Connect with us

Exclusiv

ANP: Balul fals al „premianților”! Cum își decorează domnul Goe eșecul pe spinarea „cenușăreselor” uitate!

Publicat

pe

Circulați, circulați! Nimic de văzut aici, doar o nouă ediție a balului anual al orgoliilor din sistemul penitenciar românesc, orchestrată cu măiestrie de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP). Sub bagheta (sau, mai degrabă, periuța) directorului general Bogdan BURCU, asistăm la un spectacol tragicomic unde „performanța” este o oglindă strâmbă, iar laudele sunt distribuite după criterii cel puțin… selective. Un sindicat (aici ar fi trebuit specificat, dar presupunând că e sursa textului original) dezvăluie culisele acestei mascarade: un festival al auto-felicitării, unde beizadelele sistemului strălucesc în lumina reflectoarelor, în timp ce Cenușăresele muncesc pe rupte, ignorate și neapreciate!

Bilanțul rusinii: ANP premiază incompetența auriu vopsită!

Directorul general Bogdan BURCU a încheiat recent „seria postărilor dedicate bilanțurilor regionale ale sistemului penitenciar”, un veritabil turneu de forță prin care și-a asigurat propria imagine, poleind, de fapt, găurile din sistem. Finalul, „previzibil”, a fost dedicat „celei mai importante”, în termeni de venituri, Penitenciarului Timișoara, care, „evident, [e] de departe în fruntea clasamentului”. O, ce surpriză!

Același director, într-un acces de emoție (sau de PR bine calculat), a vorbit despre „bilanțul celei mai complexe și grele dintre regiuni, Regiunea București-Ilfov”, care s-a remarcat prin „cifre impresionante și rezultate foarte bune obținute în condiții dificile”. Iar ca tacâmul să fie complet, în Regiunea de Sud-Est, „rezultatele sunt și rămân impresionante”, iar „problemele în continuă scădere”.

Traducerea acestor ode triumfaliste este simplă și usturătoare: știm deja că ședința de Bilanț din 12 martie 2026 va fi un ritual deja cunoscut, o coregrafie anostă unde meritocrația a fost de mult îngropată sub mormane de hârtii lucioase și zâmbete forțate.

Beizadelele de carton: Cum se fabrică „performanța” la penitenciarele de top

Sala bilanțului? O scenă pe care joacă trei categorii de personaje: „OASPEȚII, PREMIANȚII și CENUȘĂRESELE”. Premianții? Acei directori cu „pasul măsurat”, „zâmbete rare” și locuri „strategic alese”, abonați permanenți la panoul de onoare. Acești „beizadele de sistem”, așa cum sunt numiți, ne sunt serviți an de an drept „exemple de bune practici”.

Dar cine se întreabă de ce „nu se spune și partea mai puțin spectaculoasă a poveștii”? Cine vorbește despre „oportunitățile, avantajele și beneficiile” pe care le primesc aceste unități privilegiate? Câți directori au primit o unitate „pusă la punct până la ultimul detaliu”, precum domnul Liviu Marica? Cât de greu este să conduci o instituție stabilă, fără probleme financiare, cu personal suficient și plasată „în buricul târgului”? Același „privilegiu” se extinde la Jilava și Rahova, penitenciare care, chiar și cu „cifre impresionante”, se bucură de un avantaj geostrategic enorm.

Regiunea București-Ilfov este „greacă și complexă”, dar domnul director general „omite” un detaliu esențial: „oportunitățile sunt infinit mai mari ca în restul regiunilor”. Aici, „oferta pentru scoaterea deținuților la muncă este practic nelimitată”, „contractele și colaborările apar constant”, iar „recrutarea de personal este incomparabil mai facilă”. Nu numai că unitățile din zona metropolitană nu duc lipsă de candidați, dar beneficiază și de „sprijinul ANP” și, mai grav, de „tolerarea abaterilor, neregulilor și ilegalităților”, așa cum s-a întâmplat la Penitenciarul Jilava. O adevărată fabrică de „performanță” la cheie, unde succesul este garantat din start!

