(Preluare Inpolitics):

Adevarata întrebare nu este dacă parlamentul va da în zilele următoare un vot de încredere cabinetului anunțat ieri oficial de către premierul desemnat Dacian Cioloș. Care vot nu are absolut nicio șansă să vină. Marea întrebare e dacă măcar vreunul dintre miniștrii propuși de Cioloș va trece de votul comisiilor și ce va face premierul desemnat cînd oamenii îi vor pica pe capete. Îi înlocuiește, sau merge înainte, orbește?

Să o luăm metodic.
Cabinetul Cioloș a fost din capul locului o diversiune, o tragere de timp prezidențială, făcută să cadă glorios în parlament.
O cădere care ar releva izolarea politică a USR și i-ar mai reteza din clanță, cum se spune în popor, că prea și-o luase în cap în ultima vreme.
Și chestia ar conveni mai tuturor, de la PSD și PNL pînă la Klaus Iohannis.

Pe de altă parte, nici Cioloș, nici oamenii anunțați de el nu au ce pierde, dimpotrivă: să fii propus premier sau ministru e o chestie excelentă pentru imagine și CV în orice conjunctură. Nu de alta, dar mai știm noi un scriitor român a cărui imagine e solidificată de ani de zile nu de o nominalizare la Nobel – acestea fiind strict secrete 50 de ani – ci fie și numai de speculații permanente privind respectiva nominalizare.

Există în acest moment un indiciu clar care, dincolo de raționamente mai mult sau mai puțin obiective – ne arată limpede că guvernul Cioloș e făcut la plesneală.
Un indiciu relevant, ce-i drept, doar pentru observatorii mai hîrșîiți ai politicii.

Mai exact, cabinetul anunțat azi oficial de Dacian Cioloș conține doar nume de oameni din partid, useriști pur sînge, cum s-ar spune.

Or, asta nu se întîmplă niciodată.
În politica din România, indiferent de condițiile în care se naște un nou guvern, în coaliție mică ori mare, cu un președinte ostil ori ba, de tehnocrați ori ba, există anumite concesii care se fac.
Niciodată un partid, oricare ar fi el, nu a putut desemna de capul lui toți miniștri.

De regulă, ministerele de ”import” sunt cele ale Justiției și Externelor, dar nu singurele.
Președinții României au mereu o felie sau feliuță – în funcție de raporturile cu partidul de guvernămînt – din noul cabinet al premierului pe care îl desemnează.
Adrian Năstase a trebuit să-l ”înghită” pe stomacul gol pe Ioan Talpeș, omul lui Iliescu, Tăriceanu pe Monica Macovei, Ponta pe Leonard Orban, consilierul lui Băsescu șamd.
O felie o au mereu și serviciile secrete, așa explicîndu-se stupefianta rezistență a unor personaje în 3-4-5 ori chiar 6 guverne diferite, gen Meleșcanu sau Predoiu, de parcă ar fi lipiți cu superglue pe scaune.

Este pentru prima oară, azi cînd într-un guvern nu se ițesc misterios căpșoare neașteptate, din ciclul ”ăsta cum naiba a ajuns acolo?”.
Nu îl regăsim spre exemplu, nici măcar pe Bogdan Aurescu externistul consilier prezidențial care a înșirat pînă acum 3 guverne. Și nici vreo altă figură apropiată Cotrocenilor.

La precedenta aventură guvernamentală, Dacian Cioloș a beneficiat de sprijin din toate părțile spectrului politic, iar guvernul lui a semănat cu Frankestein, toată lumea contribuise cu o bucată, așa explicîndu-se și numărul uriaș – 389 – de voturi cu care trecuse prin parlament.

Marele Paul Goma nominaliza după validare nu mai puțin de cinci ofițeri acoperiți în noul guvern, și asta doar de la SIE.
Chestionat în legătură cu acest aspect – prezența acoperiților în guvernul său – de către jurnalistul Liviu Mihaiu într-un interviu, Cioloș, culmea, nu a negat: ”Eu o să răspund pentru tot ceea ce știu și ceea ce puteam să știu apropo de lucrurile acestea. Dacă oameni aceia au fost sau nu în legătură cu servicii secrete asta nu aveam de unde să știu, cred că erau alte autorități care puteau să știe” a spus el.

Un indiciu destul de bun legat de oamenii președinților în guverne îl oferă și participarea selectivă a acestora la înscăunările noilor miniștri la ministerele lor.
După validarea guvernului Cioloș, președintele Iohannis, spre exemplu, a participat la ceremoniile de preluare a mandatelor de către Lazăr Comănescu, Petre Tobă și Mihnea Motoc. Doi dintre ei apăreau pe lista lui Goma.
Ne mai amintim cum pe lista de miniștri declarați independenți ai lui Cioloș exista și o singură mare excepție, pesedistul Vasile Dîncu. Tot o concesie.
Și absolut toți miniștrii propuși de el trecuseră la votul comisiilor parlamentare.
Andrei Baciu de la Sănătate fusese retras și înlocuit înainte de a ajunge în comisii, iar Cristina Guseth de la Justiție, culmea, după ce trecuse de votul comisiilor, deși se făcuse de rîs.

Una peste alta, deși o bună parte dintre independenții lui Cioloș din 2015 au devenit ulterior stîlpi ai USR și PLUS, o felie extrem de groasă era constituită din ”concesii”.

Acum, îndrăznim să spunem că nu apare niciuna. Ba chiar avem de a face cu o sfidare a președintelui prin menținerea lui Stelian Ion la Justiție. Nu există niciun nume din afara siajului USR, genul care să ridice sprîncenele observatorilor politici.

Nu pot exista scăpări la asemenea nivel.

Concluzia vine de la sine: Dacian Cioloș a primit mînă liberă să-și facă guvern pur decorativ știindu-se că are zero șanse. Nu mai vorbim că premierul însuși, mai mult ca sigur, se află cu bună știință într-o piesă politică regizată de alții. O piesă din care, cum spuneam, nu are de pierdut, el intrînd pe lista destul de scurtă a politicienilor desemnați de două ori pentru palatul Victoria. O listă pe care apare și Florin Cîțu, actor în altă piesă în care a trebuit să se retragă cu cinci minute înainte de votul parlamentului. Deh, arta cere sacrificii. (Bogdan Tiberiu Iacob)

UPDATE

Cu prilegul Comitetului Național al USR, Dacian Cioloș a făcut ieri o declarație foarte specială:

”Aș vrea să îi mulțumesc președintelui Iohannis pentru încrederea acordată odată cu acest mandat. Nu știu care au fost motivele reale ale acestei decizii, dar formal cred că trebuie să restabilim o relație funcțională între instituțiile statului român”.