Recentul conflict dintre Israel și gruparea Hamas, care luptă pentru autodeterminarea palestiniană, a arătat cât de șubredă e ordinea mondială. Guvernele lumii măresc alertele de securitate în marile orașe și mai ales în zona lăcașelor de cult. Mai mult, SUA, Germania, Marea Britanie și Italia au anunțat că vor ajuta Israelul „să se apere”.

Cineva avertiza că omenirea a uitat coșmarul atentatelor teroriste. E posibil ca seriile de groază să se reia. Când era liniște, teroriștii n-aveau motiv de luptă. Cauza palestiniană le oferă prilej. Occidentul n-a fost preocupat de menținerea stabilității politice în Orientul Mijlociu. Negocierile pentru tratate de pace s-au întrerupt demult.

Încă de la începutul războiului din Ucraina, s-a prefigurat sfârșitul hegemoniei americane. De altfel, socialiștii americani îl consideră vinovat pe Donald Trump, pentru că ar fi prefigurat retragerea în cazarmă a jandarmului lumii. Cine l-a pus pe Joe Biden să-l facă „paria” pe Mohammad bin Salman, Prințul Moștenitor al Arabiei Saudite, regat apropiat americanilor?

SUA au hrănit și mângâiat Dragonul, pentru ca acum să danseze cu ursul siberian
După ce a hrănit și mângâiat Dragonul, SUA se trezesc cu o nouă alianță de interes dintre China și Rusia. Regimul de la Beijing e tot mai agresiv în protectoratul impus Taiwanului.

India devine tot mai naționalistă. Sancțiunile impuse de Occident Iranului, pe motiv că reprimă demonstranții, fac tot mai nervos regimul teocrat de la Teheran. Primăverile arabe, stârnite și finanțate de către Deep State-ul american, în anii 2011-2012, au dus la reprimări sângeroase ale demonstranților pentru democrație, în Liban, Egipt și în Siria. Pentru a se răzbuna pe regimul lui Bashar al Assad, americanii au transformat Siria înfloritoare într-un deșert.

Exportul de democrație a dus la băi de sânge și la crize economice. Înainte de cea de-a doua invadare a Irak-ului, prețul barilului fluctua între 30-40 de dolari. Acum, se apropie de sută. Mai are sens să ne amintim despre motivul atacării Iraq-ului? Nu s-a demonstrat nici până azi că Saddam Hussein deținea arme nucleare. Din Afganistan, americanii s-au retras într-o noapte, lăsând talibanilor armament greu și rețeaua de Opiu din zona de nord. Asta, după ce au golit trezoreria de o mie și o sută de trilioane de dolari. În Ucraina, SUA au cheltuit doar 130 de miliarde, deci mai e loc.

Crizele regionale pot deveni războaie mondiale prin adâncirea faliilor dintre lumi. Nu e scris în nicio carte sfântă că autocrația unor regimuri trebuie distrusă. Că e „mandatory” – vorba englezului – să impunem democrația ca formă de guvernare în țările altfel organizate. Îmi amintesc despre discuțiile din Dubai, cu o serie de oameni de afaceri arabi, pe acest subiect. Mi-au spus că schimbarea formei de guvernământ în EAU e tabu. Cum să răstorni șeicii? Să aranjezi cu rețelele Soros alegeri libere? De aici, întreaga criză de context și adâncirea faliei dintre cele două lumi.

Prevăzând căderea lumii într-o dezordine catastrofală, ne gândim la teza Simonei Vrăbiescu Kleckner: Dacă Rusia ar fi fost primită în NATO, pe vremea când Vladimir Putin trimitea bezele administrației americane și se întâlnea de patruzeci de ori cu Herbert Bush? Alta era ordinea mondială, acum.”

Friptă cu lupta pentru democrație în Vietnam, America a cuibărit rețele de agenți în Africa, încercând să influențeze alegerile, zise, democratice. Cele șase lovituri de stat succesive arată că SUA au pierdut controlul, iar Franța colonială este alungată. Sigur, Putin e de vină că imperiul economic chinez a luat în posesie jumătate din resursele naturale de pe partea de est. Lupta pentru eliberare națională, despre care vorbea și Nicolae Ceaușescu, a prins. Că a fost ticluită de Moscova, în cârdășie cu Beijing-ul? Nu știm, dar putem afla scanând viitorul.

Un vechi proverb românesc spune că „unde nu e cap, vai de picioare.” Dacă se reiau seriile de atentate, iar nicio capitală nu va mai fi sigură, să nu ziceți că nu v-am atenționat.

Cauza palestiniană n-a fost judecată corect de nimeni din Occidentul prea obosit de trufie și de megalomanie democratică. Acesta este adevărul pur. Astăzi, vedem doar consecințele arbitrariului luptei pentru progresul democratic, o altfel de internațională comunistă. Un fond fără fund. La doar o zi de la reaprinderea cerului Israelului, prețurile barilului de petrol au crescut cu peste 4%, aurul s-a apreciat, după șase luni de letargie, iar dolarul american, monedă de refugiu, s-a contractat față de euro, deoarece ciocnirile militare dintre Israel și gruparea islamistă palestiniană Hamas au provocat mari îngrijorări în lumea investitorilor.

Observatorii onești pot face analiza riscurilor geopolitice și pot schița cum ar putea escalada lucrurile. Invadarea Gazei de către armata israeliană, uciderea civililor palestinieni și distrugerea moscheilor ar putea îndârji riposta Hamas și stârni pofta de război a Hezbollah-ului, cuibărit și ocrotit în Liban. Deși nu există probe ale implicării Teheranului în conflictul din Israel, în Occident se discută despre sporirea sancțiunilor, ce ar duce la scumpirea barilului și la declanșarea unei noi spirale inflaționiste în toate țările lumii.

Poate că Armata israeliană nu va trece prin ciur și dârmon, cum se zice pe la noi, întreg ținutul de 42 de km lungime și zece lățime, numită Fâșia Gaza, ci se va mulțumi să scoată pușcașii Hamas din tunelurile lor ascunse. Echilibrul și liniștea occidentului stă în deciziile lui Bibi Netanyahu, considerat prea câh de imperialiștii globaliști. A preluat întreaga putere în statul Israel.

Și pentru ca moțul să fie pus pe tort, Mahmud Abbas, președintele Organizației pentru Eliberarea Palestinei, este așteptat să sosească la Moscova, potrivit presei rusești. Și atunci să vezi cum Putin va trona, ca un pașă – mediator de pace! Lucrurile se complică pentru că cineva înoadă caerul istoriei. Și acel cineva e imperiul democratic, care nu se mai astâmpără cu pofta de a lua noi vasali.

Marius Ghilezan