Featured
”Nu putem sta deoparte și să privim cum Israelul comite atrocități”
(Preluare Inpolitics):
Israelul se confruntă cu probleme mari, fără precedent. Între altele, pentrru prima oară, Casa Albă a ales un mod aparte de a se adresa poporului evreu: prin intermediul presei progresiste. În timp ce Biden jură prietenie fierbinte și sprijin total Israelului, presa progresistă apropiată democraților și Casei Albe, incluzînd și presa sorosistă, toacă mărunt Israelul și manevrele sale. CNN, New York Times, Washington Post, Bloomberg etc, toate organele de presă care în pandemie au livrat orbește retorica guvernamentală, mușcă acum adînc din israelieni.
Motivul e simplu: studiile relevă că în rîndul susținătorilor Partidului Democrat simpatia pentru palestinieni e mai mare decît cea pentru evrei. Minoritățile neagră, hispanică, hindusă șamd empatizează cu soarta palestinienilor, și nu de ieri, de azi, pentru că identifică mental israelienii, probabil, cu agresorul alb care a oprimat atîta timp minoritățile etnice din America, începînd cu negrii. Nici nu e de mirare că marele lider de culoare Malcolm X a mers personal în Fîșia Gaza, în anii 60, cu trei luni înainte de a fi asasinat în SUA.
Democrații sunt conștienți că a sprijini oficial guvernul Netanyahu în intențiile belicoase deja anunțate ar putea întoarce împotriva lor propriul electorat în prag de an electoral.
Pe de altă parte, ei nu pot spune în auzul întregii omeniri că Israel trebuie să-și revizuiască atitudinea; lumea arabă, și nu numai, ar lua-o ca pe o mare victorie.
Și atunci, lui Bibi i se transmit mesaje dure prin presă. De la CNN care a rulat azi toată ziua știrea că 50.000 de palestinience gravide din Fîșia Gaza au nevoie urgentă de asistență medicală – interesantă simbolistică: cei 40 de bebeluși israelieni contra 50.000 de bebeluși arabi – pînă la Washington Post, care a incendiat societatea cu un articol recent.
Un editorial semnat de Karen Attiah, foarte respectată scriitoare și ziaristă americană care a câștigat un premiu prestigios în 2019 pentru că a scris despre uciderea ziaristului Jamal Khashoggi.
În week-end, Attiah a semnat un articol foarte dur, intitulat ”Nu putem sta deoparte și să privim cum Israelul comite atrocități”.
Un titlul de neimaginat în ultimele decenii.
Reacțiile nu au întîrziat să apară, în special pe rețelele sociale, de la furie împotriva ziaristei pînă la laude și omagii.
Reproducem materialul în cauză:
”Nu putem sta deoparte și să privim cum Israelul comite atrocități”.
„Un prieten de-al meu mi-a trimis săptămîna aceasta următorul mesaj: ”Suntem martori la ce e mai rău în omenire, în toate sensurile.””Sîmbătă trecută, grupul militant palestinian Hamas a lansat un atac fără precedent asupra Israelului, ucigînd peste 1.300 de oameni, inclusiv 247 de soldați. Israelul a jurat să riposteze, a tăiat aprovizionarea cu apă și electricitate a Fîșiei Gaza și a început bombardarea acestei zone. Ministerul Sănătății din Gaza a declarat vineri că bilanțul deceselor în Gaza ca urmare a acțiunilor militare ale Israelului se ridica la aproximativ 1.800 de oameni, inclusiv peste 580 de copii și peste 350 de femei.
Pe măsură ce israelienii și evreii își exprimă teroarea, șocul și durerea, palestinienii (pe bună dreptate) subliniază că propriile lor suferințe și decese în urma acțiunilor statului israelian au fost ignorate de-a lungul anilor. În afara arenei de luptă, în spațiul public și în cel privat, mai ales pe platformele de social media, au existat comentarii îngrozitoare ale unor oameni care susțin deschis violența și genocidul. Persoanele care susțin siguranța cetățenilor israelieni sunt acuzate că ar fi colonizatori sioniști, în timp ce cei care susțin siguranța și drepturile palestinienilor sunt acuzați că ar simpatiza cu Hamas și că ar fi de acord cu uciderea nevinovaților.
Limbajul este folosit în scopuri partizane. Oamenii care folosesc termenii „decolonizare” și „eliberare” pentru a descrie lupta palestinienilor pentru drepturile omului și-au văzut remarcile lor scoase din context și au fost acuzați că susțin terorismul Hamas. Acest lucru nu face decît să închidă dezbaterile cu privire la ocupația ilegală și moral nedreaptă a teritoriului palestinian, și sugerează, de asemenea, o teamă subconștientă și irațională față de opresiunea minorităților de oriunde, care s-ar ridica și ar cere răzbunare violentă.
Instituțiile noastre nu fac față acestei situații cu claritate, ci cu duble standarde. Palestinenii care au pierdut membri ai familiei, invitați să apară la televizor, sunt întrebați dacă susțin Hamas. (Le cerem și israelienilor să spună dacă susțin uciderea civililor și a copiilor palestinieni de către soldații statului lor?) Jurnaliștii care se consideră arbitri ai adevărului au amplificat afirmații neverificate, inclusiv una conform căreia 40 de bebeluși ar fi fost decapitați de militanții Hamas. (Pînă vineri dimineața, nu existau dovezi fotografice și nici confirmări guvernamentale pentru a susține această afirmație.)Atacul Hamas a fost oribil. Pentru mulți dintre prietenii mei evrei, reprezintă un scenariu de coșmar. Am vorbit cu Jonathan Metzl, un prieten și medic, autorul cărții „Dying of Whiteness,” despre cum a perceput aceste evenimente.
„În istoria familiei mele” în timpul Holocaustului, a spus el, „am avut un număr mic de rude care au scăpat în Palestina la acea vreme, care au scăpat de camerele cu gaz, și toți ceilalți au rămas în Europa și au fost uciși. Am pierdut 90 de rude în camerele cu gaz. Și astfel, cu [Israel], există un sentiment că, dacă lucrurile merg prost, există un loc care mă va accepta, iar acesta este spațiul pe care Israel îl ocupă pentru mulți oameni.”Orice ființă umană poate resimți nevoia profundă, la nivelul ADN-ului, de siguranță. Nu trebuie să fii evreu sau israelian pentru a înțelege și simpatiza cu cei care trec prin criza actuală, și niciun om nu ar trebui să trăiască cu astfel de frică de moarte în istoriile lor multigeneraționale. Acesta este un motiv pentru care liderii globali au creat legi internaționale privind drepturile omului, care în acest conflict par a fi ignorate atît de actorii statali, cît și de cei non-statali.
De asemenea, acesta este motivul pentru care Statele Unite nu pot sta deoparte și nu pot permite Israelului să aplice pedeapsa colectivă pe care a anunțat că o va impune. Nu pot rămîne deoparte în timp ce oficialii israelieni folosesc un limbaj genocidar și descriu intenții genocidale împotriva palestinienilor pentru acțiunile Hamas-ului.Oficialii israelieni au ordonat vineri evacuarea a peste 1 milion de persoane din nordul Fîșiei Gaza în termen de 24 de ore, o cerință pe care Națiunile Unite au descris-o ca fiind „catastrofală”. După cum au raportat colegii mei de la Washington Post, „cu ieșirile spre Israel și Egipt blocate, operațiunile militare de represalii au transformat efectiv îngustul teritoriu al Fîșiei Gaza, lung de 25 de mile, într-o capcană mortală.”
O capcană mortală. Ultima dată cînd milioane de oameni au fost vizați și blocați pe baza identității lor, lumea a spus „niciodată să nu se mai repete”. Pînă vineri, răspunsul Statelor Unite a fost să spună că se concentrează pe crearea „zonelor sigure” pentru locuitorii din Gaza, dar oficialii s-au oprit mai înainte de a condamna ordinele date de Israel. Dacă Israel continuă pe drumul transformării Gazei într-un deșert, devine tot mai clar că expresia „niciodată să nu se mai repete” nu se aplică și vieților arabe sau musulmane.
Necropolitica globală este deja clară – care vieți contează și care vieți nu contează.Comentatorii au folosit compararea americană a acestei catastrofe cu „momentul 11 septembrie al Israelului” și asta mă cutremură din adîncul sufletului ca american.
Trauma atacului asupra psihicului american ne-a determinat să demonizăm arabi și musulmani, să supraevaluăm deja complexul militar-industrial bine alimentat și să ne implicăm într-un „război împotriva terorismului” care a ucis peste 7.000 de soldați americani, 200.000 de civili irakieni și 70.000 de civili afgani.Aș spera ca „singura democrație din Orientul Mijlociu” să învețe din greșelile și atrocitățile Statelor Unite, să pună capăt ocupației, să combată coruptul de dreapta care este prim-ministrul Benjamin Netanyahu și să solicite o încetare a focului. Dacă sadicul statu quo continuă, singurii cîștigători ai acestor cicluri de violență vor fi dealerii de arme – în timp ce noi ne vom pierde umanitatea”.
