Connect with us

Exclusiv

De ce s-ar solidariza universitarul cu greva profesorilor din învățământul pre-universitar, pentru a susține majorarea salariilor mizerabile ale profesorilor greviști?

Publicat

pe

De ce i-ar susține un alde prescrisul Costoiu de la Politehnică sau alde domnu’ Pricopie de la SNSPA, care cel puțin pe linia soției (SRI-BNR-vicepreședinte Curtea de Conturi) a avut tot timpul un confort financiar substanțial, postul de vicepreședinte al Curții de Conturi în locul arestatului Bădălău cu greu putând fi caracterizat altceva decât o sinecură? De s-ar solidariza, când, prin fraudă științifică, poți ajunge de la un Oltcit la salarii și bonusuri de zeci de mii de Euro pe lună, furând articole științifice ca sa să devii conferențiar/profesor ba chiar și ȘEF DE ȘCOALĂ DOCTORALĂ, prin fraudă științifică? Cum cine, se intreaba analistul economic Radu Teodor Soviani.

Președintele Autorității de Supraveghere Financiară, Nicu Marcu (52 de ani) câștigă net peste 70.000 de lei pe lună (plus bonusuri), ceea ce este echivalentul unui venit brut de peste 100.000 de lei lunar.

Potrivit datelor Inspectiei Muncii, la nivelul anului 2019, din cele peste 5,4 milioane de contracte de muncă înregistrate în România, doar 87 se încadrau în plaja lunară brută 100.000 – 200.000 de lei. Potrivit acestor cifre, Nicu Marcu, câștigă mai bine decât cel puțin 99,83% din salariatii din Romania.

Într-o interviu pentru hotnews, Nicu Marcu spunea în februarie 2021: ,,Pot să vă spun ce salariu am eu. Salariul net este 54.132 de lei”. În fapt, veniturile nete lunare ale lui Nicu Marcu sunt de peste 70.000 de lei, întrucât primește atât bonusuri, dar mai ales, indeminizații pentru fiecare ședință la care participă.

Pentru a corecta informația incompletă transmisă în spațiul public de Nicu Marcu, am scris Autorității de Supraveghere Financiară în 15 februarie 2021:

Eram curios să aflu și salariul directorului de cabinet al lui Nicu Marcu, generalul SRI George Voinescu, repartizat la Nicu Marcu imediat după plecarea sa intempestivă din iulie 2020 din poziția de adjunct al directorului SRI Eduard Hellwig, Voinescu adjunctățindu-i și pe George Maior și Florian Coldea. Voinescu a fost cadru al Securității lui Ceaușescu de dinainte de 1989 și chiar eram curios să știu cât ajunge să câștige un securist anti-NATO de dinainte de 89 de la Filaj (inclusiv cu filarea diplomaților NATO se ocupa Unitatea Specială ,,F”) peste ani ca tânăr pensionar special, atunci când devine profund democrat, profund pro-alantic și profund pro-NATO, inclusiv în perioada în care ,,persoana de interes special SRI”, Sebastian Ghiță, fugea din vila de protocol SRI direct în Serbia, și nu se mai întorcea.

Refuzul de răspuns al lui Nicu Marcu a fost formulat așa cum îl vedeți mai jos, în dorința de a amâna publicarea veniturilor (și eventual de a o ascunde la momentul publicării declarației de avere, sub anonimizare):

Cu alte cuvinte, Nicu Marcu îmi spune că el poate să facă publice veniturile (o decizie personală), dar nu vrea (pentru a lăsa propagarea mincinoasă lansată de el că ar câștiga ,,doar” 54.000 de lei pe lună și amână asfel eventuala verificare de către opinia publică a sumei avansate minicinos (care nu include indemnizația de ședință), până în iunie 2021. În mod evident, Nicu Marcu a dorit să mai ascundă un timp că este plătit cu peste 70.000 de lei pe lună (plus bonusuri).

Indemnizația de ședință reprezintă la nivel anual un plus față de ,,salariul net” anual al Președintelui ASF de aproximativ 35%, așa cum rezultă din declarația de avere a predecesorului lui Nicu Marcu.

Aplicând acest procent, Nicu Marcu ajunge să câștige doar de la ASF peste 875.000 de lei anual, echivalentul a 73.000 de lei. Pe lună.

Pare o situație ireală pentru o persoană care a fost șomer până la 28 de ani și care nu a reușit până la acea vârstă să termine o facultate (după o primă exmatriculare).

În mod obiectiv, tot ireală se arată și obținerea de către fostul șomer până la 28 de ani, în doar 12 ani în care a terminat două facultăți în orașe diferite, ajungând ca la vârsta de 40 de ani (2008) să înfașce și titlul de conferențiar universitar cu articole furate puse la mapă.

Ireală pare și obținerea unei burse post-doctorale, de 92.000 de lei, la 42 de ani, de către Nicu Marcu, cel care ajunge la doar 14 ani de la obținerea primului loc e muncă, în fapt o  împopoțonare ca și cercetător postdoctoral al Academiei Române, împopoțonare prin care face tranziția dinspre frauda academică spre indicii de fraudă financiară din bani europeni și obținând astfel cei 92.000 de lei prin nerespectarea majorității criteriilor obligatorii pentru plata bursei, pe articole furate/proaste.

Fantasmagorică este și folosirea fraudei științifice de către Nicu Marcu pentru obținerea titlului de profesor universitar, în 2011, la o universitate fantomă. Pentru a ajunge profesor universitar la cea mai panaramă ,,universitate” din România și care nu a reușit nici măcar o generație să o facă licențiată, Nicu Marcu s-a pus în situația ireală de a publica într-un singur an, nu mai puțin de 11 ,,articole științifice”, în cea mai panaramă revistă ,,științifică” pe care a avut-o vreodată comunitatea cercetătorilor, la nivel global: Metalurgia International, în care Marcu era și în ,,board-ul științific”.  Pentru asta a beneficiat de complicitatea co-semnatarilor de la Universitatea din Craiova, pe care pe unii i-a recompensat ulterior, printre care Marian Siminică, adus acum pe o căruță de bani la Institutul de Studii Financiare (al ASF).

Toate fantasmagoriile astea le-a făcut Nicu Marcu fără să cunoscă limba engleză decât la nivel debutant, în timp ce publica ,,în echipă” și în ,,engleză” zeci de articole ,,științifice” și doar 3 de unic autor, și acelea furate.

Însă chelului îi trebuie și tichie de mărgăritar, așa că Nicu Marcu, și-a tras și o astfel de tichie: ,,Dottore”.

Unde putea să găsească o tichie mai bună pentru împopoțonare în savant de renume mondial, ca Leana, decât la Universitatea București, condusă de Mihnea Costoiu, cel care peste 2 săpătmâni așteaptă decizia în primă instanță a ICCJ după ce a fost trimis în instanță de DNA pentru un prejudiciu de 10 milioane de Euro.

Dottore Nicu Marcu de la Universitatea Politehnică București.

Cu surle și trâmbițe, Universitatea Politehnică București anunța în 17 iulie 2019 că i-a pus tichie de mărgăritar lui ,,Profesorului” – Nicu Marcu – Doctor Honoris Causa.

,,Profesorul” Nicu Marcu, cel cu titlul obținut la desfiintata Universitatea Financiar-Bancară prin frauda de la Metalurgia nu roșește nici măcar o secundă atunci când i se citește ,,Laudatio’‘, prin care îi sunt prezentate fraudele academice drept ,,realizări”.

