea „Reorganizarea”: cum vrea MEDAT să taie statul în felii și să-l servească intereselor de partid




Notice: Undefined variable: user_ID in /home/incisivdeprahova/public_html/wp-content/themes/zox-news/comments.php on line 48
You must be logged in to post a comment Login