Exclusiv
Perceptia ca judecatorii CCR lucreaza si conlucreaza cu politicul impotriva familiei ordine si aparare
La nivelul familiei ordine si aparare s-a format in ultimii ani, cam de pe vremea lui Dorneanu, o perceptie ca judecatorii CCR lucreaza si conlucreaza cu politicul, impotriva acesteia, ca parte a unui aranjament mutual pentru un tratament indulgent si favorabil in ceea priveste drepturile magistratilor
Observati ca folosesc “perceptie”, pentru ca nu avem o certitudine intemeiata pe probe solide, cum ar fi niste inregistrari video-audio ( cum au mai scapat prin presa, in unele cazuri celebre), dezvaluie Emil Pascut de la sindicatul Diamantul..
Insa daca arata ca o rata si macane ca o rata, pai atunci trebuie sa fie o rata. Rationament deductiv.
Coincidenta, ultimii doi presedinti CCR sunt oameni care au avut legaturi “de sange” cu PSD.
Actualul presedinte CCR, Marian Enache, a fost deputat în mai multe legislaturi, pe listele FSN, PDSR și PSD. În 1993 a fost consilier prezidențial al lui Ion Iliescu. Potrivit unor articole de presa, Enache ar fi avut chiar si un dosar de colaborator cu Securitatea care, foarte convenabil, a “disparut”. (Cam cum a disparut si dosarul lui Basescu, pana cand a reaparut, intr-un moment cand Marinarul nu a mai prezenta utilitate pentru “deep state”)
Fostul presedinte CCR, Valer Dorneanu, a fost parlamentar PSD, presedintele Camerei Deputatilor intre 2000 si 2004 si ministru-delegat intre 1992 si 1995, in Guvernul Vacaroiu. Intre 1990 si 1992 a fost consilier pe probleme de legislatie al presedintelui de atunci, Ion Iliescu. Deci pesedist greu si el.
A fost un adevarat soc pentru noi cand recent, CCR-ul lui Enache a respins criticile de neconstitutionalitate ale OUG 59/2017 intemeiate pe motivul nesolicitarii avizului de specialitate de la Consiliul Legislativ, mai inainte de adoptarea ordonantei, mai dezvaluie sursa citata.
Ca o paranteza, OUG 59/2017 este emanatia otravita a PSD-ului din vremea cuplului toxic Dragnea-Olguta Vasilescu, o norma care ne-a diminuat pensiile militare cu cca 1/3 si a transformat, in acelasi timp, retinerea CIBS-ului ( 25% din brut, egal cu CAS) de la politisti si militari, intr-un mijloc de imbogatire nejustificata a statului ( pentru aspectul lipsei unei contraprestatii reale a statului).
Asa cum am avertizat de mai multe ori, in mod unitar, in spatiul legislativ si politic, in spatiul judecatoresc si cel ccr-ist, pensiile militare sunt percepute ca “necontributive”. Modul in care s-a aplicat recent, supraimpozitarea introdusa prin legea 282/2023, dovedeste fara dubiu, aceasta viziune a celor care ne dirijeaza destinele.
Ca o paranteza la paranteza, pentru mine este incomprehensibil cum acest subiect monstruos care priveste regimul juridic defectuos, de-a dreptul irational al al CIB-ului, lipsa de contraprestatie efectiva din partea statului, si nu in ultimul rand efectul crunt ca pensia militara e considerata necontributiva, taxata la sange si actualizata din an in pasti, lipseste total din agenda publica a celorlalti lideri sindicali, inclusiv din agenda organizatiilor pensionarilor militari.
La intalnirea asta proaspata de la MAI cu “Excelenta” Ciolacu ( ca cica asa se gudura unul pe la sedinta, cu “ excelenta”) , n-a atins niciunul, problemele generate de plata CIBS, puncteaza Emil Pascut.
