Connect with us

Exclusiv

Dupa derapajele de la lege de la Penitenciarul Ploiesti se constata nereguli grave si la Penitenciarul Targsor/Sef Serviciu Regim Penitenciar si-a rotunjit ilegal veniturile

Publicat

pe

Dupa dezvaluirile noastre despre derapajele de la lege ale Comisarului șef de poliție penitenciară Valentin MATEI – sef interimar la Penitenciarul Ploieşti si legaturile sale periculoase cu mafia deseurilor si bomba ecologica de la Pleasa patronata de Muresan Catalin – se constata nereguli grave si la Penitenciarul Targsor.
Din punctul nostru de vedere legatura dintre cele doua penitenciare care au condus la astfel de derapaje este ca la ambele (Ploiesti si Targsor) sunt imputerniciti la comanda (in functii peste perioada de 1 an) si nu sefi prin concurs.
Un ofițer cu funcție de conducere, detașat de la ANP în Penitenciarul Targsor, pe funcția de șef Serviciu Regim Penitenciar, ancorat foarte bine în relații cu ofițeri de maxima importanta din aparatul central, isi permite sa isi rotunjească veniturile în mod substanțial, în doar 5 luni de zile, iar când trebuie sa se supună verificărilor, fuge în concediu medical, fapt ce va conduce la imposibilitatea recuperării orelor suplimentare cu consecință punerii lor în plata.
Parca este si o mica coincidenta cu cazul de la Penitenciarul Ploiesti unde Comisarul șef de poliție penitenciară Valentin MATEI si-a angajat doi veri in unitate (unul care avea relatii comerciale cu penitenciarul iar celalalt care incaseaza ilegal compensatia de chirie).
Despre derapajele de la lege de la Penitenciarul Ploiesti si bomba ecologica patronata de Muresan Catalin unde erau trimisi la munca detinuti vom reveni in episoadele din serialul „Bomba ecologica de la Pleasa/Atentat la siguranta nationala/IPJ Prahova, Penitenciarul Ploiesti si Tymbark”, unde vom dezvalui si legaturile cu HAIER TECH S.R.L. din ARICEŞTII RAHTIVANI si vom publica si inregistrarile audio-video promise.

Bomba ecologica de la Pleasa/Atentat la siguranta nationala/IPJ Prahova, Penitenciarul Ploiesti si Tymbark

Federația Polițiștilor de Penitenciare , în decursul anilor, a tot tras semnalul de alarmă cu privire la faptul cā orele suplimentare nu ajung la cei în drept , ci sunt folosite, cu prioritate , de către camarila șefilor din sistemul penitenciar , fiind un mijloc de recompensare a obedienței și mai putin o formã de compensare a timpului pus la dispoziția angajatorului.

