Actualitate
Citirea „gramaticală” a cifrelor statistice dezleagă realitatea din spatele lor!
Cifrele inflaţiei de la sfârşitul anului trecut, publicate de Eurostat, arătau că în decembrie cele mai mari rate anualizate din UE au fost înregistrate de Cehia, România, Polonia şi Ungaria. Cele patru ţări din flancul estic ai căror indicatori economici sunt comparabili din mai multe puncte de vedere. Faptul că România „ajunsese să fie, după Cehia, a doua ţară cu inflaţia cea mai mare de pe continent” – cum s-a subliniat apăsat în nenumărate comentarii – a devenit cap de afiş în dezbateri publice.
Supărarea a crescut şi mai mult după ce, zilele trecute, Eurostat a publicat cifrele inflaţiei din ianuarie anul curent. Ce am văzut? Cehia „a ţâşnit” de pe ultimul loc, întrecând ţări dintre cele mai gradate, între care Germania, Spania, Franţa, Suedia, Irlanda. Unde s-a plasat? În plutonul din faţă, lângă Danemarca, Italia, Belgia, Finlanda. România fiind astfel împinsă pe ultimul loc.
Un şoc puternic, provocat în coloana cu rate anualizate, cere o explicaţie detaliată. O explicaţie ce ar fi normal să fie găsită în coloana cu rate lunare. Să se fi întâmplat aici ceva atât de relevant, încât să producă un schimb semnificativ de poziţii în sistemul UE al preţurilor de consum şi totodată să mute Cehia de pe ultimul loc, cu rata anualizată cea mai mare, la numai câteva zecimale distanţă de optimul de 2 la sută? Citirea „gramaticală” a cifrelor statistice dezleagă realitatea din spatele lor! Cehia înregistrase în decembrie cea mai mare rată anualizată a inflaţiei. Iar din decembrie şi până în ianuarie preţurile în această ţară au mai crescut cu 1,8 la sută. Pe când în Germania, bunăoară, au scăzut cu… 0,2 la sută. Şi iată că Germania se trezeşte, în clasamentul Eurostat, pe un loc în urma Cehiei! Sau, în cazul României, rata lunară din ianuarie, de 1,1 la sută, a fost mai mică decât cea din Cehia. Şi totuşi… Să fi greşit Eurostat calculele? Imposibil!
Iar dacă Eurostat nu a greşit înseamnă că explicaţia n-o putem găsi în prezent. Ci în trecut. Recursul la istorie este inevitabil. Pentru că numai un paradox istoric putea să intervină, în ianuarie 2024, şi care – cuplat cu un altul pe care statisticienii îl numesc efect de bază – să provoace un fenomen unic în procesul inflaţionist ce a intrat în al patrulea an. Pentru că niciodată, în cei trei ani ce s-au scurs deja, nu s-a întâmplat ca o ţară să mişte în favoarea sa rata anualizată cu 5 puncte procentuale de la o lună la alta şi să treacă de pe ultimul loc în plutonul din frunte. Şi asta fără ca datele recente să ofere vreo explicaţie!
În decembrie 2023, aşadar, după ce s-au încheiat calculele, Cehia înregistrase o rată anualizată de 7,6 la sută. Cea mai mare din UE. România, cu o rată de 7,00 la sută, ocupa al doilea loc. Aceasta era linia de start pentru competiţia dintre cele două ţări în cursa din ianuarie. Cehia nu avea nicio şansă în faţa României. Surpriză însă, Cehia… a coborât de la 7,6 la 2,7 la sută. Fiind vorba despre o rată anualizată – calculată deci pe 12 luni – de exemplu din martie’22 până în martie’23 sau din decembrie până în decembrie, cheia către rezolvarea problemei se va încadra negreşit în acest timp.
O vom găsi dacă numărăm înapoi. Ce constatăm? Că din decembrie 2023, până în februarie acelaşi an, nu a fost semnalat niciun şoc în tabloul european al inflaţiei. Iar mai departe de ianuarie, din decembrie 2022, se sfârşea o altă perioadă de 12 luni. Înseamnă că aici, în ianuarie 2023, e cheia. A fost luna în care Cehia, confruntată cu o inflaţie puternică, a înregistrat cea mai mare rată lunară – de 6,6 la sută. Împinsă atât de sus de scumpirea electricităţii cu 140 la sută într-o singură lună. Iar de aici a rezultat şi o rată anualizată mare – de 19,1 la sută.
