Featured
Noi, aici în România, nu avem luxul de a intra în faze de negare!
„Lumea civilizată”, Lumea mică, se află într-o fază acută de negare. Deși liderii lumii mici vorbesc despre „lumea întreagă” și „restul lumii” când se raportează fără să le includă pe unele țări cum ar fi China, Rusia, Iran și atâtea altele, așa cum devine din ce în ce mai evident „restul lumii”, „lumea întreagă” sau „civilizată” este din ce în ce mai mică.
Acest fapt este dovedit de deciziile care se iau în afara „Lumii mici”… spre exemplu în China, care tocmai a hotărât să restrângă drastic relațiile cu vestului pentru a contracara influențele externe și a se orienta către creșterea piețelor interne. Într-un articol de pe solidnews preluat de la reseauinternational. net este sintetizată perfect această situație: „China este o putere orientată spre export, care nu se poate lipsi de piețele externe. Dar Washingtonul nu este centrul lumii, iar Beijingul dezvoltă în mod activ platforme alternative în Asia, Orientul Mijlociu, Africa și America de Sud. China se îndreaptă în mod clar către o eră a „autosuficienței naționale” proclamată de președintele Xi. Acest lucru nu este lipsit de un pragmatism sănătos: chinezii au obținut deja maximul de la Vest și, evident, nu vor putea obține mai mult.”
Fără China globalizarea a intrat în comă. Globalizarea desenată de vest! Căci globalizarea „Lumii mari” merge mai departe, fiind astfel hotărâtă deja integrarea sporită și strângerea legăturilor economice cu țările BRICS. Cu alte cuvinte, dacă occidentul nu se orientează rapid spre alte colonii în care să externalizeze producția de bunuri, vom rămâne fără chiloți… problema e alta: care „noi colonii”, că mai toate sunt în aria de influență a BRICS-ului, fac deja parte din Lumea Mare, din „Cealaltă Lume”! Ceea ce înseamnă că occidentul și occidentalii vor trebui să reînvețe să muncească. Fizic! La bunuri de larg consum cu valoare adăugată mică… ceea ce este greu, dacă nu cumva imposibil!
Și nu doar comoditatea occidentalului este cauza (căci generații întregi de occidentali au fost obișnuiți în țările bogate să trăiască din ajutoare sociale… căci, orice învăț are și un dezvăț! Foamea și sărăcia îl va reînvăța probabil pe occidental într-un final să muncească. Dar care occidental? Populația occidentului e îmbătrânită iar demografia a fost descurajată în tot „vestul civilizat”… așa că occidentul va fi obligat să facă ce a mai făcut: să „importe” populații din afara spațiului european, populații care vin cu obiceiurile lor, cu modul lor de gândire. Populații din colonii care ajung să stăpânească marile puteri – vezi colonistul indian devenit prim ministru al Marii Britanii, indian care, ce e drept, face parte din casta corectă, din „casta Goldensachs”.
Dar chiar și cu o Europa ticsită de alogeni… cu ce resurse, cu ce materii prime să supraviețuiesti, să te dezvolți atâta vreme cât majoritatea sunte în „Lumea Cealaltă”, pe „Planeta Mare”…
Dar abia acum vine ce e mai relevant: așa cum „profețeam” în urmă cu vreo două luni, „Lumea Mare” e pe punctul să se coaguleze, să se alieze și din punct de vedere militar. Nu formalizat încă, dar real… ceea ce e chiar mai periculos! Noul președinte pe viață al Chinei, Xi Jinping, își clădește o politică națională axată pe consolidarea puterii militare, fapt care îl pune pe curs de coliziune cu Statele Unite. Și, pe cale de consecință, cu NATO! Fapt care duce inevitabil la o strângere a legăturilor cu Rusia. Aceeași situație și cu Iranul, care are deja un parteneriat militar strâns cu Rusia.