Cenușăresele sistemului: Eroii nevăzuți ai spinoasei realități

De cealaltă parte a sălii, undeva spre margine, stau „Cenușăresele”. Unități penitenciare precum Brăila, Galați, Tulcea, Poarta Albă, Miercurea Ciuc, plasate în zone unde „demografia scade, economia stagnează, iar oportunitățile sunt rare”. Cum ar putea aceste unități să concureze, în mod cinstit, cu „beizadelele”? Cum ar putea visa la un loc pe podium, când li se cere să alerge pe un drum de țară, cu bocanci de plumb, în timp ce „premianții” zboară pe autostradă, cu avioane private?

Sindicatul ridică o întrebare justă, adresată „juriului” format din ANP și Ministerul Justiției: „Nu ar fi mai corect ca aceste premiere să fie organizate pe categorii, asemenea competițiilor sportive?” O „categorie grea” pentru beizadele și o „categorie muscă” pentru Cenușărese. Doar așa am putea vorbi de o competiție reală și, poate, am vedea „Cenușăresele devenind fruntașe în liga lor”, iar „beizadelele descoperind cum arată coada clasamentului”. Dar, ah, de ce ar schimba un sistem care le convine de minune?

Domnul Goe și anturajul său de „mamițe”: Mecanismul perfect al impunității

În lipsa unei astfel de abordări, scena se repetă „anual”: „un cor de osanale pentru privilegiați”, iar „rudele lor mai sărace” își caută „locuri discrete în sală”, „spre margine”, ca nu cumva să respire „același aer cu pseudo-fruntașii sistemului penitenciar”. Cenușăresele își calculează ieșirea rapidă, în cazul în care „cineva are ideea incomodă de a formula critici nominale”.

Dar, în realitate, „Cenușăresele sunt adevărații premianți ai sistemului penitenciar”. Ele sunt cele care „țin pe linia de plutire – uneori chiar deasupra ei – penitenciare grele, cu deținuți problemă, deficit cronic de personal și, nu de puține ori, două-trei sindicate în curte”. Acolo, „conducerea înseamnă muncă reală, decizie și responsabilitate”.

În contrast, „directorii-beizadele” primesc unități „pe tavă, curate, stabile și protejate”. Iar când apare o „problemă minoră”, începe „strigătul beizadelei către Înalta Poartă”. Rapid, „se detașează un angajat, se mută un deținut incomod, apare aprobarea pentru aproape orice”. Un „mecanism de protecție perfect funcțional” care le menține titlul de beizadea. De aceea, mulți dintre acești directori „seamănă izbitor cu Domnul Goe”, iar în jurul lor „roiesc grijulii Mamița, Tanti Mița și Mam’ Mare” – adică, fără echivoc, Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), Ministerul Justiției (MJ) și acele „câteva sindicate care, de ani de zile, le-au fost preș și plasă de siguranță”.

În aceste condiții, mai putem vorbi de „lecții de performanță” sau ne rezumăm la „povestea falsă, dar frumos ambalată, spusă la serbarea fiecărui bilanț anual?”

Apel la realitate (o utopie?): Un premiu meritat pentru un… real „Cenușăreasa”!

Sindicatul lansează o provocare directă pentru directorul general: „Anul acesta ne-am dori ca premiul să-l câștige o Cenușăreasă dintr-o unitate în care lucrurile se țin în picioare cu greu, zi de zi.”

Un mesaj tăios către domnul director general Bogdan BURCU: „acordați aceeași atenție și navelor (n.r. penitenciarelor grele) care se chinuie să plutească fără sprijin, nu doar submarinelor blindate (n.r. penitenciarelor ușoare) care vă oferă inspirația pentru materialele de bilanț!” Și, poate, ar fi timpul să recunoașteți că „realizările modeste fac parte din realitatea sistemului, la fel și nerealizările”. Căci, „eșecurile nu aparțin doar unor unități izolate, aparțin conducerii sistemului penitenciar, adică… dumneavoastră.”