Rata lunară de 6,6 la sută, extrem de ridicată, a produs efectul statistic de bază ce s-a soldat, în ianuarie 2024, cu fenomenul ceh. Şi, totodată, cu fenomenele de mai mică intensitate din Ungaria şi Polonia. Cu rate lunare mari în ianuarie 2023, de 2,4 şi respectiv 2,0, „au bătut” România în ianuarie 2024… pentru că aceasta în urmă cu un an a înregistrat o rată lunară a inflaţiei de numai 0,8 la sută. În tabloul pentru februarie 2024 însă, ce va veni de la Eurostat în 18 martie, va fi o altă ordine.
Ianuarie 2023 va ieşi din baza de calcul iar compasul, cel de 12 luni, va începe măsurătoarea din februarie anul trecut. Atunci, în februarie 2023, a debutat perioada de dezinflaţie, care a curs până în decembrie, întreruptă însă în ianuarie anul acesta. N-a fost o surpriză, BNR a anticipat-o, a explicat pe larg fenomenul şi a prognozat continuarea dezinflaţiei către ţinta de 2,5 la sută. Ce merită să fie reţinut din ceea ce ni s-a întâmplat în ianuarie? Că rata anualizată, calculată în fiecare lună, este un indicator relevant sub multe aspecte, dar să nu uităm că statistica mai dispune de un reper pentru analiza mişcării preţurilor – rata medie a inflaţiei. Deşi, în dezbaterile publice de la noi, se fac rar trimiteri la această rată, importanţa ei este fundamentală.
Având un compas de 24 de luni – ultimele 12 luni raportate la 12 luni anterioare – această rată se lasă mai greu perturbată de schimbările sezoniere de felul celor din ianuarie acest an, fiind indicatorul cel mai sintetic al stabilităţii preţurilor. În plus, are avantajul că ia în calcul o perioadă mai lungă, când zona euro aluneca deja spre deflaţie. Atunci, flancul estic era cel mai bine poziţionat în cursa preţurilor de consum, competiţie determinantă în măsurarea inflaţiei. Iar în patrulater s-a conturat următorul clasament: România a ocupat cea mai bună poziţie, Cehia a doua, Polonia a treia şi Ungaria a patra, cu inflaţia cea mai mare din Uniunea Europeană. Criteriul fiind, bineînţeles, calculul ratei anualizate.
Tabloul pe care guvernatorul BNR l-a prezentat recent presei, cu ratele medii ale inflaţiei calculate pe 24 de luni pentru anii 2021, 2022 şi 2023, arată limpede cât de neadecvată şi cât de neadevărată este concluzia că România ar avea cea mai mare inflaţie din Uniunea Europeană. O concluzie desprinsă din datele pe trei luni (octombrie, decembrie şi ianuarie) contrazisă de datele adunate timp de trei ani.
Adrian Vasilescu
Actualitate
Pariul lui Zelenskyy: Ucraina deschide porțile exportului de armament pentru a-și finanța rezistența
Într-o mișcare strategică menită să resusciteze industria națională de apărare, președintele Volodimir Zelenskyy a anunțat ridicarea parțială a embargoului asupra vânzărilor de arme produse intern. Decizia marchează o schimbare majoră de paradigmă: Kievul nu mai privește producția proprie doar ca pe o resursă exclusivă pentru front, ci ca pe un motor economic capabil să finanțeze tehnologiile viitorului.
„Drone Deals”: Prioritate pentru front, surplus pentru aliați
Noul mecanism propus de liderul ucrainean se bazează pe așa-numitele „acorduri pentru drone” — contracte speciale care permit exportul de rachete, muniție, software și sisteme fără pilot, dar cu o condiție nenegociabilă: nevoile armatei ucrainene trebuie satisfăcute primele. Companiile locale vor putea vinde peste graniță doar ceea ce depășește comanda de stat, asigurându-se astfel că fluxul de aprovizionare al soldaților din prima linie nu este periclitat.
„Companiile ucrainene vor primi o oportunitate reală de a intra pe piețele țărilor partenere”, a subliniat Zelenskyy. Această deschidere vine după doi ani de restricții totale impuse la începutul invaziei din 2022, perioadă în care toate resursele militare au fost canalizate strict către efortul de război imediat.
