În timp ce România se confruntă cu o inflație galopantă de dosare penale nerezolvate, o justiție subminată de suspiciuni și o încredere publică la cote istorice, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) se vede, iată, confruntat cu o provocare de o gravitate fără precedent: cum să-și reamenajeze sala de ședințe! O veste-bombă, dezvăluită de publicația Lumea Justiției, arată că prestigiul sistemului judiciar nu depinde de integritate sau celeritate, ci, după toate aparențele, de culoarea tapetului!

Când justiția își lustruiește fațada, Nu conștiința!

Mareșalul bunului gust și esteticianul suprem al integrității judiciare, juristul Ilie Cristescu – prezentat, ironic, ca „specialist în securitatea și sănătatea muncii” – a simțit o chemare divină să lumineze calea CSM-ului. Prin amabilitatea aceleiași Lumi a Justiției, domnul Cristescu a expus planul său măreț, un manifest pentru redefinirea „dignității” prin draperii și piese de mobilier.

Specialistul în muncă și sănătate, doctorul în „frumos” pentru CSM!

Scrisoarea, un veritabil poem de lingușeală, debutează cu apelativul „Stimați membri ai Consiliului Superior al Magistraturii” și se autodefinește ca venind de la un „simplu cetățean care urmărește cu interes activitatea instituției dumneavoastră și care apreciază rolul esențial pe care îl aveți în buna funcționare a justiției”. Câtă modestie! Și câtă, dar câtă, naivitate! Probabil că „interesul” se oprește exact la decorul interior, nicidecum la dosarele clasate sau achitările inexplicabile, nicidecum la corupția semnalată sau la independența șubredă.

Justiția română, saloanele de epocă și dilema estetică a demnității!

Dar să trecem la esență! Ilie Cristescu, cu o acuitate vizuală demnă de un critic de artă, a „observat, în înregistrările ședințelor și ale interviurilor publice, sala în care acestea se desfășoară”. Și ce a descoperit? O catastrofă! „Actuala amenajare transmite o atmosferă destul de rece și rigidă, iar modul de organizare a mobilierului și aspectul general al încăperii nu reflectă pe deplin prestigiul și importanța instituției pe care o reprezentați.” Așadar, problema fundamentală a justiției nu e lipsa de independență, lipsa de predictibilitate, sau trenarea proceselor, ci faptul că mobilierul e… rigid! E un șoc estetic ce subminează democrația!

Rețeta de succes: Mai mult lemn masiv, mai puțin bun simț?

Soluția salvatoare? O „masă rotundă sau ovală, realizată din materiale de calitate și într-o culoare mai caldă și elegantă”. De ce? Pentru că „ar crea un cadru mai echilibrat și mai armonios pentru discuții și deliberări, sugerând ideea de dialog și echilibru între participanți”. E clar: lipsa dialogului din justiție nu e din cauza lipsei de voință, ci a meselor pătrate! Schimbăm masa, schimbăm justiția! Logic, nu?

Și pentru a completa acest peisaj idilic, decorul general trebuie „îmbunătățit pentru a transmite mai multă sobrietate și respect instituțional”. Iluminatul, culorile pereților, „elementele decorative” – totul trebuie să inspire „autoritate și încredere”. Culmea tupeului estetic, domnul Cristescu amintește și de „multe instituții judiciare europene” cu „mobilier din lemn de calitate, culori calde, simboluri instituționale și un design sobru”. Adică, dacă la CSM e tapet vechi și jaluzele, justiția e coruptă! Iar „jaluzelele actuale”, aceste relicve comuniste ale nepăsării, trebuie înlocuite cu „draperii elegante, într-o culoare sobră și armonizată”. Și, desigur, Stema României, probabil undeva într-un colț prăfuit, trebuie „evidențiată corespunzător”. Cine ar fi crezut că soarta unei națiuni stă într-o pereche de draperii și o stemă mai bine iluminată?

Europa ne cere să ne tapetăm problema, Nu s-o rezolvăm!

Marele final al acestei epopei decorative? Un astfel de cadru „ar contribui nu doar la confortul celor care participă la ședințe, ci și la imaginea publică a instituției, având în vedere că aceste întâlniri sunt adesea urmărite de public și reflectă standardele și prestigiul sistemului judiciar”. Deci, când poporul va vedea o masă rotundă și draperii noi, dintr-o dată va uita de anii de procese tergiversate, de abuzuri, de achitări misterioase și va exclama: „Iată, justiția e prestigiul însuși! Slavă tapetului!”

Prestigiul justiției: În scaunele scumpe sau în deciziile corecte?

Și, desigur, scrisoarea se încheie cu acel „respect” și „speranța că va fi privită ca o contribuție constructivă din partea unui cetățean interesat de imaginea și demnitatea instituțiilor statului”. Dragă „cetățeanule interesat”, imaginea și demnitatea instituțiilor statului, mai ales a CSM-ului, nu se negociază la magazinul de mobilă. Ele se construiesc prin hotărâri drepte, prin intransigență față de corupție și prin slujirea legii, nu a unor idei de design interior. Altfel, vom ajunge să avem o justiție frumoasă, cu mobilier din lemn masiv și draperii elegante, dar… justiție deloc! Și o astfel de „soluție” este, într-adevăr, un prilej de profundă… reamenajare a bunului simț public. (Irinel I.).