Această alianță în schimb nu va fi una concretizată într-un unic pol militar instituționalizat, pe modelul NATO. Alianțele vor fi conjuncturale, bilaterale, dar invariabil vor avea ca principal adversar „Lumea mică” – va fi singura „conjunctură” constantă.
Dar tocmai d-aia și la Beijing, și la Teheran, și la Moscova, și în Brasil, și la Cape Town se vorbește despre o „lume multi polară” și nu „bipolară”, o lume care s-a făcut deja, există, deși „Lumea mică” refuză să accepte această realitate.
Și ca de aproape fiecare dată în faza de negare există un moment de negare violentă a realității. Și în această fază a fazei de negare ne găsim noi, aici în marginea Lumii Mici.
De aceea, în furia negării și în încercarea disperată de a recupera ce este acum imposibil să mai fie recuperat – controlul hegemonic al SUA și al aliaților din „Lumea Mică” asupra „Lumii Mari” – îmi este extrem de frică să nu fim martorii actori ai unui deznodământ dramatic al acestei crize existențiale a vestului. Establishment-ul occidental, extrem de slab intelectual și absolut nepregătit pentru acest declin al „Lumii Civilizate”, cred că este în stare de orice… rău. Sper să mă înșel! Sper să înțeleagă că trebuie căutate soluții în noua arhitectură a lumii și nu distrugerea lumii pentru impunerea propriei „viziuni”, de fapt pentru stăpânirea discreționară a vestului care nu mai reprezintă o opțiune pentru niciuna din țările „Lumii Mari”.
De aceea, noi, aici în România, nu avem luxul de a intra în faze de negare! Suntem obligați să ne adaptăm rapid și să luăm urgent unele măsuri strict în interes național.
Prima ar fi refuzul categoric de a fi implicați în niciun conflict deschis cu vreuna din țările „Lumii mari” și, ÎN NICIUN CAZ să nu acceptăm ca teritoriul național să fie baza de plecare a unor atacuri militare împotriva uneia din țările din „Lumea Cealaltă”. Pur și simplu nu ne permitem riscul de a deveni câmp de bătălie, a Ucraina 2. Nu afilierea noastră la NATO o discut aici, ci doar dreptul de a refuza să fim bază de lansare a unor atacuri ce nu pot fi justificate de caracterul declarat defensiv al Alianței.
Apoi, dacă noi, cei din #CoalițiaPentruNațiune am fi la guvernare, am lua imediat măsuri protecționiste pentru autoconsumul resurselor și energiei produse în România – starea de criză energetică globală o permite! Doar nu vom fi „solidari” cu cei care ne discriminează și ne umilesc de ani de zile! Avem dreptul să ne gândim mai întâi la noi, și apoi la alții. Chiar și porunca biblică spună să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți… hai să începem să învățăm să ne iubim noi pe noi.
Nu în ultimul rând, economia românească trebuie să fie pregătită pentru a prelua producția de bunuri de larg consum ce se realiza în afara uniunii. În fața demantelării și blocării iminente a fluxului de bunuri pe ruta est-vest, economia României trebuie să fie autosustenabilă! Protejarea și sprijinirea sectorului economic este esențială pentru subzistența noastră, nu doar pentru suveranitatea.
Abia în cele din urmă, după ce vom fi „pe picioarele noastre” va trebui să ne renegociem locul în „Lumea mică” în paralel cu negocierea unei colaborări realmente reciproc avantajoase cu țările BRICS.
Restul, sunt sloganuri! Sloganuri folosite de Propagandiștii controlați de cei care de zeci de ani ne tratează ca pe o colonie și care acum, când brusc s-au trezit la o altă realitate decât aia pe care o proiectaseră, sunt într-o autodistructivă fază de negare. Trebuie să le amintim aliaților noștri că noi, din poziția noastră de colonie de tip nou, refuzăm să participăm la războaiele lor cu fostele lor colonii: dacă nu am împărțit niciodată avantajele și beneficiile din vechile colonii, de ce am partaja acum cheltuielile cu încercarea disperata de a nu le pierde?