Etalându-și țărănește (prin suflecarea manșetei robei de ,,dottore”) ceasul scump (care nu apare în declarația de avere), Nicu Marcu primește, urmare a fraudei științifice pe care s-a consolidat, titlul de Doctor Honoris Causa. El semnează în ,,cartea de onoare” a Universității Politehnice București fix cu aceeași mână netremurândă folosită în trecut pentru semnarea de articole ,,științifice” furate.

Doctor Honoris Causa prin articole FURATE (în tot sau în parte). Laudatio.

,,Trebuie arătat aici că o personalitate de tipul profesorului Nicu Marcu nu poate decât să constituie un model pentru studenții Universității Politehnica din București” spune Laudatio despre cel care și-a obținut titlul de conferențiar universitar prin articole furate.

Am arătat anterior indiciile că ,,modelul” Nicu Marcu și-a obținut titlul de ,,profesor” prin adăugarea la articolele furate pentru obținerea titlului de ,,conferențiar universitar” a altor elemente de frauda academică (cele 11 articole ,,de grup” publicate de Metalurgia deconspirată ca fraudă de 3 profesori sârbi, articole care s-au aduăgat în portofoliul lui Marcu peste cele furate pentru obținerea titlului de conferențiar.

Ba chiar în 2016, cu trei ani înainte ca Marcu să obțină și titlul de doctor honoris causa la Universitatea Politehnică București, Ministerul Educației statua deja clar, referitor la Metalurrgia și falsificarea criteriilor minimale pentru obținerea titlurilor de profesor universitar/conferențiar universitar de către piștălăi, câteva dintre punctele regăsite și în articolele din Metalurgia ale ,,Marcu et Al” (băieții și fetele de la Craiova), atunci când motiva alegerea criteriilor minimale și confirma scoatarea de pe listele ISI Thompson a fraudei științifice Metalurgia International. Din board-ul ,,științific” al Metalurgia International făcea parte Nicu Marcu.

Pentru acordarea titlului de doctor honoris causa este însă nevoie de ceva foarte puternic. De o contribuție științifică izbitoare. Iar Universitatea Politehnică București a găsit ,,contribuția științifică” izbitoare a lui Nicu Marcu. Este vorba despre alte două articole. FURATE.

Nicu Marcu și modelările matematice? Am râs. Izbitor, nu-i așa? Și prea frumos (ca să fie adevărat), ca fostul exmatriculat și contabil de fazani de la Romsilva să reușească să aducă ,,instrumente eficace la dispoziția factorilor de decizie”. Izbitor este și că articolele citate sunt din 2012 și 2013. Și mai izbitor este că articolele sunt FURATE.

Primul articol furat (în tot sau în parte), menționat în Laudatio: ,,Existence and multiplicity of solutions for nonlinear discrete inclusions”. Izbitor.

Este publicat într-o engleză impecabilă este despre matematici și este asumat de Marcu în calitate de prim autor NIcu Marcu (cel care nu știa limba engleză), într-o revistă de specialitate dedicată matematicilor superioare (domeniu care nu a avut tangență cu Nicu de la Craiova).

Primul autor Nicu Marcu, savant de renume mondial în opinia Politehnicii (în Laudatio din iulie 2019 se regăsește un pasaj prin care senatul afirmă fără nicio probă că alte 12 pagini publicate de Marcu în urmă cu câteva săptămâni ,,reprezintă deja o referință teoretică notabilă” (?!?)) , pare să îi facă un hatâr unei somități a matematicii, la nivel global: profesorului Giovani Molica Bisci, care apare ca și co-autor într-un articol ISI.

În esență, numele profesorului Bisici este singurul de renume la nivelul cercetării care apare vreodată ca și co-autor în vreun articol, restul co-autorilor din celelalte articole de la Metalurgia, Revista de Chimie, Revista Tinerilor Economiști de la Craiova, alte anale, fiind în principali tovarăși de la Craiova ai lui Nicu Marcu, de la Curtea de Conturi sau de la Ministerul Finanțelor, unde avea obișnuința să întrebe în stânga și în dreapta: ,,ai vreun articol pe care să îl semnez și eu și să îl publicăm? Că am unde să îl public”.

Articolul din 2012, care se sare în ochi mai ales prin reputația profesorului Bisci este însă  doar un alt articol furat și doar semnat de Marcu (cu mult tupeu, ca prim autor, necunoscutor de limbă engleză).

Articolul reprezentând în esență munca profesorului Bisci, cercetător reputat în domeniul ecuațiilor neliniare, munca fiindu-i furată și asumată de Marcu.

Povestea articolului pentru care Nicu Marcu a devenit Doctor Honoris Causa al Universității Politehnice București este deasemenea edificatoare pentru frauda științifică a lui Nicu Marcu. Îi trebuia și un astfel de articol într-o astfel de revistă pentru a obține abilitarea în conducător de doctorat, a deveni pro-rector la Craiova, și a deveni apoi șef al Școlii Doctorale din ASE.

Alte condiții pe care Nicu Marcu trebuia să le îndeplinească era să facă parte din board-uri editoriale (și să recenzeze articole științifice în limba engleză pe care nu o știa), pentru aceasta Nicu Marcu prezentând adeverințe sau declarații că a recenzat articole pentru reviste ,,științifice”din Nigeria, Kyrgystan sau pretinznd recenzii nedovedite pentru o revistă din Polonia.

Referitor la activitatea de recenzor în reviste științifice internaționale, în CV-ul lui Nicu Marcu din 2020 apar și:

În procesul de verificare, pornind de la întrebarea legitimă pe care am adresat-o și public într-unul din episoadele anterioare și anume cum putea o persoană care nu știe limba engleză (nivel debutant, A2, la nivel de sărumâna) nu numai să scrie, dar și să recenzeze articole în limba engleză, am făcut verificări la cele 3 reviste:

a) Verificând ,,International Research Journal of Public and Environmental Search” am observat:

  • că este o revistă din Nigeria cu adresa 31 Obruche Street off Shell Road, care nu are în număr de telefon înregistrat, poate fi deranjată doar prin WhatsApp și nu are nici adresă de email.

  • În opinia mea, un recenzor necunoscător de limbă engleză într-o revistă ,,științifică” din Nigeria, singurele lucruri pe care le putea în mod real ,,recenza” sunt scrisorile nigeriene, gen.

b) Am încercat verificarea dobândirii calității de recenzor (invocată de Marcu pentru dobândirea titlurilor) și pentru Eurasian Journal of Business and Economics din Kyrgystan. Întrebările mele despre Letter of Atestation din 2010 pentru Nicu Marcu (când nu știa limba engleză și când încă plagia articole pentru a deveni conferențiar universitar), au rămas fără răspuns;

c) Singura publicație care mi-a răspuns este Contemporary economics, din Polonia, unde Nicu Marcu a pretins că a recenzat mai multe articole: ,,recenzor articole”. Pe scurt, revista nu poate veifica dacă a făcut vreo recenzie în urma unei invitații din 2015, pe care nu știe cine a făcut-o. Revista nu poate verifica nici nivelului calității vreunei recenzii în limba engleză (și nici dacă vreun eventual recenzat a fost publicat), întrucât nu dispune de vreo recenzie făcută de Nicu Marcu. Ultima logare (și singura? probabil la înregistrare?) este din 2015. O (singura) logare esențială pentru Nicu Marcu în ceea ce privește evaluării activității de ,,conducător de doctorat”, și, începând cu 2016, de Director al Școlii Doctorale Economie II de la ASE:

Iată și răspunsul revistei din Polonia.

