Exclusiv
Polițiștii și militarii mai au o șansă cu privire la modificarea legii pensiilor
Ieri, Camera Deputaților, în calitate de for decizional a adoptat proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Forma adoptată este aceeași ca cea adoptată de Senat săptămâna trecută, iar față de de forma adoptată în vară și contestată la CCR, aceasta diferă prin eliminarea sintagmei:
”Persoanele care până la data intrării în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc cerințele legale pentru obținerea unei pensii de serviciu în baza reglementărilor legilor prevăzute la alineatul 1, în vigoare anterior modificărilor și completărilor aduse acestora prin prezenta lege, precum și persoanele care până la această dată au o vechime de minimum 25 de ani de muncă, pot solicita, până la data de 31 decembrie 2028, acordarea pensiei de serviciu conform reglementărilor respective.”
Astfel avem următoarele concluzii, precizeaza cei de la sindicatul Europol:
1. Cei care îndeplinesc condițiile momentan se pot pensiona în aceleași condiții până la 31.12.2028 (în baza prevederilor actuale ale Legii nr. 223/2015).
2. Față de forma legii de până acum, baza de calcul va fi de ultimele 12 luni din ultimii 5 ani in primele șase luni de la intrarea in vigoare, urmând să crească cu câte o lună la fiecare alte șase luni.
3. Vârsta standard de pensionare este de 65 ani, din care se scade perioada de activitate în condiții speciale sau deosebite de muncă. Aceasta va crește treptat, astfel că în anul 2030 va fi de 60 ani, ajungând abia în anul 2035 la 65 de ani.
Legea a fost votată cu 174 de voturi pentru, 81 împotriva , 17 abțineri și 2 nu au votat. În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, cu 2 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare (fiind în procedură de urgență), legea se comunică Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Avocatului Poporului și se depune la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului.
Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legii înainte de promulgarea numai dacă există o sesizare din partea:
- Preşedintelui României;
- a unuia din preşedinţii celor două Camere;
- a Guvernului;
- a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [potrivit art.25 lit.c) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se constituie în Secţii Unite pentru sesizarea Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare];
- a Avocatului Poporului;
- a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi;
- a unui număr de cel puţin 25 de senatori.
Polițiștii și militarii mai au o șansă cu privire la modificarea legii pensiilor, fie de la Avocatul Poporului, fie de la formațiunile politice aflate în opoziție să sesizeze CCR cu privire la neconstituționalitatea legii. Dacă niciuna dintre aceste două entități nu vor sesiza CCR, atunci legea este trimisă Președintelui Românei care în termen de maxim 20 zile de la primire trebuie să o promulge. Legea va intra în vigoare cel mai probabil la data de 01.01.2024. (Cerasela N.).
Exclusiv
Șefi din Poliția Română, sub lupa procurorilor
Exclusiv
Jilava, pușcăria statului: Între clanuri, cadavre și caricatura justiției!
Exclusiv
IPJ Neamț, Mecca nepotismului: Justiția română, o pagină de bisericuță!
De la altar la tribunal, și de acolo, cine știe, poate direct la… pensie specială! În România anului de grație 2025, în timp ce pe ecrane se perindă povești cu justițiari și eroi, în spatele cortinei țesăturile nevăzute ale „nașilor” și „finilor” continuă să controleze destine, legi și chiar ordinea publică. O dezvăluire incendiară semnată de Emil Pascut de la Sindicatul Diamantul trage un semnal de alarmă care, cel mai probabil, va fi ignorat cu eleganță de „puterile” statului. Căci, nu-i așa, ce-i o mică „încâlcătură religioasă” între polițiști, magistrați și politicieni, când e vorba de stabilitatea… scaunelor?
Cununii de aur și lanțuri de fier: Cum „nașii” au cucerit sistemul!
Nașii. Nu doar lideri spirituali, ci arhitecți ai unei rețele de influență ce eclipsează orice rețea de socializare. În cultura noastră, nașul e mai mult decât o figură; e o păpușă invizibilă care trage sforile. Și, culmea cinismului, tocmai Parlamentul, templul „democrației,” doarme în bocanci și refuză să reglementeze această „hartă relațională.” De ce? Poate pentru că, odată expusă la lumină, am înțelege brusc de ce anumite evenimente „inexplicabile” devin, de fapt, perfect logice.
Ne întrebăm, retoric, desigur: Cine sunt finii lui Despescu, figura aproape mitologică din sistem? Dar ai Ioanei Dorobanțu, „împuternicita minune” care rezistă de prin 2017? Dar Benone Matei, Mirițescu, sau celebrul „Bebe-chestorul” Georgian Drăgan? Oare au și ei câte o „cununie” care le deschide porțile succesului, indiferent de competență? Un „naș puternic” este, în România, mai valoros decât orice diplomă, orice concurs și, poate, orice lege. E un abonament VIP la influență, protecție și, de ce nu, chiar la oportunități… „ilegale.” În acest sistem, relația cu nașul nu e doar spirituală, e o tranzacție, o investiție cu dobândă garantată.
Neamț, paradisul nașilor-judecători: Justiția, o afacere de familie?
Și iată că ajungem la epicentrul seismului: IPJ Neamț! Un loc unde, conform Sindicatului Diamantul, nu doar că există relații de tip naș-fin între conducători din poliție și magistrați, dar acestea sunt… nedeclarate public! Adică, aflăm de ele doar „din întâmplare, în anumite contexte particulare, când magistratul este obligat să desconspire relația.” E ca o piesă de teatru absurd, unde actorii își dau singuri de gol rolurile ascunse. Câte alte astfel de „încâlcături” mai există, bine ascunse sub preșul birocrației, așteptând să explodeze?
Se impune o întrebare fundamentală: Are publicul dreptul să știe despre aceste relații? Răspunsul este un „DA” categoric, urlat de bunul simț! Existența unor judecători la Neamț conectați la „garda” IPJ ridică suspiciuni legitime privind imparțialitatea actului de justiție. Căci justiția nu trebuie doar făcută, ci și… văzută, fără nici măcar o umbră de îndoială. Nu cumva polițistul X poate „interveni” la magistratul Y pentru a influența procesul condus de magistratul Z? O teorie a conspirației? Nu, o realitate latentă.
Justiția nu doar se face, se și vinde: Suspendarea imparțialității la reducere!
Să luăm un exemplu concret, demn de manualele de absurd. Cazul Osoianu și Oana Dascălescu. Aceștia au semnat un ordin abuziv prin care șefii de structuri din IPJ Neamț erau puși să spioneze și să raporteze, cui altcuiva decât șefei biroului control intern, toate activitățile extraprofesionale ale polițiștilor! Un Big Brother românesc, cu iz de Securitate reîncarnată!
Și acum, să facem legăturile: soțul doamnei Oana Dascălescu este șeful Poliției Municipiului Piatra Neamț. Coman Gabriel, actualul șef IPJ Neamț, a fost coleg de generație la Academie cu Bogdan Despescu – „adevăratul ministru de interne,” după cum sugerează unii. Când autorii unei dispoziții de spionaj au în cercul lor un judecător de tribunal, un soț șef de poliție, și o „păpușă” conectată la vârful Ministerului, se pot naște oare banuieli de lipsă de imparțialitate în cercetarea unei conduite culpabile? Haideți să fim serioși! E o rețetă de cocktail toxic, nu de justiție!
Tăcerea cimitirului și răzbunarea zeilor: Cine dă in gropi, ajunge-n groapă!

Și ce face Parchetul Neamț sau Direcția Control Intern din IGPR? Ei bine, exact ce știu să facă mai bine: tac și refuză să cerceteze sesizările. O tăcere asurzitoare, un zid de indiferență care protejează sistemul de orice fisură. Un scenariu familiar, aidoma cazului interceptărilor de la IPJ Botoșani și mușamalizării sesizărilor făcute de președintele SPPC Botoșani, Corneanu. Un caz plimbat „în baza OG 27/2002” – o formulă magică ce pare să îngroape orice adevăr inconfortabil.
Dar sistemul nu se mulțumește doar cu tăcere, el lovește înapoi! Doamna Oana Dascălescu, șefa biroului cu porniri securiste, i-a dat în judecată pe Emil Pascut, pe Vitalie și pe sindicat, cerând nu mai puțin de 10.000 de euro pentru „onoarea distrusă.” Adică, cine dezvăluie abuzurile este pedepsit, iar abuzurile rămân îngropate. O tactică veche de când lumea: intimidează mesagerul, ca să nu mai auzi vestea proastă.
Vreți să știți de ce a „fugit” Canarau de Tribunalul Neamț? Nu avem certitudinea absolută, dar faptele vorbesc! La Neamț, Canarau pierdea aproape toate procesele. Cum a schimbat orașul și a ajuns la Tribunalul Bacău, a început să câștige! Ba mai mult, dosarele de suspendare și anulare a destituirilor, mutate la Tribunalul Galați, i-au adus deja victorii. Acesta nu este doar un indiciu, este un strigăt disperat că la Neamț, justiția are ochelari de cal, dar și favoritisme bine plasate.
Sistemul românesc nu e bolnav, e în comă profundă, ventilat artificial de „relații” și „cununii.” Și, cum spunea Emil Pascut, până nu scoatem la lumină aceste „încâlcături religioase,” vom trăi într-o țară unde justiția este un spectacol cu prețuri variabile, iar onestitatea, un lux pe care puțini și-l permit. Noroc că mai există „nași” dispuși să ne arate calea spre lumină… prin exemplu negativ, desigur! (Cristina T.).
-
Exclusivacum 4 zileEXCLUSIV: Abuzuri și hărțuire în Serviciul pentru Acțiuni Speciale al Poliției Capitalei – Un polițist rupe tăcerea! (I)
-
Exclusivacum 2 zileMAFIA DIPLOMATICĂ: CUM MINISTERUL DE EXTERNE A DEVENIT FEUDA „SIRENEI” ȘI A „CONSULILOR” DE PLASTIC, CU PARLAMENTUL PE POST DE TEATRU DE PĂPUȘI!
-
Exclusivacum 3 zileValentin Matei: De la imputernicitul etern la ejectatul toxic – O cronică a incompetenței cu inimioare pe Instagram
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova: De la păpuși gonflabile la flori furate – Un circ al incompetenței care continuă!
-
Exclusivacum o ziJilava, pușcăria statului: Între clanuri, cadavre și caricatura justiției!
-
Administratieacum 5 zilePloiești își ia rămas bun de la City Managerul Sorin Dumitrașcu: Un nou capitol se deschide
-
Exclusivacum 3 zileDezastru la Academia de Poliție: Reabilitare de 8,3 milioane de euro, mistuită de vânt și birocrație
-
Exclusivacum 3 zileInvestiție de peste 16 milioane lei ingropată într-un proiect IT nefuncțional la MAI: REN-FEC, un eșec costisitor?