La masa bilanțului, ar fi de „bun-simț să fie rezervat un loc și Cenușăreselor. Modeste și tăcute, ele duc pe umeri un greu pe care puțini îl văd, dar fără de care sistemul penitenciar nu ar mai funcționa.”

Și, ca o ultimă înțepătură, dar nu cea din urmă, o reamintire usturătoare pentru domnul director general Bogdan BURCU: „nu uitați că, odinioară, ați fost o Cenușăreasă hăituită a Poliției Penitenciare!” Ironia sorții sau un avertisment că roata se întoarce? Poate că, în spatele opulenței bilanțurilor, se ascunde un trecut pe care l-ați uitat prea ușor, domnule „Domnul Goe” al ANP! (Cristina T.).

Exclusiv

Orchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI

Publicat

pe

De

Într-o democrație care pute a epoleti nespălați, coincidențele nu sunt niciodată întâmplătoare, ci programate prin ordin de serviciu. Imediat ce un om decide să dea cu subsemnatul în fața presei despre putregaiul din Ministerul Afacerilor Interne (MAI), „divizia de presă cu buton” se activează mai rapid decât un radar în tufișuri. Subiectul de azi? Vitalie, „pericolul public” care s-a trezit brusc vedetă în gura presei înrolate politic.

Minunea de la Neamț: De la anonimat la „omul Moscovei” în 24 de ore

Până mai ieri, Vitalie era pentru marii „deontologi” de la București un nume anonim, pierdut prin hârțogăria sindicatului Diamantul. Dar, ce să vezi? A fost suficient ca omul să stea de vorbă cu jurnaliștii unui proiect documentar de anvergură despre corupția sistemică din MAI, pentru ca, a doua zi, să explodeze mămăliga mediatică. Potrivit liderului sindical Emil Pascuț, campania de decredibilizare a fost declanșată „ca prin minune”, exact când ecoul interviului încă mai răsună pe holurile ministerului.

Dintr-o dată, Vitalie nu mai este un polițist cu gura mare, ci un personaj sinistru: agent pro-rus, antieuropean și, cireașa de pe tortul incompetenței, posesor de spor de doctorat „necuvenit”. Este fascinant cum presa de casă a sistemului a căpătat brusc acest miros fin pentru „trădători”, fix după ce aceștia deschid gura despre mizeria de sub preșul MAI.

Broscuțele de la IPJ și dresorii de la DGPI: Cine trage sforile?

Emil Pascuț, de la Sindicatul Diamantul, nu se ferește de cuvinte și indică direct spre adevărații regizori ai acestui teatru ieftin. În timp ce micii complotiști de la IPJ Neamț sunt descriși drept niște „broscuțe mici” – creaturi care orăcăie neputincios la malul iazului, fără acces la butoanele mari ale presei mainstream – adevărata umbră pare să fie DGPI.

Se pare că băieții cu ochi albaștri nu-l urmăreau neapărat pe Vitalie, ci făceau pe „umbrele” pentru echipa de jurnaliști venită special de la București pentru interviu. Cum să le scape lor o asemenea „erezie”? Traseul a fost monitorizat, locația identificată, iar ordinul de „execuție mediatică” a plecat spre redacțiile care mănâncă din palma sistemului mai repede decât poți spune „deontologie”.

Doctoratul, ultima redută a „patrioților” cu epoleți

Este de-a dreptul comic să vezi cum aceleași instituții care mustesc de plagiate și doctorate luate la apelul bocancilor se indignează acum de un spor de doctorat. Când nu ai cu ce să-l legi pe un om care dă în vileag corupția, scoți de la naftalină vechea placă cu „agentul rus”. Este rețeta clasică de securism prăfuit, aplicată ori de câte ori cineva îndrăznește să strice liniștea „băieților deștepți” din Interne.