Dar iată povestea articolului semnat alături de Giovanni Molica Bisci, folosit de Nicu Marcu pentru a deveni Doctor Honoris Causa in 2019, la Universitatea Politehnică București.

Este anul 2012, an în care Nicu Marcu sărbătoarea obținerea prin frauda de la Metalrugia International și prin frauda celorlalte articole furate începând cu 2008, obținerea titlului de profesor universitar la Universitatea FInanciar Bancară, alături de condamnata Dorina Poanta (rectorița universității, condamnată în primă instanță pentru fraudă din fonduri europene). Până în 2012, Nicu Marcu nu publicase niciun articol care să includă modele matematice, iar articolele de unic autor invocate de Marcu, așa cum am arătat anterior erau fie copiate și furate, fie mizerabile și fără vreo valoare științifică.

Cu titlul obținut la universitatea necreditată și desființată fără să aibă măcar o singură generație de licențiați, Nicu Marcu devine ,,Profesor Universitar” și la Universitatea din Craiova, unde alături de colaborătorii săi, publica în Metalurgia International.

Ca fost conferențiar la Universitatea din Craiova, Nicu Marcu îl cunoaște pe profesorul Vicentiu Radulescu, de la Catedra de Matematica. Invitandu-l pe profesorul Molica Bisci la Universitatea din Craiova in 2012, Vicentiu Radulescu îl prezintă pe Nicu Marcu pofesorului Bisci. Nicu Marcu, fost contabil la fazani pentru Romsilva, nu scrisese până la acel moment  (2012) niciun articol despre ecuații neliniare/ecuații diferențiale. Nicu Marcu se apropie așadar în 2012 pentru prima dată de ecuațiile neliniare, pe care nu le înțelegea, și imediat și publică, atenție, ca prim autor, articolul care l-a făcut Doctor Honoris Causa.

Aceste elemente izbitoare m-au făcut să verific contribuția viitorului doctor honoris causa (pentru acest articol) chiar cu profesorul Giovanni Molica Bisci:

Spre deosebire de TOATE autoritățile din România (care invocă termene de 30 de zile pentru a îmi răspunde aproape deloc), răspunsul  profesorului Bisci a venit în mai puțin de 3 ore, despre colaborarea cu Nicu Marcu:

  • ,,A participat la una dintre prezentările mele. La început dl. Marcu a fost foarte interesat de subiectul prezentării mele poate pentru că am explicat că mai multe mdele economice pot fi utilizate prin folosirea ecuatiilor neliniare.”
  • ,,Am încercat să îi prezint pentru prima dată (eng. introduce) subiectul studiului solutiiilor ecuatiilor discrete, discutând în mai multe rânduri despre aceste instrumente matematice”.
  • ,,Mai exact, am încercat să îl implic (cu multe dificultăți) în acest domeniu al științei din moment ce la început era foarte interesat despre subiect”;
  • ,,Lucrarea pe care o menționați a fost scrisă după prima mea vizită la Universitatea din Craiova”;
  • ,,Am mai păstrat legătura cu dl. Marcu pentru o perioada foarte scurtă de timp, iar lucrarea menționată a fost unica mea colaborare științifică cu el”.

Cu alte cuvinte, iată și interpretarea de bun simț a răspunsului, întrucât sunt convins că rândurile scrise de profesorul Bisci sunt maxim ceea ce putea răspunde și anume:

  • Nicu Marcu habar nu avea despre ecuații diferențiale/neliniare;
  • A încercat să înțeleagă ceva, dar nu a înțeles nimic (,,with several difficulties”);
  • Urmare a invitării profesorului Bisci la Craiova de către Vicentiu Radulescu, profesorul Bisci, de bună credință și de jenă față de profesrul Rădulescu care i l-a prezentat pe ,,pro-rectorul” Marcu, nu a putut refuza dorința lui Nicu Marcu, de a scrie ,,împreună” un articol;
  • Dându-și seama cine este Nicu Marcu, profesorul Bisci nu a mai avut nicio colaborare științifică cu ,,dottore”;
  • Nicu Marcu a avut nesimțirea să se treacă în bazele de date internaționale ca prim-autor pentru un articol într-o engleză impecabilă, deși nu cunoștea, în mod real, limba engleză și la care în mod real este greu de crezut că a contribuit în vreun fel, altfel decât î a se milogi de profesorul Bisci.
  • Contribuția lui Nicu Marcu la articolul pentru care a fost ,,decorat” cu Doctor Honoris Causa este foarte aproape de zero sau chiar zero, întrucât profesorul Bisci nu a indicat partea din articol care i-ar aparține lui Nicu Marcu și e de bun simț să afirm că nu a avut nicio contribuție științifică într-un domeniu pe care nu îl înțelegea.
  • În 2012, Nicu Marcu devenise prorector al Universității din Craiova, calitate din care avea un ascendent ierarhic al angajatului Universității – matematicianul Vicențiu Rădulescu și cel care realmente are contribuții în domeniul matematicii  și colaborării cu profesorul Bisci.

Concluziv, având în vedere că Nicu Marcu nu scrisese anterior niciun articol în domeniul matematicilor, ba chiar niciun articol ca unic autor (articolele scrise și analizate anterior au fost copiate/semnate prin fraudă științifică), trag concluzia că Nicu Marcu nu a avut nicio contribuție relevantă pentru articolul semnat cu profesorul Bisci, și pentru care a fost făcut Doctor Honoris Causa.

La fel și în cazul Articolului 2 nominalizat în ,,Laudatio” și pentru care Marcu și-a tras ,,Doctor Honoris Causa”

Al doilea articol nominalizat în Laudatio este cel publicat în anul 2013 (de asemenea în co-autorat) și anume ,,A DCC-Garch Model to Estimate” (?!?) (așa cum se menționează în Laudatio), cu titlul incomplet, pentru că și cei care au scris Laudatio aveau probleme, la fel ca și Marcu, să citească/înțeleagă titlul articolului. ,,To estimate?” Ce? Au uitat să pună în laudatio ce estimează contribuția savantului Nicu Marcu…

În fapt, este vorba despre un al doilea articol semnat/furat și scris în mod cert de Marius Cristian Acatrinei în ianuarie 2013 (cu istoric științific în ceea ce privește utilizarea moelelor matematice, spre deosebire de Marcu și al doilea co-autor, Gorun). Marius Acatrinei este acum angajat al lui Nicu Marcu, la ASF.

În bazele de date științifice, Marius Cristian Acatrinei apare ca fiind din partea Academiei Române. Articolul este publicat în Romanain Journal of Economic Forecasting, revista Institutului de Prognoză economică de pe lângă Academia Romană. Este aceiași revistă de pe lângă Academia Română în care care în 2008 Nicu Marcu își începea frauda academică, publicând primul articol de unic autor, furat, al lui Nicu Marcu, fiind copiat din următoarele lucrări fără indicarea sursei și prin înlocuirea ,,Slovenia” cu ,,România”:

  • ,,EMU and the International Monetary System” (1997);
  • Current Developments in Monetary And Financial Law, volumul 2,publicat de FMI în 2003;
  • Comunicatul de presă al Băncii Centrale Europene din anul 2004 (aici)

Ca și în cazul articolului scris în mod real de Giovanni Molisca Bisci, Nicu Marcu a folosit acest articol în ,,portofoliul” necesar pentru a obține abilitarea în calitate de conducător de doctorat la ASE (2014) și pentru a deveni chiar Director al Școlii Doctorale II din ASE (2016):

Dacă profesorul Bisci mi-a răspuns la email în 3 ore de la momentul adresării întrebărilor, autorul acestui al doilea articol furat/folosit de Nicu Marcu pentru a ajunge doctor honoris causa, Marius Cristian Acatrinei, nu mi-a răpsuns nici după 6 săptămâni.