Poate luciditatea și curajul nostru de a prezenta adevărul simplu și dureros i-ar ajuta pe „aliații” și stăpânii noștri să depășească faza asta de negare din care nu reușesc să iasă. Poate așa le-am fi mult mai de folos decât niște slugi umile și obediente, așa cum sunt guvernanții României de azi. Nu știu. Poate! Dar sigur am fi mai respectați… măcar cât sunt ungurii, așa!
Dan Chitic
Exclusiv
Can-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală
Potrivit unui material publicat în mediul online pe un site de specialitate în domeniul penitenciar (penitenciare.info), preluat și comentat de Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP), într-o unitate de detenție din România ar fi fost semnalate practici care depășesc cu mult rigorile managementului ferm și intră în zona abuzului de putere.(aici)
Conform acestor surse, un director de penitenciar ar fi recurs la mutări succesive ale subalternilor dintr-o funcție în alta, aparent fără legătură directă cu interesul serviciului, ceea ce ar fi fost resimțit de personal ca formă de umilire și presiune, nu ca măsură administrativă justificată. În relatarea respectivă, conducătorul instituției este descris ca având un comportament care, în percepția unor angajați, se apropie de tiparul „hărțuirii” dintr-o poziție de autoritate.

Redacția Incisiv de Prahova, analizând aceste informații și coroborându-le cu propriile date obținute din interiorul sistemului, a identificat indicii care par să trimită către conducerea Penitenciarului de Maximă Siguranță Mărgineni și, în mod special, către directorul acestei unități, Aldea Marian, despre care unele surse susțin că ar beneficia de sprijin la nivel central.
Climat tensionat și comparații cu alte „mandate controversate”
Conform informațiilor intrate în posesia redacției, în interiorul penitenciarului Mărgineni s-ar contura un climat tensionat, marcat de acuzații privind un stil de conducere contestat și de abuzuri reclamate de personal. Situația este comparată de unele surse interne cu perioada de la Penitenciarul Jilava, din timpul unui mandat considerat controversat, în care s-ar fi vorbit despre presiuni exercitate inclusiv asupra membrilor de sindicat.
Nu vorbim, la acest moment, despre concluzii oficiale, ci despre percepții și relatări ale unor angajați care descriu o atmosferă „apăsătoare”, în care semnalarea problemelor ar fi urmată, în unele cazuri, de consecințe rapide și resimțite ca punitiv-administrative.
Evadarea din august 2025: un episod grav, multe întrebări, puține răspunsuri publice
Un episod care ridică semne majore de întrebare este incidentul grav din august 2025, când, potrivit surselor, un deținut ar fi reușit să părăsească incinta penitenciarului de maximă siguranță. Vorbim despre un tip de eveniment considerat, de regulă, extrem de serios în orice sistem de detenție, cu atât mai mult într-o unitate care se revendică a fi „de maximă siguranță”.
Până în prezent, nu există în spațiul public o prezentare detaliată și transparentă a concluziilor oficiale legate de acest incident, ceea ce alimentează, în mediul intern, suspiciuni privind posibile disfuncționalități de organizare, supraveghere sau comandă. Absența unei comunicări clare lasă loc interpretărilor și întreținerii unui climat de neîncredere.
Recompense financiare pe fondul scandalului: merit sau paradox?
În acest context tensionat, alte surse susțin că directorul penitenciarului, Aldea Marian, ar fi beneficiat de recompense financiare, inclusiv de acordarea unui „salariu de merit” de 50%. Dacă aceste informații se confirmă, apare un paradox evident: pe de o parte, relatări privind climat tensionat, acuzații de hărțuire și un incident major de securitate; pe de altă parte, recompensarea conducerii.
Această juxtapunere ridică întrebări legitime în rândul personalului și al opiniei publice cu privire la criteriile reale de evaluare a performanței în sistemul penitenciar: se recompensează rezultatele obiective și climatul sănătos de lucru sau loialități și aliniamente instituționale?