Sunt unii pe care nu-i duce capul. Care daca au ajuns la sedinta MAI, ei cica au ajuns la “struguri”. E clar, astia s-au realizat. Si-au atins maximul. Atat ii duce bibilica. N-am asteptari nici de la SNPPC-ul lui Zelca. Insa sunt dezamagit ca Andreica si Lincu, cu care am o relatie pe care as caracteriza-o de amicitie si respect reciproc si cu care am mai atins, in ultimii 5 ani, subiectul asta al CIB-ului, nu il apreciaza la gravitatea pe care o i-o acord eu si nu se angajeaza si ei, public, pe subiectul asta grav. Capul ii duce, pot intelege concepte juridice complexe si au acces in zone mai inalte si mai largi decat ajung eu. Deci nu ma deranjeaza liderii “ reprezentativi” de nivel strugurel, insa sunt dezamagit de lipsa de reactie a oamenilor pentru care am apreciere si asteptare.
Inchei parantezele, ca sa ma intorc de unde am plecat. Adica la CCR.
Intr-o jurisprudenta anterioara consistenta si relativ fresh, CCR a analizat rand pe rand, toate felurile de avize si toate institutiile (consiliile) dadatoare de aviz in procesul de nastere legislativa, separand pe cele cu relevanta constitutionala de cele de natura doar legala si deci fara relevanta din perspectiva incalcarii constitutiei.
Ca sa citez doar din decizia 221/2020, CCR a retinut: “ În privinţa Consiliului Legislativ Curtea Constituţională a avut în vedere faptul că atribuţia sa de avizare din cadrul procedurilor de adoptare a unor acte normative este menţionată expres chiar în Constituţie, ceea ce permite calificarea ei drept “obligaţie constituţională” a cărei nerespectare atrage “neconstituţionalitatea legii sau a ordonanţei – simplă sau de urgenţă”
Se naste firesc intrebarea ce forta obscura a raului a intervenit sa schimbe o jurisprudenta clara, densa a CCR, astfel incat sa fie respinsa exceptia de neconstitutionalitate a OUG 59/2017 pe motivul nesolicitarii avizului Consiliului Legislativ?
Motivarea deciziei de respingere inca nu s-a publicat. Sunt tare tare curios sa o vad.
Asa ajung, de fapt, de unde am plecat. Desi mi-a luat un kilometru, partea “introductiva”.
Am vrut sa va atrag atentia asupra unei decizii CCR proaspete de respingere, decizia 599 din 21 noiembrie 2023, publicata pe 17 ianuarie in Monitorul Oficial.
Deci, celor interesati de scrierile mele, va este cunoscut ca in ultimii 5 ani, am atacat la CCR din diverse unghiuri, normele noastre de salarizare in cascada, care ca intr-un lant se reactiveaza unele pe alte, dupa ce aparent au fost abrogate. Si care au format in perioada 2010- prezent, baza pentru faimoasa “ inghetare”.
CCR-ul le-a calcat pe toate in picioare, esential sub pretextul ca nu exista o reactivare a normelor abrogate si ca am eu vedenii.
Insa in exceptia analizata in decizia 599/2023, am avut o abordare distincta, deosebita.
Am contestat interpretarea ( deja uniformizata la nivelul sistemului judecatoresc) potrivit careia sumele compensatorii tranzitorii din salariul de functie/solda de functie se iau in considerare la analiza conformitatii cu regula constitutionala potrivit careia salariul lunar nu poate fi mai mic decat salariul minim garantat.
Redau un pic mai jos, o parte din argumentele mele, astfel cum au fost sintetic in decizia 599/2023.
“12. Se afirmă că în perioada din 2010 până în prezent, de aplicare tranzitorie a legilor-cadru de salarizare, legiuitorul a suprimat unele dintre sporurile şi suplimentele acordate potrivit legislaţiei valabile în anul 2009 şi a instituit, temporar, drepturi băneşti în cuantum echivalent cu cuantumul fostelor sporuri şi suplimente care nu au mai fost recunoscute prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în scopul de a nu scădea veniturile salariale ale bugetarilor în plată, în luna decembrie 2009. Aceste drepturi compensatorii tranzitorii au fost recunoscute prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi art. 31 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, iar existenţa lor “tranzitorie” s-a perpetuat până în prezent, întrucât nu s-a reuşit o aplicare completa a noului sistem de salarizare pentru personalul bugetar. În ciuda scopului legiuitorului de a le recunoaşte doar temporar, ele încă supravieţuiesc ca elemente de salarizare, chiar şi după intrarea în vigoare, de la 1 iulie 2017, a Legii-cadru nr. 153/2017, datorită strategiei legiuitorului ca această lege să intre în vigoare treptat, şi nu dintr-odată.