Iată întrebările adresate:

Tăcerea lui Marius Acatrinei nu este justificată în niciun fel din punct de vedere moral ci o intepretez mai degrabă ca o continuare a fraudei prin care l-a inclus pe Nicu Marcu, co-autor în această revistă, pentru următoarele motive:

  • Marius Acatrinei este angajat în cadrul Autorității de Supraveghere Financiară, fiind subordonatul lui Nicu Marcu. O admitere că a contribuit la frauda științifică a lui Nicu Marcu i-ar putea aduce direct repercursiuni;
  • Nicu Marcu nu știa limba engleză decât la nivel de debutant în ianuarie 2013, prin urmare, nu putea scrie un articol în limba engleză, folosind un model matematic (exceptând articolul scris de Giovanni Bisci, furat de Nicu Marcu prin includerea sa ca prim autor, niciun alt articol de până în 2013 nu include vreun model matematic și nici preocupări pentru piața de capital a lui Nicu Marcu)
  • Frauda este cu atât mai mare, inclusiv din partea lui Marius Acatrinei, întrucât, pe lângă faptul că l-a semnat (fără nicio contribuție dovedită) pe Nicu Marcu în calitate de al treilea co-autor, ca al doilea co-autor a mai trecut un profesor de litere, pe Adrian Gorun, de la Universitatea din Târgiu Jiu. Ca orice profesor de litere necunoscutăr de limba engleză, sunt convins că Gorun, ca și Marcu, pur și simplu iubeau modelul GARCH.
  • Nerespunzând, Marius a confirmat implicit despre articol ,,scris de tine”.

Co-autorii fictivi par trași la indigo:

Adrian Gorun (primul co-autor) este rectorul Universității Constantin Brâncuși din Târgu jiu, este necunoscutor de limba engleză (ca și Marcu), a făcut Colegiul Național de Apărare în 2006  (ca și Marcu), a făcut Institutul Diplomatic Român cu un an înainte de Marcu (2007 față de 2008), a fost secretar general între ianuarie 2005 – ianuarie 2008 la Ministerul Educației, în timp ce Marcu a fost secretar general (începând cu 2007) la ANAF sau la Ministerul Mediului (secretar general Adjunct).

Mai mult, Adrian Gorun nu a absolvit nicio facultate economică (după cum reiese din CV) fiind Profesor Universitar (și angajat) al facultății de Litere și Științe Sociale – cu alte cuvinte – la fel ca Marcu, nicio legătură cu modelarea matematică și nici măcar un curs în timpul faculății (Marcu a făcut la Craiova facultatea de management pe care a inceput-o la 24 de ani și a absolvit-o la 29 de ani, în 1997, iar programa nu include modelarea matematică). Iată-l pe Gorun, modelatorul:

Similitudinile dintre cei care NU au scris articolul lui Marius (dar s-au semnat cu complicitatea lui Marius), pentru a se împopoțona, sunt așadar evidente și izbitoare, amândoi știind să asculte în limba franceză, dar neștiind în mod real o boabă în limba engleză în care declară că au scris articolele scrise de altii:

Nicu Marcu:

Adrian Gorun:

Aplaudacii lui Nicu Marcu de la Doctor Honoris Causa obținut prin fraudă științifică. O fotografie face cât o mie de cuvinte.

  1. Primul care sare în evidență la ceremonia în care Nicu Marcu și-a obținut umare a fraudei științifice titlul de doctor honoris causa este academicianul Eugen Simion. Nu este de mirare că el chiar a crezut că Marcu e altceva decât un impostor. Eugen Simion a căzut victima unor impostori mai mari și a crezut că a luat premiul Nobel penru filologie, Academia Română a dat chiar și comunicat), în fapt, un Nobel fals, așa cum a investigat Scena9. În 2008, un alta academcian, Emilian Dobrescu, participa la frauda academică a lui Nicu Marcu, scriind un articol în care cita articolul furat de Nicu Marcu în 2008, că să îi facă citări lui Nicu Marcu și să își poată lua gradul de profesor universitar la Universitatea fantomă.
  2. Paul Stănescu, combinator în cadrul PSD (fost vicepremier) și care a avut o contribuție majoră în 2020 în trocul PSD-ProRomania-PNL, când, pentru ca Ilie Sârbu (socrul lui Victor Ponta) să poată deveni vicepreședinte la Curtea de Conturi,  Marcu a fost avansat din poziția de ,,vicepreședinte” al Curții de Conturi și plsat la ASF. Pe ginerele lui Paul Stănescu Marius Robert Modan, îl regăsim promovat prin delegare de către Nicu Marcu în postura de ,,Șef Serviciu Analiză și Suport Tehnic SAL-FIN”

Înainte ca Paul Stănescu să își regăsească ginerele la ASF, Marius Robert Modan a trecut prin poziții fără concurs, din poziția de consilier personal la Ministerul Fondurilor Europene, în cea de consilier parlamentar la Grupul PSD și apoi la ASF.

În 2019, ginerele lui Paul Stănescu, Marius Modan, câștiga de la ASF 169.665 lei (14.000 de lei pe lună) și, atunci când a fost promovat de Marcu (și delegat, fără concurs, începând cu 28 septembrie 2020) în poziția de șef serviciu, cu salariu mai mare de 14.000 de lei pe lună, a uitat că este însurat cu fata lui Paul Stănescu, netrecând-o în declarația de avere:

Ceea ce este deasemenea interesant în conturile ginerului lui Paul Stănescu este faptul că, potrivit declarației de avere, el a izbutit să facă să nu se regăsească în conturile comune ale sale și ale soției (pe care nu o declară nici în conturi și nici cash), suma de circa 250.000 de Euro, primită ca dar de nuntă în 2018 de către fiica lui Paul Stănescu si regista in declaratia de avere din 2019 ale fetei lui Paul Stănescu, respectiv Alina Gabriela Modan (fostă Stănescu) și ginerică Robrt Modan. Ea se regăsește doar în declarația de avere a fiicei lui Paul Stănescu, cu ocazia numirii într-un concurs ,,câștigat” la un alt combinator, fost premier, Sorin Grindeanu, ca și ,,consilier personal”.

3. Valeriu Ioan Franc, protectorul lui Nicu Marcu din cadrul Academiei Române și al institutiei care i-a acordat bursa de 92.000 de lei lui Nicu Marcu, fără a îndeplini criteriile de plată a bursei, conform contractului. Valeriu Ioan Franc a construit comunismul timp de 23 de ani (1976-1989) în calitate de coordonator lucrări sisteme informatice, și apoi s-a apucat să construiască, desigur, capitalismul.

