Într-un gest de auto-congratulare demn de analele politicii românești, ministrul de Interne și prim-vicepreședintele PNL, Cătălin Predoiu, ne-a anunțat, plin de emfază, că a primit la București vizita omologului său turc, Ali Yerlikaya. O „vizită oficială importantă”, ne asigură domnul ministru, care, surpriză!, vine la mai bine de zece ani de la ultima prezență a unui ministru de interne turc pe plaiurile mioritice. Adică, zece ani de „Parteneriat Strategic România–Turcia” în care, probabil, problemele de siguranță s-au rezolvat prin telepatie sau mesaje în sticlă!
Marea Neagră, Marea Tăcere (și marea rețetă de praf în ochi)
„De ce contează pentru cetățeni?”, se întreabă retoric domnul Predoiu, pentru ca apoi să ne inunde cu o listă de platitudini birocratice. Înțelegem că România și Turcia „lucrează împreună, concret” pe subiecte care, culmea, ar fi trebuit să fie în permanență o prioritate, nu doar când ni se ivește ocazia unei ședințe foto. Faptul că aceste subiecte – combaterea criminalității organizate, prevenirea migrației ilegale, lupta împotriva terorismului – sunt prezentate acum ca puncte „noi” de cooperare, după un deceniu de hibernare diplomatică la nivel înalt, ridică un serios semn de întrebare: ce-am făcut în toți acești ani, domnule ministru, dacă abia acum „contează” pentru cetățeni?
Fantoma criminalității transfrontaliere: La raport, dar doar pe hârtie?
Ne laudă domnul Predoiu cu lupta împotriva traficului de droguri, arme, persoane și migranți. Dar, dacă zece ani nu a existat un dialog direct la nivel ministerial, oare aceste flageluri au stat cuminți la graniță, așteptând cuminți să se întâlnească miniștrii? Sau, mai probabil, rețelele de crimă organizată și-au văzut nestingherite de treabă, în timp ce „Parteneriatul Strategic” româno-turc se odihnea în arhivele diplomatice, sub un strat gros de praf? Este comic să pretindem că abia acum, după o „vizită importantă”, vom vedea o schimbare radicală. Până la urmă, criminalitatea transfrontalieră nu ia vacanță, chiar dacă miniștrii o fac!
Terorism și migrație: Probleme vechi, soluții NOI-nouțe (pe hârtie)
Abordarea „cooperării împotriva terorismului și a finanțării terorismului” și a „prevenirii migrației ilegale” sună ca niște rezoluții de Anul Nou, rostite la mijloc de ianuarie, după ce ne-am amintit brusc de ele. Desigur, „siguranța la Marea Neagră și cooperarea în cadrul NATO” sunt vitale, dar aceste aspecte sunt deja parte a unor angajamente mult mai largi și continue. Să le prezinți ca pe o mare descoperire bilaterală după o vizită ministerială este ca și cum ai anunța că ai descoperit apa la robinet, după ce ai mers zece ani la fântână.
SELEC, NATO și alte abțibilduri diplomatice: Când buzunarul cetățeanului plătește spectacolul
Discuțiile despre „întărirea cooperării” dintre Poliția de Frontieră Română și Garda de Coastă Turcă, alături de colaborarea în cadrul SELEC, sunt amănunte tehnice care, de obicei, se desfășoară la nivel de experți, indiferent de prezența miniștrilor. Faptul că sunt aduse în prim plan la o întâlnire de acest nivel sugerează fie că până acum se lucra „pe jumătate”, fie că acum, brusc, trebuie să arătăm că „se face treabă”. Cert este că, pentru cetățeanul de rând, aceste acronime sună ca niște promisiuni îndepărtate, finanțate din taxe și impozite, în timp ce siguranța reală rămâne o dorință pioasă.
Declarația comună: Angajamente sfinte, rezultate… eterne!
Punctul culminant al acestei odisee diplomatice? Semnarea unei „Declarații comune care stabilește direcții clare și mecanisme de lucru”. Așa cum știm prea bine, „direcțiile clare” în politică se transformă adesea în ceață densă, iar „mecanismele de lucru” sunt cele mai eficiente metode de a amâna rezultatele concrete. Promisiunea de „mai multă prevenție, mai multă capacitate de reacție și mai multă siguranță pentru cetățeni” sună ca un disc stricat, repetat la fiecare vizită diplomatică. Rămâne de văzut dacă aceste angajamente „clare” nu vor ajunge, precum cele din ultimul deceniu, tot la sertarul cu „Parteneriate Strategice Uitate”.
Domnul Predoiu a transmis omologului său turc că „ne leagă Marea Neagră și o viziune comună: o regiune sigură, stabilă și prosperă”. O viziune comună care, se pare, a avut nevoie de zece ani de pauză pentru a fi „consolidată”. Vom „urmări îndeaproape punerea în aplicare a măsurilor”, ne asigură ministrul. Să sperăm că acest „îndeaproape” nu înseamnă încă un deceniu de așteptare pentru următoarea „vizită oficială importantă”. Altfel, „siguranța oamenilor” va rămâne un obiectiv nu doar „simplu”, ci și… pur imaginar. (Sava N.).