În calitate de slugi umile, Florin Cîțu și Vlad Voiculescu au stors miliardul din Trezoreria statului, ca să-i facă pe plac Ursulei. Se vorbește prin târg de o șpagă de 30 de milioane de euro! Nu există probele veridicității.
Pfizer e prea gigantic pentru a mitui direct mărunții șefi de guverne din lume. Sper să mă înșel. Dăm ca sigură lipsa de intenție a procurorului Matei în anchetarea soțului Ursulei.
Matei l-a băgat pe Dragnea în pușcărie pentru două secretare, care și-ar fi luat leafa pe degeaba. În dosarul fostului lider PSD, prejudiciul era de 20.000 de euro, nu miliardul hoțomăniei cu vaccinuri.
De fapt, și de drept, Florin Cîțu, susținut de prietenii săi, a jucat mai mereu cu bani mulți. El era să falimenteze, pe vremuri, Banca Feroviară, prin plasamente după ureche sau după nevoi personale. A ajuns premier de unică folosință. Fraierii nu s-au prins că avea o misiune limitată în timp.
Ce e sigur că fostul premier nu a achiziționat puzderia de vaccinuri, fără asistență din partea Ocultei. Acum, marea instituție din clar-obscur îl aruncă la câini. Am mai spus-o: doar cine n-a studiat lecția politicii sud-americane poate intra în lesa Hegemonului.
„Altul mai gras, că ăsta s-a ras.” E o lecție de viață. Atât a fost pita lui.
Cât despre tefeliștii, care făceau spume la gură prin piețele publice, la marile proteste împotriva lui Dragnea, le înțelegem, până la un punct, depresia colectivă.
Ei voiau o țară ca afară. Și idolii lor s-au mânjit. Eh, cum așa? Pledează nevinovat. Există și pentru ei prezumția de nevinovăție.
Inspirat parcă din fostul narativ al „PSD-Dracnea,” Cătălin Drulă a dat-o de după gard. Chipurile, acțiunea procurorilor e o manevră politică.
Păi, măi băieți, ați uitat refrenul: „cine nu sare ia condamnare?” De ce n-ați mai sărit prin piețe de multă vreme? Mentorii voștri erau mulțumiți de guvernanții multinaționalelor? N-ați mai fost luați în seamă ca scule de luptă?
Poate că e timpul ca și simpatizanții USR să priceapă că partidul fecundat pe căi nenaturale și creat în laborator a avut o misiune de scurtă durată, nu de „long way to Tipperary.”
Trebuia ucis Dragnea, pentru că refuza să se predea noului Kominform.
Tefeliștii nu s-au întrebat de ce guvernarea USR a fost de scurtă durată? Ce căuta naiva de Ioana Mihăilă pe post de ministru? L-au răsplătit pentru acțiunile de sabotare a guvernării PSD, pe stil vechi, cu posturi guvernamentale, în ministere cu bugete grase, o scurtă perioadă de timp. Că reprezentanții lor n-au știut să se șteargă pe degete, după ce au lins mierea, e treaba lor. Azi, dau cu subsemnatul la DNA. Fuseră și se duseră.
Cât despre soțul Ursulei, mai la vale. Nu credem că procurorul Matei îl va chema și pe el la audieri, în calitate de martor sau de suspect. Ar fi prea de tot. Suspiciunea rezonabilă, acea prevedere din Codul Penal, prin care oricine poate fi săltat de procurori, nu funcționează și pentru ștabii de la Bruxelles.
În inima tefeliștilor s-a cuibărit un mare ghem de nenoroc. E de înțeles. Acolo unde au fost sădite mari iluzii, deșertăciunile sapă adânc, precum termitele. Un dat al naturii.
Când le-am spus tinerilor că umblatul după himere e o vânare de vânt, m-au făcut pesedist. Ne-au catalogat comuniști, pe vremea când îi avertizam că un fost șofer, fără studii și experiență în câmpul muncii, nu poate face un plan de țară.
Sculele de sistem s-au gripat. Acum sunt date la fier vechi. Acesta e dansul pe muzica hegemonului. Slujitorul e cel care o pățește, nu stăpânul care îl pune la corvoadă.
Problema nu e dacă Vociuleștii și câțiștii vor merge la pușcărie, ci cum se va recupera cogeamitea miliardul de euro. Și cine va prelua bazinul tefelist. E în stare AUR să le fure useriștilor zestrea electorală? Au demonstrat-o în diaspora că se poate. Șo, pe ei.
Marius Ghilezan