Infuzie de capital pentru inovație sub asediu
Decizia răspunde presiunilor exercitate de producătorii locali, care au avertizat că restricțiile de export le limitează capacitatea de a atrage capital străin. Fără aceste fonduri, investițiile în cercetare și dezvoltare (R&D) și extinderea liniilor de producție ar fi stagnat, afectând pe termen lung tocmai apărarea patriei.
Oficialii de la Kiev au sugerat deja că primele parteneriate ar putea viza țările din Forța Expediționară Întrunită (JEF), o coaliție condusă de Marea Britanie. Printre sistemele cele mai căutate, gata de export, se numără dronele navale, vehiculele terestre fără pilot și sistemele avansate de navigație, tehnologii care și-au dovedit eficiența letală în conflictul actual.
Filtrul de securitate: Nicio tehnologie nu trebuie să ajungă la Moscova
Cea mai mare provocare a acestui plan rămâne riscul ca tehnologiile critice să cadă în mâinile Kremlinului. Pentru a preveni acest scenariu, Ucraina a instituit un mecanism de control riguros. Ministerul Afacerilor Externe, în strânsă colaborare cu serviciile de informații, va elabora o „listă neagră” a statelor care cooperează cu Rusia, acestora fiindu-le interzis orice acces la armamentul ucrainean. Exporturile vor fi permise exclusiv către națiuni care au demonstrat o atitudine non-cooperantă cu regimul de la Moscova, transformând astfel comerțul cu arme într-un instrument de presiune diplomatică.
Actualitate
Viitorul recunoașterii blindatelor: Pușcașii marini SUA conturează a doua etapă a programului ARV
Corpul Pușcașilor Marini pregătește terenul pentru o nouă eră a mobilității pe câmpul de luptă, anunțând că dezvoltarea celei de-a doua etape a Vehiculului de Recunoaștere Avansat (ARV) va debuta la finele acestui deceniu. Cu un accent sporit pe tehnologii contra-dronă și foc de precizie, programul promite să redefinească modul în care forțele expediționare interacționează cu amenințările moderne.
O foaie de parcurs strategică: Orizontul anului 2029
Dezvoltarea pentru „Incrementul 2” al programului ARV este programată să înceapă oficial în anul 2029, desfășurându-se în paralel cu finalizarea selecției pentru prima fază a proiectului. Colonelul Christopher Stephenson, manager de program pentru sistemele de vehicule, a subliniat că această suprapunere este esențială pentru a menține ritmul cu evoluția rapidă a tehnologiei militare.
În prezent, prima etapă a programului se află în faza de dezvoltare pre-producție, giganții General Dynamics Land Systems (GDLS) și Textron fiind sub contract pentru a livra câte 16 vehicule fiecare până în 2028. Decizia finală privind producătorul care va adjudeca contractul principal pentru prima etapă va fi luată în 2029, urmând ca producția de serie să fie demarată spre sfârșitul anului 2030.
Arsenalul viitorului: De la vânătoarea de drone la lovituri de precizie
Dacă prima fază a programului se concentrează pe variante de logistică, comandă-control (C4/UAS) și vehicule dotate cu tunuri automate de 30 mm, „Incrementul 2” ridică miza tehnologică. Această a doua etapă va introduce trei variante specializate, menite să ofere unităților de recunoaștere o versatilitate fără precedent:
- Sistemul Counter-UAS: Un vehicul optimizat pentru amenințări aeriene, capabil de acțiuni kinetice și non-kinetice, activ 24 de ore din 24, dar capabil în același timp să angajeze ținte la sol.
- Varianta de recuperare: Un vehicul de suport echipat cu macarale și trolii performante, dotat cu sisteme de debitare și sudură a metalelor pentru reparații pe front.
- Foc de precizie: O platformă capabilă să ofere sprijin prin foc dincolo de raza vizuală, până la o distanță de 40 de kilometri, integrând capacități de atac electronic și recunoaștere avansată.
O flotă adaptabilă într-un mediu volatil
Planurile actuale prevăd achiziția unui total de 654 de vehicule ARV, dintre care 426 vor aparține primei etape, iar 228 celei de-a doua. Totuși, conducerea programului avertizează că aceste cifre nu sunt bătute în cuie. Într-o lume unde amenințările se schimbă de la o lună la alta, structura forței trebuie să rămână flexibilă.