Conform dezvăluirilor lui Emil Pascuț, tot acest circ nu este decât un semn de disperare. Documentarul care stă să apară promite să zguduie din temelii structurile putrede ale MAI, iar lătratul disperat al „presei înrolate” nu face decât să confirme că lovitura a nimerit unde trebuie. Până la marea premieră, securiștii pot să latre în continuare la lună; în definitiv, e singura activitate la care au rămas cu adevărat competenți. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

De la revoluția opaițului la „Patinoarul privat”: aceeași mână, aceeași schemă, alt tun pregătit în Ploiești

Publicat

pe

De

Schema „soacra fericită” – manual de îmbogățire la umbra Consiliului Local

În timp ce ploieșteanul de rând sare gropile și plătește facturi la căldură pentru calorifere reci, în culisele orașului se pregătește un nou record la proba „tun cu teren public”. Iar scenariul nu e nou, doar decorul se schimbă: ieri, un teren cedat generos pe numele soacrei; azi, ochii mari și umezi atintiți pe Patinoarul de la Sala Sporturilor.

Conform informațiilor și documentelor obtinute, povestea începe demult, în 2006, când un consilier local – ulterior senator, specializat în combinații  – își făcea deja ucenicia la școala „Cum să pui laba pe terenuri publice fără să pară că ești tu”.

Pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Local din 28 februarie 2006 apărea, aparent banal, un proiect privind concesionarea unui teren „în vederea extinderii unei construcții existente”. Nimic spectaculos, până vezi cine figura ca viitor beneficiar: soacra consilierului, doamna M.E., trecută frumos în acte ca și concesionar.

Desigur, pentru a nu da de bănuit, alesul nostru local s-a abținut de la vot. Elegant, „mâini curate”. Doar că, surpriză: când s-a ajuns la avizul de extindere a construcției, numele care apăreau erau ale lui A.M. și ale soției acestuia, G.M. Soacra a dispărut brusc din peisaj, ca un figurant care și-a făcut treaba și iese din cadru.

Mai târziu, după ani de „maturizare politică”, pe ordinea de zi răsare un alt proiect: terenul concesionat – același – urmează să fie vândut. Cui? Fix aceluiași A.M. Ciclul vieții în varianta imobiliară: de la soacră de vitrină la proprietar cu acte în regulă.

Patinoarul, noua pradă: cum se repetă „manevra” cu alt peisaj și aceiași actori

Fast forward în prezent. Fostul senator, campion la artificii administrative, nu mai e simplu beneficiar de extinderi, ci deja proprietar fericit de terenuri de tenis lângă Patinoarul de la Sala Sporturilor din Ploiești. Și, ca orice personaj care a prins gustul combinațiilor, nu se poate opri la fileu: acum țintește direct patinoarul.

Conform informațiilor obținute de Incisiv de Prahova, se pregătește o nouă „operă legislativă” în Consiliul Local: concesionarea Patinoarului, pe același principiu deja testat cu succes în trecut. Adică: azi concesiune pe numele „altcuiva”, mâine extindere, poimâine vânzare, iar la final proprietate privată obținută cu aer de legalitate și parfum de combinație.

Diferența? Atunci era soacra. Acum, terenurile de tenis de lângă patinoar sunt deja în buzunar, iar patinoarul e doar piesa lipsă din puzzle-ul imobiliar. Nu e nevoie de doctorat ca să înțelegi că se pregătește „rotunjirea” proprietății, cu tot cu gheață, vestiare și ce mai prinde pe lângă.

Consilierii de serviciu: cine va semna noul tun sub masca „dezvoltării”

Întrebarea care plutește acum prin aerul poluat al Ploieștiului nu este dacă se încearcă o nouă combinație, ci cine va pune semnătura pe ea din actualul Consiliu Local. Că schema e aceeași ca în 2006:

  • teren public „identificat” ca fiind „nefolosit eficient”;
  • o concesiune băgată pe ordinea de zi, eventual cu beneficiari care nu deranjează optic (soacre, firme de casă, paravane);
  • abțineri pudice de la vot, pentru a bifa „moralitatea”;
  • și, la final, transformarea concesiunii în proprietate, printr-un nou proiect de hotărâre, strecurat discret printre alte puncte plictisitoare.

