Actualitate
Puține locuri de pe glob au rămas neexplorate până la ora actuală.
Acum mai bine de un secol, aventurierii aveau aceeași impresie, singurele locuri care puteau să le aducă gloria fiind polurile reci și albe ale planetei.
În 1897, Antarctica părea unicul bastion rămas de cucerit. Atunci au pornit marile expediții spre Polul Sud. Din echipajul unei astfel de expediții, la începutul perioadei marilor explorări polare, făcea partea și naturalistul român Emil Racoviță.
Prizonieri în noaptea polară, cartea apărută la Corint anul trecut, spune povestea expediției Belgica. Am fost mereu interesant de cărțile de aventuri și aventurieri de tot felul. Despre Antarctica am citit mai puține (nume ca Amundsen și Shakleton îmi sunt cunoscute, totuși), dar albul nemărginit de la Polul Sud m-a fascinat și pe mine, la fel ca pe marii exploratori.
În lipsa curajului și spiritului de aventură (uneori prea teribilist la unii), eu m-am mulțumit cu imagini din Planet Earth.
Belgica a fost prima expediție spre apele antarctice din ceea ce numim astăzi Heroic Age of Antarctic Exploration – o perioadă de explorări polare, între 1897 și 1921, cu accent pe atingerea pentru prima dată a unor borne spectaculoase și pe descoperiri geografice și științifice.

Machetă a navei „Belgica”, blocată în banchiză, la Muzeul Regal al Forțelor Armate și al Istoriei Militare.
Expediția Belgica a pornit din Belgia (evident!), cu tânărul ofițer Adrien de Gerlache la comandă și cu un echipaj plin de entuziaști, pentru a bate recorduri în cursa pentru marile descoperiri de la Polul Sud. Printre numele cunoscute astăzi (din motive diferite), la bord s-au aflat Roald Amundsen (care, ulterior, avea să fie primul om care va cuceri Polul Sud), Emil Racoviță, Frederick Cook.
Motivațiile au fost diferite. De Gerlache și câțiva alții își doreau gloria, însă unii, ca Racoviță, s-au ambarcat din rațiuni științifice. Toți erau mânați de microbul aventurii.
Ajunși, după un periplu mai lung decât și-au propus, la cercul polar de sud, membrii echipajului și-au început misiunea în apele din Marea Bellinghausen. Au făcut măsurători de tot felul, au catalogat specii, au observat și au descris ceea ce au văzut.
Emil Racoviță era pe atunci la începutul carierei. La doar 29 de ani, cu doctoratul proaspăt luat la Sorbona, după ce, inițial, își luase licența în Drept la Paris, naturalistul român pornește în prima sa mare aventură, achitându-se de responsabilitățile sale științifice în mod exemplar.

Emil Racoviță, în laboratorul său de la bordul navei „Belgica”.
A continuat cercetările chiar și atunci când nevoia de glorie a lui de Gerlache a făcut ca nava să înainteze prea mult în prag de iarnă, până ce a rămas blocată, timp de mai bine de un an, în banchiză. Echipajul a petrecut lunga noapte/iarnă polară pe banchiză.
A suferit din cauza frigului, a mâncării proaste, a scorbutului, plictiselii, nebuniei. Racoviță a continuat să colecteze mostre.

Lada de expediție a lui Emil Racoviță, expusă, în această perioadă, la Art Safari.
Titlul în engleză al cărții este sugestiv pentru starea de la bord: Madhouse at the End of the Earth – Ospiciu la capătul lumii și mi se pare chiar mai potrivit, decât versiunea oficială în română, pentru tonul și scopul cărții, de a transmite ideea de nebunie în toate sensurile ei, atât „nebunia” de a porni cu o navă cu pânze și un motor pe bază de cărbuni, neechipată corespunzător, spre mări înghețate, dar și nebunia care i-a cuprins pe exploratori în mijlocul banchizei, nefiind clară încă, pe atunci, influența nopții prelungite asupra organismului uman.
