O candidatură cheie pentru șefia Parchetului General al României este zguduită de un val de speculații publice. Cristina Chiriac, actuala șefă a DNA Iași și pretendentă la funcția de Procuror General, se află în centrul unei controverse legate de o posibilă legătură de rudenie cu Mirabela Grădinaru, partenera de viață a președintelui Nicușor Dan. Abordarea sa, sau mai degrabă lipsa acesteia, în fața acestor discuții este considerată „nu prea inspirată” de publicația Lumea Justiției.

Sub lupă: Relațiile de familie și originea comună

De peste 24 de ore, spațiul public este inundat de informații privind o presupusă legătură familială între procuroarea Chiriac și Mirabela Grădinaru. Principalul argument invocat de susținătorii acestei teorii este locul de naștere comun: ambele provin din satul Zăpodeni, parte a comunei omonime din județul Vaslui. Există două variante care circulă intens: fie cele două sunt verișoare directe, fie bunicul Mirabelei Grădinaru ar fi fost fratele bunicii procuroarei Cristina Chiriac. Până în acest moment, nicio variantă nu a fost confirmată oficial, lăsând loc amplu speculațiilor.

Tăcerea procuroarei, un semnal de alarmă?

Ceea ce amplifică misterul și, implicit, controversele, este lipsa totală de reacție a Cristinei Chiriac. Încercările repetate ale presei de a obține un punct de vedere din partea sa, prin apeluri telefonice și mesaje, au rămas fără răspuns. Această tăcere, notează Lumea Justiției, este contraproductivă și nu face decât să amâne momentul în care procuroarea va fi nevoită să clarifice public orice eventuală legătură cu partenera președintelui.

Implicațiile etice ale unei posibile numiri

Dacă o legătură de rudenie între Cristina Chiriac și Mirabela Grădinaru se va dovedi reală, apare o dilemă etică semnificativă. Se pune întrebarea privind moralitatea unei eventuale numiri a unei rude a partenerei de viață a președintelui României în funcția de Procuror General. O astfel de situație ar putea ridica serioase semne de întrebare legate de obiectivitate, independență și transparență în sistemul de justiție, elemente fundamentale pentru credibilitatea unei instituții de o asemenea importanță. Presiunea publică pentru clarificarea acestei situații este în creștere, pe măsură ce procesul de selecție pentru Parchetul General avansează. (Irinel I.).

Un nou episod controversat zguduie scena juridică românească. Președinta Curții Constituționale a României (CCR), Simina Tănăsescu, se află din nou în centrul atenției, fiind acuzată că ar fi descurajat studenții de la Facultatea de Drept să aleagă cariera de magistrat, catalogând mediul drept „toxic”. Afirmațiile, dezvăluite de publicația Lumea Justiției, ridică semne de întrebare majore privind imparțialitatea și rolul public al șefei Curții, mai ales în contextul iminentului vot al CCR asupra legii pensiilor speciale ale magistraților, programat pentru 11 februarie 2026.

O declarație socantă, un „mediu toxic” în auditoriul Facultății de Drept

Potrivit informațiilor publicate de Lumea Justiției, incidentul ar fi avut loc la un curs din semestrul I al anului universitar care tocmai s-a încheiat. Simina Tănăsescu, în dialog cu studenții, ar fi întrebat despre aspirațiile lor profesionale. La răspunsul unui tânăr că dorește să devină magistrat, președinta CCR ar fi replicat, plină de mirare: „Nu ți-aș recomanda să te faci magistrat în vremurile astea. E un mediu toxic.”

Această declarație, rostită de o personalitate aflată la vârful uneia dintre cele mai importante instituții ale statului, generează un val de indignare și ridică o întrebare fundamentală: cum poate un judecător constituțional să denigreze public o ramură esențială a sistemului de justiție?

Antepronunțare pe marginea pensiilor speciale? Miercuri, un vot decisiv

Contextul în care a fost făcută această afirmație o amplifică gravitatea. Miercuri, 11 februarie 2026, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra legii care vizează tăierea pensiilor pentru judecători și procurori. Lumea Justiției speculează deschis dacă declarația Siminei Tănăsescu poate fi interpretată ca o antepronunțare, o expresie a unei poziții deja formate înainte de deliberările oficiale ale Curții. O astfel de situație ar contraveni principiilor de imparțialitate și obiectivitate care guvernează activitatea judecătorilor constituționali.

Publicația reamintește că nu este singurul membru al CCR vizat de astfel de acuzații. Judecătorul constituțional Dacian Dragoș s-ar fi antepronunțat, de asemenea, dând de înțeles că va vota în favoarea „măcelăririi” pensiilor de magistrați, alimentând și mai mult suspiciunile de parțialitate.

De la „lovitura de stat” la denigrarea colegilor

Incidentul nu este izolat în seria de declarații controversate atribuite președintei CCR. Lumea Justiției aduce în discuție un episod anterior, din septembrie 2025, când Simina Tănăsescu ar fi deschis anul universitar de la Facultatea de Drept din București cu un discurs considerat o „autodenunțare publică” privind contribuția sa la „lovitura de stat din 6 decembrie 2024”. Această succesiune de evenimente conturează o imagine a unei președinte a CCR ale cărei luări de poziție publice par să depășească limitele neutralității și echilibrului cerute de funcția sa.

CSM și semnul de intrebare: Unde este reacția Consiliului?

În acest climat tensionat, o altă întrebare fundamentală este ridicată de Lumea Justiției: ce opinie are Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) în fața acestei „nestemate de gândire și simțire” a Siminei Tănăsescu? Organismul de autoadministrare a justiției, menit să protejeze reputația și independența magistraților, este chemat să reacționeze la o declarație care, prin însăși natura ei, pare să submineze încrederea publică în sistemul judiciar și să descurajeze viitoarele generații de juriști. Tăcerea CSM în fața unor astfel de acuzații ar putea fi interpretată ca o complicitate sau o lipsă de reacție îngrijorătoare.

Așadar, miercuri, 11 februarie 2026, nu va fi doar o zi decisivă pentru pensiile magistraților, ci și un moment de cotitură în ceea ce privește percepția publică asupra independenței și integrității judecătorilor constituționali și a întregului sistem de justiție. (Irinel I.).