Startul unei operațiuni de o importanță uriașă în plan geopolitic. Ocuparea Transnistriei. Valorificarea mărului otrăvit plasat acolo de sovietici și ținut aiuristic în brațe de Republica Moldova. Cu o susținere de-a dreptul iresponsabilă a României și a aliaților noștri.

Chiar acum are loc ședința mai marilor FSB. Cu Vladimir Putin. Participă cei mai importați reprezentanți ai serviciilor secrete din Federația Rusă. Ceea ce unii nu au vrut să vadă sau nu au văzut, fiindcă au ochelari de cal, devine acum evident. Nu a fost un simplu capriciu, o simplă toană decizia lui Vladimir Putin de a semna zilele trecute un decret, prin care anulează alt decret, din 2014. Decretul anulat prevedea faptul că Federația Rusă recunoaște drepturile suverane ale Republicii Moldova asupra Transnistriei și susține statutul de neutralitate asumat de Chișinău. Retragerea respectivului decret nu înseamnă altceva decât contrariul. Să traducem din nou, pentru ca lucrurile să fie clare. Începând de acum câteva zile, Federația Rusă încetează să mai considere că Transnistria aparține în vreun fel Republicii Moldova. Iar Republica Moldova nu mai este considerată, din perspectiva Moscovei, ca având un statut de neutralitate.

Tot zilele trecute, am insistat încercând să explic acest gest aparent surprinzător al lui Vladimir Putin, despre care nu a suflat un cuvânt în discursul său fluviu de aproape două ore, gest făcut prin semnarea decretului de retragere la câteva minute de la încheierea cuvântării din Palatul Congreselor. Și a afirmat că Rusia se pregătește să preia Transnistria. Cum a procedat în aceste condiții Occidentul? Statele NATO, dar și Republica Moldova au lansat scenariul conform căruia, deghizată în omuleți verzi sau pur și simplu provocând un incident grav cu agenți sub acoperire, Federația Rusă intenționează să ocupe Republica Moldova. Era evident că nimeni nu viza independența și integritatea Republicii Moldova în granițele legitime ale acesteia. Era vizată doar Transnistria. Care, în concepția Federației Ruse, nu aparține, istoric vorbind, de statul moldovean.

Transnistria este un măr otrăvit. Plasat de sovietici în coasta Moldovei și nu mai puțin a Ucrainei. După destrămarea Uniunii Sovietice, atunci când Republica Moldova și Ucraina s-au declarat state independente, Transnistria a fost lăsată intenționat în siajul Chișinăului, pentru ca astfel să fie generat un conflict armat, transformat ulterior în conflict înghețat. Zis și făcut. Și astfel, pe un teritoriu care istoric vorbind nu a aparținut și nu aparține României, locuit cu o majoritate preponderentă de etnici ruși și în care au rămas staționate rămășițe ale armatei a 14-a, armata Federației Ruse, sub motiv că păzesc cel mai mare depozit de muniție din Europa, aparținând tot Federației Ruse, iată că urmează să desanteze, sub pretextul unor provocări, unități de diversiune la ordinul lui Vladimir Putin. Transnistria nu a aparținut niciodată României Mari, decât în scurtul interval de timp în care s-a aflat sub ocupația trupelor comandate de mareșalul Ion Antonescu. În consecință, chiar și după ce Basarabia a fost pierdută, Transnistria, chiar lăsată intenționat ca un măr otrăvt în siajul Chișinăului, nu aparține decât formal, dar nu și de drept Republicii Moldova. Atâta doar că mărul otrăvit și-a făcut efectul. Comunitatea internațională, refuzând să înțeleagă o realitate de tip istoric, a căzut decenii la rând în capcana Moscovei, susținând sus și tare că Transnistria, devenită regiune autonomă, secesionistă, continuă să facă parte integrantă din teritoriul Republicii Moldova.

Ce se va întâmpla în zilele următoare? Sub pretextul faptului că sunt amenințați de către armata ucraineană, care și-a masat o serie de efective la granița cu Transnistria, și care de altfel a și recunoscut acest lucru, Vladimir Putin anunță nici mai mult nici mai puțin că Federația Rusă are obigația de a-și apăra proprii militari dizlocați în Transnistria. A declarat cât se poate de răspicat că orice act de agresiune împotriva acestora va fi considerat, cu consecințele de rigoare, un atac împotriva Federației Ruse. Și se știe cât se ușor poate fi simulat un atac de acest gen împotriva militarilor ruși staționați în Transnistria, în ciuda faptului că același Vladimir Putin s-a angajat ferm ca în 2016 să-i retragă pe acești militari din proximitatea Tiraspolului.

Poate că nici nu este nevoie de vreun desant. Sau de vreo altă formă de intervenție a armatei Federației Ruse. În definitv, este suficient ca militarii ruși din Transnistria să primească un ordin. Un ordin la care s-ar ralia, firește, și populația majoritar rusă și rusofonă din Transnistria. Transnistria poate fi ocupată cât ai zice „pește” de Federația Rusă, din interior. Fără ca forțele ucrainene sau cele ale Republicii Moldova să poată interveni în vreun fel. Și astfel, în numai câteva zile, Moscova va dispune de un cap de pod militar care va amenința efectiv Ucraina, Republica Moldova, România și, implicit statele NATO.

Sorin Rosca Stanescu