De altfel, potrivit declarațiilor lui Marcu, Valeriu Ioan Franc alături de Ion Ghizdeanu – fostul șef al Comisiei Naționale de prognoză inculpat în prezent pentru fals intelectual, au avut numai cuvinte de laudă pentru ,,capacitatea candidatului” la obținerea de titluri universitare, Nicu Marcu:

4. Rectorul Universității Polithenice – Mihnea Costoiu, trimis în judecată pentru fraudă de 10 milioane de Euro;

5. Radu Tudor, pe care e posibil să îl știți de la Antena3. Un an mai târziu, când Marcu era numit prin blat Președinte ASF (unic candidat)cu a obținut în 2019 titlul de doctor Honoris Causa al Universității Politehnice din București, prin consecvența în frauda științifică. Articolele invocate pentru acordarea titlurilor nu au fost scrise de el, ci doar semnate, în mod real neavând nicio contribuție științifică în domeniul menționat în Laudatio.

Ca și în cazul obținerii titlurilor de conferențiar universitar/ profesor universitar, Marcu a folosit articole științifice scrise de alții, care nu îi aparțin în mod real, dar pe care le-a semnat.

Frauda științifică a fost folosită și în debutul fraudei financiare (bursa încasată de la Academia Română fără să respecte criteriile în urma cărora i s-ar fi plătit bursa, fără să publice articole științifice reale, copiind articole).  Prejudiciul? 92.000 de lei.

Și încă ceva: Academia Română și Institutul Național de Cercetări Economice tocmai mi-au răspuns prin reprezentant legal, ulterior unui prim refuz de comunicare de informații.

Academia Română tocmai a demarat așadar o cercetare administrativă în ceea ce privește refuzul de comunicare a documentelor solicitate și care în opinia mea demonstrează indiciile obținerii prin fraudă științifică (și nu numai) a bursei și plății bursei de 92.000 de lei pentru Nicu Marcu, ca și ,,cercetător post-doctoral”.

Exclusiv

IPJ Prahova: Circul ielelor, trompeților și „ofițerilor” reciclați! Balul mascat al incompetenței atinge noi culmi de patos!

Publicat

pe

De

Prahova fierbe, iar Poliția Română, în filială locală, pare să-și fi asumat rolul de cel mai fidel circ ambulant, oferind reprezentații gratuite de la baluri mascate cu interlopi la promovări scandaloase, culminând acum cu o nouă „bijuterie” managerială. Cetățenii se întreabă, pe bună dreptate: mai există vreo urmă de decență sau profesionalism în acest spectacol al absurdului, sau ne îndreptăm cu toții spre desființarea întregii instituții? (aici), (aici), (aici, (aici), etc

De la postul de doi bani la tronul Comandantului: Rețeta succesului la IPJ Prahova!

În vreme ce poporul român tânjește după o Poliție competentă și incoruptibilă, la IPJ Prahova, sub bagheta „vizionară” a domnului Ginel Preda – eternul interimar și a maestrului „gonflabilelor” – se pregătește o nouă „lovitură” de proporții, gata să dinamiteze și ultimele firimituri de încredere. Potrivit unor informații incendiare obținute de Incisiv de Prahova, cea mai mare subunitate de poliție din județ riscă să cadă pe mâinile unui personaj de o școala, de o școală… post-comunistă, și anume, domnul Vîrlan Florin.

Un nume nou în galeria „perlelor” prahovene, Vîrlan Florin este un fost subofițer de la obscurul Post de Poliție Tișița, Vrancea, catapultat în rândul ofițerilor în 2015 printr-un „simulacru de examen” derulat, culmea ironiei, prin intermediul Școlii de Subofițeri de Poliție Câmpina. De parcă promovarea lui Marcel Bălan, polițistul care dansa pe mese cu hoții și apoi a ajuns adjunct la IPJ Prahova, nu era de ajuns, iată că Ginel Preda ne arată că are încă ași în mânecă. Anul trecut, în 2024, domnul Vîrlan a fost deja împuternicit și titularizat în funcția de adjunct al șefului Secției de Poliție nr. 1 Ploiești. Acum, țintește mai sus, mult mai sus, într-un avânt demn de un acrobat al birocrației – adjunct la POLIŢIA MUNICIPIULUI PLOIEŞTI.

„Sifonul” instituțional și „antreprenorii” în uniformă: Cine să-i mai „vâre” la IPJ Prahova?

Se pare că această ascensiune meteorică nu este deloc întâmplătoare. Surse din interiorul sistemului ne șoptesc că Vîrlan Florin ar fi unul dintre „sifoanele” preferate ale lui Ginel Preda. Nu e de mirare, având în vedere că Ginel l-a mai „plimbat” și pe la Serviciul Rutier Prahova, de unde, cu sârg și devotament, „transmitea informații despre șefi și colegi”. Un fel de „ureche” cu uniformă, mereu la datorie, dar nu pentru cetățean, ci pentru… alte interese. Ne întrebăm retoric, la fel ca în cazul conexiunilor dubioase ale lui Mirițescu cu controversatul Anastasescu, oare cât de transparente sunt aceste legături ombilicale?

Și, dacă tot vorbim de interese, rămâne întrebarea arzătoare: oare SIPI Prahova are cunoștință despre „veleitățile antreprenoriale” ale personajului Vîrlan Florin și, mai ales, ale socrului acestuia? Dar DGA Prahova? Știu oare aceste instituții că domnul Vîrlan, fostul șef de post „vopsit” ofițer „la apelul bocancilor”, este o fire conflictuală și un „reclamagiu” notoriu? Sau, așa cum spunea Sindicatul Diamantului, „analfabetismul funcțional și idioțenia fudulă” au cuprins toate palierele, lăsând loc liber pentru astfel de „cariere” spectaculoase?

Tupeul nemărginit: Cazul remorcii fantomă și accesul ilegal în Sistem!

Că tupeul este moneda forte la IPJ Prahova o demonstrează un episod savuros din august 2024, când, culmea ironiei, domnul Vîrlan Florin, pe când era încă la Rutieră, și-a etalat măiestria în arta reclamagiului. Folosindu-se de funcția sa (adică, probabil, de „accesul ilegal la sistemul informatic de serviciu în interes personal”), a reclamat un vecin din Cartierul Eden (din spatele Spitalului Județean Ploiești) pentru o biată remorcă parcată pe… drumul public. Detaliul picant? „Drumul” era, în fapt, doar pământ și pietriș, o stradă care nici măcar nu exista! Ce mai, o operațiune de anvergură, demnă de cele mai lăudabile realizări ale IPJ Prahova, precum „rezolvarea” cazului păpușii gonflabile!

Această „acțiune” palidă, demnă de un „Dorel de la IPJ Prahova” care se crede mai presus de deciziile ICCJ, contrastează izbitor cu ignorarea „bona M.A.I. hoțomane dovedite video” (aici) sau a altor cazuri reale de infracțiuni, așa cum am relatat în repetate rânduri la Incisiv de Prahova.

Așadar, dacă un astfel de individ, cu un trecut dubios, veleități de „sifon” și tupeu nemărginit, ajunge să managerieze o subunitate-cheie, înseamnă că poliția prahoveană nu mai are niciun profesionist, ofițer de carieră, care să ocupe o astfel de funcție. Poate că, în aceste condiții, reorganizarea ar trebui să dispună direct desființarea întregului inspectorat!

Prahova, noul Caracal al absurdității: O „circoitecă” fără sfârșit!