Dacã facem o incursiune în trecut și o paralelã cu prezentul putem observa cã în perioada în care munca suplimentarã se compensa exclusiv cu timp liber, cei care astăzi dau navală nu prea se înghesuiau. În fapt, munca suplimentară compensatã cu plata, și nu recuperată în 60 de zile de la efectuare lor, a devenit o adevaratã afacere în sistemul penitenciar, fiind constituite grupuri de interese care, la o analizã mai atentã, pot fi interpretate ca infracționale, care au deturnat adevăratul scop al acestei compensări.
Dacã în trecut angajații revendicau timp liber pentru refacerea capacității de muncã și pentru a petrece mai mult timp cu familia, de aceastã datã sunt unii care s-ar muta efectiv în unitate, mai ales dacã s-ar combina sporul de ore suplimentare cu sportul pentru munca în weekend.
În fapt toți știu unde merge plata orelor suplimentare, la ce și cui folosește dar, nimeni nu glãsuiște, existând un complot aproape general.
Necazul este ca acest complot pornește de jos și merge pânã în fruntea ierarhiei, iar angajații care ar trebui sã primească de drept aceste compensări bãnesti sunt dați la o parte de grupurile de interese care au un singur socop. PROSPERITATEA lor personalã!
Conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor, periodic, a avut informații despre dezvoltarea acestui flagel, cu exemple punctuale insă, nu a făcut nimic dezvaluie FPP. Din când în când, când lucrurile s-au mai îngroșat, au mai făcut câte o figurație , ca cea de acum, când directorul general al A.N.P. se face cã vrea sã facã și în loc sã emitã decizii, sau instrucțiuni, așa cum cadrul legal ii stabilește ca responsabilitate, transmite mesaje pe whatsapp către directorii unitãtilor penitenciare, argumentând decizia cu generalitãti, când pe masã are informații punctuale despre cei care fraudează și iși rotunjesc zdravăn venitul prin plata orelor suplimentare și munca în weekend, unde sporurile sunt foarte substanțiale.
De ce nu miscã în mod corect lucrurile directorul general?
Din doua motive:
– de teama cã ceea ce va descoperi îl va depãsi cu mult și va trebui sã dea explicații șefilor ierarhici, pentru management pasiv în legătură cu acest flagel ce s-a tot dezvoltat în ultima perioadã,
– de teamã cã în zona orelor suplimentare stau oameni influenți și grupuri de interese mari.
În mod mod legal orele suplimentare se efectuează doar după ce existã o dispoziție aprobată a șefului ierarhic superior , care stabilește natura sarcinilor ce nu au putut fi indeplinite in timpul normal de lucru, cât și urgență efectuării acestora, iar punerea în plata poate fi făcută dacă exista fișe de ore suplimentare întocmite și aprobate, iar compensarea cu timp liber corespunzător nu a fost posibilã.
Managerii au manifestat o așa lejeritate în gestionarea acestor ore suplimentare , astfel ca s-au dezvoltat grupuri de interes la nivelul fiecarei unități, dar și în aparatul central, fiind inventate sarcini și misiuni , astfel cã în prezent sunt situații în care unii angajați nici nu mai așteaptă dispoziții de ore suplimentare ca rãmân de la ei putere în unitate, suplimentar , peste durata timpului de lucru, fac ore suplimentare, nimeni nu se îngrijește sa fie recuperate și ,apoi , sunt bãgate în platã, vezi cazul de la Penitenciarul Targsor unde , așa cum sursele noastre ne informează, un ofițer cu funcție de conducere, detașat de la ANP în unitate, pe funcția de șef Serviciu Regim Penitenciar, ancorat foarte bine în relații cu ofițeri de maxima importanta din aparatul central, isi permite sa isi rotunjească veniturile în mod substanțial, în doar 5 luni de zile, iar când trebuie sa se supună verificărilor, fuge în concediu medical, fapt ce va conduce la imposibilitatea recuperării orelor suplimentare cu consecință punerii lor în plata.
Alți doi ofițeri dintr-un penitenciar din Sud, protejați ai directorului general, fac zilnic ore suplimentare doar din deplasarea de acasă la locul de munca, sub o pretinsă perioada de formare în ale managementului, pontandu-se după bunul plac, având săptămâni cu câte 3 ore pe zi suplimentare, altele cu 4 ore, altele cu 3,30 ore, ca și cum distanta s-ar modifica săptămână, făcând naveta cu o singura mașină, dar decontand doua. Tot pe aceeași ruta, dar fără a fi protejații directorului general al ANP, alti colegi fac zilnic naveta, dar isi plătesc transportul din banii personali, diferența fiind făcută doar dintr-o semnătură, care schimba contextul.