Exclusiv
BINGO PE MUNTELE DE GUNOI: Ploieștiul, orașul unde „Independentul” Polițeanu și „Magicianul” Ganea joacă „Alba-Neagra” cu 10 milioane de euro și sănătatea cetățenilor!
În „Republica lui Caragiale”, mizeria nu mai este demult o chestiune de estetică urbană, ci a devenit o formă de artă penală, sub privirile admirative ale unei administrații care pare să confunde Primăria cu un cazinou clandestin. În timp ce ploieștenii inhalează, la preț de parfum franțuzesc, emanațiile toxice din Cartierul Florilor, la butoane se joacă un „Bingo” pe miliarde, unde lozul câștigător aparține întotdeauna băieților deștepți cu epoleți, iar biletul de intrare este plătit, cu vârf și îndesat, de cetățeanul de rând.
Magia neagră a legilor moarte: Ganea, specialistul în „cadavre” legislative și tarabe de brânză
Maestrul de ceremonii al acestui sabotaj administrativ este Cristian Mihai Ganea, fostul „dirijor” al ADI Deșeuri Prahova. Conform investigațiilor demarate de Incisiv de Prahova și confirmate de Decizia CNSC nr. 971/2026, Ganea a reușit o performanță demnă de Cartea Recordurilor la capitolul incompetență (sau complicitate): a ticluit o licitație de miliarde bazându-se pe regulamente și legi abrogate încă din 2015.
Să folosești „stârvuri legislative” pentru a reglementa salubritatea din 2026 nu este doar prostie, ci pare a fi o strategie chirurgicală de a arunca licitația în aer, lăsând orașul ostatic actualului operator, Bin Go Solutions. După ce a pus cruce licitației, „magicianul” Ganea a făcut o rotire de cadre spectaculoasă, aterizând direct în fotoliul de director la SC Hale și Piețe. Probabil că expertiza sa în „putrefacție” a fost considerată vitală pentru administrarea pătrunjelului, sub binecuvântarea politică a noii administrații.
Polițeanu, „Independentul” mut: De la urlete anti-mafie, la valsul cu SRI-ul pe ritm de fanfară
Dacă anul trecut Mihai Polițeanu promitea „curățenie generală” și tuna împotriva „jafului de 10 milioane de euro”, astăzi edilul pare să fi suferit o lobotomie a conștiinței politice. Marea miză – cele 10 milioane de euro reprezentând „bunurile de retur” (zeci de autospeciale și mii de pubele plătite deja de ploieșteni prin tarife) – s-a evaporat subit. Deși raportul LEXEXPERT AUDIT S.R.L. confirmă că aceste bunuri trebuiau să revină gratuit orașului, Polițeanu a adoptat „poziția ghiocelului”.
Coincidență sau nu, tăcerea primarului a devenit asurzitoare imediat ce la conducerea operatorului de salubritate a apărut un fost ofițer SRI. Brusc, „mafia” s-a transformat în partener de dialog, iar Polițeanu a schimbat lupta cu mizeria pe organizarea de festivaluri, fanfare și cursuri de gimnastică la Hipodrom. În timp ce orașul se scufundă sub datorii de 7 milioane de lei către Blue Planet și riscă insolvența, primarul-fanfară ne dă „pâine și circ” – doar că pâinea lipsește, fiind confiscată de penalitățile de întârziere.
Noaptea minții la ADI Prahova: Licitația anulată prin „act de deces” pe 20 aprilie 2026
Cireașa de pe muntele de gunoi a fost pusă chiar ieri, 20 aprilie 2026, printr-un document oficial care probează „noaptea minții” administrative. Directorul executiv al ADI Prahova, Silviu-Cristian Voicu, a semnat actul prin care procedura de licitație pentru Zonele 2 și 6 este anulată definitiv. Motivul? O recunoaștere penibilă a propriei neputințe: ADI consideră că termenul de 15 zile impus de CNSC prin Decizia nr. 1228/03.04.2026 nu este „suficient pentru remedierea întregii documentații”.
Această decizie condamnă Ploieștiul la un viitor incert, unde orașul nu mai poate scăpa de operatorul Bin Go, nu mai primește niciun leu din redevențe și poate să-și ia adio de la bunurile de retur de 10 milioane de euro. Este, practic, victoria totală a incompetenței programate, prin care interesele obscure sunt protejate în detrimentul bugetului local.
