Am vrut să văd cum se desfășoară examenele celor cu sânge rece – piloții de la Academia Forțelor Aeriene Henri Coandă, din Brașov.
Întotdeauna am avut impresia că facultatea arată altfel în perioada sesiunii. De parcă ar prelua o parte din grijile studenților, o parte din seriozitatea profesorilor și ar trece prin aceleași emoții. Emoții pe care mi le transmite și mie, când vizita de documentare se nimerește odată cu examenele studenților. Mă agit mai mult decât trebuie. Vorbesc mai repede decât de obicei.
Oare câți studenți am speriat sau măcar contrariat prin vizitele mele? Mă încălzește totuși gândul că, uneori, reportofonul din mână a ajutat emoțiile să rupă bariera, trecând și în zona catedrei. Să-și amintească și profesorii, dacă au uitat, ce simt studenții examinați când sunt luați la întrebări.
În această sesiune, a fost rândul celor din Academia Forțelor Aeriene Henri Coandă din Brașov. Am nimerit la finalul părții scrise a examenului de la disciplina Aerodinamică și mecanica zborului. Prima victimă – conferențiar universitar doctor Vasile Prisacariu.
Desfășurăm examenul scris, tip grilă, la disciplina Aerodinamica și mecanică a zborului. Urmează testul software, care acoperă partea aplicativă a cursului, mă lămurește rapid. Dar nu am de gând să-l las să scape așa ușor. Astfel aflu că predă de opt ani, că îi privește pe studenți ca pe copiii săi și că e foarte încântat de generațiile actuale. Sunt foarte deștepți. Mai am un pic și-mi pun întrebarea de ce mai sunt aici, adaugă, zâmbind.
Dacă s-au apucat să folosească inteligența artificială, trebuie să fac echipă cu ei. De la egal la egal. Deja suntem parteneri de educație. Acum trebuie să ne îndeplinim fiecare rolul. Eu să-i învăț să învețe, ei să-și acumuleze cunoștințe de specialitate, pentru meseria pe care o vor practica.
Profit de scurta pauză dintre partea teoretică și cea practică a examenului, pentru a-mi face următoarele victime – studenții de anul al II-lea, de la Facultatea de Management Aeronautic, aflați în sesiune în perioada 29 ianuarie-16 februarie.
Semestrul acesta l-am parcurs sub metodica de la Erasmus. Adică am avut o săptămână, două de cursuri cu aceeași materie și, după aceea, examen. Dar materia aceasta am mai parcurs-o și în anul I, iar asta a redus din nivelul de dificultate, îmi explică studentul-caporal Denis Răducan, specializarea piloți-aeronave.
Partea scrisă a fost ok, n-a fost nimic ce să nu fi parcurs în timpul cursurilor. Mă aștept la notă maximă. Partea practică e mai dificilă. Dar e și mai plăcută. Se completează una pe alta.
Studenta caporal Teodora Spoială, specializare piloți-elicoptere, nu pare atât de optimistă. A fost în regulă, putea fi și mai rău, îmi spune, râzând. A fost rezonabil, să spunem, cu un grad de dificultate potrivit pentru a testa cunoștințele fiecăruia.
După o scurtă pauză, vom începe proba practică. Fiecare la câte un calculator, vom crea o aripă, vom analiza caracteristicile acesteia, vom vedea dacă este mai avantajos să fie cu anvergura mai mare sau mai mică. Poate că pe Teodora nu o dă optimismul afară din casă, dar este îndeajuns de matură să știe ce e bine pentru ea.
Este o disciplină necesară pentru profilul pe care l-am ales și trebuie să-mi placă. Trebuie să învăț, să înțeleg, ca să pot să aplic.
Când partea a doua a examenului este pe punctul de a începe, mă retrag și eu, rapid. N-o fac, însă, fără o concluzie. Generațiile se schimbă, fără îndoială. Iar cea de acum pare, cel puțin, mult mai sigură pe ea. (A. Crisan).