Mutări, programe împovărătoare, „sancțiuni mascate”
Conform unor relatări din interiorul Penitenciarului Mărgineni, angajații care ar fi îndrăznit să semnaleze probleme sau să formuleze critici la adresa stilului de conducere ar fi fost „recompensați” cu:
- mutări considerate abuzive,
- programe de lucru mai împovărătoare,
- sarcini suplimentare care, în ansamblu, ar duce la epuizare profesională.
Există relatări potrivit cărora mai mulți agenți din structurile de intervenție ar fi solicitat sau acceptat transferul către alte unități, invocând presiuni constante și un mediu de lucru dificil. Alți angajați care au cerut transfer ar fi fost redistribuiți, conform acestor surse, pe posturi mai solicitante, măsuri percepute ca „sancțiuni mascate”, nu ca simplă reașezare a personalului.
Mecanismul deciziei: când „acoperirea juridică” nu convinge personalul
Într-un alt articol publicat pe același site de specialitate (penitenciare.info), este conturată o imagine și mai îngrijorătoare a modului în care ar fi luate deciziile la nivelul conducerii. Informațiile apărute sugerează existența unui mecanism prin care măsurile dispuse de management ar fi susținute formal de structurile juridice și de resurse umane, astfel încât să existe o „acoperire” procedurală, chiar și atunci când fondul deciziei nu este perceput intern ca fiind justificat de nevoile reale ale instituției.
Problema semnalată nu este, așadar, utilizarea personalului „acolo unde este nevoie”, ci modul în care aceste decizii ajung să fie resimțite de angajați: ca impuse, uneori în contra voinței lor, și interpretate drept instrumente de control, presiune sau sancțiune neoficială. În acest cadru, invocarea „deficitului de personal” apare, pentru unii, mai mult ca pretext decât ca explicație reală.
„Persoana apropiată”, trecutul prin ANP și promisiunea unor dezvăluiri viitoare
Conform surselor citate în spațiul online, ar exista și o „persoană apropiată” de directorul Aldea Marian, cu un trecut legat de structurile Administrației Naționale a Penitenciarelor, ale cărei legături și influențe ar urma să fie subiectul unor analize viitoare. Menționarea unei astfel de figuri în proximitatea conducerii unui penitenciar ridică, în mod natural, întrebări privind eventuale rețele de sprijin, protecție sau influență, însă aceste aspecte reclamă documentare riguroasă înainte de orice concluzie.
Redacția anunță că va reveni, într-un material separat, cu informații suplimentare pe această temă, dacă și în măsura în care datele strânse vor putea fi susținute prin probe verificabile.
Necesitatea unui control de specialitate: probe, transparență, răspundere
În contextul acestor relatări, redacția Incisiv de Prahova anunță intenția de a formula sesizări oficiale către:
- Ministerul Justiției,
- Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP),
- și alte organe abilitate,
în vederea clarificării situației semnalate.
Potrivit unor surse, ar exista deja plângeri formulate de angajați, însă până la acest moment nu sunt cunoscute public rezultatele verificărilor sau eventualele măsuri dispuse. Pentru un sistem care gestionează libertatea și siguranța publică, opacitatea nu poate fi o soluție.
Se impune, așadar, declanșarea unui control de specialitate, riguros și transparent, cu obiective clare:
- verificarea faptelor semnalate,
- stabilirea existenței sau inexistenței unor abuzuri,
- analiza climatului de muncă și a respectării drepturilor personalului,
- evaluarea modului de gestionare a incidentului grav din august 2025,
- verificarea justificării recompenselor acordate conducerii, inclusiv a salariului de merit, dacă acestea se confirmă.
Concluzie: dincolo de zvonuri, este nevoie de dosare, nu de tăcere
Într-un domeniu atât de sensibil cum este execuția pedepselor privative de libertate, acuzațiile de abuz, hărțuire și disfuncționalități de securitate nu pot rămâne la nivel de zvon sau de nemulțumire difuză. Ele trebuie verificate cu instrumente legale, de către instituții competente, în proceduri care să genereze:
- fie confirmări, urmate de măsuri ferme,
- fie infirmări motivate, care să restabilească încrederea și reputația celor vizați.
Până atunci, peste Penitenciarul de Maximă Siguranță Mărgineni – și peste alte unități în care apar semnale similare – plutește aceeași întrebare incomodă: avem de-a face cu exigență managerială dură, dar legitimă, sau cu un sistem în care puterea administrativă este folosită discreționar, în spatele unor uși care se închid nu doar în fața deținuților, ci și în fața adevărului? Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
OPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani
Dacă credeați că în unitățile medicale de „renume” din Capitală se merge doar pentru tratament, vă înșelați amarnic. Mai nou, spitalele bucureștene par să fi inaugurat o secție clandestină de „jaf cu anestezie morală”, unde pacienții vulnerabili sunt tratați la pachet cu o doză zdravănă de nesimțire. Ultimul caz apărut în spațiul public, relatat cu revoltă de nepotul unui pacient, ne arată că unii angajați au confundat grija față de bolnav cu inventarierea conținutului din portofel.
Marea „dispariție” de sub pernă: 1.000 de lei extrași cu precizie de infirmieră
https://www.facebook.com/reel/26801284509562371
Se pare că, în timp ce medicii se luptă să salveze vieți, prin saloane bântuie spirite cu mână lungă. Conform declarațiilor familiei, un bătrân internat s-a trezit mai „ușor” cu 1.000 de lei, bani care au evaporat sub privirile vigilente ale personalului care, teoretic, trebuia să-i vegheze sănătatea, nu economiile. Cireașa de pe coliva bunului simț? Un coleg de salon, martor la acest număr de prestidigație, ar fi indicat-o direct pe o infirmieră ca fiind „magicianul” de serviciu. Cu toate acestea, la spitalul bucureștean, inventarul bunurilor pacientului pare a fi un concept SF, o procedură ignorată cu grație pentru a lăsa loc liber „inițiativelor” private de sub halat.
Magazia cu lacăt pe creier: Externat în pijamale și papuci de gumă
Dacă furtul a fost doar aperitivul, externarea a reprezentat felul principal de umilință.
Imaginează-ți tabloul grotesc: un om bătrân, abia ieșit dintr-o suferință medicală, este lăsat la poarta spitalului în plină stradă, tremurând în pijamale și papuci de gumă, ca și cum ar fi fost evacuat dintr-un incendiu, nu dintr-o instituție de stat. Motivul halucinant oferit de personalul medical? „N-avem cheia de la magazie!”. Se pare că în ditamai spitalul bucureștean, destinele și hainele pacienților atârnă de un singur lacăt ruginit, a cărui cheie a plecat probabil la plimbare odată cu cei 1.000 de lei dispăruți. Să lași un bătrân fără haine și, mai grav, fără cheile de la propria locuință, denotă o lipsă de umanitate care depășește orice diagnostic medical.
Profesionalism la etaj, junglă la parter
Este de-a dreptul schizofrenic contrastul subliniat de familia victimei: în timp ce medicii își fac treaba cu profesionalism, personalul auxiliar și administrativ pare desprins din filmele cu bandiți de drumul mare. Sursa acestor dezvăluiri, nepotul pacientului, scoate la lumină o realitate cruntă: poți fi salvat de bisturiu, doar ca să fii „mâncat” de șacalii care nu văd în bolnav un om, ci o pradă ușoară. Până când „șefii” din sistem nu vor înțelege că spitalul nu e talcioc și nici magazia nu e proprietatea privată a asistentelor, pacienții vor continua să iasă din spitale vindecați de boală, dar traumatizați de „grija” statului. (Cerasela N.).
Exclusiv
Marea spârleală a odihnei sub epoleți: Cum MAI iși „penalizează” polițiștii pentru păcatul de a fi părinți
În timp ce restul lumii civilizate se ghidează după legi clare, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pare să fi rămas blocat într-o capsulă a timpului, unde drepturile angajaților sunt tratate ca niște favoriți aruncate de la masa boierilor. Recent, o radiografie necruțătoare făcută de Sindicatul Europol scoate la iveală o realitate absurdă: dacă ești polițist și ai „îndrăzneala” de a pleca în concediu pentru creșterea copilului, la întoarcere te lovești de un zid de incompetență și interpretări demne de un tribunal de provincie.
Fosila legislativă din 2002: Arheologia drepturilor în Ministerul de Interne
Sursa tuturor relelor este o relicvă legislativă, celebra Hotărâre de Guvern nr. 1578/2002, un text care nu a mai văzut o actualizare de pe vremea când telefoanele aveau butoane și internetul mergea prin sârmă. Deși Codul Muncii a evoluat, adaptându-se nevoilor umane elementare, MAI preferă să se agațe de acest cadavru juridic din 2006 pentru a tăia în carne vie în dreptul la odihnă al polițiștilor.
Potrivit datelor furnizate de Sindicatul Europol, Ministerul susține cu un tupeu remarcabil că polițiștii care revin din concediul de creștere a copilului nu merită automat odihnă, ci doar „firimituri” calculate proporțional cu timpul lucrat. Practic, statul te pedepsește pentru că ai ales să îți crești copilul, tratând perioada de suspendare a raporturilor de serviciu ca pe o gaură neagră în care drepturile legale dispar fără urmă.
Feudalism administrativ: Fiecare „boier” de județ taie și spânzură după propria viziune
Cea mai revoltătoare parte a acestui circ birocratic este fragmentarea interpretărilor. MAI recunoaște, cu o seninătate care frizează ridicolul, că acordarea concediului depinde de „viziunea” fiecărui inspectorat. Tradus pentru muritorii de rând, asta înseamnă că drepturile tale nu depind de lege, ci de starea de spirit a șefului de unitate sau de cât de bine a dormit juristul de la județ.
Avem de-a face cu un feudalism administrativ în care aceeași lege este citită în șapte limbi diferite la nivel național. În timp ce unii șefi mai au un dram de logică și flexibilitate, alții aplică „viziunea” restrânsă, transformând dreptul la odihnă într-o loterie umilitoare. Această lipsă de uniformitate nu este doar o eroare managerială, ci o formă crasă de discriminare care aruncă în aer orice pretenție de echitate în sistemul polițienesc.
Management de carton: Protecția socială, strivită sub bocancul indiferenței
În viziunea actuală a ministerului, dacă ai lipsit un an pentru a-ți îngriji pruncul, devii un soi de paria al graficelor de concedii. Condiționarea odihnei de „perioada efectiv lucrată” ignoră cu desăvârșire spiritul legii și caracterul de protecție socială al concediului de maternitate sau paternitate. Pentru MAI, polițistul nu este un om cu nevoi și drepturi, ci o cifră care trebuie să presteze sub amenințarea unei legislații depășite.
Este de-a dreptul strigător la cer cum, într-o instituție care ar trebui să fie pilonul ordinii și legalității, se perpetuează un tratament inferior față de angajații din sectorul privat, care beneficiază de protecția unui Cod al Muncii mult mai generos. Concluzia trasă de Sindicatul Europol este una amară: până când HG 1578/2002 nu va fi trimisă la lada de gunoi a istoriei sau măcar armonizată cu prezentul, polițistul român va rămâne captiv într-un sistem care știe doar să ceară, dar uită cu desăvârșire să ofere respectul și drepturile cuvenite. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 4 zileMarea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia
-
Exclusivacum 3 zileOrizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
-
Exclusivacum 4 zileVÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân
-
Exclusivacum 4 zileEVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!
-
Exclusivacum 4 zileOPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora
-
Exclusivacum 2 zileMarea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
-
Ancheteacum 4 zileScandal de proporții în magistratură: Sursa „scurgerilor” de informații împotriva președintei ICCJ, Lia Savonea, localizată la Curtea de Apel București
-
Exclusivacum 2 zileAdio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne



