Mai te miri de unde ți se trage? Iată rețeta!

În Vălenii de Munte, acolo unde asfaltul se topește sub călcâiele legii, iar justiția pare o glumă proastă cu fundal sonor de fier vechi, echipa Incisiv de Prahova a surprins, la sfârșitul acestei săptămâni, o scenă demnă de analele absurdului balcanic. În timp ce o mașină a jurnaliștilor noștri veghea discret, postată pe colțul opus al „parcului cuminte”, în parcarea celui de la Rami Instal, adevărata faună nocturnă (sau, mai degrabă, de prânz) a locului își făcea apariția. Trei figuri emblematice ale sistemului putred – procurorul Epurescu, alături de misterioșii (până acum, pentru unii) Brudașcă și Macarie – nu se înfundau cu fruntea sus pe ușa principală, ca orice cetățean onorabil, ci se strecurau „sfios”, ca niște șoricei la provizii, pe intrarea destinată angajaților unei cârciumi. De ce atâta discreție? Păi, pentru că la „împărat” se merge pe furiș, nu la vedere, mai ales când ești acolo nu doar pentru o ciorbă de burtă, ci pentru o porție zdravănă de… instrucțiuni.

„Împăratul” și curtea sa: Delicii la negru și directive cu sos alb

Cine este acest „împărat” care impune asemenea ritualuri clandestine? Nimeni altul decât primarul din Vălenii de Munte, pivotul absolut al unei caracatițe de corupție pe care Incisiv de Prahova o deconspiră de luni bune, începând cu 19 decembrie 2024. De la afaceri cu beton toxic, până la amenințări cu moartea proferate direct către foști consilieri – cum ar fi cazul lui I.C. – acest monarh local pare să fi transformat administrația într-un mic imperiu personal. Betonul, furnizat, culmea ironiei, de firma „Concris” (înregistrată pe numele soției sale, pentru o aparență de „legalitate” transparentă ca o apă de canal), curge la propriu și la figurat în fundația acestui sistem putred. Morcovii de impunitate cresc viguros în Vălenii de Munte, sub ochii unei poliții neglijente, unde subcomisarul Alexandru Militaru, fostul șef al poliției, pare să fi fost transformat într-un fel de grădinar șef al dosarelor „uitate”.

Poliția: Jandarmii „blonzi” și amenzile cu gust de mic dejun (aici), (aici), etc…

Dacă „împăratul” dă tonul, subalternii execută cu sârg, transformând uniforma într-o pelerină pentru tot felul de măgării. Avem, conform dezvăluirilor noastre din al doilea articol, „Blondul” Alexandru Valentin, agent-șef și regele microbuzelor neoficiale, care amendează șoferi pe ruta Poienile-Vălenii de Munte, dar nu se sfiește să-și mai rotunjească veniturile cu pasageri „preluați” de la alții. Cu microbuze parcate strategic, PH 19 GKX și PH 19 GEE, „Blondul” menține aparența, în timp ce sora sa, fostă fină a primarului și, știm noi, „amantă”, se bucură de cadouri de lux și un post „obținut cu cântec” la ISU Ploiești.

Dar „Blondul” nu e singur în acest club select al abuzurilor. Mădălina Cârstocea, un alt șef de poliție, transformă piața din Măneciu într-un teren de vânătoare pentru micii întreprinzători, folosind parcarea „La Gaboru” ca punct de operare, unde mirosul de mici proaspeți se combină perfect cu aroma amenzilor abuzive. Și să nu uităm de Ovidiu Ciobanu, de la furtul de lemne la „spălare” disciplinară prin transfer la o altă secție, sau de Adrian Trancă, expert în ștergerea imaginilor de pe body-cam și influențarea martorilor. Toți acești „crai de la răsărit”, cum le place să se autointituleze, acționează sub o protecție misterioasă, în ciuda listelor cu numele lor trimise de IPJ Prahova Parchetului.

Justiția la Vălenii: Iepurila cu toga și pokerul din biroul de judecată presărat cu gafe și abuzuri (aici),  (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc

Și aici intervine partea cu adevărat savuroasă, dar amară, a poveștii: justiția. Cei trei crai de la cârciumă sunt doar vârfuri de iceberg. Procurorul Epurescu Ionuț și judecătorul „Epurila”, pe numele său real Dumitran Marius Andrei, președinte al Judecătoriei Vălenii de Munte, sunt piesele grele ale șahului corupției. Incisiv de Prahova a demascat deja cum acest „Iepurila cu tocuri”, fost polițist, emite „mandate la comandă” împotriva opozanților, transformând sala de judecată într-un decor pentru teatrul absurdului.

Firma Lynodoris Impex SRL, o companie-paravan patronată din umbră de judecătorul „Epurila”, a fost subiectul unor mărturii explozive din partea fostei contabile, o femeie curajoasă care a dezvăluit cum banii „nu ajungeau niciodată la ‘împărțeală'” și cum se fabricau acte antedatate pentru a proteja ofițeri de poliție și funcționari publici implicați în „furtul de lemne”. Un incendiu misterios din 2017 a șters, probabil, dovezi incomode dintr-un depozit de lemne, în timp ce vărul judecătorului, fost pădurar, devine asociat în afaceri, consolidând astfel „familia” de interese.

Serviciile secrete: Becuri pâlpâitoare și „treflă albastră” în SRI Prahova

Ca o cireașă pe tortul putred, sub toată această rețea de corupție, se profilează umbra serviciilor secrete. „Nea Neculăiță” și fiul său, lt. col. Neculăiță Dragoș, ofițer SRI și prieten al procurorului Negulescu Mircea, sunt „cârtițele” din SRI Prahova, acuzate de furnizare de informații secrete și monitorizări ilegale.

În 2018, Incisiv de Prahova (conform articolului din 7 martie 2018) semnala deja jocurile de „poker și bridge” din SRI, unde succesul depinde de „relații, loialitate și servicii prestate”, sub un sistem specific denumit „Treflă albastră”. Ce mai contează legile când ai „crai” la masa „împăratului” și „cârtițe” în serviciile secrete?

Epilog cu gust amar: La micul dejun al justiției românești

Deci, dragi cititori, dacă mai aveți impresia că legile sunt egale pentru toți sau că justiția este oarbă, gândiți-vă la Vălenii de Munte. Acolo, „împăratul” își ia micul dejun ilegal cu „cei trei crai” Epurescu, Brudașcă și Macarie, sub privirea îngăduitoare a unui judecător „Iepurila” și sub acoperirea unor agenți SRI. Este o rețea complexă, intricată, care operează cu impunitate, protejată de la cel mai mic gardian al legii, până la cel mai înalt funcționar al justiției.

Și, dacă vă întrebați „Mai te miri de unde ți se trage?”, răspunsul este simplu: Vi se trage de la indiferența complice, de la „crai” care intră pe ușa din spate și de la „împărați” care își iau micul dejun din buzunarul public.

Incisiv de Prahova vă asigură, pe data de 09.11. 2025, că va continua să zgândărească această mlaștină, până când fiecare dintre aceste „personaje” va fi nevoit să mănânce pe ușa din față… poate chiar pâine și apă, acolo unde le este locul. Este timpul ca DGA și DGIPI să lase baletul și să curețe grajdurile. Altfel, „împăratul” și curtea sa vor continua să dea instrucțiuni la micul dejun, iar Vălenii de Munte va rămâne o colonie a absurdului. Vom reveni cu dezvaluiri senzationale! (Cerasela N.).

Când sărăcia se pune pe „impărat”, jupoaie și micul comerciant! (aici), (aici), etc

Vălenii de Munte. Un nume. Două realități. Pe de-o parte, idila bucolică a toamnei, unde mirosul de must fiert se îmbină cu promisiunea licorilor tari și a grătarelor sfârâitoare. Pe de altă parte, Vălenii de Munte, un fief al corupției, unde mirosul de beton dubios se amestecă cu aroma dosarelor „clasează” și a instrucțiunilor secrete. Și, ca o palmă dată bunului simț, Primăria și Consiliul Local organizează cu mare pompă Festivalul Țuicii – Serbările Toamnei, Ediția a XXVI-a! O manifestare menită să atragă „zeci de mii de oameni”, localnici și turiști, toți dornici să guste „autenticul românesc”. Dar oare ce fel de „autenticitate” se mai găsește aici, dincolo de cazanele cu țuică, în inima unui sistem putred?

Nici bine n-a stat pălinca, că a și început jecmăneala!

Nici bine nu s-a stins ecoul Festivalului Prunii din Vălenii de Munte, o altă sărbătoare a „autenticului românesc” organizată de aceeași Primărie și Consiliu Local, că pe adresa redacției noastre au început să curgă zeci de reclamații incendiare. Se pare că „împăratul” nostru local, pe lângă celelalte talente, și-a descoperit și o vocație de „taxator” forțat, jecmănind comercianții prezenți la eveniment cu sume cuprinse între 500 și 1000 de lei! Această nouă mostră de „întreprinzătorism” dubios pare să indice că „sărăcia și-a pus cuvântul și disperarea pe Imperiul ‘Împăratului'”, transformând festivalul bucuriei într-un bal mascat al extorsiunii la scară mică. Dacă mai ieri vorbeam de afaceri cu beton și mandate la comandă, azi ne confruntăm cu un „împărat” care, probabil, nu mai are bani nici de pălincă cinstită, și recurge la jupoirea măruntă a celor care, culmea, ar trebui să aducă bunăstare zonei. Dar, să revenim la actualul eveniment, Festivalul Țuicii, unde, probabil, scenariul e deja scris.

„Împăratul” distilează succesul (și dosarele penale) – Acum și taxe pe fericire!

În timp ce „împăratul” local, primarul în persoană, se pregătește să taie panglica festivalului, cu un zâmbet larg de gazdă ospitalieră, ne amintim cu amuzament amar de culisele sale. Nu cu mult timp în urmă, același „împărat” primea instrucțiuni pe furiș, la o cârciumă, pe ușa din spate, de la „cei trei crai” Epurescu, Brudașcă și Macarie (așa cum dezvăluia Incisiv de Prahova). Acum, pe scenă, el e simbolul prosperității. Cine ar bănui că mâna care binecuvântează butoaiele cu țuică este aceeași mână care pare să fi semnat aranjamente cu beton dubios de la firma „Concris”, deținută, vai, de soție? Sau că zâmbetul său ascunde amenințări cu moartea adresate foștilor consilieri, precum I.C., transformat simbolic într-un „morcov rupt din Vilanță”?! Și mai nou, că disperarea de a-și menține „Imperiul” îl împinge la o jecmăneală meschină a micilor comercianți, transformând fiecare festival într-o nouă sursă de „venituri” ilicite.

Juriul de degustare vs. „juriul” justiției: O intrecere amara cu bani gheață

La Festivalul Țuicii, un juriu selectat cu grijă va medalia „cei mai buni producători și cele mai bune licori”. O ocazie de fair-play și transparență! Dar oare justiția din Vălenii de Munte are parte de un juriu la fel de incoruptibil? Din contră, aici „juriul” pare să fie compus din procurori „cuminți” și judecători „Epurila” (pe numele său de scenă, Dumitran Marius Andrei, pe vremea cand activa Judecatoria Valenii de Munte), care împart/au impartit nu medalii, ci „mandate la comandă” și „clasează dosare” cu o viteză uimitoare. Ne amintim de firma-paravan Lynodoris Impex SRL și de mărturiile fostei contabile care vorbea despre „furtul de lemne” și „acte antedatate”. Ei bine, în acest „concurs”, medaliile se dau pe sub masă, iar „licorile” sunt amarul neputinței în fața abuzurilor și, mai nou, amărăciunea jecmănelilor de la fiecare târg.

Grătarele corupției: De la carne proaspătă la dosare arse și mici smulși din buzunar

Peste patruzeci de fermieri aduc la Festival „fructe, legume, brânzeturi, cârnați și pastrame”, gata să sfârâie pe grătare, îmbiați de o atmosferă autentică. Ce contrast cu „grătarele” unde sunt arse probele, unde sunt manipulați martorii, unde dosarele sunt „pregătite” pentru a servi interesele obscure ale „Blondului” Alexandru Valentin, sau ale Mădălinei Cârstocea, sau ale altor „crai de la răsărit” din poliția locală! Acolo, pe grătarele corupției, carnea e putredă, iar fumul gros al impunității sufocă orice urmă de dreptate. Și mai nou, se pare că nici bucuria de a-ți vinde marfa la un festival nu mai este gratuită, ci taxată „de urgență” de „împărat”.

„Cu măsură” (pentru tuică), „fără măsură” (pentru corupție și jecmăneală)

„Timp de trei zile s-a baut (cu măsură) țuică și pălincă”, ne -au  asigurat organizatorii. Dar unde e măsura, domnilor de la Primărie și Consiliul Local, când vine vorba de abuzuri, de afaceri dubioase, de amenințări și de o justiție transformată în slugă personală? Vălenii de Munte nu este doar locul unde se celebrează recolta, ci și locul unde se recoltează profituri ilicite, unde se „culeg” decizii judecătorești convenabile și unde se „distilează” impunitate. Ba mai mult, se pare că „Imperiul ‘Împăratului'” a ajuns la fundul sacului, încât trebuie să „stoarcă” și ultimul leu de la micii comercianți, sub masca unor festivaluri populare.

Festivalul Țuicii devine, astfel, o oglindă cinică a unui sistem: o sărbătoare publică, strălucitoare, peste o rețea subterană de corupție, pe care Incisiv de Prahova o deconspiră pas cu pas. Poate că e timpul ca, pe lângă degustările de țuică, să organizăm și un concurs pentru cea mai bună „rețetă” de dosare clasate, sau pentru cel mai rapid „trafic” de influență, sau, de ce nu, pentru cea mai eficientă „jecmăneală” de festival. Doar așa, poate, „autenticul românesc” al corupției din Vălenii de Munte ar fi pe deplin recunoscut și medaliat, la fel cum merită.

„Donații” cu mâna în buzunar: Bacșișul „Împăratului” pentru un Festival „Autentic”!

Și dacă vă întrebați de unde atâta opulență festivă, ei bine, pe lângă jecmăneala directă de la micii comercianți, „Împăratul” și-a asigurat „splendoarea” festivalului prin „contribuții” fără acte, direct de la firmele „de casă”, transformând evenimentul într-o adevărată mașinărie de „bacșișuri” la negru!

Motou de final: De la „impărat” la iobag, e un drum incet/anevoios, DAR SIGUR… betonat cu corupție! 

În lumina acestei „sărbători” a corupției, la Vălenii de Munte, ne permitem să adăugăm un avertisment solemn, dar cu un zâmbet amar pe buze:

„Și alții s-au crezut împărați și au ajuns iobagi…”

Pe tronul betonat de aranjamente dubioase, cu buzunarele umflate din „jecmăneala” micilor comercianți de la Festivalul Prunii și cu mintea otrăvită de iluzia impunității, „Împăratul” nostru local pare să fi uitat lecțiile istoriei. A uitat că fiecare „crai” care intră pe ușa din dos, fiecare „Iepurila cu tocuri” care emite mandate la comandă și fiecare „Blond” care-și face de cap sub acoperirea uniformei, sunt doar niște pioni într-un joc murdar. Un joc al cărui final este mereu același pentru cei prea mândri să se plece în fața legii. Căci, în cele din urmă, chiar și cei mai puternici „împărați” ai corupției ajung să plătească tribut – fie prin decăderea morală în propriile mofturi și disperări, fie prin ridicarea la rang de „iobăgie” în fața unei justiții (sperăm noi) redresate. Și atunci, licorile bahice ale succesului se vor transforma în apa chioară a falimentului, iar „Imperativul” jupuirii va fi înlocuit cu imperativul răspunderii. Va rămâne doar gustul amar al unei toamne în care singura recoltă consistentă a fost cea a fărădelegilor. Vom reveni. (Cristina T.).