Schizofrenie juridică și festivaluri pe datorie: Când până și „vechea gardă” pare performantă (aici), (aici), (aici), (aici), etc
Situația a devenit atât de absurdă încât până și amintirea fostelor administrații începe să pară o epocă de aur a managementului deșeurilor. Sub „intelectualul” Polițeanu, Ploieștiul a ajuns un laborator de experimente juridice ilegale. În timp ce Prefectura a acționat în instanță Primăria (Dosar 5650/II/B/3) pentru „invenții” precum „încetarea aplicabilității” unor hotărâri, Poliția Locală amendează un operator pe care Primarul îl numește „ilegal”, deși funcționează sub nasul său.
În acest timp, consilierii municipali par să fi intrat într-o hibernare colectivă, ignorând faptul că ploieștenii plătesc printre cele mai mari tarife din țară tocmai pentru că utilajele care trebuiau să fie ale lor sunt „închiriate” pe banii lor.
Concluzia:
Dacă spectacolul de prost gust numit „Bin Go” continuă, singura igienizare reală care mai poate salva orașul este referendumul de demitere. Ploieșteni, nu uitați: când plătiți factura la gunoi, nu finanțați curățenia, ci sponsorizați luxul unei grupări care a transformat Primăria într-o sucursală a unui joc de noroc unde cetățeanul pierde întotdeauna. Vom reveni. (Cristina T.).
Sursa informațiilor: Investigațiile Incisiv de Prahova, Raport LEXEXPERT AUDIT, Deciziile CNSC 971/2026 și 1228/2026, Document ADI Prahova din 20.04.2026.
Exclusiv
FEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”
Într-o țară în care sindicatul ar trebui să fie ultima redută în fața abuzurilor puterii, la Penitenciarul București-Jilava, sub oblăduirea „dinastiei” Teoroc, realitatea a bătut orice scenariu de film despre dictaturi bananiere. Ceea ce trebuia să fie un scut pentru polițiștii de penitenciare s-a transformat, conform unui raport incendiar al Corpului de Control al ANP din noiembrie 2025, într-un mecanism de teroare, umilință și servilism grotesc. Jilava nu mai este doar o închisoare, ci feuda personală a doamnei Cristina Teoroc, soția președintelui SNPP, unde legea este dictată de interese de clan și capricii de „stăpână”.
Cotizația sau „Taxa de Liniște”: Bine ai venit în sindicat fără să știi!
Strategia de recrutare a SNPP Jilava pare desprinsă din manualele de estorsiune ale anilor ’90. Conform mărturiilor șocante din raportul de control, „aderarea” la sindicat nu este un act de voință, ci o condamnare automată. Angajații se trezesc membri de sindicat direct prin „metoda fluturașului”: află că sunt apărătorii cauzei abia când văd banii reținuți abuziv din salariu.
Nota de relație nr. 46758 descrie un peisaj al groazei profesionale: oamenii plătesc cotizația nu din convingere, ci ca pe o taxă de protecție. E „răul cel mai mic” pe care trebuie să-l accepți ca să nu devii ținta furiei conducerii sindicale. În acest univers kafkian, să fii lăsat în pace a devenit un lux care se plătește lunar, sub amenințarea voalată a unui sistem care te zdrobește dacă îndrăznești să spui „nu”.
Groteasca viață de slugă: Epopeea câinelui Rosso și epuizarea demnității sub talpa „Doamnei”
Dacă credeați că fișa postului pentru personalul de secretariat include sarcini administrative, v-ați înșelat amarnic. În „Era Teoroc”, secretarele au fost promovate forțat în funcția de bone pentru patrupede. Abuzul de putere a atins cote de un ridicol sinistru: documentele oficiale menționează cum doamna Cristina Teoroc își aducea frecvent câinele personal, Rosso, la birou, lăsându-l în grija subalternilor.
Vârful degradării umane este atins atunci când o angajată a fost obligată să curețe excrementele prețiosului Rosso. Este imaginea perfectă a sistemului de la Jilava: în timp ce liderii sindicali se bat cu pumnul în piept pentru drepturile angajaților, în realitate, polițiștii sunt transformați în servitori umili, obligați să strângă mizeria lăsată în urmă de câinele „șefei”. Este un atac frontal la demnitatea umană, menținut printr-un regim de teroare funcțională.