Fiind prizonieri pe navă, unii au început să aibă simptome care la acea vreme nu puteau fi explicate. Doctorul, americanul Cook, a făcut tot ce a putut pentru a le ameliora situația. I-a salvat chiar și de scorbut, prin intuiție. De nebunie însă nu i-a putut scăpa, decât atunci când i-a pus la muncă, redându-le speranța. Nu s-au lecuit în totalitate.

Jurnalul de bord al expediției, Muzeul de Istorie Naturală din Bruxelles.
Perioada de prizonierat la bord – pentru că membrii echipajului nu aveau posibilitatea de a se îndepărta prea mult, banchiza fiind în continuă mișcare –, într-un întuneric care părea fără sfârșit, ar putea constitui un scenariu de film horror. Aceștia au supraviețuit totuși (cu câteva excepții) și s-au întors acasă.
Nu au obținut gloria sperată – cea care ar fi venit cu atingerea polului sud magnetic – dar au obținut o glorie de supraviețuitori, amplificată de contribuțiile științifice pe care le-au adus cercetătorii de la bord – românul Emil Racoviță și polonezul Henryk Arctowski.
Deși nu a fost un proiect al armatei belgiene, fiind o expediție privată, pentru care de Gherlache adunase fonduri timp de mai mulți ani, iar nava nu aparținea marinei belgiene, la acea vreme aproape inexistentă, fiind anemică, potrivit autorului, rezumându-se la un serviciu de transport cu feribotul în Marea Nordului, expediția a stârnit un mare val de entuziasm în rândul publicului din Belgia.

Nava „Belgica”, pe care a urcat și românul Emil Racoviță în prima sa misiune de explorare după ce și-a luat doctoratul la Sorbona. Aici în Antarctica, 1898.
FOTO: Wikipedia
Am descoperit, întâmplător, o secțiune dedicată expediției în Muzeul Regal al Forțelor Armate și al Istoriei Militare din Bruxelles. Expoziția detalia periplul expediției, din momentul plecării până s-a eliberat din gheața polară, după 375 de zile în care a plutit în derivă peste 2.000 de kilometri, cu explicații informative, obiecte care au aparținut echipajului și fotografii de la fața locului (doctorul Cook a îndeplinit și rolul de fotograf al expediției, astfel încât viața pe gheață a fost documentată și fotografic).
O altă frântură de expoziție dedicată Belgicăi, descoperită, și de această dată printr-o șansă, se află la Muzeul de Istorie Naturală din Bruxelles. Locația nu este accidentală, pentru că specimenele de plante și animale colectate de Racoviță, împreună cu observațiile sale, au fost studiate intens și catalogate timp de mai multe decenii.

Julian Sancton, autorul cărții, s-a documentat exemplar și a avut talentul și inspirația să scrie despre o aventură care ar putea fi ușor uitată, în lipsa unor mari descoperiri sau a unor recorduri sonore pe care să le fi atins/bătut.
Reușește să inspire respect pentru acei oameni, foarte diferiți, cu ambiții proprii, cu caractere și mofturi distincte. A reușit să mă facă să-mi doresc să citesc mai multe despre astfel de aventuri (nu neapărat despre asta, povestea Belgicăi fiind spusă bine, de la un capăt la altul, fără loc de mai mult și fără să pară prea mult).
Julian Sancton, Prizonieri în noaptea polară. Roald Amundsen, Emil Racoviță și Expediția „Belgica”, Editura Corint, 2023, 432p.
Traducere de Alina Popescu
(D Luca).
Actualitate
Marina americană înființează un nou birou pentru consolidarea bazei industriale de apărare
Marina Statelor Unite lansează o structură dedicată consolidării bazei industriale de apărare, cu obiectivul de a-și securiza lanțul de aprovizionare și de a accelera integrarea tehnologiilor inovatoare în cadrul flotei.
Un nou responsabil pentru industria navală americană
Andrew Magliochetti, fost director al Biroului pentru Programe Destinate Întreprinderilor Mici din cadrul Marinei, va conduce noul Birou pentru Baza Industrială de Apărare. Numirea sa a fost anunțată luni de secretarul interimar al Marinei, Hung Cao.
În noua funcție, Magliochetti va acționa ca principal consilier civil al secretarului adjunct al Marinei pentru Cercetare, Dezvoltare și Achiziții. El va avea responsabilitatea de a coordona dezvoltarea și stabilitatea lanțului industrial care susține activitatea Marinei și a Corpului Pușcașilor Marini.
Accent pe producția internă și reducerea vulnerabilităților
Potrivit lui Hung Cao, noul responsabil va coordona măsuri menite să extindă ecosistemul național de producție, să reducă vulnerabilitățile lanțurilor de aprovizionare și să accelereze adoptarea tehnologiilor comerciale cu utilizare duală.
Aceste tehnologii, care pot fi folosite atât în domeniul civil, cât și în cel militar, ar urma să contribuie la creșterea capacității operaționale a forțelor navale americane.
„Va conduce inițiativele pentru extinderea ecosistemului de producție internă, reducerea vulnerabilităților lanțurilor de aprovizionare și integrarea tehnologiilor comerciale cu utilizare duală, astfel încât să crească eficiența operațională a echipei formate din Marină și Corpul Pușcașilor Marini”, a declarat Cao.
Decizia vine după un memorandum prezidențial
Numirea lui Magliochetti are loc după emiterea unui memorandum prezidențial privind securitatea națională, prin care Pentagonului i s-a cerut să refacă atât capacitatea de producție, cât și nivelul concurenței din industria navală de apărare.
Măsura face parte dintr-un plan mai amplu de extindere a structurii forțelor navale americane și de creștere a capacității industriei de a susține viitoarele programe de înzestrare.
Tehnologiile comerciale, aduse mai rapid pe câmpul de luptă
Magliochetti a declarat că o bază industrială flexibilă și sigură reprezintă fundamentul pregătirii pentru luptă. El a precizat că își propune să accelereze livrarea unor lanțuri de aprovizionare reziliente și a unor tehnologii avansate către militarii americani.
Obiectivul final este ca marinarii și pușcașii marini să dispună rapid de echipamente și soluții tehnologice capabile să le susțină într-un conflict de mare intensitate.
Actualitate
FNSS prezintă İ-ZAHA, un vehicul amfibiu autonom destinat primului val al operațiunilor de desant
Vehiculul fără echipaj, proiectat pentru misiuni cu risc ridicat
Producătorul turc de vehicule militare FNSS a prezentat, în cadrul expoziției de apărare Teknofest, noul vehicul amfibiu autonom multifuncțional İ-ZAHA.
Platforma cu patru roți a fost concepută pentru a elimina echipajele umane din primul val al unui asalt amfibiu, considerat etapa cu cel mai ridicat nivel de risc. Vehiculul este destinat să opereze în cadrul unor echipe mixte om-mașină, alături de vehiculele de asalt marin aflate deja în dotarea Forțelor Navale Turce.
Opt tone, viteză de șapte noduri pe apă
İ-ZAHA are o masă de aproximativ opt tone și poate naviga de la zona maritimă către țărm. Vehiculul atinge o viteză de până la șapte noduri pe apă și poate rula cu maximum 70 de kilometri pe oră pe uscat.
Configurația sa permite utilizarea în mai multe tipuri de misiuni, de la sprijinul cu foc și deminare până la război electronic și combaterea dronelor.
Armament și sisteme pentru câmpul de luptă
Vehiculul poate fi echipat cu o mitralieră destinată sprijinului trupelor, sisteme pentru detectarea și neutralizarea minelor, module de război electronic și soluții pentru contracararea aeronavelor fără pilot.
La bord sunt integrate un sistem de navigație GNSS/INS, un modul de identificare „prieten sau dușman” — IFF — și capabilități de procesare a imaginilor bazate pe inteligență artificială.
Aceste tehnologii îi permit platformei să se deplaseze autonom, să identifice mediul operațional și să contribuie la desfășurarea unor misiuni în zone în care trimiterea unui echipaj uman ar implica riscuri majore.
Module interschimbabile pentru misiuni diferite
Una dintre principalele caracteristici ale İ-ZAHA este arhitectura sa modulară. Diferitele încărcături utile pot fi schimbate pe aceeași platformă de bază, în funcție de profilul operațional al misiunii.
Potrivit producătorului, înlocuirea unui modul poate fi realizată pe teren în aproximativ 40 de minute. Soluția permite adaptarea rapidă a vehiculului pentru operațiuni de sprijin cu foc, deminare, război electronic sau apărare împotriva dronelor.
FNSS accelerează dezvoltarea sistemelor autonome
FNSS este o companie privată turcă din industria de apărare, deținută integral de grupul Nurol Holding.
Directorul general al companiei, Selim Baybaş, a declarat că FNSS își extinde activitatea de cercetare și dezvoltare în domeniul vehiculelor fără echipaj și al platformelor autonome.
Potrivit acestuia, U-MAV reunește experiența inginerească a companiei, rezultatele obținute de vehiculele de asalt marin și investițiile continue în cercetare și dezvoltare, într-o platformă amfibie autonomă de nouă generație, destinată clasei grele.
Actualitate
SUA accelerează ofensiva dronelor: Casa Albă vrea producție internă și supremație tehnologică
Aproape 100 de reprezentanți ai industriei și administrației, reuniți la Washington
Administrația Trump a făcut un nou pas pentru dezvoltarea producției interne de drone. Aproape 100 de reprezentanți ai companiilor și ai instituțiilor guvernamentale s-au reunit la Washington, în clădirea Eisenhower Executive Office Building, în cadrul primei ediții a evenimentului „Drone Dominance”, organizat la Casa Albă.
La reuniune au participat reprezentanți ai aproximativ 40 de companii, care au primit informații despre direcțiile strategice ale administrației americane în domeniul dronelor. Printre oficialii prezenți s-au numărat Sebastian Gorka, director principal pentru combaterea terorismului în cadrul Consiliului Național de Securitate, Emil Michael, subsecretar al Apărării pentru cercetare și inginerie, și Kelly Loeffler, administratorul Small Business Administration.
„Cavaleria guvernamentală a venit să se întâlnească cu propria dumneavoastră cavalerie din sectorul privat, pentru a ne asigura că Statele Unite nu vor avea doar suficiente drone sau o poziție de paritate, ci vor domina acest domeniu”, le-a transmis Emil Michael participanților.
Washingtonul vrea să rupă dependența de furnizorii străini
Evenimentul face parte dintr-un plan mai amplu al administrației americane, menit să consolideze producția națională de drone într-un moment în care industria trebuie să respecte simultan cerințele Departamentului Apărării, reglementările Administrației Federale a Aviației și noile restricții privind materiile prime strategice.
O ordonanță executivă acordă companiilor termen până la începutul anului 2027 pentru a elimina din lanțurile de aprovizionare materialele și mineralele critice provenite din Rusia, Iran, Coreea de Nord și, în special, China.
Pentru sectorul apărării, Emil Michael a anunțat noi investiții guvernamentale, după modelul unui împrumut condiționat în valoare de 820 de milioane de dolari acordat recent companiei Performance Drone Works prin intermediul Office of Strategic Capital.
„În următoarele două săptămâni veți vedea mai multe astfel de acorduri. Construim capacitatea industrială în Statele Unite pentru a garanta reziliența lanțului de aprovizionare și pentru a răspunde nevoilor industriei”, a declarat oficialul.
Un „târg” guvernamental pentru companiile din domeniu
După discursurile susținute în prima parte a zilei, participanții au putut vizita o expoziție organizată sub forma unui târg. Mai multe instituții americane au amenajat standuri unde reprezentanții companiilor puteau discuta direct despre finanțare, reglementări, achiziții publice și oportunități de colaborare.
Printre instituțiile prezente s-au aflat Departamentul Apărării, Departamentul Comerțului, Small Business Administration, Export-Import Bank of the United States, Departamentul pentru Securitate Internă și Administrația Federală a Aviației.
Un oficial al Casei Albe a precizat ulterior că evenimentul a fost conceput pentru a sprijini toate componentele producției interne de drone, nu doar fabricarea aparatelor propriu-zise. La reuniune au participat și producători de baterii, camere video, senzori termici și motoare.
De la ordinul prezidențial la reorganizarea Pentagonului
Reuniunea de la Washington a avut loc la peste un an de la semnarea, în iunie 2025, a ordinului executiv intitulat „Unleashing American Drone Dominance”, prin care administrația Trump a stabilit obiectivul extinderii rapide a capacităților americane în domeniul dronelor.
O lună mai târziu, secretarul Apărării, Pete Hegseth, a emis o directivă menită să reducă procedurile birocratice și să accelereze dezvoltarea, achiziția și introducerea dronelor în dotarea forțelor armate.
În lunile care au urmat, Pentagonul a lansat mai multe inițiative pentru punerea în aplicare a programului. Printre acestea se numără înființarea funcției de manager al portofoliului pentru autonomia militară, prezentarea unui plan de aproape 55 de miliarde de dolari pentru înlocuirea inițiativei „Replicator”, creată în timpul administrației Biden, precum și dezvoltarea programului Defense Autonomous Warfare Group, cunoscut sub acronimul DAWG.
Un miliard de dolari pentru drone de atac de mici dimensiuni
Programul „Drone Dominance” este prezentat drept principalul mecanism prin care Pentagonul intenționează să aloce un miliard de dolari în următorii doi ani pentru drone de atac de mici dimensiuni.
Pentru selectarea furnizorilor, oficialii americani organizează competiții succesive, în cadrul cărora companiile trebuie să-și demonstreze rapid capacitățile tehnice și de producție. Ulterior, firmele câștigătoare primesc comenzi directe.
Prima rundă, denumită „Gauntlet 1”, s-a concentrat pe drone de atac de mici dimensiuni, concepute pentru o singură misiune. Potrivit clasamentului programului, 11 companii au obținut deja contracte pentru furnizarea a 24.320 de arme aeriene fără pilot.
Prin aceste măsuri, administrația americană urmărește să construiască o bază industrială capabilă să producă drone la scară largă, să reducă dependența de furnizorii externi și să asigure Statelor Unite un avantaj decisiv într-un domeniu devenit esențial pentru conflictele moderne.
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 49: Manelistul cu epoleți s-a ofilit, proxeneta cu insignă se ascunde, iar ofițerul făcut cu șpagă își ia examenele la plic
-
Exclusivacum 4 zileEpisodul 48 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. „Troaca de aur” – TCE Ploiești: „Nae Comisionaru”, boxeri pe bani publici, mecanici beți și polițiști cu fini la butoane
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre”, Episodul 50. Mocanu Horia – manelistul cu epoleți, drogatul cu grade și șantajistul cu interpuși
-
Exclusivacum 3 zileOrganigrama cu chiloți de la TCE: Nae Comisionaru’ își mută imperiul pe banii fraierilor de la capăt de linie
-
Exclusivacum o ziIPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 51: MOCANU, „CAVALERU’ P..II”, LAUTARUL CU EPOLEȚI
-
Exclusivacum o ziTCE Ploiești, cetatea lui Nae: organigrama croită pentru rude, fini și oameni de încredere
-
Exclusivacum o ziLa TCE Ploiești, organigrama cu iz de „chiloteală” a rămas fără aplauze: AGA a tras frâna de mână
-
Exclusivacum o ziOperațiunea „Glock-ul de Hârtie”: cum a ajuns un ordin de salarizare să fie tratat ca dosar CIA cu spioni și droguri



