Featured
Naţiunile mici pot deveni puteri mari, decisive şi periculoase
Dezvoltarea puterii militare este una dintre cele mai importante – şi subestimate – schimbări geopolitice care au loc în aceste momente. În timpul secolului XX, puterea militară a fost domeniul de atenţie al multor naţiuni. Echipamentele dominau câmpurile de luptă, iar producerea acestora, materialele din care erau făcute şi artileria folosită necesitau accesul la multe fabrici şi cantităţi masive de materie primă. Acest lucru, în schimb, cerea şi un număr mare de angajaţi – iar cazarea şi mâncarea angajaţilor erau de asemenea importante. O astfel de economie necesita producerea unui număr mare de nave, aeronave, tancuri şi alte echipamente militare, chiar dacă necesitau şi economii prospere în afara economiei din vremea războiului, oferind nevoile de bază ale vieţii şi, în mod ideal, păstrând moralul naţional.
Câmpurile de luptă sunt găuri negre ale consumului. Orice naţiune îşi poate construi un avion sau un tanc sau poate trimite pe cineva într-o misiune fatală, însă războaiele au fost câştigate de state care au putut construi multe avioane şi tancuri şi care le-au putut înlocui pe cele care au fost distruse de inamic – să nu mai vorbim despre suplimentarea de forţe în cazul pierderilor militarilor.
Statele mici nu se puteau implica în războaie de mare intensitate, pentru că nu aveau resursele necesare. Definiţia unei puteri extraordinare era, astfel, o ţară cu o populaţie mare, cu un sistem de agricultură care să o hrănească şi cu baza minerală care o poate înarma. Având în vedere paguba şi pierderile vieţilor pe care un război le poate crea, cheia unei puteri militare era mărimea populaţiei şi resursele sale. De asemenea, aceastea trebuiau să fie vaste, cu resurse dispersate astfel încât o victorie a inamicului într-o regiune să nu însemne o victorie în toate regiunile.
La fel de important, statele care au succes în vreme de război aveau nevoie de expertiză tehnică. Aeronavele, navele de război şi tancurile trebuiau să fie plănuite şi construite, iar designul necesita actualizări constante în acord cu dezvoltările tehnice ale inamicului. Acest lucru însemna că marile puteri aveau mulţi tehnicieni.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, doar SUA şi Uniunea Sovietică puteau să intre în război ca mari puteri. (Ulterior li s-a alăturat China). Înainte de război, micile puteri, precum Germania, Marea Britanie, Franţa sau Japonia ar fi putut fi considerate puteri mari dar, în cele din urmă, fie au pierdut, fie au intrat într-o alianţă.
Între timp, a avut loc o dezvoltare vastă a tehnologiei beligerante. A fost la un moment dat necesar să fie adus un tanc de 40 de tone la 3200 de km depărtare pentru a lansa în jur de 20 de kg de explozibili asupra unei poziţiei inamice. Primul atac britanic cu un bombardier a fost atât de imprecis încât germanii nu au putut să îşi dea seama care era ţinta britanicilor. Navele nu puteau vedea mai departe de linia orizontului, unde o flotă a inamicului ar fi putut să stea la pândă. Aeronavele speciale trebuiau să fie lansate simplu pentru a fie eficiente. Paradoxal, cu cât era mai primitiv sistemul, cu atât era nevoie de mai multe resurse pentru a-l susţine. Cu cât erau mai conştienţi de mediul în care acţionau şi cu cât erau mai precise îndrumările, cu atât mai mică era epuizarea. De exemplu, un satelit poate oferi localizarea inamicului, iar sistemele de orientare interne automate privind muniţia pot lovi cu precizie. Există noi sateliţi care aparţin unei noi clase. Datorită preciziei, forţele necesită mai puţină muniţie. Concentrarea forţelor trece de la câmpul de luptă la domeniul informaţiei şi tehnologii inovative. Războiul nu mai cere o populaţie mare şi nici nu mai necesită multă materie primă.
Acest lucru are consecinţe geopolitice enorme. Ţări mici şi foarte mici pot începe un război, în special împotriva unor armate de tip vechi, care nu au precizia şi raza de acţiune a noii clase de ţări. Aceste ţări mici pot trece de la dependenţa de profunzime la timp. Cu cât are mai mult spaţiu o ţară, cu atât poate să-şi disperseze forţele mai mult. În noul model de război, cu cât au mai mult timp în care să reacţioneze la pericole, cu atât sunt mai eficienţi. Nu este atât o evoluţie singulară atât cât este un set de evoluţii, de la informaţii spaţiale la arme cu rază lungă de acţiune şi sisteme antirachetă automate.
Putem vedea această evoluţie în Israel. Creată iniţial cu arme franceze şi, ulterior, americane, armata israeliană are acum capabilităţi domestice pe care ( în mod ironic) le vinde altora. Acestea sunt concepute în jurul principiului că punerea forţelor armate în pericol este posibilă însă rară, în timp ce folosirea sistemelor fără pilot este un element dominant al strategiei. Israel a ajuns departe cu strategia sa, însă aceasta poate fi văzută şi la Emiratele Arabe Unite şi Singapore. Drept urmare, fiecare are puterea politică internaţională cu mult mai mare de ceea ce se aştepta de la ele în trecut. Noile tehnologii oferă puterilor mici posibilitatea de a aborda puteri mari. Forţa esenţială este reprezentată de tehnologii care menţin şi actualizează sistemele – o parte mică din forţa de muncă de care era nevoie în vechea definiţie a marilor puteri.
Desigur, forţa de muncă din armată rămâne indispensabilă. Însă conversia către noul mod de gândire a început deja. Israel are o influenţă regională puternică, însă tehnologia sa nu o poate apăra împotriva unei forţe masive a marii puteri din vechea perioadă. Menţinerea unei culturi în timpul dezvoltării alteia provoacă o criză între culturi şi bugete. Noua tehnologie este gata să fie folosită în operaţie, însă nu a fost încă demonstrată.
Totuşi, evoluţia este în curs de desfăşurare, iar asta înseamnă că definiţia marii puteri se va schimba. Rusia se aşteaptă să învingă Ucraina cu arme vechi. Asta nu s-a întâmplat, cel puţin nu încă. Rusia trebuie să îşi dezvolte armata. Asta vor face şi celelalte mari puteri dacă vor să aibă forţe eficiente. Nu există motive să credem că nu se pot dezvolta, însă numărul (n.r al. forţelor) nu mai este decisiv. Naţiunile mici pot deveni puteri mari, decisive şi periculoase. (GEORGE FRIEDMAN).
Sursă foto: Mediafax
Administratie
Revoluția apei la Sinaia: Lucrări avansate promit siguranță pe termen lung
Stațiunea Sinaia, o destinație emblematică a Văii Prahovei, se află în plin proces de modernizare a infrastructurii sale vitale. Lucrările de reabilitare a sistemului de alimentare cu apă au atins un stadiu avansat de execuție, prefigurând un viitor în care calitatea și continuitatea serviciilor hidrice nu vor mai reprezenta o preocupare.
Un proiect vital pentru siguranța Sinaiei
În centrul acestei transformări stă proiectul PH-CL-13, derulat cu seriozitate și profesionalism de către HIDRO PRAHOVA S.A. Acesta nu este doar un simplu șantier, ci o inițiativă strategică ce vizează reabilitarea integrală a componentelor cheie: sursele de apă, aducțiunile, stațiile de tratare și rezervoarele. Scopul este clar și ambițios: creșterea siguranței și eficienței întregului sistem de alimentare cu apă al orașului.
De la calitate la continuitate: Beneficiile tangibile
Investițiile masive în infrastructura hidrică nu sunt doar cifre în rapoarte, ci aduc beneficii concrete și imediate pentru fiecare locuitor și turist al Sinaiei. Prin aceste intervenții complexe, se urmăresc patru piloni esențiali:
- Îmbunătățirea calității apei furnizate: Asigurarea unei ape potabile la cele mai înalte standarde.
- Reducerea riscului de avarii: Eliminarea disfuncționalităților și a întreruperilor neprevăzute.
- Creșterea fiabilității infrastructurii: O rețea rezistentă și performantă pe termen lung.
- Asigurarea continuității serviciului: Acces neîntrerupt la apă, un element fundamental pentru confortul urban.
Aceste eforturi se înscriu în viziunea pe termen lung a unei stațiuni moderne, unde resursele esențiale sunt gestionate cu responsabilitate. Mesajul „Investim astăzi pentru apă sigură mâine” subliniază angajamentul ferm față de sănătatea și bunăstarea comunității, transformând Sinaia într-un exemplu de bună practică în administrarea resurselor hidrice.
Exclusiv
„Il Capo”, milionar din evaziune? Fiscul ii pune dosarul la „fond”, White Tower așteaptă!

Ploiești, orașul contrariilor: „Il Capo” face evaziune, justiția se trezește! (apartamentele-fantomă mai așteaptă)
Ploiești, orașul unde „șotronul” judiciar e sport național și „Il Capo” se dă cu BMW-ul nou, are parte de un nou spectacol de proporții. Exact când credeam că am văzut totul în saga White Tower & City Gate, justiția, renumită pentru viteza sa de melc pe autostradă, ne surprinde cu o nouă „piesă” în distribuția deja celebră a corupției și șmecheriei!
„Bolidul” fiscal la „fond”: S-a dovedit că nici fiscul Nu e chior!
Ați crezut că doar „fraierii” de cumpărători de apartamente sunt buni de „muls”? Ei bine, un document nou-nouț, înregistrat la Curreq ds Apel Ploiesti chiar pe 29.01.2026, demonstrează că și statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice – ANAF Prahova, are pretenții! Cu numărul unic 83/42/2026, dosarul proaspăt deschis îl are pe nimeni altul decât pe Vlad Nichita, celebrul „Il Capo” al escrocheriilor imobiliare din Ploiești (așa cum l-au supranumit investigațiile Incisiv de Prahova), în calitate de… inculpat.
Și ce minune! Obiectul dosarului? „Infracțiuni de evaziune fiscală” (Legea nr. 241/2005). Și, surpriză de proporții, stadiul procesual e direct la „cqmera preliminara”. Adică, nu se mai joacă „șotron”, nu se mai invocă „excepții și măsuri” la nesfârșit (ca în cazul dosarului mamut 429/42/2025/a1, unde Camera Preliminară bifează al șaptelea termen degeaba, după cum arată articolele noastre), ci se trece direct la fapte! E clar: când vine vorba de banii statului, Justiția pare că își pune ochelarii de viteză și uită de eternul ei „nu e gata, mai așteptați!”.
„Il Capo” la răscruce: Între luxul evazionist și pușcăria fiscală!
După ce în ultimele luni „Il Capo” și-a etalat bolizii de lux – un BMW electric nou-nouț pentru el și un BMW X3 pentru fosta soție, Elena Nichita, patroana de la Fasty Tasty SRL (detalii Incisiv de Prahova) – se pare că Fiscul a zis „STOP JOC!”. Să ne amintim de scenele demne de filme de acțiune când avocatul era „împachetat” din bolidul său la Vama Albița, încercând să se evapore în Republica Moldova . Sau de stilul său de viață opulent, cu cazinouri și întâlniri cu „importante persoane din peisajul autohton” ploiestean, în timp ce sute de pagubiți din White Tower și City Gate rămâneau cu ochii-n soare și buzunarele goale.
„Il Capo” și fisc-ul: Când evaziunea intâlnește ghișeul (și justiția incepe să numere)!
Acum, întrebarea de pe buzele tuturor nu mai este „de unde atâta banet?”, ci „va reuși oare să păcălească și Fiscul, așa cum a păcălit miile de oameni din Ploiești?”. Se pare că protecția politică și „polițiștii corupți din IPJ Prahova”, menționați în trecut , nu se aplică și când vine vorba de taxele statului. De la „cu bani și influență poți face orișice în Republica Ploiești”, la „cu bani și influență mai faci, dar plătești și tu, ca restul lumii!”
De la „Republica Ploiești” la „reparații fiscale”: Când statul iși vrea partea!

Până acum, „Il Capo” (și gașca sa formată din Mihai Lupu, Daniel Ștefănescu, Marioara Lupu și mulți alții) a fost acuzat că a lăsat în urmă un dezastru financiar de peste 8,7 milioane de euro, cu apartamente vândute de 2-3 chiar și 4-5 ori . Sute de familii s-au sacrificat muncind peste hotare, doar pentru a-și vedea visurile transformate în „stână fără stăpân” (City Gate) sau în „bombe cu ceas” fără autorizație ISU (White Tower).
Dar, în acest nou dosar, pe lista victimelor se adaugă, oficial, Ministerul Finanțelor Publice. Ironia e cruntă: în timp ce dosarele de înșelăciune se târăsc prin Camera Preliminară, riscând să ajungă la prescripție, statul, care a părut atât de „orbit” la suferința cetățenilor, își arată acum colții când vine vorba de propriile buzunare. Poate că e nevoie ca ANAF să devină „parte civilă” pentru ca Justiția să funcționeze la turație maximă?
Ploiești, capitala paradoxurilor: Când justiția iși face selfie cu evaziunea!
„Poligonul imobiliar” din Prahova, cu blocurile-fantomă și apartamentele dublu vândute, pare să aibă o nouă atracție: dosarul de evaziune fiscală al lui „Il Capo”. Ceea ce Incisiv de Prahova a dezvăluit constant, în ciuda „presiunilor și șantajului”, se concretizează, dar nu neapărat în sensul pe care și-l doreau pagubiții. Aceștia cer celeritate, judecători „care să nu fie depășiți” și sancționarea abuzului de drept procedural.
Dar, până una-alta, în „Republica Ploiești”, pare că justiția are două viteze (aici): una pentru „fraieri” (aici) și alta, turbo, când statul își simte buzunarele mai ușoare.
Sperăm ca acest nou dosar să nu fie doar o altă „fumigenă procedurală”, ci un semnal că justiția, chiar și cea fiscală, poate să funcționeze.
Până atunci, „Il Capo” continuă să se plimbe, iar Ploieștiul rămâne capitala paradoxurilor, unde mafia a devenit sistem, iar sistemul… ei bine, cine știe ce o mai inventa! Vom reveni, cu siguranță, pentru că acest serial e departe de final! (Cristina T.).
Featured
Șeful Poliției Capitalei, criticat de Europol pentru nerespectarea protocolului la intonarea Imnului Național
Chestorul principal de poliție Bogdan Berechet, șeful Poliției Capitalei, se află în centrul unei controverse, după ce Sindicatul Europol a dezvăluit că acesta nu și-a dus mâna la chipiu în timpul intonării Imnului Național al României. Evenimentul, petrecut la ceremonia de inaugurare a noului sediu al Secției 9 Poliție din București, a stârnit reacții vehemente din partea organizației sindicale.
Acuzații de ignorare a regulamentelor militare
Potrivit Sindicatului Europol, atitudinea chestorului Berechet indică fie o lipsă de cunoaștere, fie o ignorare flagrantă a „regulilor elementare de conduită” prevăzute de regulamentele militare de protocol pentru intonarea Imnului Național. Sindicaliștii subliniază că Berechet a fost singurul oficial prezent care nu a respectat acest gest simbolic și obligatoriu.
„Chestor de carton” și lipsă de respect pentru simbolurile naționale
Europol nu a ezitat să interpreteze această acțiune ca o confirmare a unei „imagini de ‘chestor de carton'”, sugerând că numirea sa în funcție ar fi fost făcută „la apelul bocancilor”. Reprezentanții sindicatului condamnă lipsa de respect manifestată față de simbolurile naționale și față de uniforma pe care o poartă, considerând că gestul este o dovadă a nivelului de respect pe care îl arată „statului român și valorilor sale”, calificând situația drept „rușinoasă”. Criticile dure vin într-un moment în care imaginea instituțiilor de forță este sub lupa publică, iar respectarea protocoalelor este considerată esențială pentru credibilitate. (Sava N.).
-
Exclusivacum 2 zileClanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
-
Exclusivacum 4 zileCircul de la Ploiești: Poliția Locală Ploiesti, azilul „ospătarilor” și coșmarul paraclinicilor politic activi – Statul de drept, în vacanță la „Revelion”!
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!
-
Exclusivacum 4 zilePenitenciarul Giurgiu: Unde „spionii” au rămas fără baterii, iar informațiile critice mor pe drumul spre sefi
-
Exclusivacum o ziIPJ Prahova: „Clanul nod în papură” contra adevărului! Când amenințările legale vin de la… analfabeții juridici în uniformă!
-
Exclusivacum 4 zileSCANDAL NAȚIONAL! „LEGEA MARIO”: FARSA MACABRĂ A STATULUI ROMÂN! CUM NE-A MĂCELĂRIT COPIII, APOI NE VINDE PEDEPSE PENTRU PROPRIA-I INCOMPETENȚĂ!
-
Exclusivacum 2 zileVărbilău S.A. – Apă fără acte, balastieră cu acte, iar candidații se dau fecioare politice”
-
Exclusivacum 3 zileMAI, CAMPION LA JAF LEGALIZAT: Cum Ministerul fura 50% din salariul polițiștilor, cu justiția la mână!