Este timpul să ne întrebăm serios: ce credibilitate mai are o instituție care promovează în funcții de conducere personaje de calibrul lui Marcel Bălan (cel care chefuia cu interlopi) și acum, pare-se, pe „sifonul” Vîrlan Florin, „ofițerul” cu „simulacru de examen” și veleități de „reclamagiu”? Am văzut cum IPJ Prahova a găzduit cu brațele deschise un „fals polițist” de meserie, Costin Oprea, care a operat din interior un an și jumătate, în timp ce se laudă cu prinderea a doi „falși polițiști” de carton. Am râs (amar!) cu episodul „mașina la vale” de la Vălenii de Munte (aici) și am plâns de indignare la auzul aberațiilor „Dorelului” care nu recunoaște deciziile ICCJ.

Concluzia lui Emil Pascaut de la Sindicatul Diamantului, preluată și susținută de Incisiv de Prahova, rămâne crunt de actuală: „Suntem pierduți, condamnați la un viitor sumbru din cauza acestei armate de troglodiți cocoțați în funcții care le depășesc cu mult capacitățile intelectuale.” Iar „circoiteca” continuă la IPJ Prahova, cu Ginel Preda și Marcel Bălan în rolurile principale, iar acum cu Vîrlan Florin pe post de „viitor speranță.”

Cine plătește pentru acest circ grotesc, pentru incompetența crasă și abuzurile perpetrate? Banii noștri, siguranța noastră, viitorul copiilor noștri! Prahova rămâne, din păcate, noul Caracal al bunului simț și al legii.

Incisiv de Prahova promite să rămână cu ochii pe acești „cascadori” ai legii, până când „generațiile distruse moral și falsificate intelectual” vor dispărea din funcțiile publice. Până atunci, dragi cetățeni, luați loc și bucurați-vă de spectacol! Deși, e mai degrabă o tragedie antică în cheie comică, la care suntem cu toții spectatori și, din păcate, victime. Vom reveni! (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Circul ‘secretelor’ de la Neamț: Cum lenea mai-marilor MAI transformă legea într-o farsă comic-amară!

Publicat

pe

De

Asistați, dragi cititori, la o nouă reprezentație grotescă din teatrul absurdului românesc, acolo unde uniforma, mai-marele și… lenea crasă se împletesc într-un dans macabru pe ritmuri de râs amar! Scena e Inspectoratul de Poliție Județean Neamț, personajele sunt „slugile” din sistem, iar „secretul” este, bineînțeles, salarizarea. Dar haideți să dezvăluim, rând pe rând, cortina ridicată de Sindicatul Diamantul.

Securiștii de carton și fiasco-ul „secretului” public

Nu demult, o mână de zelatori autoproclamați din IPJ Neamț, probabil sub hipnoza colectivă sau, mai probabil, la instigarea, pardon, „sugestia” subtilă a IGPR, s-au simțit profund lezați. Motivul? Sindicatul Diamantul (sursa noastră de indignare bine fundamentată) ar fi avut tupeul fantastic de a dezvălui public informații… secrete! Informații pe care, apropo, niște „șerpi” de la DGF le-au vârât cu zel în Anexa 18 la OMAI S7/2018, sub pretextul (culmea!) că dezvăluirea lor ar provoca un prejudiciu catastrofal.

Ei bine, scenariul de spionaj cu iz de bâlci s-a încheiat brusc când Procurorul, cu o sobrietate de-a dreptul iritantă pentru „patrioții” din IPJ, a aplicat un REJECT RĂSUNĂTOR. Motivul? „Nu există prejudiciu!” Adică, întreaga poveste cu secretizarea, toată tărășenia cu „secretele” salariale, justificată de un potențial „prejudiciu esențial, crucial”, s-a dovedit a fi… un balon de săpun spart. O comedie bună pentru un show de stand-up, mai puțin pentru o instituție ce ar trebui să inspire respect, nu ridicol!

Răspunsul la măciucă: Autodenunțul public și blazarea sefilor leneși

Dar comedia nu se oprește aici! Sindicatul Diamantul, cu un simț al umorului negru demn de notat, nu s-a lăsat. În replică la această sesizare abuzivă, „în scop de hărțuire”, au depus, la rândul lor, o plângere penală. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, dar mai ales, ridicol pentru ridicol!

Și taman când credeam că ne-am plictisit de atâta dramă, pe scenă intră doi magnifici ai sistemului: Coman, șeful IPJ Neamț, și Iosub, șeful SRU Neamț. Acești doi titani ai birocrației, nevinovați, desigur, de orice formă de efort inutil, au semnat și, respectiv, întocmit o „dispoziție colectivă”. Atașate la această capodoperă a lenei? Niște tabele, nesecrete, cu absolut toți lucrătorii din IPJ Neamț și procentajul majorării salariale pentru fiecare!

Ați ghicit, nu? Cei doi domni, Coman și Iosub, dezvăluie, la rândul lor, aceleași informații… pretins secrete din OMAI S7/2018! Ipocrizia atinge cote stelare, transformând întreaga structură într-un monument al paradoxului.

Confortul personal, mai presus de lege: O epidemie națională!

Aici intervine însă elementul esențial, miezul acestei farse birocratice: L-E-N-E-A! Obligația clară a SRU, conform Punctului 4 din Anexa 18 (aceeași, pretins secretă!), era să emită un act INDIVIDUAL pentru fiecare lucrător și să îl COMUNICE fiecărui beneficiar. Simplu, nu? Ei bine, nu și pentru titanii noștri.

De ce să te chinui cu acte individuale și comunicări obositoare, când poți face o dispoziție colectivă, pe care, culmea, nici măcar nu o comunici? Răspunsul e simplu și usturător:

  • Seful Coman să nu facă „bășici la degete” de la atâta semnat. Dumnezeule mare, ce martiraj!
  • Șeful Iosub să nu se obosească cu comunicarea. Un efort infernal, nu-i așa?

Așadar, dragi cetățeni, avem aici doi indivizi de vază care au pus confortul personal, lenea pură și simplă, mult deasupra Legii. Iar partea cu adevărat tragic-comic este că acest „model” de conduită, de a pune „confortul pe primul loc, legea și respectul față de salariați pe locul doi”, se regăsește, ca o epidemie, la șefii din toate unitățile MAI. O întreagă armată de funcționari care preferă să încalce regulile și să se ascundă în spatele secretomaniei false, doar pentru a evita… munca.

O scânteie de speranță în marele circ al absurdului

Din fericire, există o fisură în acest zid de lene și ipocrizie. Atunci când un simplu beneficiar, exasperat, se încăpățânează să depună o petiție prin care cere documentul care i se cuvine, brusc, șeful Iosub nu mai are încotro. Legea, deși ignorată cu nonșalanță, își face, până la urmă, datoria. Ce păcat că e nevoie de un efort individual pentru a împinge sistemul de la spate, ca pe un tractor vechi, în loc ca transparența și respectul să fie norme de bază.

Până atunci, rămânem cu spectacolul: o secretomanie farsă, o lene monumentală și o lege transformată într-un șervet de șters pe mâini. Aplauze, vă rugăm, pentru comedia (ne)intenționată a Inspectoratului de Poliție Județean Neamț! Poate data viitoare, în loc să inventeze „secrete”, se vor apuca de… muncă. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Circul macabru al absurdității la Poliția Capitalei: SAS-ul bâjbâie, sefii manelizează, iar adevărul e declarat „delict”! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș

Publicat

pe

De

O poveste cu sânge, lacrimi și „rapoarte prealabile” pe post de ciocan, unde un luptător SAS e tăvălit de un sistem putred, sub ochii „vigilenți” ai Controlului Intern (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.

Când spui Serviciul pentru Acțiuni Speciale (SAS) al Poliției Capitalei, te gândești la eroism, la adrenalină și la oameni de fier gata să înfrunte orice amenințare. Dar realitatea din spatele zidurilor, așa cum o devoalează rapoartele interne și, mai nou, un document incendiar al Serviciului Control Intern (SCI) al DGPMB (sursa: Proiectul Raportului de Cercetare Prealabilă, DGPMB, 12 martie 2025), transformă acest mit într-o farsă tragicomică. Pare că la SAS, singurele „acțiuni speciale” sunt cele îndreptate împotriva propriilor angajați, iar legea e interpretată nu de coduri, ci de „inelul magic” al șefilor și de pixul zelos al comisiilor interne. Iar protagonistul acestui teatru absurd, agentul-șef Wilhelm Constantin Bendriș, un polițist cu aproape două decenii de experiență, a avut tupeul suprem: acela de a spune adevărul. Și, mai grav, de a o face în timp ce inima îi plângea.

O „justiție” de râsul lumii: Când scenariul e scris de incompetență și semnat de aroganță

Oameni cu cord Raport

Cel mai recent act al acestei drame kafkiene vine sub forma unui „PROIECT DE RAPORT DE CERCETARE PREALABILĂ” (Nr. 124803 din 12.03.2025), un document de 29 de pagini, o capodoperă a ipocriziei birocratice. În esență, acest „rechizitoriu” instituțional îl găsește pe agentul-șef Bendriș „vinovat” pentru că a participat la un podcast, „Oameni cu cord”, cu Sorin Constantinescu, în octombrie 2024. Dar nu oricum! Peste jumătate din raport (14 pagini, de la pag. 3 la pag. 17) este o transcriere trunchiată a emisiunii, dovedind că, pentru Controlul Intern, “a vorbi” a devenit echivalent cu “a săvârși o abatere”.

Ironia supremă? Raportul menționează, in tot documentul, termenii de prescripție și decădere pentru fapte mai vechi, doar pentru a include, câteva pagini mai încolo, „abateri” invocate din anii 2001, 2005 și 2017, ignorând cu desăvârșire propriile principii legale. Principiul „ne bis in idem” – că nu poți fi judecat de două ori pentru aceeași faptă – este, se pare, o noțiune prea „sofisticată” pentru „experții” în cercetări prealabile. Este o antepronunțare flagrantă, un verdict emis înainte de orice apărare reală, transformând cercetarea într-o mascaradă. Cine mai are nevoie de judecători, când Inspectorul de Poliție Radu Francisca Alexandra poate declara un om „vinovat” de la bun început?

Podcastul durerii și adevărului: Când vocea unui om devine „denigrare” instituțională

Ce a spus, de fapt, polițistul Bendriș, de a deranjat atât de tare „inalții” din Poliția Română? A îndrăznit să rostească adevăruri incomode, adesea dureroase. „Am sperat că mă va auzi cineva din acele clădiri goale ale securității, dar degeaba!” – mărturisește agentul Bendriș. Iar speranța sa a fost călcată în picioare. În podcast, el a descris o Poliție Română decăzută din respect după 2010, coruptă până în măduvă, cu „capi” legați de lumea interlopă (clanurile Chira, Geamai, Rinu) și șefi ce „țin de scaun cu două centuri.” El a vorbit despre cauciucuri uzate de pe autospeciale  care puneau viețile polițiștilor în pericol, despre uniforme de 7000 de lei care erau de fapt „chinezării ordinare,” banii ducându-se în buzunarele „celor cu drept de semnătură.”

Mai mult, Bendriș a arătat cu degetul către „habarniști” promovați în funcții cheie, a denunțat manipulările la examenele de ofițeri și inechitățile salariale. A scos la iveală modul în care „serviciile de informații din MAI se fac că nu văd” abuzurile, fiind mai preocupate să-i „băge pumnul în gură lui Bendriș sau altor lideri sindicali.” El a vorbit despre incidentul cu butelia de gaz lacrimogen care a explodat în autospecială , despre politicienii care „nu dau doi bani” pe polițiști, și despre o instituție condusă de „şmecheri” și „distrugători ai Poliției,” nominalizându-i pe Giurgiuveanu (SAS), chestorul Berechet (DGPMB) și Benone Matei (IGPR).

Cea mai poignantă dezvăluire este contextul în care a fost înregistrat podcastul: „S-a filmat chiar în ziua când dimineața tatăl meu a murit de cancer. Aveam o durere imensă, dar a trebuit să îmi duc promisiunea cuvântului dat la capăt.” Este strigătul unui om îndurerat, care și-a asumat riscul de a vorbi, sperând ca tinerii să știe „în ce se bagă” și pentru a semnala „distrugerea morală la interior” și „teroarea psihologică practicată la rang de artă.” Dar pentru DGPMB, durerea și adevărul său sunt simple „atitudini necorespunzătoare” și „denigrare.”

Radiografia unui sistem putred: De la „vagabonzi” la „psycho-KGB-iști”

Raportul detaliază „vina” lui Bendriș: „atitudine lipsită de considerație” față de conducerea DGPMB (Berechet), folosind „cuvinte și expresii jignitoare” precum „ești prost și îți ascunzi prostia și lipsurile intelectuale,” și „duceți-vă dracu.” De asemenea, „opinii preponderent denigratoare” despre Poliția Română („la nivelul cel mai de jos”) și „atitudine necorespunzătoare” față de Ministerul Public și „categorii sociale” (referitor la comparația cu salariul unui covrigar). Culmea! Sistemul se simte jignit când i se spune adevărul în față, dar nu când își distruge propriii oameni!

Și aici intervine o contradicție flagrantă. Bendriș a fost „tăvălit de psihologi” , iar Controlul Intern al DGPMB a sesizat chiar Parchetul pentru „fals intelectual și abuz în serviciu” în legătură cu decizia psihologului Horia Bejenaru de a-l suspenda pe Bendriș și de a-i retrage dreptul de a purta arma. Cu toate acestea, raportul de cercetare continuă să se bazeze pe „aprecieri” toxice, cum ar fi cea a șefului SAS, comisarul-șef Daniel Giurgiuveanu, care îl descrie pe Bendriș ca „respins de colectiv,” „contestatar și provocator,” „manipulator,” și un „risc de securitate.” O „caracterizare copy-paste” folosită pentru „character assassination”, un stil consacrat la SAS.

Dar, dintr-o dată, apare o rază de „normalitate”: comisarul de poliție Neagu Andreea, șeful Serviciului de Logistică, unde Bendriș a fost transferat abuziv, îl laudă! Neagu descrie un polițist cu „integritate morală, respect pentru ordine și lege,” „spirit de echipă și disciplinat.” Cum se împacă cele două evaluări? Simplu: când nu ești sub „inelul magic” al hărțuirii din SAS, ești un polițist valoros. Dar, pentru sistem, evaluarea pozitivă e doar o mică pată pe tabloul „vinovăției” prestabilite.

Prețul curajului: De la salariu de „subcovrigar” la exilul „logic” – o rețetă de distrugere instituțională

Conform raportului, Bendriș este acuzat și de „neglijență” și lipsa de „loialitate” față de instituție. Faptele sale sunt încadrate la „comportament necorespunzător” și „neglijență în îndeplinirea îndatoririlor.” Pedepsele maxime (20% din salariu timp de trei luni) sunt deja aplicate sau pe cale să fie aplicate. Deja i-a fost retras accesul la informații clasificate, motiv pentru care a fost „pus la dispoziția Serviciului de Logistică” (sursa: DGPMB Dispoziția 6667/25.09.2024), unde „cară cutii” și câștigă „sub 5000 cât câștigă un covrigar la Luca și Matei.”

Este de-a dreptul revoltător că polițistul, aflat în mijlocul unui atac personal și instituțional, și cu o durere imensă după pierderea tatălui, este acuzat că „nu a depus cereri pentru administrarea de probe în apărarea sa.” O minciună evidentă, având în vedere demersurile sale repetate și petițiile către diverse instituții, incluse în materialele anterioare.

Mărturisirile lui Bendriș (incluse în noul material) sunt un strigăt de disperare: „Poliția nu m-a meritat niciodată ca individ de valoare… intri în acest malaxor puri indivizi cu personalitate și ies roboți acei YES MAN… un sistem de tortură instituțională unde nimeni nu răspunde pentru traumele polițiștilor drepți și integri.”

Concluzie: Un sistem pe ducă, păzit de „boi” și deștepți arși

Cazul agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș nu este doar despre un polițist hărțuit. Este o oglindă deformată a unui sistem putred, unde șefii joacă de-a „inelul magic” cu destinele subalternilor, unde psihologii devin călăi sub acoperire, iar controlul intern descoperă infracțiuni la baza propriilor decizii, dar pedepsește victimele. Această Poliție, sub pretextul apărării „prestigiului instituției,” își sapă singură groapa, transformându-se dintr-o forță de elită într-o glumă proastă cu epoleți, unde „profesionalismul” e doar o literă moartă.

Data de 11/27/2025 găsește Poliția Română la un nivel „cel mai de jos,” așa cum spunea Bendriș.

Amara realitate:

„Poliția nu se poate apăra pe ea singură, sub nicio formă n-o să păzească cetățeanul de rând.

Când „legi sunt scrise de boi pentru noi” și „politicul este implicat în toate structurile,” transformând indivizii cu personalitate în „roboți,” cine mai vrea să fie polițist? Poate e timpul să facem copiii zugravi, cum sugera Bendriș ironic, înainte să-i aruncăm în malaxorul acestei „torturi instituționale” unde „șmecherii” cu epoleți distrug totul. Vom reveni, căci lupta pentru dreptate și adevăr abia începe. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv23 de ore ago

IPJ Prahova: Circul ielelor, trompeților și „ofițerilor” reciclați! Balul mascat al incompetenței atinge noi culmi de patos!

Prahova fierbe, iar Poliția Română, în filială locală, pare să-și fi asumat rolul de cel mai fidel circ ambulant, oferind...

Exclusiv23 de ore ago

Circul ‘secretelor’ de la Neamț: Cum lenea mai-marilor MAI transformă legea într-o farsă comic-amară!

Asistați, dragi cititori, la o nouă reprezentație grotescă din teatrul absurdului românesc, acolo unde uniforma, mai-marele și… lenea crasă se...

Exclusiv2 zile ago

Circul macabru al absurdității la Poliția Capitalei: SAS-ul bâjbâie, sefii manelizează, iar adevărul e declarat „delict”! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș

O poveste cu sânge, lacrimi și „rapoarte prealabile” pe post de ciocan, unde un luptător SAS e tăvălit de un...

Exclusiv2 zile ago

Opacitatea legală: Sindicatul polițiștilor denunță „reperele interne” ale MAI ca „perversitate și devianță mintală”

Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) sunt ținta unor acuzații dure privind sustragerea de la...

Exclusiv3 zile ago

IGPR, acuzat de „inchiziție internă”: Proceduri secrete transformă polițiștii în „vite fără drepturi”

Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) este ținta unor acuzații extrem de grave lansate de Emil Pascut, reprezentant al Sindicatului...

Exclusiv4 zile ago

Prahova, tărâmul reîncarnării: „Metoda Portocală” revine, dar acum e sub licență politică!

Se spune că istoria nu se repetă, dar rimează. În Prahova, însă, istoria nu doar rimează, ci pare că își...

Exclusiv4 zile ago

MAI, templul incompetenței aprobate: De la principiul Peter la ‘pricipitul polițienesc’ – Când ierarhia e o farsă, iar bunul simț, o glumă proastă.

Când ierarhia devine o farsă și bunul simț o glumă proastă Cunoașteți, desigur, Principiul Peter, acea axiomă nemiloasă, formulată de...

Exclusiv4 zile ago

Reforma MAI sub lupă: Sindicatul Europol demască „demagogia” din spatele anunțurilor ministeriale

Vicepremierul și Ministrul Afacerilor Interne, Marian Cătălin Predoiu, a anunțat, pe 18 noiembrie, cu mare fast, ceea ce a descris...

Exclusiv5 zile ago

Legea pumnului în gură la SAS: Cum a devenit „vagabond” un delict de 20% din salariu, sub privirea ironică a manualului de Mobbing al MAI! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș

În culisele întunecate ale Serviciului pentru Acțiuni Speciale (SAS), unde „inelul magic” al abuzului continuă să rotească destinele, iar „psihologii...

Exclusiv5 zile ago

Justiția Română: Spectacolul absurd continuă! Procuratura clasează, justificând incălcări flagrante! moștenitorii, nu morții, plătesc biletul!

În România anului 2025, justiția a depășit granițele ridicolului, transformându-se într-un circ macabru unde clovnii, odinioară gardieni ai legii, se...

Exclusiv5 zile ago

CIRCUL JUSTIȚIEI ROMÂNE: Dosarul POP IONUȚ-COSTIN, RECLASAT LA CATEGORIA „PROBLEME REZOLVATE… DE NOI” – CHIAR ȘI CU INSTANȚA LA UȘĂ!

Cazul fostului Comandant Descarcerare Petrobrazi – Pop Ionuț-Costin (III) În analele deja supraîncărcate ale absurdului juridic românesc, dosarul domnului Pop...

Exclusiv5 zile ago

SINAIA, MONARHIA ABSOLUTĂ MARCA OPREA: Sora „impăratului” cade în cap, Prefectul se „trezește” la Parchet, iar PNL Prahova fierbe în suc propriu!

În orașul unde legea pare să fie un simplu moft, iar democrația o glumă proastă, piesa de teatru absurd a...

Exclusiv6 zile ago

Penitenciarul Târgșor: UN NOU ÎNCEPUT DEZVĂLUIT! Interviu EXCLUSIV și reportaj incendiar cu Adrian Grigoroiu, liderul EQUITAS – Marca Incisiv de Prahova

Penitenciarul Târgșor: Răsăritul unei noi ere – O reformă jurnalistică de amploare Redacția Incisiv de Prahova vă prezintă o analiză...

Exclusiv6 zile ago

Verdict clar al justiției: Actele administrative Nu pot infrânge legea. Sindicatul Diamantul prezintă decizii fundamentale

Sindicatul „Diamantul” a dezvăluit recent o serie de „extrase bune de ținut minte” din jurisprudența înaltelor instanțe românești, care clarifică...

Exclusiv6 zile ago

Intervenție fulger la Mioveni: Studenta-polițist, alături de colegii săi, prinde criminalul unui taximetrist

O acțiune promptă și coordonată a trei polițiști, printre care și o elevă stagiară, a condus la prinderea rapidă a...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv