Europa se confruntă cu o amenințare aeriană crescândă, iar armata americană intensifică eforturile de a proteja Flancul Estic al NATO cu tehnologii inovatoare.

În contextul intensificării incursiunilor cu drone rusești în spațiul aerian european, forțele armate ale SUA dislocate în Europa accelerează planurile de testare a noilor tehnologii de apărare aeriană și avansează cu conceptul „Liniei de Descurajare a Flancului Estic” (Eastern Flank Deterrence Line – EFDL), conform declarațiilor unui oficial de rang înalt.

Contracararea atacurilor masive cu drone: O prioritate

„Ne dorim să ne creștem capacitatea de a contracara atacurile masive cu drone. Cum putem realiza acest lucru de-a lungul unei linii extinse, practic Linia de Descurajare a Flancului Estic?”, a declarat Brett Bernier, șeful mandatului 10 al Armatei de Apărare Aeriană și Rachete, pentru publicația Breaking Defense.

Amenințările multiple necesită soluții integrate

Bernier a subliniat că „contracararea atacurilor masive cu drone este doar o parte a provocării apărării aeriene, având în vedere că ne confruntăm în continuare cu amenințări din partea rachetelor balistice și a rachetelor de croazieră”.

Conceptul EFDL, aflat în continuă evoluție, reprezintă o strategie NATO de consolidare a descurajării prin crearea unei infrastructuri de apărare unificate, bazată pe date. Bernier, concentrat pe identificarea noilor tehnologii și pe modul de integrare a acestora, a menționat că, deși batalioanele Patriot, Sergeant Stout și Avenger sunt disponibile pentru a apăra spațiul aerian, este nevoie de mult mai mult, atât în ceea ce privește senzorii, cât și lansatoarele. Acestea trebuie să fie „consumabile, manevrabile și automatizate”.

Provocări în integrarea sistemelor existente

Arhitectura actuală se află în „diverse stadii”, în funcție de sistemul de armament, a explicat el. Link 16, de exemplu, este disponibil pentru a partaja date cu țările NATO, dar se dovedește „greoi” pentru forțele de manevră echipate cu sisteme de armament mai mici și răspândite pe suprafețe mari de teren.

„Cum putem avea acești senzori mai mici, mai consumabili, produși la scară largă, când vorbim de mii de unități?”, s-a întrebat Bernier. „Dacă ne uităm la senzori pasivi sau senzori acustici… cum putem integra aceste date rapid pentru a fi utilizabile în cadrul construcției EFDL susținută de NATO?”

Nevoia de lansatoare comune și mai ieftine

În ceea ce privește „efectorii” sau armele care pot fi utilizate pentru a doborî amenințările aeriene, Bernier a afirmat că armata are nevoie de opțiuni mai ieftine, care ar putea fi și fără pilot. Un astfel de element este un lansator comun.

„Dacă aș avea un lansator pe care să pot amplasa diverse muniții pentru lovituri cu rază lungă de acțiune, lovituri sol-sol, lovituri de apărare aeriană, asta mi-ar oferi mai multă flexibilitate ca luptător”, a spus Bernier. „Dintr-un punct de vedere rentabil, pentru armată, achiziționarea unui echipament înseamnă că am o platformă singulară care îmi oferă flexibilitate pentru muniția pe care o pun pe ea.”

Viitorul apărării aeriene: Lansatoare autonome multi-domeniu

Deși un astfel de lansator nu există în prezent în inventarul armatei, aceasta analizează dezvoltarea unui Lansator Autonom Multi-Domeniu Comun (CAML) în două dimensiuni – mediu și greu. CAML-M ar putea lansa potențial o familie de muniții a Sistemului de Rachete cu Lansare Multiplă (MLRS) sau noul lansator al Capacității de Protecție Împotriva Focului Indirect (IFPC) cu interceptoare AIM-9X. Pentru CAML-H mai mare, un vehicul ar putea lansa, în mod previzibil, rachete de atac terestru Tomahawk sau interceptoarele Patriot Advanced Capabilities Three (PAC-3) Missile Segment Enhancement.

Proiectul Flytrap: Un pas spre implementarea EFDL

În timp ce implementarea unor astfel de lansatoare este încă la câțiva ani distanță, Bernier are în vedere un plan de testare a tehnologiei de dezvoltare mai târziu în această toamnă, care s-ar putea încadra în conceptul EFDL al armatei, ca parte a seriei de proiecte Flytrap.

Soldații din cadrul Corpului V din Europa au folosit Proiectul Flytrap în acest an pentru a testa o serie de noi sisteme anti-drone. Dar pentru următoarea iterație, denumită Flytrap 4.5, armata extinde această perspectivă pentru a testa toate tehnologiile care s-ar putea încadra în umbrela EFDL, inclusiv senzorii și lansatoarele, a explicat Bernier.

Peste 200 de furnizori au aplicat pentru a participa, a adăugat el, iar lista a fost redusă la aproximativ 15 capabilități care se află în diferite faze de dezvoltare. Cei selectați se vor îndrepta acum spre Germania, pentru a participa la Flytrap 4.5 în perioada 10-21 noiembrie.