Sunt doar doua exemple recente care ilustrează haosul din gestionarea muncii și plății orelor suplimentare.
În acest caz nu exista prostie, sau neglijența, sunt doar intenții, lucruri bine organizate , puse cap la cap.
Sã nu credeți ca ANP ul s-a trezit brusc. Nu, a fost trezit de M.J. care a cerut explicații despre faptul ca desi numărul deținuților a scăzut, iar în sistem au fost angajat 1000 de polițiști, numărul de ore suplimentare a explodat.
Și asta nu din cauza oamenilor de buna credință care isi fac treaba și respecta regulile , ci din cauza șmecherilor din sistem. Acei smecheri care toată cariera au fentat munca iar când sunt în prag de pensionare ii mai dau încă o flegma sistemului penitenciar și iei dublează veniturile din care se calculează pensia.
Niciun astfel de șmecher nu poate face asta singur, ci doar în cârdãsie cu șefii. În aceastã afecere, pentru cã a devenit o afacere, existã o complicitate de jos pânã sus, iar cei de bunã credință, care au încercat sã aducã lucrurile în matca lor, au fost linșați, sau demonizati.
Ca și în cazul valurilor de pensionari anticipate, directorul general reactioneazã târziu și greșit , instituind o regulã care este în fapt o măsură coercitivã îndreptată tot împotriva celor de bunã credință ( cu execeptia sectorului operativ, nimeni nu face ore suplimentare decât cu aprobarea dg), fiind sectoare ( medical, reintegrare etc, care au un grad de încadrare sub 50%), când în fond șmecheria e în operativ și DEA, sectoare care au cunoscut o importantă infuzie de personal. Pai șmecherii care fac ore la greu s-au detașat în operativ , pentru 6 luni, și iar au scapat de aplicare regulilor.
Intr-un sistem sănătos directorul general, ar fi dispus de urgență analize pe sectoare de activitate , pornind de la gradul de încadrare, ore suplimentare , misiuni, sarcini , mutări între sectoare, perioada, scop etc, apoi ar fi făcut reglaje, nu ar fi operat cu lopata.
Dar într-un sistem sănătos nu s-ar fi ajuns aici!
Directorul general are în slujba sa un colos de aparat (ofițeri și agenți de prevenire a criminalitatii și terorismului, inspectori ai Direcției Inspecție Penitenciară, direcții de specialitate, manageri în teritoriu etc) astfel că este imposibil să nu știe ce se întâmplă în sistem. Și dacă nu este așa , tot rău este.
În fapt, toți știu, insă ” banul este ochiul dracului”.
În acest context STATUL și interesele lui nu mai sunt aparate de cei plătiți să facă ca lucrurile să se întâmple în mod onest.
Nu promovam ideea ca ne erijăm în apărătorii intereselor STATULUI, dar un lucru este clar pentru noi.
Aparam interesele celor mici și multi care zi de zi iși fac treaba în unitatile penitenciare și care privesc neputinciosi la șmecherii sistemului care mulg tot ce pot de la acest sistem și care, și după pensionare , le zâmbesc ironic, de sub pensia nemeritatã sub care iși aranjează restul de viață.
Respingem categoric acest mod de management, prin decizii heirupiste și arbitrare, menite sa distragă atenția de la cei vinovați și solicitam analize punctuale pentru situațiile de efectuare a orelor suplimentare în mod voit și cu alte scopuri, iar cei vinovați sa fie trași la răspundere, precizeaza FPP.
Marea masă a angajaților sistemului penitenciar nu sunt deranjați de măsurile privind gestionarea orelor suplimentare, ci sunt deranjați de smecheriile care se fac sub ochii lor cu orele suplimentare.
376 de ore suplimentare făcute intr-un singur trimestru de către un agent logistică din Penitenciarul Giurgiu cred că este un argument destul de serios pentru care cei in drept ar trebuie să facă o analiză serioasă si nu figuratii, și cazul , din păcate, nu este singular.
Directorul adjunct al acestui sector tocmai ce a fost apreciat de catre directorul general al ANP cu majorare salarială de 50% pentru management eficient (N.R – asa cum il apreciaza si pe protejatul sau de la conducerea Penitenciarului Ploiesti), in conditiile in care in cadrul sectorului de activitate este o adevarată revoltă a angajatilor , iar modul de management al orelor suplimentarea crează disensiuni intre sectoarele de activitate.
In toată această perioadă, cei in drept să rezolve situațiile pe care le-au creat , fie prin implicare directă, complicitate, ori fie prin pasivitate, fac doar balet! (Cerasela N.).

