Un tezaur cultural, țesut cu migală și pasiune, se îndreaptă spre recunoașterea globală. România, într-o inițiativă trilaterală de anvergură alături de Albania și Turcia, a depus oficial dosarul multinațional „Oya / Găteala tivurilor, practica tradițională de înfrumusețare” pentru înscrierea pe Lista reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. Acest demers strategic aduce în prim-plan o practică tradițională prețioasă, mărturie a meșteșugului, continuității istorice și a diversității expresiilor culturale regăsite în diferite regiuni ale țării.

O alianță culturală trilaterală pentru patrimoniu

Submisiunea comună subliniază un patrimoniu împărtășit și angajamentul de a prezerva practici care transcend granițele naționale. Arta complexă a „Gătelii tivurilor” – adesea cunoscută sub denumirea de „Oya” în contextul său mai larg – reprezintă mai mult decât o simplă broderie decorativă; ea întruchipează generații de îndemânare, răbdare și viziune artistică. Coordonarea dosarului a fost asigurată, conform informațiilor oficiale, de Ministerul Culturii și Turismului din Turcia, un partener esențial în acest demers ambițios.

Arhitecții dosarului românesc: De la ONG-uri la comunități

În spatele acestei nominalizări semnificative stă un consorțiu dedicat de organizații și specialiști români. Rolul central în coordonarea procesului complex de identificare și documentare a acestei tehnici valoroase i-a revenit Asociației Semne Cusute, laureată a prestigiosului premiu „Europa Nostra”. Această organizație a evidențiat modul în care găteala tivurilor conferă rezistență, finețe și o estetică aparte marginilor și îmbinărilor cămășilor și altor textile tradiționale lucrate manual.

Alături de „Semne Cusute”, la efortul de documentare au contribuit și alte entități esențiale: ONG-ul „Mândra Project” (Zestre Contemporană) din Țara Făgărașului și Asociația „ART – Meșteșugurile Prutului” din Iași, ultima fiind singurul ONG românesc acreditat la Convenția UNESCO din 2003. Un pilon fundamental al dosarului românesc a fost și implicarea exemplară a comunității etnice turco-tătare, prin Asociația „Cusături Dobrogene” și Uniunea Democrată Turco-Tătară. Această participare incluzivă nu doar că a îmbogățit substanțial dosarul, dar a și demonstrat contribuția inestimabilă a minorităților etnice la diversitatea culturală a României. Suportul tehnic de specialitate a fost asigurat de Ioana Baskerville, președinta Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial și punct focal pentru Convenția UNESCO din 2003.

O călătorie prin vreme: Tehnica de la muzeu la tradiție vie

Pentru a susține candidatura, Asociația Semne Cusute a întreprins, în cadrul proiectului european de cercetare Tracks4Crafts, o muncă amplă de identificare și analiză a pieselor reprezentative. Cercetarea a vizat colecții muzeale prestigioase din România, precum cele de la Muzeul Național al Țăranului Român, Muzeul de Artă Populară din Constanța și Muzeul Județean Botoșani, dar și piese valoroase din muzee internaționale, confirmând vechimea și continuitatea acestei tehnici.

„Găteala tivurilor” este o practică ancestrală, bine atestată în spațiul românesc și integrată într-un areal cultural vast, care se întinde din zonele est-mediteraneene și balcanice, până în regiunile carpatică și pontică. Din punct de vedere tehnic, aceasta constă într-un ansamblu de procedee derivate din punctul de feston, aplicate pe marginea rulată sau împăturită a textilelor. Inițial executate cu acul, aceste finisaje au evoluat ulterior, fiind realizate și cu ajutorul croșetei.

Mozaicul regional al „Oya” în România

Diversitatea „gătelilor de tivuri” în România este remarcabilă, variind atât prin tehnică, cât și prin ornamentație, de la o regiune la alta:

• Estul și Sudul țării: Pe cămășile bătrânești, masculine și feminine, cu croi tip tunică, întâlnim „colțișori” și „cheițe” elaborate, bogat ornamentate.
• Vestul României (Arad, Bihor, Sălaj): „Spăcelele” se disting prin „cheițe” specifice, late, lucrate exclusiv cu acul.
• Transilvania Centrală și de Nord, Vestul Olteniei și Sudul Banatului: Aici, terminațiile mânecilor sunt adesea decorate bogat, fie cu croșeta, fie prin tehnici mixte, uneori policrome.
• Sudul Transilvaniei și Nordul Munteniei: Apar „cheițele pentru clin”, cu noduri dispuse de-a lungul mânecii, executate cu acul în tehnici combinate.
• Dobrogea: În comunitățile etnice turco-tătare, se evidențiază tehnica „oya”, denumire identică cu cea folosită în Turcia, ilustrând astfel conexiunile culturale profunde ale acestui element.

Un angajament reafirmat: România și viitorul patrimoniului UNESCO

Depunerea acestui dosar multinațional marchează un moment important, într-un an în care România celebrează 20 de ani de la adoptarea Convenției UNESCO din 2003. Prin această inițiativă, Ministerul Culturii își reconfirmă angajamentul ferm de a propune noi elemente pentru Lista reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Aceasta este în deplin acord cu spiritul Convenției, care subliniază rolul prioritar al comunităților patrimoniale și al societății civile ca parteneri esențiali în identificarea, cercetarea, interpretarea și elaborarea planurilor de salvgardare.

Demersul sprijină, așadar, o viziune în care patrimoniul cultural trebuie să rămână în grija și sub responsabilitatea celor care îl practică, îl transmit și îl valorizează zi de zi, dar mai ales a generațiilor viitoare. Relevanța acestei direcții este amplificată de aderarea recentă a României la Convenția de la Faro a Consiliului Europei, care reafirmă rolul esențial al comunităților în definirea și gestionarea patrimoniului cultural.

Pentru mai multe informații, cititorii pot consulta pagina dedicată a Ministerului Culturii: https://patrimoniu.ro/ro/patrimoniu-imaterial/articles/2026-gateala-tivurilor-tehnici-de-infrumusetare-a-tivurilor-obiectelor-de-port-traditional-cu-acul-si-croseta

La prestigiosul Palazzo Braschi, chiar în inima Romei, un eveniment cultural de excepție a marcat apogeul „Lunii Literaturii Române la Roma”. În prezența unei săli arhipline, scriitoarea Ana Blandiana, un reper al literaturii europene contemporane, a susținut o conferință și un dialog ce au depășit granițele pur literare, transformându-se într-o profundă meditație asupra rolului cuvântului în societatea modernă. Această întâlnire, desfășurată în cadrul Anului Cultural România–Italia 2026, a subliniat încă o dată forța poeziei de a fi „unul dintre ultimele bastioane ale rezistenței autentice”, după cum a fost citată Ambasada României în Italia, organizatoarea evenimentului.

Roma, gazda unui dialog esențial despre etică și adevăr

Palazzo Braschi, cu aura sa istorică, situat la câțiva pași de celebra Piazza Navona, a oferit un cadru solemn pentru dezbaterea temei „Responsabilitatea cuvântului: etică, adevăr și memorie în lumea digitală”. Alături de Ana Blandiana, profesorul Bruno Mazzoni, eminent românist și traducător, a contribuit la un dialog captivant, urmărit cu emoție și interes de un public divers, format din italieni și români. Evenimentul a confirmat succesul înregistrat pe parcursul întregii luni dedicate literaturii române în capitala italiană.

Ambasadorul României, pledoarie pentru etica limbajului într-o eră a fragmentării

În deschiderea serii, Gabriela Dancău, ambasadorul României în Italia, a accentuat semnificația profundă a contextului: „Într-un oraș precum Roma, fiecare inițiativă culturală capătă o dimensiune suplimentară: aceea a continuității memoriei și a responsabilității cuvântului.” Diplomația culturală a evidențiat și urgența unei reflecții asupra modului în care limbajul este utilizat într-o epocă dominată de viteza informației. „Suntem într-o epocă în care cuvântul, multiplicat și fragmentat, riscă să își piardă densitatea originară. Tocmai de aceea devine esențial să îi restituim statutul etic,” a subliniat ambasadorul.

Ana Blandiana: Poezia, libertate interioară și rezistență prin memorie

Ana Blandiana, o voce profund respectată în Italia și adorată de un public de toate vârstele, a captivat audiența cu o intervenție de mare profunzime intelectuală și emoțională. Scriitoarea a descris poezia drept forma supremă de libertate interioară, o ancoră crucială în special în perioadele de represiune. A atins o coardă sensibilă a prezentului, abordând paradoxul libertății în societatea contemporană. Dacă în trecut, sub regimul comunist, libertatea era un ideal interzis, astăzi, avertizează Blandiana, riscă să fie pierdută nu prin constrângere, ci prin „indiferență și superficialitate”. De asemenea, importanța memoriei istorice a fost un punct central al discursului său. Ana Blandiana a argumentat că „rezistența prin cultură este astăzi mai necesară decât ieri”, într-o lume unde uitarea poate deveni o formă subtilă de vulnerabilitate, periclitând coeziunea și identitatea.

Tehnologia și Inteligența Artificială: Formă fără esență umană?

Un segment aparte al dialogului a fost dedicat relației dintre tehnologie și inteligența artificială. Ana Blandiana a oferit o perspectivă lucidă și nuanțată, recunoscând capacitatea tehnologiei de a imita formele expresiei umane, dar insistând ferm că aceasta nu poate reproduce „esența profundă a umanității”. Această esență, a explicat ea, rămâne indisolubil legată de experiența trăită, de memorie și de conștiință – elemente ireplicabile de algoritmi.

Un final memorabil pentru „Luna Literaturii Române la Roma”

Evenimentul de la Palazzo Braschi a transcens statutul de simplă întâlnire literară, transformându-se într-o veritabilă meditație asupra libertății, responsabilității individuale și colective, precum și a rolului crucial al culturii în modelarea societății contemporane. Reacțiile publicului au fost unanime, participanții descriind experiența drept „un dar”, evocând emoția și sentimentul de autenticitate trăite. Prin acest final memorabil, „Luna Literaturii Române la Roma” și-a confirmat nu doar succesul, ci și statutul de platformă de dialog cultural de înalt nivel. Proiectul a reușit să aducă literatura română în centrul unor dezbateri europene esențiale, consolidând punțile culturale dintre România și Italia, o inițiativă lăudabilă organizată de Ambasada României în Italia, Ministerul Culturii și Biblioteca Naţională a României, în colaborare cu Museo di Roma.