Patetica, dar totuși previzibila, criză de personal la vârful Justiției Române a atins noi cote ale absurdului. Se pare că, într-o țară bântuită de reforme eșuate și de „independența” magistraților, până și simulacrul de meritocrație a dat faliment! „Procurorii fug de comisia pentru șefia marilor parchete”, dezvăluie, cu o amară ironie, publicația Lumea Justiției. Vai, dar ce mai avem noi aici? Elita togațiilor dă bir cu fugiții, când aud de o comisie de interviu la Ministerul Justiției, menită să selecteze șefii și adjuncții pentru cele mai „prestigioase” unități de parchet: PICCJ, DNA și DIICOT!

Marile Parchete: Pământ pârjolit sau ring de lupte necinste?

Imaginea e demnă de un tablou suprarealist: scaunele goale în comisia care ar trebui să aleagă vârfurile sistemului judiciar. Cei care ar trebui să aspire la conducerea instituțiilor fundamentale pentru lupta anticorupție și combaterea crimei organizate se pare că preferă anonimatul, frica sau, mai grav, lipsa de interes totală. Anunțul șocant vine chiar de la inima sistemului: Comisia nr. 2 din Consiliul Superior al Magistraturii („Resurse umane și organizare”) – formată din procurori, atenție! – a anunțat, în data de 13 februarie 2026, că niciun procuror nu și-a dat acordul să facă parte din această comisie crucială!

Circulara disperării: CSM incearcă să adune „voluntari” de la colț de strădă!

Așadar, CSM, prin vicepreședintele Bogdan Staicu, se vede nevoit să trimită o circulară disperată în întreaga țară, o veritabilă cerere de pomană profesională, rugând „toți procurorii să vină ca membri ai comisiei de interviuri”. Este un gest penibil, care trădează nu doar o lipsă crasă de candidați, ci o degringoladă totală în ceea ce privește implicarea și responsabilitatea în propriul sistem. De ce se ascund? De frică? De rușine? De teama unor viitoare răzbunări politice sau interne, având în vedere că rolul de „judecător” al altor colegi este mereu unul ingrat și periculos în România?

„Minuta rușinii”: O constatare seacă pentru un dezastru deplin

Minuta Comisiei vorbește de la sine, prin eufemismele sale birocratice, despre magnitudinea eșecului:

• „Obiectul lucrării (…) selecție a procurorilor în vederea formulării către Președintele României a propunerilor de numire pentru ocuparea unor funcții de conducere de rang înalt…” – O formulare grandioasă pentru o lipsă grandioasă de… materie primă!
• „Soluția comisiei: Comisia a constatat lipsa acordurilor de participare a procurorilor.” – O simplă „constatare” pentru o problemă ce ar trebui să sune alarma roșie la nivel național! Nu e o lipsă de candidaturi, ci o lipsă de participanți la selecție! Nimeni nu vrea să-și asume rolul de evaluator!
• „De asemenea, Comisia, cu majoritate, a decis emiterea unei circulare către parchete.” – Adică, „dacă nu vreți de bunăvoie, poate vă convinge o circulară.” Un apel la disperare, nu la profesionalism.
• „Nu în ultimul rând, Comisia a decis reluarea analizării solicitării în data de 17.02.2026.” – Încă o ședință, încă o speranță fragilă că poate, într-un moment de slăbiciune sau de conștiință civică, câțiva procurori vor ieși din bârlog.

Justiția română: Un vas fără cârmaci, intr-o mare de indiferență?

Ce spune acest episod grotesc despre Justiția Română? Că e un sistem bolnav, unde responsabilitatea este evitată, unde curajul de a judeca (chiar și colegi) este inexistent și unde „șefia” e o povară prea mare sau un risc prea periculos. Sau, mai rău, că puțini mai cred în procese transparente și meritocratice, preferând să lase cârma sistemului să alunece în mâinile celor care se avântă… sau care sunt „aleși” prin alte căi obscure. Indiferent de cauză, rezultatul este același: marile parchete riscă să rămână fără conducere sau, și mai rău, cu o conducere legitimată printr-un proces îndoielnic, lipsit de credibilitatea pe care ar fi trebuit să o confere tocmai implicarea elitei procurorilor. Rămânem să așteptăm, cu respirația tăiată, marți, 17 februarie, pentru a vedea dacă vreo sufletă de procuror se va „sacrifica” pentru a salva aparențele acestei farse. (Irinel I.).

O candidatură cheie pentru șefia Parchetului General al României este zguduită de un val de speculații publice. Cristina Chiriac, actuala șefă a DNA Iași și pretendentă la funcția de Procuror General, se află în centrul unei controverse legate de o posibilă legătură de rudenie cu Mirabela Grădinaru, partenera de viață a președintelui Nicușor Dan. Abordarea sa, sau mai degrabă lipsa acesteia, în fața acestor discuții este considerată „nu prea inspirată” de publicația Lumea Justiției.

Sub lupă: Relațiile de familie și originea comună

De peste 24 de ore, spațiul public este inundat de informații privind o presupusă legătură familială între procuroarea Chiriac și Mirabela Grădinaru. Principalul argument invocat de susținătorii acestei teorii este locul de naștere comun: ambele provin din satul Zăpodeni, parte a comunei omonime din județul Vaslui. Există două variante care circulă intens: fie cele două sunt verișoare directe, fie bunicul Mirabelei Grădinaru ar fi fost fratele bunicii procuroarei Cristina Chiriac. Până în acest moment, nicio variantă nu a fost confirmată oficial, lăsând loc amplu speculațiilor.

Tăcerea procuroarei, un semnal de alarmă?

Ceea ce amplifică misterul și, implicit, controversele, este lipsa totală de reacție a Cristinei Chiriac. Încercările repetate ale presei de a obține un punct de vedere din partea sa, prin apeluri telefonice și mesaje, au rămas fără răspuns. Această tăcere, notează Lumea Justiției, este contraproductivă și nu face decât să amâne momentul în care procuroarea va fi nevoită să clarifice public orice eventuală legătură cu partenera președintelui.

Implicațiile etice ale unei posibile numiri

Dacă o legătură de rudenie între Cristina Chiriac și Mirabela Grădinaru se va dovedi reală, apare o dilemă etică semnificativă. Se pune întrebarea privind moralitatea unei eventuale numiri a unei rude a partenerei de viață a președintelui României în funcția de Procuror General. O astfel de situație ar putea ridica serioase semne de întrebare legate de obiectivitate, independență și transparență în sistemul de justiție, elemente fundamentale pentru credibilitatea unei instituții de o asemenea importanță. Presiunea publică pentru clarificarea acestei situații este în creștere, pe măsură ce procesul de selecție pentru Parchetul General avansează. (Irinel I.).