Diferența e doar că, între timp, protagonistul a trecut prin toate rolurile: de la consilier local la senator, de la „om al orașului” la beneficiar constant al generozității cu terenuri publice. Iar acum, după ce a marcat terenurile de tenis, Patinoarul ar fi doar cireașa de pe tortul înghețat al intereselor personale.

Cine va fi consilierul „inspirat” care va semna și susține proiectul de concesionare a Patinoarului? Public, se va vorbi, ca de obicei, despre „dezvoltare”, „modernizare”, „valorizarea unui activ al municipiului”. În culise însă, rețeta e simplă: „îți știu promisiunile, știu cui servește proiectul, și știu cine numără terenurile”.

Ploieștiul – orașul unde legea se ocolește în cercuri perfecte

Gravitatea situației nu stă doar în faptul că un fost senator, cu istoric clar de terenuri obținute prin manevre cu soacre și concesiuni, își întinde acum tentaculele spre Patinoar. Problema reală este practica: ocolirea legii prin combinații „la limită”, în care litera legii este ciuntită până devine compatibilă cu interesul privat.

Incisiv de Prahova a mai documentat astfel de situații în care interesul public era folosit ca decor, în timp ce adevăratul beneficiar era deja știut dinainte de primul vot. Patinoarul de la Sala Sporturilor, în loc să fie modernizat transparent, cu respectarea legii și cu beneficii clare pentru comunitate, riscă să devină doar o altă poveste de spus la rubrica „Așa s-a mai furat un colț de oraș”.

Iar dacă în 2006 scenariul a funcționat, astăzi se mizează pe aceeași nepăsare a ploieșteanului obosit, care n-are timp să citească hotărâri de Consiliu Local, dar are timp să sară peste gropi și să plătească taxe pentru un oraș care se topește, bucată cu bucată, în buzunarele unora.

De la opaiț și gropi, la patinoar și tenis: aceeași „viziune” pentru Ploiești

Nu e întâmplător că protagonistul acestei noi afaceri imobiliare este același care a fost în centrul scandalurilor cu deșeuri, salubritate și războiul împotriva ecranelor LED, descrise pe larg de Incisiv de Prahova. Când nu poți administra un oraș, începi să-l „gestionezi” pe bucăți: un teren aici, un contract acolo, o concesiune mai încolo.

După ce a contribuit la transformarea Ploieștiului într-un depozit de gunoaie și într-un muzeu al panourilor ruginite, acum pare că vrea să-l transforme și într-un pol privat de agrement: tenis, patinoar, totul „în familie”. Orașul rămâne cu gropile, cu bezna și cu aerul irespirabil; „vizionarii” rămân cu terenurile.

„Vom reveni”: avertisment pentru cei care cred că tunurile se mai dau pe șest

Jocul pare clar, piesele sunt aproape toate la locul lor, iar tentativa de concesionare a Patinoarului din Ploiești miroase a manevră repetată, nu a proiect de interes public. Singura necunoscută: cine are curajul să își asume, cu semnătură, acest nou tun, știind că schema anterioară cu terenul concesionat soacrei și ajuns la A.M. este deja publică?

Incisiv de Prahova urmărește cu atenție acest subiect și a documentat cronologia primului teren, tocmai pentru ca ploieștenii să recunoască, din timp, când vechea „rețetă” este reîncălzită și servită ca „dezvoltare urbană”.

Până atunci, ploieșteanul e invitat să privească atent nu doar la gropi, opaițe și panouri ilegale, ci și la ordinea de zi a Consiliului Local. Pentru că, după cum s-a dovedit deja, în Ploiești nu doar gunoaiele dispar peste noapte, ci și terenurile publice.

Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Prezidențiabilul pe trecerea de pietoni: când Fota parchează, legea trebuie să se dea la o parte

Publicat

pe

De

Baronul bordurii: fost consilier prezidențial, surprins în flagrant de… Codul Rutier

Dacă ai fost consilier al președintelui României și secretar de stat în Ministerul de Externe, în anumite minți pare că devii, prin miracol birocratic, superior Codului Rutier. Realitatea din mijlocul Bucureștiului l-a trezit însă brusc pe Iulian Fota: nu l-au aplaudat trecătorii, ci l-a amendat poliția, conform relatărilor Sindicatului Europol, care a făcut public incidentul.

Domnul Fota a parcat regulamentar doar față de propria importanță: fix pe trecerea de pietoni, în plin centrul capitalei. Pentru pietoni, pentru lege, pentru bun-simț – era, practic, un obstacol cu CV.

Circ la bordură: “Nu aveți minte!” – discursul unui fost înalt demnitar către un polițist rutier

În loc să își recunoască greșeala ca orice cetățean prins cu mașina aruncată pe zebră, prezidențiabilul de ocazie a ales varianta clasică a privilegiatului: scandal lângă autospeciala de poliție.

Potrivit celor relatate de Sindicatul Europol, Iulian Fota a produs un mic spectacol stradal, condimentat cu apostrofări la adresa polițiștilor rutieri, cărora le-a transmis, printre altele, că “nu au minte”.

Cu alte cuvinte, polițiștii au avut tupeul de a aplica legea în loc să facă plecăciuni la CV și să lase trecerea de pietoni la dispoziția ego-ului parcat neregulamentar.

Nesimțiții în uniformă: aplică legea și la VIP-uri! Inadmisibil!

Într-un exercițiu rar de normalitate, polițiștii rutieri au făcut exact ceea ce scrie în fișa postului: au tratat un fost consilier prezidențial exact ca pe un simplu șofer. Asta, desigur, este o ofensă majoră la adresa “statutului social”.

Sindicatul Europol remarcă, deloc ironic, că “nesimțiții de polițiști rutieri” nu mai țin cont de personalitățile din fața lor și aplică legea “la fel ca pentru orice alt cetățean”. Cum să nu te superi, dacă tot ce ai învățat o viață este că funcția scutește de amendă?

Final de reprezentație: 1.000 de lei amendă și 30 de zile fără permis

Epilogul acestui mic pamflet urban este mai puțin spectaculos pentru protagonist: pentru injuriile adresate polițiștilor și nerespectarea dispozițiilor agentului rutier, Iulian Fota a încasat o amendă de 1.000 de lei și a rămas 30 de zile fără permis de conducere, după cum a precizat Sindicatul Europol.

Adică exact ce ar păți și un muritor de rând care decide să transforme trecerea de pietoni în loc de parcare personal, iar polemica cu poliția în sport de weekend.

Morala: zebra nu e covor roșu, iar Codul Rutier nu citește CV-uri

Cazul Fota nu e doar o “banală contravenție”, ci oglinda unui reflex vechi: unii politicieni și foști demnitari cred că strada le aparține, iar polițistul rutier e decor, nu autoritate.

Iar când, din când în când, câte un agent “fără minte” își permite să aplice legea și la cei cu funcții trecute în curriculum, rezultatul e un mic circ la bordură. Diferența e că, de data aceasta, circul se termină cu proces-verbal, nu cu aplauze. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv20 de ore ago

Orchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI

Într-o democrație care pute a epoleti nespălați, coincidențele nu sunt niciodată întâmplătoare, ci programate prin ordin de serviciu. Imediat ce...

Exclusiv2 zile ago

De la revoluția opaițului la „Patinoarul privat”: aceeași mână, aceeași schemă, alt tun pregătit în Ploiești

Schema „soacra fericită” – manual de îmbogățire la umbra Consiliului Local În timp ce ploieșteanul de rând sare gropile și...

Exclusiv2 zile ago

Prezidențiabilul pe trecerea de pietoni: când Fota parchează, legea trebuie să se dea la o parte

Baronul bordurii: fost consilier prezidențial, surprins în flagrant de… Codul Rutier Dacă ai fost consilier al președintelui României și secretar...

