Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a fost astăzi în centrul atenției, pronunțându-se în două cazuri distincte, dar relevante pentru sistemul judiciar românesc. Pe de o parte, Secția pentru judecători a respins o plângere prealabilă formulată de fosta judecătoare Camelia Bogdan, iar pe de altă parte, a decis suspendarea unui magistrat, decizie învăluită în mister, nefiind comunicate oficial nici numele, nici motivele.

Răspuns negativ pentru fosta judecătoare Camelia Bogdan

Fosta judecătoare Camelia Bogdan, cunoscută publicului larg și radiată definitiv din magistratură, a primit un răspuns defavorabil la prima sa acțiune din anul 2026. Potrivit publicației Lumea Justiției, Bogdan formulase o plângere prealabilă contestând pasaje din regulamentul instanțelor, care vizează soluționarea cererilor de recuzare și abținere, precum și repartizarea cauzelor.

Deși solicitase amânarea discutării plângerii, Camelia Bogdan a primit astăzi, 27 ianuarie 2026, decizia Secției pentru judecători a CSM: plângerea a fost respinsă. Observatorii din lumea justiției anticipează însă că perseverența fostei judecătoare o va determina să continue demersurile legale.

Suspiciuni și mister în cazul suspendării unui magistrat

În aceeași zi de marți, 27 ianuarie 2026, Secția pentru judecători a CSM a luat o altă decizie de importanță majoră, hotărând suspendarea din funcție a unui magistrat. Cu toate acestea, secretul planează asupra acestei măsuri, întrucât minuta hotărârii nu precizează nici temeiurile exacte ale suspendării, nici identitatea judecătorului vizat.

Lipsa detaliilor a alimentat speculațiile. Ziarul Incisiv de Prahova a fost printre primele publicații care, citând lipsa motivelor explicite, a sugerat că ar putea fi vorba despre o „suspendare pe motive psihice”. Publicația se întreabă, cu o notă de ambiguitate, dacă magistratul suspendat ar putea fi una dintre judecătoarele despre care a mai dezvăluit informații în trecut.

Până la comunicarea oficială a detaliilor de către CSM, motivele rămân învăluite în incertitudine. (Irinel I.).;

Luni, 26 ianuarie 2026. Calendarul a marcat nu doar o zi obișnuită, ci o nouă bornă în analele grotescului justițiar românesc. Ceea ce „Lumea Justiției” (sursa curajoasă a acestei revelații halucinante!) tot bătuse toba, a primit confirmarea sonoră a unei realități atât de absurde încât depășește orice scenariu de film prost: Elena Udrea, eternă țintă preferată a „Sistemului”, a continuat să fie persecutată cu o consecvență demnă de o cauză mai bună, chiar și după gratii. Pare că justiția noastră are un program special de fidelitate… pentru unii!

Fabrica de „tinte politice”: Unde abuzul în serviciu e mai periculos decât omorul!

În timp ce doamna Udrea, cu o condamnare „politică” la activ – culmea ironiei, dictată chiar și cu ignorarea a două decizii CCR și pecetluită de o judecătoare (Florentina Dragomir) a cărei solemnitate e la fel de discutabilă ca și jurământul ei lipsă – implora o zi liberă pentru a-și vedea copilul, „Sistemul” a arătat o față de gheață. Refuz după refuz, o intransigență care ar face cinste unui gardian model, dacă modelul nu ar fi aplicat absolut discreționar. Trei ani de detenție pentru „abuz în serviciu” și nici măcar o singură permisie pentru a-și strânge fetița în brațe! O brutalitate administrativă care sfidează logica și orice urmă de umanitate. Dar, hei, vorbim de „ținte” aici, nu de oameni obișnuiți cu drepturi egale, nu-i așa?

Aritmetica perversiunii carcerale: 25 de permisii pentru cel cu sânge pe mâini!

Dar stați, spectacolul de comedie neagră abia acum începe! În paralel cu suferința „țintei”, infractori de calibrul greu, cu sânge pe mâini, se bucurau de tratament… preferențial. Vă prezentăm pe cetățeanul turc Abdullah Ataș, o figură remarcabilă, condamnat la 22 de ani și 10 luni pentru uciderea unui polițist. Din pedeapsa sa, 10 ani i-a petrecut nu doar în penitenciar, ci și, mai ales, ÎN AFARA LUI! Atenție, stimați spectatori: 25 de permisii! Douăzeci și cinci! Adică, mai bine de două ori pe an, asasinul nostru model își vizita familia, probabil împărtășind povești din „viața de dincolo de ziduri” și detalii despre cum s-a „reintegrat” temporar în societate.

Și acum, puneți-vă întrebarea retorică supremă: e corect ca un criminal să facă naveta acasă de atâtea ori, în timp ce o doamnă condamnată pentru ‘abuz în serviciu’ (și nu pentru omor!) nu are voie să-și vadă fetița într-un mandat de trei ani? Răspunsul e simplu și usturător: e perfect normal… în Justiția noastră selectivă!

Păpușarii din umbră: Când „Binomul” (încă) dictează programul de vizite

Evident, această flagrantă diferență de tratament nu e o simplă eroare administrativă sau o neglijență birocratică. Este un semnal clar, un mesaj criptat, dar ușor de descifrat: ordinul de a o ține pe Elena Udrea după gratii, fără nicio zi liberă, a venit ‘de sus’. De la aceleași personaje sinistre care au dirijat orchestra ‘Sistemului de teroare’ din epoca de aur a Binomului DNA-SRI și care, se pare, își mai plimbă nestingherite influența prin coridoarele puterii, asigurându-se că anumite „ținte” rămân ținte, iar alții, mult mai periculoși, își primesc „bonusurile” de libertate.

Așa arată justiția când este capturată, subordonată și transformată într-o armă personală. O glumă proastă, cinică și extrem de scumpă, pe care o plătim, râzând amar, toți cetățenii acestei Românii în care crima e, uneori, mai puțin gravă decât… deranjul politic. Bravo, Sistem! Spectacolul continuă! (Irinel I.).