Exclusiv

Operațiunea „mânjeala”: Cum se spală MAI de rușinea juridică prin flegme mediatice orchestrate

Publicat

pe

De

Epoleți cu „viroze” mediatice: Cum se transformă MAI în Ministerul Intoxicării Publice

Când instituția care ar trebui să aplice legea se trezește că este bătută măr chiar cu codul de procedură în mână, intervine instinctul de supraviețuire al „sistemului”. Sindicatul Diamantul (SPRD) a scos la iveală un adevăr crud: când Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pierde pe frontul juridic, unde dovezile sunt clare, deschide imediat frontul „bălăcărelii” publice. Nu e prostie, e „intoxicare” – un termen franțuzit, folosit de serviciile secrete pentru a descrie procesul prin care publicului i se injectează venin informațional direct în venă, doar pentru a salva niște funduri de birouri din Calea Victoriei.

Manualul Securistului Modern: Cum să minți prin omisiune și să pari credibil

„Intoxicarea” nu e pentru amatori. Conform analizei prezentate de Sindicatul Diamantul, acest procedeu implică livrarea controlată de mizerii către spațiul public. Rețeta e de o ticăloșie academică: se folosesc surse anonime sau „colaboratori” utili, se apelează la canale media cu pretenții de credibilitate și se păstrează mereu un sâmbure de adevăr pentru a avea o ieșire de siguranță. Ai un dosar penal? Îl arunci pe piață fără context, fără număr, fără stadiu procesual, doar ca să-l „mânjești” pe cel care te-a deranjat. Totul este sincronizat cu precizia unui ceas elvețian, fix când ținta obține o victorie sau e mai vulnerabilă. Este, practic, sportul național al epoleților care nu știu să piardă bărbătește în instanță.

Recrutare, cumpărare sau distrugere: Treptele Iadului în versiune „Interne”

Dacă nu te pot controla, te distrug. Aceasta pare să fie doctrina de aur a structurilor care ghidează brațul înarmat al comunicării strategice. Sindicatul Diamantul explică mecanismul sinistru: dacă o țintă nu poate fi recrutată ideologic, se încearcă cumpărarea ei. Dacă nici banii nu „ung” rotițele, se trece la compromiterea cu materiale existente. Iar dacă nici așa nu cedezi, se dă ordinul de execuție reputațională. Faptul că s-a ajuns la această ultimă metodă de pe „caietul de sarcini” este, paradoxal, un compliment pentru cei vizați: înseamnă că liderii respectivi sunt incoruptibili, deci s-a trecut la artileria grea a noroiului.

Cazul Șercan: Manualul de „Kompromat” dâmbovițean cu miros de epoleți

Pentru cine crede că astea sunt doar scenarii de filme cu spioni de mâna a doua, exemplul jurnalistei Emilia Șercan stă ca mărturie a mizeriei de sub preșul MAI. În 2022, după ce a.îndrăznit să se atingă de „doctoratul” de carton al premierului Ciucă, a fost victima unei operațiuni de manual. Probe dintr-un

dosar penal de la poliție s-au scurs pe site-uri pentru adulți în câteva ore. Ministrul de Interne a promis anchetă? S-a ales praful. Șeful Poliției a oferit o „sursă zero”? S-a dovedit a fi un fals tehnic grosolan. Până și justiția a stabilit că rectorii de la Academia de Poliție erau, de fapt, niște orchestratori de denigrare, nu de educație.

Concluzia de sub epoleți: Dacă deranjezi, te „rezolvă” băieții

Cazul Șercan, readus în atenție acum, demonstrează că în „țărișoara” noastră, compromiterea celor care „nu stau cuminți” nu este vreo teorie a conspirației, ci o politică de stat documentată și atestată internațional. Dacă Sindicatul Diamantul a devenit ținta acestui „flanc mediatic”, este clar că cineva de sus a intrat în panică. Când adevărul te doare, nu te apperi cu argumente – scoți „kompromatul” și speri ca noroiul să fie suficient de gros încât să nu se mai vadă propria incompetență. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Castelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă

Publicat

pe

De

Nababi” cu acte în regulă: Șefimea își securizează viitorul, talpa rămâne cu praful

În această nouă arhitectură a lăcomiei mascate, „greii” din birouri, de la șefi de birou până la inspectori generali, și-au desenat coeficienți care ar face orice muritor de rând să se simtă un paria al economiei. Cu praguri ce se apropie de 4,66, șefimea și-a asigurat o bază salarială de beton, pe care nu o mai pot clătina nici vânturile austerității, nici tăierile de sporuri. Conform analizei Sindicatului Europol, în timp ce conducerea este „protejată” direct prin lege, agentul din stradă este lăsat să navigheze într-o mare de incertitudini, cu un coeficient de mizerie de 1,4. Practic, responsabilitatea managerială a fost tradusă prin „noi luăm grosul, voi luați restul”.

Capcana VRS-ului fix: Cum a fost ucisă predictibilitatea la altarul bugetar

Cea mai mare „găselniță” a acestui proiect este decuplarea salariului polițistului de salariul minim pe economie. Valoarea de Referință Sectorială (VRS) a fost bătută în cuie la 4.325 de lei, devenind o cifră moartă care nu se va mișca nici măcar cu un milimetru dacă economia duduie sau dacă prețurile explodează. De acum înainte, orice leu în plus pentru polițist va depinde de „mila” Guvernului și de pixul politic din legea bugetului anual. Este, în esență, un mecanism perfid de înghețare salarială ambalat într-o prezentare tehnică modernă: polițistul rămâne la mâna politicianului, rugându-se ca la fiecare sfârșit de an să mai primească o firimitură de la masa bogaților.

Sporuri sub lacăt: 20% pentru toți, adică nimic pentru cei din prima linie

Cireașa de pe tortul inechității este plafonarea sporurilor la un prag general de 20%. Într-un sistem unde munca de noapte, riscul și suprasolicitarea neuropsihică ar trebui să fie regula, nu excepția, acest plafon transformă drepturile variabile într-o loterie instituțională. Dacă banii se consumă pe „administrativ” sau pe alte găuri negre bugetare, agentul operativ va constata că sporul său judiciar sau de noapte există doar pe hârtie. Un agent debutant s-ar putea trezi cu un net de aproximativ 5.000 de lei – o sumă care, în contextul inflației actuale, transformă meseria de polițist într-o formă de voluntariat periculos.

Concluzie: Reforma care pregătește exodul

Noua lege nu este altceva decât o invitație oficială la demisie pentru cei care încă mai credeau în echitate. În timp ce ofițerii superiori se uită la fluturașii de salariu cu satisfacția celui care a fentat sistemul, „talpa” sistemului – agenții și subinspectorii – sunt condamnați la o pierdere constantă a puterii de cumpărare. Fără o formulă obligatorie de actualizare anuală, această lege va deveni sicriul în care va fi îngropată definitiv atractivitatea carierei de polițist. În final, vom rămâne cu o armată de șefi bine plătiți care vor conduce, probabil, secții de poliție goale. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie

Publicat

pe

De

În orașul Victoria, județul Brașov, unde istoria industrială ar trebui să miroasă a progres, astăzi pute a eșec birocratic și a „cârpeală” administrativă. Ceea ce trebuia să fie mândria industriei de apărare românești – celebra Fabrică de Pulberi – s-a transformat într-un poligon de încercare pentru incompetența guvernamentală, unde victimele colaterale sunt investițiile americane de milioane de euro și logica elementară a statului de drept.

„Barda” exproprierii: 370 de hectare luate la grămadă, din „eroare strategică”

Totul a început sub auspiciile „geniului” administrativ materializat în HG nr. 1570/2024, actul normativ prin care statul român a decis să se joace de-a proprietarul pe 370 de hectare din platforma industrială Victoria. Conform unei notificări oficiale transmise Guvernului la 4 iulie 2025 de către administratorul special al Viromet S.A., statul a acționat ca un elefant într-un magazin de porțelanuri. În loc să exproprieze cele 270 de hectare de teren liber, „strategii” de la București au pus mâna pe toată platforma operațională, sufocând activitatea economică existentă sub pretextul unui proiect de apărare care, nici la jumătatea anului 2026, nu a văzut primul hârleț.

Rezultatul? Un blocaj total. Statul a luat terenul „la burtă”, fără un plan de construcție gata, demonstrând că în România ordinea firească este: întâi dărâmăm ce merge, apoi vedem dacă știm să construim altceva în loc.

Investitorul american, ostatic în stația de epurare a statului

În acest peisaj de ruină și improvizație, gigantul american Purolite SRL (parte a grupului Ecolab) a învățat pe pielea sa ce înseamnă „predictibilitatea” românească. Deși este un investitor de calibru, Purolite a rămas captiv într-o dependență absurdă de stația de epurare a fostului combinat. După ce statul a expropriat tot, inclusiv conductele și stațiile de tratare, americanii s-au trezit la mâna unor decizii guvernamentale luate între două cafele.

Notificarea oficială din iulie 2025 către Prim-Ministrul Ilie Bolojan confirmă dezastrul: activitatea Purolite a fost paralizată temporar, generând pierderi de „milioane de euro”. De ce? Pentru că operatorul local nu mai putea gestiona stația de epurare în vidul juridic creat de expropriere. Practic, statul român a reușit performanța de a pune în genunchi un angajator major pentru că nu a fost capabil să separe utilitățile de interes strategic de cele necesare producției private.

HG 366/2025: Arta de a nu-ți păsa, documentată oficial sub semnătura Ministrului Darău

Dacă cineva mai spera la un dram de responsabilitate, Nota de Fundamentare a HG nr. 366/2025, promovată recent de ministrul Darău, este monumentul suprem al nepăsării. La secțiunea „Impact socio-economic”, unde orice stat normal ar analiza cum afectează deciziile sale locurile de muncă și mediul de afaceri, funcționarii români au scris sec: „Hotărârea Guvernului nu se referă la acest domeniu”.

Este o recunoaștere oficială a autismului administrativ. În timp ce Purolite și Viromet se zbat într-o incertitudine juridică prelungită acum „prin chirie” până la finalul anului 2026, Guvernul pretinde că amputarea unui ecosistem industrial nu are impact economic. Este ca și cum ai tăia piciorul unui pacient și ai susține în fișa medicală că intervenția nu se referă la mobilitatea acestuia.

Război rece la Victoria: Washington-ul și Berlin-ul, arbitrați de „improvizația de la București”

Conflictul de la Victoria a încetat de mult să fie o simplă dispută pe o stație de epurare; este un test de diplomație economică pe care România îl pică cu brio. Pe de o parte, SUA își protejează capitalul prin Purolite, cerând respectarea regulilor jocului. Pe de altă parte, Germania, prin Rheinmetall, așteaptă terenul liber pentru a construi un pilon NATO.

Statul român, în loc să fie un arbitru inteligent care să investească în separarea utilităților pentru a permite ambelor entități să funcționeze, preferă să „cârpească” situația din două în două luni. Mesajul transmis investitorilor străini este devastator: „Veniți în România, unde contractele de concesiune sunt doar sugestii, iar proprietatea poate fi călcată în picioare oricând apare o nouă prioritate politică neterminată!”

Concluzie: Un hub de pulbere… în ochi

Până la plata despăgubirilor de 71 de milioane RON – sumă considerată de administratorii Viromet a fi „net inferioară” prejudiciului real – și până la clarificarea statutului platformei, „Fabrica de Pulberi Victoria” rămâne doar un hub al incompetenței.

Statul român a reușit imposibilul: să blocheze un investitor strategic american, să saboteze propriul proiect vital pentru NATO și să transforme un oraș întreg într-un teatru al absurdului birocratic, totul dintr-o singură lovitură de semnătură „nefundamentată”.

Utilitățile, „gâtul de sticlă” unde se strangulează dezvoltarea

În timp ce oficialii de la București visează la producția de muniție, realitatea de pe teren este de o simplitate dureroasă: cine controlează apa și canalizarea, controlează platforma. Viromet a devenit o „carcasă” industrială pe care toată lumea se bate, iar statul, în loc să investească masiv în separarea rețelelor pentru ca Purolite să poată respira independent de proiectul militar, preferă să mențină o stare de asediu juridic.

Fără o separare clară a utilităților, acest conflict va continua să mocnească sub preșul Ministerului Economiei, punând în pericol nu doar producția de rășini a americanilor, ci însăși credibilitatea României în fața aliaților. Cum să convingi partenerii de la Rheinmetall că ești capabil să gestionezi un hub de securitate, când tu nu ești în stare să administrezi o stație de epurare fără să provoci un scandal diplomatic?

Victoria – orașul unde prioritățile se bat cap în cap pe stomacul gol

Orașul Victoria nu mai este astăzi doar un punct pe harta județului Brașov; este locul unde ambițiile Washingtonului și necesitățile militare ale Europei se ciocnesc frontal de „Dorel-ismul” guvernamental. Guvernul Bolojan, aflat sub presiunea moțiunilor și a contextului geopolitic, pare să fi uitat că un hub militar nu poate fi construit pe ruinele unei investiții străine de succes.

Este de o ironie cruntă faptul că „Fabrica de Pulberi”, prezentată ca un obiectiv de siguranță națională, generează în acest moment cea mai mare stare de insecuritate economică din regiune. Până când responsabilii din Guvern nu vor lăsa deoparte notele de fundamentare „seci” pentru a privi realitatea dură, acest proiect strategic va rămâne exact ceea ce este astăzi: o bombă cu ceas a incompetenței, gata să explodeze în fața propriilor investitori.