Vânători de vrăjitoare în uniformă: Jigniri, hărțuiri și un mediu de lucru cu iz de budoar toxic
Pentru cei care nu se aliniază „dictaturii subiective”, tratamentul este standard: degradarea profesională și linșajul verbal. Notele de relație (cum este cea cu nr. 46788) vorbesc despre un mediu de lucru toxic, unde acuzațiile nefondate și jignirile sunt la ordinea zilei.
Mai grav, raportul scoate la iveală aspecte de o toxicitate extremă: hărțuirea cu tentă sexuală. Personalul feminin care nu intră în grațiile conducerii devine ținta unor aluzii și comportamente nepotrivite, transformând instituția statului într-o zonă gri, unde profesionalismul moare sufocat de mizerii interpersonale. „Unitatea angajaților”, invocată ipocrit în antetele documentelor sindicale, este doar un paravan pentru un sistem de pile și hărțuire unde polițistul de rând este strivit fără milă.

Întrebări de un milion de stele: Cum se fabrică un chestor prin cumetrie și „dat în gât”?
Marea enigmă care plutește deasupra Penitenciarului Jilava rămâne ascensiunea fulminantă a doamnei Cristina Teoroc. Cum a ajuns această doamnă chestor este o întrebare care bântuie holurile ANP. Să fie vorba de meritocrație sau de rețeaua complexă de influență?
Nu putem ignora încrengătura de cumetrie: soție de lider sindical și nașă a lui Românu Claudiu, fostul DGA – personajul care l-a „onorat” cu un denunț chiar pe fostul director general. Acest păienjeniș de relații, în care „datul în gât” și influența sindicală se împletesc cu gradele de general, transformă Jilava într-o enclavă a corupției morale. Jurnalul acestui „jihad” împotriva propriilor membri este acum pe masa organelor de cercetare penală, iar noi rămânem cu o întrebare amară: cine îi păzește pe paznici atunci când sindicatul devine călău?
Vom reveni, pentru că mizeria de sub preșul SNPP Jilava este mult mai adâncă decât pare! (Cristina T.).
Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , (aici) , (aici) , (aici) , (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc
Exclusiv
OPERAȚIUNEA „PENALA LA NATO”: CUM SE JOACĂ DARĂU ȘI OPREA DE-A ARMATA CU CARACATIȚA MIRON LA BUTOANE
În timp ce România se preface că exportă inteligență strategică la Bruxelles, sub fustele Ministerului condus de Irineu Darău se coace o rețetă de succes pentru dezastru: cum să pui praf de pușcă în mâna unor persoane cu dosar penal, sub binecuvântarea „reformistă” a USR și a vechilor sforari din PSD.
Vitrina de la Bruxelles și mizeria de sub preșul ROMARM
Evenimentul „Romania Industry Day”, desfășurat între 19 și 21 aprilie 2026 la Bruxelles, trebuia să fie momentul în care industria noastră de apărare strălucea în fața partenerilor NATO. În realitate, a fost doar un paravan poleit pentru o mizerie sistemică. Investigăm astăzi cum „competența” a devenit un cuvânt obscen în Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT), unde ministrul Irineu Darău semnează ordine de numire cu aceeași ușurință cu care alții își semnează condica, ignorând complet mirosul de dosar penal care o înconjoară pe protejata sa, Adriana Laura Miron.
Ordinul 107: Cum să transformi un „pion” penal în regină peste armament
Investigația noastră scoate la iveală un document care ar face să roșească orice manual de integritate: Ordinul nr. 107 din 29 ianuarie 2026. Prin acest act, ministrul „reformator” Ambrozie-Irineu Darău o instalează pe Adriana Miron la cârma „Carfil” S.A., subunitate strategică a ROMARM. Miron nu e doar un biet consilier care plimbă mape; prin acest ordin, ea a fost unsă „Administrator Special”. Adică, un fel de „stăpân peste bani și puști”, cu puteri extinse asupra unei fabrici de armament, deși biografia ei este pătată de lupa DNA-ului în dosarele de la Brașov.
Triunghiul Bermudelor: Darău, Parcălăbescu și „Umbrela” Oprea
În acest angrenaj de tip „caracatiță”, responsabilitățile sunt împărțite ca între complici. Ministrul Darău pune semnătura, dar „eșalonul ROMARM”, reprezentat de Răzvan Parcălăbescu, asigură „unda verde” tehnică. Parcălăbescu, cel care ar trebui să fie garantul managementului curat, pare să fi suferit o amnezie selectivă în fața riscurilor de securitate.
Dar spectacolul nu ar fi complet fără Radu Oprea, actualul Secretar General al Guvernului și eminența cenușie din PSD. Oprea este arhitectul acestui sistem pervers în care companii precum Carfil S.A. sunt „curățate” și controlate prin administratori speciali, fentând elegant legea guvernanței corporative (OUG 109/2011). Sub „umbrela” lui Oprea, deciziile lui Darău se traduc în numiri de încredere în teritoriu, transformând industria de apărare într-o feudă personală.
Ordinul 183/2005: Invenția juridică pentru controlul „special” al banilor
De ce a fost nevoie de Ordinul 183/2005? Pentru că este „pârghia” perfectă pentru a ocoli transparența. Acest act îi permite Adrianei Miron să suspende drepturile manageriale clasice și să devină un mic dictator financiar la Carfil S.A. Ea analizează contracte de achiziție, plăți și fluxuri financiare, deși are un istoric penal activ tocmai în gestionarea banilor publici. Este ca și cum ai pune un lup expert în inventarierea oilor să păzească stâna de armament a țării.
Diplomată la NATO, „Supraveghetoare” penală acasă

Ironia este de-a dreptul sinistră: în timp ce Adriana Miron se afișează la Bruxelles, discutând tehnologii avansate cu agențiile NCIA și NSPA (NATO), acasă ea gestionează destinele financiare ale unei fabrici de armament fără a avea, se pare, avizul de securitate ORNISS. Această breșă de securitate strigătoare la cer în sistemul ROMARM cade direct pe umerii lui Parcălăbescu și Darău, care au trimis-o la discuții cu partenerii strategici fără a asigura filtrele de integritate elementare.
Întrebări care ard pentru „băieții deștepți” din industrie
Investigația noastră se încheie cu câteva întrebări la care redacția așteaptă răspunsuri urgente, înainte ca securitatea națională să fie complet vândută la taraba intereselor politice:
- Pentru Radu Oprea: Domnule Secretar General, este strategia de „supraveghere financiară” prin interpuși penali metoda dumneavoastră preferată de a păstra controlul politic asupra ROMARM?
- Pentru Ministrul Darău: Cum dormiți noaptea știind că ați delegat controlul unei unități militare unei persoane cercetate penal, compromițând total imaginea României în fața NATO?
- Pentru SRI și Corpul de Control al Guvernului: Când aveți de gând să vă treziți din somnul cel de moarte și să verificați lipsa avizelor ORNISS pentru acești administratori „speciali”?
Dacă Ilie Gavrilă Bolojan, Radu Oprea și restul decidenților au tolerat acest circ, atunci suntem martorii unei capturi politice totale. Până când această rețea de „oameni de încredere” nu va fi măturată de criterii reale de integritate, industria de apărare a României va rămâne o jucărie în mâinile unor indivizi a căror singură „performanță” este prezența în dosarele instanțelor de judecată. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileJUSTIȚIA DIN VĂLENII DE MUNTE: „PROTECȚIE” CU PORȚIA ȘI CITARE PRIN TELEPATIE (I)
-
Exclusivacum 13 oreFEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”
-
Exclusivacum 3 zilePrahova, raiul imposturii: „Morții” penali din instituții și festivalul diplomelor scoase din joben (I)
-
Exclusivacum 4 zileBuna Vestire a tablelor indoite: Cum a „sfințit” miliția prahoveană paharul de Ziua Poliției
-
Exclusivacum 4 zile„Mafia Antigrindină”: Radiografia unui ospiciu atmosferic. Marea „pârjoleală” de 5.000% și rachetele-ruletă care vânează conducte de gaz sub nasul Prefectului
-
Exclusivacum 2 zileBINGO PE 10 MILIOANE DE EURO: Ploieștiul se îneacă în gunoi, dar dansează la fanfară sub bagheta „Independentului” mut și a Magicianului de la Hale!
-
Exclusivacum 5 zilePloieștiul, între ghenă și tribunal: Cum a ajuns „Republica lui Caragiale” un „Bingo” penal pe 10 milioane de euro, sub bagheta Magicianului-Fanfară!
-
Exclusivacum 2 zileGENERALUL „VRAJA-MĂRII” ȘI ALCHIMIȘTII NORILOR: FERMIERII CER PROBA CU NEURONUL PENTRU „PLOILE DE 20%” FABRICATE LA RADIO!