13. Ca atare, existenţa acestor drepturi compensatorii tranzitorii conduce la două interpretări posibile ale art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 87 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, din perspectiva dreptului la salariu, prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituţie. Astfel, într-o primă interpretare, conformarea salariului de funcţie la exigenţa salariului minim brut pe ţară garantat în plată nu se analizează prin luarea în considerare a cuantumurilor acestor drepturi tranzitorii. Într-un al doilea înţeles posibil al textelor criticate, contrar art. 41 alin. (2) din Constituţie, conformarea salariului de funcţie la exigenţa salariului minim brut pe ţară garantat în plată se analizează prin luarea în considerare a cuantumului salariului de funcţie majorat cu cuantumurile acestor drepturi suplimentare tranzitorii care încă există în structura salariului de funcţie.
14. Se apreciază că art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi art. 87 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, interpretate în sensul în care conformarea salariului de funcţie la exigenţa salariului minim brut pe ţară garantat în plată se analizează prin luarea în considerare a cuantumului salariului de funcţie majorat cu cuantumurile acestor drepturi suplimentare tranzitorii din structura salariului de funcţie, încalcă şi principiul nediscriminării în exercitarea dreptului la salariu minim, întrucât pentru orice alte categorii de salariaţi decât poliţiştii, comparaţia între remuneraţia de bază şi salariul minim, deci analiza de respectare a dreptului prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituţie, se realizează fără a se lua în considerare drepturile suplimentare introduse în remuneraţia principală. În acest context, se afirmă că prezintă relevanţă în cauză şi împrejurarea că în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu ocazia soluţionării unor speţe privind interpretarea Directivei 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, s-a stabilit că majorările şi sporurile, care nu sunt definite drept elemente care fac parte din salariul minim prevăzut de legislaţia sau de practica naţională a statului membru şi care modifică raportul dintre prestaţia lucrătorului, pe de o parte, şi contraprestaţia pe care acesta o primeşte, pe de altă parte, nu pot, în temeiul dispoziţiilor Directivei 96/71/CE să fie considerate astfel de elemente salariale (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 14 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza Comisia Comunităţilor Europene împotriva Republicii Federale Germania, C-341/02, punctul 39).”
Toata munca asta, in zadar! CCR a respins exceptia ca inadmisibila, pe motiv ca este o chestiune de interpretare a legislatiei si care tine este apanajul instantelor.
Au procedat corect? Au fost obiectivi? Eu cred ca nu! Era o chestie care tinea de interpretarea judecatoreasca doar daca existau cel putin doua curente de interpretare. In practica, se contureaza de obicei, pe o interpretare a unei norme dificile, o teza majoritara a instantelor si una minoritara.
Si atunci se sesizeaza ICCJ, sa clarifice conform competentei. Insa acolo unde exista o singura interpretare uniforma la nivelul instantelor, care este suplimentar criticata ca neconstitutionala, ICCJ nu mai poate interveni. Acolo este treaba CCR sa inlature interpretarea asumata de toate instantele, dar neconstitutionala.
Asa ca, ramane cum era, cel putin cat timp avem un CCR in componenta asta, “perceputa” ca fiind sub influenta pesedista.
Ce-o mai fi, “vom vedea”, cum le-a zis Excelenta Ciolacu, reprezentantilor sindicali adunati la sedinta de socializare de la MAI cu seful Guvernului, mai precizeaza Emil Pascut.
In decizia nr. 51/2020, CCR nu a avut nicio retinere sa judece pe fond, interpretarea ( unica si obligatorie) facuta de ICCJ, pe marginea sporului de doctorat ( suma compensatorie). La fel ca in cauza judecata prin decizia nr.599/2023, si acolo era tot o chestiune de interpretare unica, uniforma, standardizata a legislatiei. (Sava N.).
Exclusiv
Tunul de miliarde pe Electrica: Cum „se fură” curentul în Prahova, pe banii oamenilor cinstiți! O „horă” intre hoți și gardieni (I)
Prahova, județul contrastelor și al curentului (furat). În timp ce cetățenii și operatorii economici onești își plătesc facturile cu sudoarea frunții, sub pretenția respectării legii, o caracatiță nevăzută, dar cu tentacule electrice, pare să sifoneze resurse prețioase. Ziarul „Incisiv de Prahova” semnalează o situație de-a dreptul absurdă, unde furtul de energie electrică nu este doar tolerat, ci pare orchestrat cu o complicitate șocantă, iar nota de plată ajunge, ca de obicei, la cine nu trebuie.
Sifoanele pe Electrica: Conexiuni „dubioase” cu mâna ascunsă a rețelei
Nu e o noutate că unii încearcă să se conecteze ilegal la rețeaua de energie. Noutatea șocantă, conform informațiilor noastre, este că aceste „intervenții ilegale” la rețeaua electrică, observate pe diverse proprietăți din Prahova, nu sunt opera unor amatori izolați, ci poartă amprenta unei complicități interne. Așa-zisa companie de distribuție a energiei electrice, responsabilă cu integritatea rețelei, pare să fi intrat într-o „înțelegere tacit-benefică” cu hoții. Funcționari ai acestei companii, plătiți să asigure buna funcționare și integritatea sistemului, se pare că au închis ochii sau, și mai grav, au facilitat aceste acte de furt. Este o trădare flagrantă a încrederii publice și o sfidare la adresa oricărui principiu de etică și legalitate. Când gardianul devine complice, cine mai păzește sistemul?
Factura de onoare: Cinstitul plătește și pentru hoție, și pentru neatenție!
Dar absurdul atinge cote paroxistice. În loc să își asume responsabilitatea pentru propriile eșecuri și complicități, compania de distribuție are o soluție „inovatoare”: își recuperează prejudiciul – adică banii furați cu „colaborarea” funcționarilor săi – de la operatorii economici cinstiți. Ați citit bine! Firmele care își duc afacerile legal, care plătesc taxe și impozite, sunt acum bune de plată și pentru furturile altora, orchestrate, se pare, sub privirile complice ale angajaților distribuitorului. Este o taxă pe corectitudine, o amendă pentru cinste, o povară aruncată pe umerii celor care încearcă să respecte regulile într-un sistem putred. Este ca și cum victima ar plăti cauțiunea tâlharului!
Magia contorului: Când anii de „nefacturare” se transformă în miliarde peste noapte
Și, ca să încheiem tabloul cu o notă de geniu (malefic), „ultima găelniță” este de-a dreptul hilară, dacă nu ar fi tragică. După ce, ani la rând, anumite proprietăți au beneficiat de intervenții ilegale sau de o „amnezie” cronică a sistemului de facturare, compania de distribuție își amintește brusc de existența lor. Soluția? Schimbarea contorului și emiterea unor facturi retroactive de „miliarde”, sub pretexul că, vai, „ei nu au facturat de un an de zile”! Păi, stimabililor, ce ați făcut un an de zile? Ați meditat la frumusețea rețelei sau ați așteptat momentul „optim” pentru a da tunul cel mare? Această tactică miroase a șantaj pur și simplu, o încercare disperată de a acoperi găurile negre din buget, provocate de propria incompetență sau, și mai probabil, de complicitate. Cetățeanul e bun doar să plătească, indiferent dacă i se pune pe masă o „factură” pentru consumul inexistent sau pentru „recuperarea” prejudiciilor generate de alții.
Hora instituțiilor: O coregrafie electrică pe scena justiției prahovene
Însă spectacolul nu este doar un duet între hoți și distribuitori. „Incisiv de Prahova” anunță un serial de dezvăluiri, un „tango electric” în care sunt prinse, într-o „horă” amețitoare, mai multe instituții ale statului de drept din Prahova. Când furtul de curent se transformă într-o schemă la nivel înalt, când cinstea este penalizată și ilegalitatea pare să prospere sub oblăduirea celor ce ar trebui să o combată, ne întrebăm: Cât de adânc este putregaiul? Câte astfel de „hore” se dansează în spatele ușilor închise, în timp ce justiția este mimată, iar cetățenii cinstiți sunt „electrocutați” de facturi absurde și de sentimentul impunității?
„Incisiv de Prahova” promite să taie nodul gordian al acestor complicități și să aducă lumină într-un sistem unde întunericul pare să fie monedă de schimb. Rămâne de văzut dacă instituțiile vizate vor avea curajul să iasă din această horă toxică și să reaprindă lumina justiției în Prahova. Daca…se va concretiza si aceasta „numire”! (Cristina T.).
Exclusiv
SINAIA, O STATICĂ DE COMEDIE NEAGRĂ: Cum PNL Prahova resuscitează primari „suspendați” și „ingroapă” legea cu zâmbetul pe buze!
Un spectacol grotesc al impunității politice se joacă la Sinaia, având în rolurile principale un primar readus la butoane printr-o „eroare” de zile mari, un prefect care „uită” să aplice legea și o întreagă mașinărie liberală care pare să fi declarat război bunului simț și statului de drept. În culise? Președintele PNL Prahova, Mircea Roșca, dirijând, spun unii, o orchestră a complicității.
„Minunea” DNA: Oprea, de la reanimare, direct în fotoliul de primar!
Imaginați-vă scena: un primar, Vlad Oprea, aflat sub control judiciar și apoi în arest la domiciliu, o perioadă de aproape un an – din ianuarie până în iulie 2025, spun actele – este pur și simplu scos din joc. Orice stat normal ar fi constatat, conform art. 160 lit. g) din OUG 57/2019 (Codul Administrativ), încetarea de drept a mandatului său, dată fiind imposibilitatea de a-și exercita funcția timp de peste șase luni consecutive. Dar nu și în România de PNL!
Surpriză, surpriză! O „eroare” procedurală a DNA, o scăpare „inadmisibilă” într-un dosar de maximă vizibilitate, exact ca un iepure scos din pălărie, îl catapultează pe Oprea înapoi în primărie. Nu e vorba de un caz banal, ci de un dosar penal „extrem de vizibil, rezultat în urma unei anchete jurnalistice majore,” conform surselor noastre. O greșeală, o influență, o breșă de disciplină? Indiferent de etichetă, rezultatul e același: Vlad Oprea a fost reanimat politic și repus pe tron, sfidând orice logică legală și morală. Un adevărat manual de „Cum să Fentezi Legea” marca PNL!
Șeriful revine! (sau: Dictatura la primărie, ediția Sinaia)
Ce face un primar revenit din morții politici? Se apără în instanță? Se gândește la cetățeni? Nici vorbă! Imediat după „reîncarnare,” Oprea a pornit o „presiune agresivă” asupra secretarului general și a altor funcționari-cheie ai Primăriei Sinaia, transformând instituția într-un fief personal.
Momentul de glorie? Ședința de consiliu din 3 noiembrie, un veritabil circ în care „a încercat să rupă cvorumul, să scoată aparatul primăriei din ședință, să se opună în orice fel poate la adoptarea hotărârii care modifică comisiile de specialitate.” Strategia este clară, potrivit analizei noastre: „control total asupra instituției și eliminarea oricărei opoziții.” Scopul suprem? Declanșarea unor alegeri anticipate la Consiliul Local Sinaia, pe care, „știe că le poate controla prin influența pe care o menține asupra PNL Prahova.” Un plan diabolic, dar execuție de amatori, am spune!
Prefectul, papușa PNL: Când legea e opțională, nu obligatorie!
Aici intră în scenă un personaj cheie al farsei: prefectul Prahovei, Daniel Nicodim. Situația juridică a lui Vlad Oprea? Clară ca lumina zilei, confirmată de Înalta Curte și de o jurisprudență solidă (Curtea de Apel Alba Iulia, Decizia nr. 226/2020; Tribunalul Timiș, Sentința nr. 118/2021; Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. 4532/2017 – toate arată că mandatul încetează de drept după 6 luni și că prefectul doar constată, nu decide!). În orice „stat normal,” ordinul de încetare a mandatului ar fi venit în 24-48 de ore. Dar suntem la Prahova, patria excepțiilor!
De mai bine de o lună, prefectul Nicodim – membru PNL, ce surpriză! – „refuză să își exercite obligația legală.” Asta nu mai e omisiune, e „complicitate,” strigă cetățenii exasperați. Potrivit unei plângeri penale formulate de un cetățean din Sinaia, prefectul este acuzat de „abuz în serviciu” (art. 297 alin. (1) Cod penal) și, după caz, de „favorizarea făptuitorului” (art. 269 Cod penal), pentru că „omisiunea de a emite ordinul a avut scopul de a-i permite primarului să revină în funcție.” Cineva ar trebui să-i amintească domnului prefect că legea nu este un meniu à la carte, din care alegi ce-ți convine!
Rețeaua PNL Prahova: Roșca, arhitectul impunității (cu „afaceri” la Sinaia!)

Și cine trage sforile acestei păpușării politice? Nimeni altul decât Mircea Roșca, președintele PNL Prahova! Nu e doar un simplu lider de partid, ci un personaj cu un trecut pătat, „el însuși inculpat pentru fapte de corupție, scăpat prin celebra prescripție – conceptul juridic care albește infractorii peste tot în România.” Un lup păzind stâna, ar spune unii!
Roșca, „cel care are grijă ca prietenul lui, Vlad Oprea, cel cu care are afaceri în orașul Sinaia să nu plece de la primărie,” este, conform acuzelor, „garantul că prefectul nu va semna nimic care să ducă la încetarea de drept a mandatului de primar.” Practic, „Mircea Roșca este cel care se asigură că legea nu este respectată în județul Prahova.” O declarație dură, dar susținută de mersul evenimentelor și de nemulțumirea publică. Acesta e PNL Prahova, domnilor: „Legile sunt pentru proști, noi avem priorități!”
DNA, o instituție „mută” la comandă?
Nici măcar DNA, instituția care ar trebui să fie vârful de lance al luptei anticorupție, nu scapă de sub tirul criticilor. „Faptul că dosarul extrem de vizibil al lui Oprea a fost ‘scăpat’ procedural exact într-un moment politic sensibil ridică semne de întrebare,” scriu sursele noastre. Mai mult, „nimeni din conducerea DNA nu își asumă nimic, nu clarifică și nu reacționează,” iar „procurorul-șef Voineag este în plină luptă pentru propriul nou mandat.”
Așadar, „când cariera șefului instituției depinde de votul politic, iar cel aflat în dosar este parte din partidul cu cea mai mare influență în stat, probabilitatea ca instituția să închidă ochii crește.” Nu sunt teorii, sunt „fapte,” spun sursele: o „eroare procedurală inexplicabilă,” „absența oricărei măsuri interne,” „niciun semn de reacție legală.” Verdictul este crud: „Instituțiile nu tac atunci când sunt atacate. Tac atunci când sunt CONTROLATE.” O fi DNA o filiala tăcută a PNL?
Bolojan, „orbul” de la centru: Tăcerea, un mesaj clar!
Și ca tacâmul să fie complet, avem și complicitatea tăcută a centrului! Ilie Bolojan, actualul prim-ministru, a fost „notificat oficial de grupul de consilieri anti-Oprea din Sinaia în urmă cu aproape o lună.” I s-au trimis „documente, dovezi, sesizări privind abuzurile administrative, nereguli flagrante din primărie, și poziția Prefectului care refuză să aplice legea.”
Ce a făcut domnul prim-ministru? Nimic! „Nu a reacționat, nu a trimis o echipă de control, nu a cerut Ministerului de Interne lămuriri, nu a făcut declarații.” Concluzia, la fel de rece ca o zi de iarnă în Prahova: „Tăcerea este un mesaj. Iar mesajul este clar: PNL Prahova își apără omul.” Oare domnul Bolojan a uitat că servește statul, nu partidul?
Cetățenii – Santinele ale legii: De la indignare la acțiune!
În tot acest balet grotesc al puterii și impunității, cetățenii din Sinaia par a fi singurii care mai cred în lege. „Plângerile penale” au curs – o plângere penală pentru uzurpare de funcție împotriva lui Oprea, o plângere pentru complicitate împotriva Prefectului, și o plângere pentru neemiterea ordinului legal.
„Aceste plângeri arată că cetățenii fac ceea ce instituțiile refuză: apără legea,” arată sursele. Ei își fac datoria, în timp ce „instituțiile statului, acaparate de politic, de PNL, nu.” Este o demonstrație elocventă că „sistemul își apără oamenii indiferent de costul pentru comunitate, lege sau democrație.” Dar, se pare, că „cetățenii din Sinaia nu stau cu mâinile în sân.”
Poate că de aici, de la vocea lor, va începe adevărata schimbare, cea care va șterge zâmbetele complice de pe fețele celor care cred că sunt mai presus de lege. (Paul D.).
Exclusiv
Poliția Română: De la ordine publică, la orgii de incompetență și vulgaritate sub bagheta lui Despescu!
Capitala, și odată cu ea întreaga Românie, tremură sub asaltul unei noi ere: era „managerilor” cu „organul genital” la gură, promovați de Bogdan Despescu! (aici), (aici), (aici), etc.
Ceea ce dezvăluie Sindicatul Europol nu este doar o scăpare ocazională, ci un tablou macabru al decăderii profesionale, o realitate atât de nefiltrată încât te-ar face să crezi că ai nimerit într-un bordel, nu într-o instituție de aplicare a legii.
„Durerile organului genital”: Academia de comandă a lui Despescu!
Imaginați-vă scena: un polițist umilit, un raport rupt în bucăți și o atitudine de „golan” exhibată de un șef de birou de la Rutieră Medgidia. Răspunsul „justiției” interne? Imputernicitul inspector-șef, chestorul Mototolea, îi ia apărarea agresorului. Și, exact în acest climat de impunitate, un alt „cavaler” al ordinii și disciplinei prinde aripi și, mai ales, glas!
Să facem cunoștință cu domnul scms. Grigore Eduard, șeful Poliției Techirghiol! Deranjat de „pretențiile absurde” ale Sindicatului Europol – cum ar fi respectarea programului de lucru, eliminarea favoritismele sau amărâta aia de pregătire fizică, lucruri total irelevante pentru un „manager” de calibru –, eroul nostru, într-o conversație cu un subaltern, își varsă frustrările… folosind termeni de o rară eleganță, specifici, probabil, mediului în care a fost școlit. Potrivit dezvăluirilor Sindicatului Europol, nici măcar limbajul licențios nu a fost cenzurat, tocmai pentru ca publicul să ia contact cu „realitatea nefiltrată”: domnul scms. Grigore Eduard ne vorbește despre apartenența la „UEeeeeee” și, mai ales, despre o puternică durere a organului genital!
Da, ați citit bine! Aceasta este clasa conducătoare a Poliției Române. Aceasta este „noua generație de manageri” croită de Despescu! Această mizerie verbală este exact „modelul de comportament care se promovează la nivelul Poliției Române”. Și, ca o ironie supremă, acest „personaj”, cu „dureri genitale” atât de acute, își desfășoară activitatea într-o structură care face parte din „proiectul-pilot” al domnului Predoiu! Acel proiect „revoluționar” care ar trebui să fie lumina călăuzitoare pentru toate IPJ-urile. Ferească Dumnezeu ca acest gibon să devină model pentru cineva, în afară de o grădină zoologică!
Despescu, marele inquisitor: Sindicatul, dușmanul public numărul unu!
Cine este, de fapt, inamicul Poliției Române, în viziunea lui Despescu? Nu șefii abuzivi. Nu incompetența crasă. Nu analfabetismul funcțional al celor cocoțați în birouri. Nu lipsa de asumare. Nu hărțuirea subalternilor. Nu! Problema lui Bogdan Despescu este că Sindicatul Europol și alte organizații similare îndrăznesc să facă publice aceste realități!
În ultimii ani, Despescu a cultivat, spun cei de la Europol, o cultură organizațională ostilă dialogului social. La toate videoconferințele, mesajul subliminal este limpede: sindicatele prejudiciază „imaginea Poliției” (adică imaginea sa și a ministrului, desigur!). Sindicatele sunt cel mai mare dușman al sistemului, nu putregaiul din interior!
E o formulă simplă, aproape genială în perversitatea ei: cu cât șefii sunt mai lipsiți de asumare și mai „castrați profesional”, fără idei, fără viziune, cu atât au șanse mai mari să fie promovați de Despescu și de conducerea Poliției Române! Pentru că vor face tot ce li se cere, fără să crâcnească. Cu cât sunt mai tirani și mai abuzivi – prin impunerea de ore suplimentare neplătite, permanențe aberante, norme aberante de amenzi –, cu atât sunt apreciați mai mult. Căci, nu-i așa, „știu să țină în frâu oamenii”!
România, un cimitir de statistici: Capturi de 2 grame și morți pe bandă rulantă!
Această „nouă generație de manageri” nu are nicio noțiune elementară de management, nu-și înțelege rolul, nu coordonează, nu îndrumă. Tot ce fac e să se raporteze la „statistica de anul trecut”, doar-doar să nu iasă din rând. Impun norme absurde: norme de amenzi, norme de legitimați, norme de rețineri, norme de dosare „soluționate” (adică băgate la evidența pasivă, nu rezolvate!). Totul se reduce la cifre, exact ca pe vremea CAP-urilor și a planurilor cincinale!
Iar rezultatele acestei demențe statistice? Suntem campioni europeni la numărul de victime pe șosele. Ne confruntăm cu zeci de mii de dosare de infracționalitate informatică pentru care nu avem polițiști specializați și resurse logistice. Ne lăudăm pe Facebook cu „capturi” de 1-2 grame de droguri, în timp ce consumul în rândul tinerilor a explodat în țara asta. Numărăm săptămânal femei ucise, victime ale violenței domestice, făcute subliminal vinovate chiar de către cei care ar trebui să le apere!
Aceasta nu este o simplă răbufnire la adresa unui „șef primitiv” de la Techirghiol, care se bucură de UE și îl „doare la organul genital”. Astfel de specimene există peste tot, e adevărat. Dar este un semnal de alarmă, un strigăt disperat, cu privire la persoanele care ocupă funcții politice – secretar de stat, șef al Poliției Române – și care au reușit performanța de a distruge un sistem. Un sistem care, azi, nu mai este nici apolitic, nici profesionist. Iar această rușine o vede nu doar Sindicatul Europol, ci întreaga societate civilă! (Cristina T.).
-
Exclusivacum 5 zile„Ne ducem în cap!” Alerta ANP: Sistemul Penitenciar, la un pas de colaps din lipsă de personal
-
Exclusivacum o ziReset urgent pentru ANP! De la „epoca de aur” a gardienilor la haosul oportuniștilor, prin ochii lui Cosmin Dorobanțu!
-
Exclusivacum 3 zileCirc la Penitenciare! Reorganizarea „minune” a lui Burcu, un dezastru de râsul lumii!
-
Exclusivacum o ziEXCLUSIV: „Saga” agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș. Comedia neagră de la SAS! Poliția unde „Inelul Magic” împarte disciplinare, „Polițistul Incisiv” refuză hârțoagele, iar Controlul Intern se autodenunță (cu BONUS: 50% OSKAR pentru complicitate!)
-
Exclusivacum 4 zileCirc la SAS! Când „Acțiunile Speciale” devin „acțiuni penale” orchestrate de psihologi-călăi și șefi cu „inel magic” – Totul la vedere, în fața Justiției!
-
Exclusivacum o ziJustiția „la volanul” birocrației oarbe: Cazul POP IONUT-COSTIN (fost Comandant Descarcerare Petrobrazi) și odiseea incompetenței teritoriale la Parchetul Sectorului 1! (I)
-
Exclusivacum 3 zileScandal fără precedent în Poliția Română: Birouri sigilate și injurații de la vârf
-
Exclusivacum 3 zileIGPR, mașinăria de spălat rufe murdare: Cine mai apără legea când poliția se apără pe ea insăși?