„Vom construi aceste vehicule timp de zece ani, ceea ce ne oferă numeroase oportunități pentru ajustări și modificări ale cerințelor,” a explicat Stephenson. Această abordare iterativă face parte dintr-o strategie mai largă de design a forței, fiind descrisă ca o „călătorie” în care experimentarea constantă dictează configurația finală a arsenalului militar american.
Actualitate
Blindate de top pentru Europa: Gigantul BAE Systems accelerează producția CV90, în ciuda retragerii Estoniei
Negocierile la nivel înalt pentru dotarea armatelor europene cu vehicule de luptă pentru infanterie intră într-o fază decisivă. În timp ce cinci națiuni europene își unifică forțele pentru o achiziție comună de blindate CV90, producătorul suedez BAE Systems Hägglunds își recalibrează strategia după ce Estonia a anunțat oficial că părăsește programul. Conducerea companiei dă însă asigurări că planurile de producție rămân pe o traiectorie ascendentă, impactul retragerii fiind considerat „marginal”.
Efect de bumerang: Retragerea Tallinnului accelerează livrările pentru ceilalți aliați
Decizia Estoniei de a prioritiza sistemele de apărare aeriană în detrimentul noilor blindate nu a provocat panică la sediul central din Örnsköldsvik. Din contră, oficialii BAE Systems susțin că acest pas înapoi va permite celorlalți clienți — Finlanda, Suedia, Norvegia, Lituania și Olanda — să primească vehiculele mai devreme decât era prevăzut. Deși Tallinnul va continua să își modernizeze flota actuală de 50 de unități, ieșirea din consorțiul de achiziție ar putea pune presiune pe prețul per unitate pentru restul partenerilor, negocierile urmând să fie finalizate până în toamna acestui an.
Investiții masive pentru o cadență de război: „Un blindat pe zi”
Pentru a răspunde cererii globale fără precedent, BAE Systems a demarat un plan de expansiune agresiv. Cu peste 300 de milioane de dolari deja investiți și o forță de muncă ce a explodat de la 750 la 2.600 de angajați în ultimii patru ani, compania se pregătește pentru o nouă infuzie de capital de 150 de milioane de dolari între 2026 și 2028. Obiectivul este clar: atingerea unei capacități de producție de un vehicul CV90 pe zi. Cu un portofoliu actual de 600 de unități și o prognoză de încă 500 prin noul program european, linia de asamblare va rămâne activă cel puțin până în anul 2032.
Lecția ucraineană: Blindate adaptate pentru era dronelor
Experiența de pe frontul din Ucraina a devenit un laborator de testare vital pentru inginerii suedezi. Cele 50 de vehicule donate de Suedia au demonstrat o protecție remarcabilă, oficialii companiei afirmând că, din datele lor, niciun militar nu și-a pierdut viața în interiorul unui CV90 în timpul luptelor. Totuși, realitatea crudă a „războiului dronelor” a forțat modernizări imediate. Noile configurații vor include sisteme avansate de protecție împotriva amenințărilor aeriene fără pilot, recunoscându-se faptul că generațiile anterioare erau vulnerabile în fața acestei noi tehnologii de combat.
-
Ancheteacum 5 zileFOTBAL PRINTRE GRATII ȘI DEFICIT DE PERSONAL: CUM AU DAT CU PICIORUL ÎN MINGE „SUPRAVIEȚUITORII” DE LA TÂRGȘORUL NOU
-
Exclusivacum 4 zileMarea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia
-
Exclusivacum 3 zileOrizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
-
Exclusivacum 5 zileMIORIȚA DUPĂ GRATII ȘI DRAMA „OII HĂRȚUITE”: CUM SE JOACĂ DE-A VICTIMA O „VEDETĂ” DIN CURTEA PENITENCIARULUI PLOIEȘTI
-
Exclusivacum 4 zileVÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân
-
Exclusivacum 4 zileEVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!
-
Exclusivacum 4 zileOPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora
-
Featuredacum 5 zileLovitură de baros aplicată arbitrarului din MAI: ICCJ dă undă verde polițiștilor să conteste abuzurile disciplinare în instanță