Dacă acesta este modul în care România înțelege să-și „revitalizeze” industria de apărare, atunci singurul lucru pe care îl vom produce cu siguranță la Victoria va fi, din păcate, doar multă, multă pulbere în ochii partenerilor noștri externi. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv5 ore ago

Operațiunea „mânjeala”: Cum se spală MAI de rușinea juridică prin flegme mediatice orchestrate

Epoleți cu „viroze” mediatice: Cum se transformă MAI în Ministerul Intoxicării Publice Când instituția care ar trebui să aplice legea...

Exclusiv5 ore ago

Castelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă

Nababi” cu acte în regulă: Șefimea își securizează viitorul, talpa rămâne cu praful În această nouă arhitectură a lăcomiei mascate,...

Exclusivo zi ago

Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie

În orașul Victoria, județul Brașov, unde istoria industrială ar trebui să miroasă a progres, astăzi pute a eșec birocratic și...

Exclusivo zi ago

Adio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne

Mult a fost, puțin a mai rămas până când zidurile groase ale penibilului, ridicate de Ministerul Afacerilor Interne sub pretextul...

Exclusiv2 zile ago

Orizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău

În timp ce industria de apărare a României își dă ultima suflare, ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și – mai ales...

Exclusiv2 zile ago

Operațiunea „Cățeluș cu păru’ creț”: Festivalul „ghiocelul de la Interne (M.A.I.).”

Într-un Minister de Interne unde profesionalismul a fost pensionat forțat și înlocuit cu arta de a sta în genunchi, spectacolul...

Exclusiv2 zile ago

APOCALIPSA INTEGRITĂȚII LA ARAD: AGENTUL CARE A REFUZAT SĂ FIE „BĂIAT DEȘTEPT” ȘI A LĂSAT UN ȘOFER CU BANII ÎN AER

Într-o societate obișnuită ca „mica înțelegere” să fie unsul care degripează rotițele legii, un agent de poliție din Arad a...

Exclusiv3 zile ago

EVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!

Într-o Românie în care miniștrii Agriculturii trec prin funcții ca gâsca prin apă, lăsând în urmă doar praf și strategii...

Exclusiv3 zile ago

OPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora

În timp ce ministrul Ambrozie-Irineu Darău exersa privirea de diplomat prin tranșeele de la Kiev, acasă, la București, „marea curățenie”...

Exclusiv3 zile ago

Marea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia

De opt ani, liniștea și patrimoniul Transport Călători Express (TCE) SA Ploiești sunt „garante” de o firmă care pare specializată...

Exclusiv3 zile ago

VÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân

În laboratoarele prăfuite ale Ministerului de Interne, unde gândirea critică este considerată „abatere disciplinară”, s-a inventat un nou sport național:...

Exclusiv4 zile ago

MIORIȚA DUPĂ GRATII ȘI DRAMA „OII HĂRȚUITE”: CUM SE JOACĂ DE-A VICTIMA O „VEDETĂ” DIN CURTEA PENITENCIARULUI PLOIEȘTI

Alchimia puterii în varianta ovină: De la brațul ocrotitor al ciobanului, la isteria halucinațiilor cu „lupi” În peisajul mioriticei instituții...

Exclusiv4 zile ago

SLATINA, ORAȘUL UNDE POLIȚIA SE JOACĂ DE-A PUZLE-UL: CUM SĂ FACI VARZĂ SIGURANȚA CETĂȚEANULUI SUB COMANDA LUI „SHERIFF” DE MEZZO

Alchimia incompetenței: Când șeful Murguleț amestecă patrulele ca pe cărțile de joc La Slatina, siguranța publică a devenit un fel...

Exclusiv4 zile ago

CIRCUL „DOCTORILOR” ÎN DEZINFORMARE: Cum au vânat „vitele incălțate” un spion rus și au nimerit un oficial moldovean

Într-o țară unde Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pare să funcționeze pe bază de curent de la Moscova atunci când vine...

Exclusiv5 zile ago

Marele „Kompromat” s-a fâsâit: Cum a reușit tripleta Dabija-Despescu-Dorobanțu să facă reclamă gratuită Sindicatului Diamantul

Există o artă fină în a orchestra o campanie de denigrare, dar ce s-a întâmplat recent în laboratoarele prăfuite ale...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv