Președintele Consiliului Județean Prahova, Virgil Nanu, a lansat un semnal de alarmă categoric, criticând vehement măsurile de austeritate anunțate de Guvernul condus de Ilie Bolojan. Într-o scrisoare deschisă redactată după participarea la Adunarea Generală a Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România, Nanu avertizează că proiectul de buget pentru 2026 va fi un veritabil „moment al adevărului”, decisiv pentru a stabili dacă administrațiile locale sunt considerate parteneri egali sau „simple executante”.

Un dialog al surzilor? Nemulțumirea generalizată a comunităților locale

Discuțiile din cadrul Adunării Generale, care au avut loc în contextul dezbaterilor privind legea bugetului de stat pe 2026 și impactul său asupra administrațiilor locale, au scos la iveală o „nemulțumire reală și generalizată” la nivel național, conform declarațiilor lui Virgil Nanu. În timp ce premierul a evocat un „dialog colegial”, președinții de consilii județene, inclusiv liderul CJ Prahova, au preferat să vorbească despre „realitatea din teren”. Mesajul a fost clar: „nu se poate guverna ignorând vocea administrației locale și fără o majoritate politică stabilă”, iar „bugetul este momentul adevărului”, nu „declarațiile publice” sau „strategiile comunicate în grabă”.

Cifrele dure ale Prahovei: Criza apei și drumurile subrezite, o notă de plată inechitabilă

Pentru județul Prahova, impactul lipsei de predictibilitate bugetară și al alocărilor insuficiente se resimte acut. Virgil Nanu amintește de criza apei din decembrie, când „zeci de mii de oameni” au fost afectați. Operatorul Hidro Prahova a fost nevoit să suporte „costuri suplimentare importante” pentru alimentarea alternativă și intervenții tehnice, cheltuieli neprevăzute care, subliniază Nanu, „au fost acoperite din resursele operatorului și, indirect, din capacitatea de investiție a județului.” Președintele CJ Prahova contestă situația în care „nota de plată” este suportată „exclusiv de comunitate”, în contextul unei „responsabilități neclare” privind cauzele crizei.

Situația drumurilor, degradate de fenomene naturale, este un alt punct nevralgic. Intervențiile de urgență „nu pot fi finanțate din resturi bugetare”, iar „consolidările, expertizele, lucrările serioase costă”, avertizează Nanu. Fără „alocări corecte”, județul riscă „blocaje în infrastructură” și o dezvoltare care rămâne „un exercițiu teoretic”.

Servicii esențiale la limită: De la Salvamont la protecția socială, oamenii, victimele austerității?

Impactul negativ al unei finanțări precare se extinde și asupra serviciilor publice vitale. Serviciul Salvamont, esențial pentru zona montană a Prahovei, „funcționează la limită”, deși numărul intervențiilor crește constant. „Nu putem vorbi despre turism și siguranță dacă nu asigurăm finanțare adecvată”, punctează liderul CJ Prahova.

O situație la fel de gravă se înregistrează și la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Prahova, care gestionează „mii de beneficiari”. Potrivit lui Virgil Nanu, orice reducere sau întârziere a fondurilor va afecta direct „sistemul de protecție socială”, impactând „copii, persoane cu dizabilități și vârstnici”. „Aici nu discutăm despre structuri administrative, ci despre oameni”, subliniază el.

Prahova cere respect și predictibilitate: Bugete reale pentru probleme reale

În mijlocul discuțiilor publice despre „tăieri, restructurări și ordonanțe de urgență”, Virgil Nanu solicită un principiu simplu: „responsabilitățile trebuie corelate cu resursele”. Considerând că Prahova „contribuie semnificativ la economia națională”, președintele Consiliului Județean Prahova respinge ideea ca județul să funcționeze „la limita subzistenței bugetare, cu crize succesive și cu investiții amânate”.

Solicitarea administrației județene Prahova este una fermă: „bugete reale pentru probleme reale”. Nanu cere „nu alocări formale, nu sume insuficiente distribuite uniform, ci finanțare proporțională cu complexitatea și presiunea din teritoriu”. În concluzie, președintele CJ Prahova arată că „bugetul pe 2026 va arăta dacă Guvernul tratează administrațiile județene ca parteneri sau ca simple executante ale unor decizii luate la centru”, subliniind că „fără stabilitate, predictibilitate și respect instituțional”, niciun județ nu poate funcționa eficient.