Exclusiv2 zile ago

Ultima suliță: Plecarea lui Florin Barbu și revolta „Sfântului Gheorghe” împotriva balaurului Antigrindină

Într-un peisaj politic dominat adesea de inerție și complicități, demisia ministrului Florin Barbu cade ca un trăsnet peste satele românești....

Exclusiv3 zile ago

Miracolul de la Kiev: Sfântul Darău, Ministrul „Moca” care se bate singur cu dezinformarea în timp ce industria de acasă sughiță

În plin sezon de „reconstrucție”, ministrul Economiei, Ambrozie-Irineu Darău, a decis că România e prea mică pentru geniul său solitar,...

Exclusiv3 zile ago

SINDICATUL SNPP – „FAMIGLIA” ȘI DINASTIA CĂTUȘELOR: Cum să fii umilit pe banii tăi sub sceptrul „Împărătesei” de la Jilava și al „Vătafului” de la Mărgineni

Clanul cătușelor de pluș: cum s-a transformat SNPP din scut sindical în bâtă de familie Sub flamura “drepturilor”, cu metode...

Exclusiv3 zile ago

Marea amnezie de la Interne: Cum s-au „evaporat” scuzele MAI după ce au băgat mâna în buzunarul a mii de polițiști

Într-o țară în care absurdul este politică de stat, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a oferit în ultimele luni un spectacol...

Exclusiv3 zile ago

Delirul măririi la umbra gratiilor: Cum să-ți rupi gâtul vânând funcții pe care nu le pricepi

Într-un peisaj dominat de orgolii de carton și strategii de culise care ar face geloasă până și o telenovelă de...

Exclusiv4 zile ago

OPERAȚIUNEA „BINOCLUL”: Cum a ajuns IOR jucăria privată a „Reginei Restructurărilor” sub binecuvântarea Ministerului

Arheologie administrativă: S-a dezgropat un ordin din epoca de piatră pentru a instaura dictatura „specialilor” Într-o demonstrație de agilitate legislativă...

Exclusiv4 zile ago

IPJ PRAHOVA SI MIRACOLUL DE LA DRAJNA: CUM SĂ AI ZERO DOSARE, DAR MERITE DEOSEBITE ȘI RECOMPENSE DE ZIUA POLIȚIEI (I)

Dacă s-ar organiza un campionat național de „a albi degeaba”, Secția 11 Poliție Rurală Drajna ar pleca cu medalia de...

Exclusiv4 zile ago

NOAPTEA MINȚII LA IPJ NEAMȚ: CUM SE TOPEȘTE LEGEA SUB STELELE DE CHESTOR

În timp ce polițiștii din stradă sunt măsurați la milimetru dacă au cascheta dreaptă, la vârful IPJ Neamț legea a...

Exclusiv5 zile ago

BINGO PE MUNTELE DE GUNOI: Ploieștiul, orașul unde „Independentul” Polițeanu și „Magicianul” Ganea joacă „Alba-Neagra” cu 10 milioane de euro și sănătatea cetățenilor!

În „Republica lui Caragiale”, mizeria nu mai este demult o chestiune de estetică urbană, ci a devenit o formă de...

Exclusiv5 zile ago

FEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”

Într-o țară în care sindicatul ar trebui să fie ultima redută în fața abuzurilor puterii, la Penitenciarul București-Jilava, sub oblăduirea...

Exclusiv5 zile ago

OPERAȚIUNEA „PENALA LA NATO”: CUM SE JOACĂ DARĂU ȘI OPREA DE-A ARMATA CU CARACATIȚA MIRON LA BUTOANE

În timp ce România se preface că exportă inteligență strategică la Bruxelles, sub fustele Ministerului condus de Irineu Darău se...

Exclusiv6 zile ago

GENERALUL „VRAJA-MĂRII” ȘI ALCHIMIȘTII NORILOR: FERMIERII CER PROBA CU NEURONUL PENTRU „PLOILE DE 20%” FABRICATE LA RADIO!

România, țara unde norii sunt „dresați” prin stație, iar bugetul de stat e „însămânțat” cu rachete de milioane, trăiește un...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv