Exclusiv
De ce să alegi un coș de fum ceramic? Avantajele față de hornul din zidărie
Dacă e momentul să alegi coșul de fum potrivit pentru casa ta și oscilezi între varianta ceramică, cea din inox sau chiar din zidărie, ai ajuns exact unde trebuie.
Venim în întâmpinarea ta cu informații concrete despre avantajele pe care numai un cos fum ceramic ți le poate oferi și îți explicăm, în detaliu, de ce este o alegere mai bună decât un horn din zidărie. Pentru că alegerea potrivită a coșului de fum te scapă de riscul incendiilor, trebuie să ții cont de faptul că estetica devine secundară. Prioritară este funcționalitatea, iar coșul de fum trebuie să fie potrivit cu sistemul de încălzire de care dispui, pentru a preveni orice risc.
Avantajele coșurilor de fum premium, din ceramică
Coșurile de fum din ceramică se utilizeează de peste 50 de ani în Europa de Vest, mai ales pentru faptul că au o durată de viață egală cu cea a casei, de cele mai multe ori. Aceste coșuri nu necesită izolație ulterioară și se remarcă prin rezistența lor deosebită. Faptul că hornul nu poate fi atacat de acizii corozivi, chiar dacă există condens, este un plus considerabil, de care constructorii țin cont.
Coșurile de fum din ceramică sunt prevăzute cu un colector de condens, care asigură evacuarea acestuia în exterior. Iar veștile bune nu se opresc aici: de regulă, aceste hornuri împiedică pătrunderea infiltrațiilor și a mirosurilor nedorite în interiorul locuinței. Rezistența la îngheț, dar și la autoaprindere, completează lista avantajelor esențiale oferite de coșurile de fum din ceramică. Le vei întâlni atât la clădirile istorice, renovate, cât și la construcțiile noi, unde proprietarii sunt în căutarea celor mai sigure soluții pentru evacuarea gazelor arse.
Dezavantajele coșurilor de fum din zidărie, folosite în trecut
În zilele noastre, coșurile de fum din zidărie nu mai reprezintă o opțiune demnă de luat în considerare. Cea mai mare problemă la aceste sisteme de evacuare construite din zidărie o reprezintă coroziunea. Cărămida nu este un material certificat pentru construcția coșurilor de fum, motiv pentru care coroziunea își face simțită prezența și reduce durata de utilizare a hornului.
De cele mai multe ori, poți observa la hornurile din zidărie anumite fisuri, găuri, probleme care afectează etanșeitatea coșului de fum. Coșurile de fum din zidărie nu sunt izolate, iar apariția condensului este un fenomen frecvent întâlnit. Ține cont și de faptul că un coș de fum din zidărie este o construcție cu o mare greutate, care nu prezintă niciun fel de flexibilitate. Nu te protejează de riscurile de incendiu și nu reprezintă o variantă potrivită pentru a menține siguranța spațiului în care locuiești. Așadar, alternativa coșului de fum ceramic e mult mai recomandată.
Cosuri Fum, locul unde găsești cel mai bun coș fum inox și ceramic
Dacă vrei să te bucuri de un ambient plăcut și confortabil în locuința ta, alege produsele calitative de la Cosuri Fum. În oferta acestei companii vei găsi cel mai bun cos fum inox și ceramic, la preț avantajos. Tot la această firmă găsești o gamă completă de accesorii pentru coșurile de fum, potrivite centralelor termice moderne, ce funcționează pe bază de peleți, lemne de foc sau cărbune.
Exclusiv
Poduri peste frontiere: Cum au dărâmat elevii de la „Spiru Haret” Ploiești zidurile prejudecăților prin proiectul „We Are All One”
Într-o lume tot mai fragmentată, în care diversitatea este adesea privită cu reticență, o inițiativă pedagogică de avangardă a demonstrat că viitorul aparține empatiei. Colegiul „Spiru Haret” din Ploiești a devenit, în prima jumătate a anului 2026, epicentrul unui experiment social și educațional fără precedent, transformând conceptul abstract de „incluziune” într-o realitate palpabilă, trăită secundă de secundă de elevii prahoveni și partenerii lor din Turcia.
Diplomația digitală: Când educația depășește granițele geografice
Proiectul eTwinning ”We Are All One”, desfășurat sub atenta coordonare a doamnelor profesoare Anca Tănase și Mirela Popa, a reprezentat mai mult decât un simplu schimb de experiență. Între lunile februarie și iunie 2026, platformele digitale au devenit spații de întâlnire pentru echipe internaționale care au înțeles că diferențele culturale nu sunt bariere, ci resurse de neprețuit.
Conform coordonatoarelor de la Colegiul „Spiru Haret”, fundamentul acestui demers a fost colaborarea autentică, elevii fiind puși în ipostaza de a gestiona responsabilități comune într-un mediu multicultural, depășind astfel simplul statut de observatori teoretici.
Identitatea sub lupă: Cine suntem înainte de a-l accepta pe „celălalt”?
Punctul de plecare al proiectului a fost introspecția. Prin campania „All About Me”, elevii și-au proiectat pasiunile și valorile pe platforme precum Padlet, oferindu-le partenerilor din Turcia o fereastră spre universul lor personal. Această etapă, marcată de crearea logo-ului oficial, a subliniat o lecție esențială: pentru a înțelege diversitatea exterioară, trebuie mai întâi să ne definim propria identitate și să învățăm să valorizăm contribuția fiecărui individ în comunitate.
Empatia ca antidot: Lecția pantofilor străini
Poate cea mai profundă experiență a proiectului a fost activitatea ”A Day in Someone Else’s Shoes”. Elevii nu doar au discutat despre discriminare, ci au creat povești colaborative, „încălțând” simbolic experiențele unor persoane din medii complet diferite. Acest exercițiu de oglindire a funcționat ca un mecanism de demontare a stereotipurilor, demonstrând că storytelling-ul rămâne unul dintre cele mai puternice instrumente de educație civică și umanizare.
Manifestul unei noi generații: Vocea care schimbă comunități
Rezultatele concrete ale proiectului au culminat cu elaborarea „Manifestului Incluziunii”, un document programatic redactat în comun de elevii români și turci. Depășind rigoarea regulilor impuse de adulți, tinerii și-au definit propriile principii de conviețuire, promovându-le prin podcasturi și prezentări digitale care trădează un spirit al cetățeniei europene extrem de activ.
Interesant este modul în care aceștia au legat incluziunea de sustenabilitate. Prin folosirea materialelor reciclabile pentru a crea simboluri ale unității, elevii au demonstrat că respectul față de natură și respectul față de om sunt, în esență, fețele aceleiași monede.
Final de misiune: Un „Escape Room” pentru o lume fără bariere
Finalul proiectului a stat sub semnul inovației, sub forma unui Inclusion Escape Room. Această evaluare gamificată nu a testat cunoștințe teoretice, ci abilitatea pură de a coopera sub presiune și de a găsi soluții comune într-un context internațional.
Așa cum subliniază doamnele profesoare Anca Tănase și Mirela Popa, impactul acestui parcurs educațional depășește cu mult competențele digitale dobândite. La finalul proiectului „We Are All One”, mesajul rămas în amfiteatrul Colegiului „Spiru Haret” este unul de o forță imensă: suntem diferiți, dar împreună suntem invincibili. Prin intermediul eTwinning, incluziunea a încetat să mai fie un termen în dicționar, devenind un mod de viață pentru noua generație de ploieșteni.
Exclusiv
O nouă eră în penitenciare: când directorul „educă” cu palmele și psihologul face terapie de mușamalizare
Un penitenciar model: bătaie ca la ușa cortului, cu ștampilă de stat
Într-un colț de Românie botezat Penitenciarul Baia Mare, dar care funcționează mai degrabă ca scenă de teatru absurd, o angajată susține că ar fi fost agresată fizic chiar de directorul instituției. Nu e trailer de film prost, e management public în acțiune.
Nu discutăm despre „tensiuni la locul de muncă”, ci despre un incident confirmat de un certificat medico-legal, în care sunt descrise în detaliu semnele unui atac. Cu alte cuvinte, corpul femeii a dat deja declarație, neavând nevoie de aprobarea niciunui șef.
Certificatul medico-legal, inamicul public numărul unu al imaginii de instituție serioasă
Conform documentului medico-legal, urmele agresiunii sunt consemnate clar, negru pe alb. Într-o lume normală, acesta ar fi punctul zero al unei anchete riguroase. În lumea Penitenciarului Baia Mare, devine doar o hârtie enervantă, care strică decorul și trebuie „aranjată”.
Recorder, sursa acestor informații, intră în scenă și aprinde reflectorul exact acolo unde sistemul preferă întunericul. Jurnaliștii au intrat în posesia unor înregistrări audio care vorbesc mai tare decât toate rapoartele de resurse umane puse la un loc.
Ședință de „consiliere”: semnează, taci și poate scapi doar cu vânătăile
În înregistrările audio obținute de Recorder, victima este presată insistent să semneze un document prin care, în esență, ar accepta mușamalizarea incidentului. Nu e negociere, e un fel de „hai, scrie aici că n-a fost nimic, că așa trebuie să fie bine pentru toată lumea. Mai puțin pentru tine, firește”.
La masa „discucției” stau două personaje principale: directorul penitenciarului și psihologul instituției. Nu pentru a o ajuta, nu pentru a o apăra, ci pentru a o convinge să înghită în liniște ceea ce, potrivit certificatului medico-legal, a înghițit deja cu vânătăi.
Intimidări, presiuni, încercări de șantaj emoțional – tot arsenalul este scos la vedere, doar-doar semnătura magică va transforma agresiunea în „neînțelegere internă rezolvată amiabil”.
Psihologul instituției, specialist în traumă… a imaginii directorului
În loc să fie apărătorul sănătății psihice a victimei, psihologul penitenciarului intră în scenă ca un fel de dirijor al liniștii forțate. În loc să gestioneze trauma, gestionează „criza de imagine”. În loc să ofere sprijin, oferă presiune ambalată în termeni pseudo-terapeutici.
Mesajul e clar: semnează, că altfel va fi mai rău. Nu pentru agresor, ci pentru tine. Psihologia devine unealtă de șantaj emoțional, nu instrument de protecție.
Proces de coridor: victimă una, sistemul întreg, scor previzibil
Din acest moment, în Penitenciarul Baia Mare se instalează atmosfera unui proces informal, descrisă de Recorder în detaliu: un fel de judecată de coridor în care nu există avocat al apărării, ci doar gardă de corp a reputației directorului.
Victima e lăsată singură în încercarea ei de a-și căuta dreptatea, înconjurată de oameni mult mai preocupați să stingă scandalul decât să afle adevărul.
Director, psiholog, presiuni, „hai să nu ajungem mai sus”, „gândește-te la consecințe” – totul funcționează ca un mecanism de autoapărare al instituției, nu ca unul de protecție al angajatului.
Anonimă pe hârtie, foarte clară pe bandă: vocea care refuză să fie distorsionată
Pentru protecția victimei, Recorder a ales să nu dezvăluie numele acesteia. Femeia rămâne anonimă în acte, dar acceptă ceva mult mai curajos: publicarea înregistrărilor cu vocea ei nedistorsionată.
Nu vrea să-i fie afișat numele, dar vrea să se audă adevărul. Și adevărul, în cazul de față, sună sec și tăios: într-un penitenciar în care ar trebui să fie ținuți sub control abuzurile din interiorul societății, pare să fi încolțit un abuz chiar în inima sistemului.
Când cineva „nu mai are nimic de pierdut”, cum spune vorba, calcă în picioare. Când acel cineva e director, iar alături are și un psiholog instituțional, nu mai calcă doar în picioare un om, ci și orice aparență de justiție. Iar fără Recorder, totul ar fi rămas, ca de obicei, „o problemă internă, deja clarificată”. (Irinel I.).
Exclusiv
Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XX): când „instructorul de etică” are 0,25 la etilotest
În serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat public de Incisiv de Prahova (aici), episodul cu agentul Ioniță Bogdan de la Postul Blejoi merita, de fapt, un sezon separat. Nu doar pentru că omul a fost prins cu 0,25 mg/l alcool în aerul expirat în timpul serviciului, ci pentru că tabloul complet arată așa:
- bețiv recidivist, trimis acasă altădată fiind beat turtă;
- absent total de la serviciu, cu explicația „am dormit și n-am auzit telefonul”;
- dosare penale pierdute sau nelucrate, pasate către colegi;
- cercetat penal pentru neglijență în serviciu – fără să pățească nimic;
- protejat de conducere, pentru că fratele său ar fi ofițer „pe sus”, prin IGPR.
În timp ce pentru un amărât de agent fără pile se pornește apocalipsa dacă n-are șapcă la 40 de grade, pentru porcarul cu rude în Capitală se deschide doar frigiderul.
Fratele „de sus” și porcii „de jos”: rețeta clasică de protecție
Sursele vorbesc clar: fratele lui Ioniță Bogdan ar fi ofițer, „ceva, pe la IGPR”. De aici și relația tandră a conducerii IPJ cu un agent care:
- vine beat la muncă și e trimis discret acasă;
- altă dată nu mai vine deloc, e sunat de colegi, nu răspunde;
- îi sună el înapoi, pe la 2–3 dimineața, cu explicația de manual: „am dormit și n-am auzit telefonul”.
Normal că a dormit – dacă era rupt de beat, nu de oboseală profesională. Între timp:
- dosarele lui penale, multe și nesoluționate, se împart la alți colegi care tac și muncesc;
- a avut dosar penal pentru neglijență în serviciu (petiții pierdute, dosare nesoluționate),
- dar nu a pățit nimic. Nimic. Zero.
Munca lui au făcut‑o alții. El a livrat, spun colegii, „carne de porc de bună calitate, în stânga și-n dreapta”. Fratele „de sus” și porcii „de jos” fac mai mult decât orice regulament.
Culmea culmilor: bețivul face instructajul despre… cum să nu fii bețiv
Adevărat banc cu IPJ în loc de punchline: în seara de 04 iulie, la ora 22.00, (reamintim ca el „fusese” prins cu 0,25 mg/l alcool în aerul expirat), cine credeți că făcea instruirea agenților, la intrarea în serviciu?
- chiar agentul Ioniță Bogdan.
Situația, în rezumat:
- un polițist băut ține instructajul de început de tură;
- le vorbește subordonaților despre reguli, interdicții, conduită;
- e prins băut în timpul intervenției.
Colegii, obosiți și scârbiți, fac gluma amară: „mai bine îl puneau pe Nuțu Cămătaru să-i instruiască, tot aia era”. Diferența ar fi doar de uniformă, nu de credibilitate.
BCI – „Batalionul de Camuflare a Incompetenței”
„Dar cum de nu l-a văzut nimeni?”, ar întreba un naiv.
Răspunsul din interior:
- colegii știu că Biroul (sau șefii din zona BCI) doar îl acoperă;
- s-au săturat să mai reclame, pentru că oricum nu se întâmplă nimic;
- cine vorbește, muncește și pentru el, și mai ia și șuturi.
Așa se face că un agent cu alcool în aerul expirat, cu dosare pierdute și absențe rușinoase devine, prin protecție și frică, „intangibil”. În schimb, dacă altul nu poartă șapcă la 40 de grade, „dispare lumea”. Disciplina e bună doar pentru cei fără frați la IGPR și fără coteț în curte.
Noaptea albă a dosarelor: el doarme, colegii muncesc
Episodul de săptămâna trecută, la schimbul 3, e definitoriu:
- Ioniță Bogdan nu se prezintă la muncă;
- colegii îl sună – liniște totală;
- omul revine cu un telefon pe la 2–3 noaptea și anunță că „a dormit, n-a auzit”.
Între timp:
- intervențiile sunt acoperite de alții;
- munca lui este redistribuită;
- dosarele lui, deja multe și nelucrate, sunt pasate în stil tradițional: „la ăia care tac și muncesc”.
A avut chiar dosar penal pentru neglijență în serviciu – pentru petitii pierdute sau nesoluționate – dar s-a rezolvat „românește”: fără sancțiuni concrete, fără tăieri de grade, fără ieșire din sistem. Protecția contează, nu rezultatele.
Inspectoratul de Protecție al Jmecherului: alcool, nepăsare, rude sus-puse, carne jos‑puse
Din toate episoadele, inclusiv cele publicate de Incisiv de Prahova despre Sadicovici, Ivașcu, Joița și acoliții:
- șefi premiați pentru „lucrări de excepție” făcute de alții;
- fini și nași care sar etape, devin boși, își ridică vile pe terenuri de tineri;
- pozari fără dosare ajung comandanți;
- agenți porcari, cu rude la IGPR, beau în timpul serviciului, pierd dosare, nu vin la program și rămân „intangibili”,
rezultă o concluzie violent de simplă:
IPJ Prahova nu este doar o „grădiniță de cadre”, ci un Inspectorat de Protecție al Jmecherului, unde:
- munca o fac fraierii;
- responsabilitatea o iau naivii;
- iar combinația, ruda și cotletul de porc sunt politica oficială.
„Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXI), o frază mică din ce va urma în XXII și XXIII… Stați aproape, nici nu știți ce pierdeți dacă se oprește serialul aici.” Vom reveni. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 4 zileGândacul‑șef cu salariu de „merit” – cum își unge pensia comisarul Sadicovici pe spinarea agenților sufocați în autospeciale fără aer condiționat – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XVIII)
-
Exclusivacum 3 zileInspectoratul de Protecție al Jmecherului, sezonul XIX: bețivi la volan, fini de „nași”, pozari cu vile și gândacul‑șef care încasează „merit” la A3 – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XIX)
-
Exclusivacum 2 zileHipodromul de Ploiești: „Tips & Tricks” despre cum să fugi mai repede de antidoping
-
Exclusivacum 2 zileGrădinița de cadre – IPJ Prahova (XX): când „instructorul de etică” are 0,25 la etilotest
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova si maneliadă la lege: cum dictează clanurile codul penal în centrul Ploieștiului
-
Exclusivacum 5 zileNu mai sunt oameni pentru funcții de conducere? Ba sunt! Nu mai sunt proști motivați! ANP, cu frânele rupte, dar cu Facebook-ul la maximum
-
Exclusivacum 4 zileRepublica „butoiului roșu”: Mafia deșeurilor de la Coca‑Cola Ploiești își face legea pe OLX
-
Exclusivacum 4 zileRepublica Fiduciei S.A. (Bin Go Solutions SRL) – Gunoaiele, miliardele și acționarii invizibili. Cum se spală bani la umbra legii împotriva spălării banilor



