Francezul Jean Jouzel, climatolog şi fost vicepreședinte al Grupului interguvernamental pentru schimbări climatice (IPCC), vorbește într-un interviu pentru Gândul despre efectele devastatoare pe care schimbările climatice le au asupra omenirii. Climatologul avertizează că în următorii ani temperatura medie globală va crește cu 4,5 grade, în special în cea de-a doua jumătate a secolului.
Temperaturile ar putea crește cu 4-5 grade.
Încălzirea globală va duce fenomene meteo extreme și este strâns legată de activitățile omului.
Iernile vor deveni mai scurte, iar verile mai lungi.
Emisiile de gaze cu efect de seră trebuie să fie reduse cu 7% până în 2030.
„Asta e doar începutul, iar dacă nu facem nimic clar pentru a lupta împotriva încălzirii globale, din păcate, ne vom îndrepta spre o creștere a temperaturii cu 4-5 grade în următorii ani, în special a doua jumătate a secolului. Și trebuie să facem totul pentru a evita asta, pentru că și două grade în plus înseamnă un climat diferit, cu temperaturi caniculare de vârf”, spune Jean Jouzel în interviul acordat Gândul.
Evenimentele meteorologice extreme – de la valuri de căldură și secete la furtuni, alunecări de teren și inundații – provoacă pierderi mari de vieți omenești și distrug treptat planeta.
Inundațiile din vestul Europei care au ucis peste 190 de oameni, în Germania și Belgia, au la origine ploile ieșite din comun pentru aceste regiuni, spune climatologul.
Inundații care au ucis zeci de oameni
„Cauzele inițiale ale inundatiilor din vestul Europei sunt efectiv ploile torențiale. Într-o săptămână, acolo am avut parte de precipitații cât în trei luni. Cu toate acestea, trebuie să ne întrebăm și care este contribuția urbanizării. Avem din ce în ce mai multe suprafete impermeabile, tot mai multe drumuri, suprafețe acoperite cu gudron, bitum, care fac ca aceste ape să se scurga mai repede în râuri, pentru că solurile devin, în mare parte impermeabile. Apoi, întrebarea care se pune este: cărui fapt se datorează aceste ploi torentiale”, spune expertul.
Sunt nori relativ bogați în apă pentru că e vară și aceștia rămân timp îndelungat deasupra unei regiuni și produc precipitații importante. Ceea ce este important din punctul de vedere al climatologului este faptul că ceea ce se întâmplă acum este ceea ce comunitatea oamenilor noștri de știință a anticipat în primele rapoarte ale secolului: încalzirea globală medie va fi însoțită de fenomene extreme, mai intense sau mai frecvente: inundații, valuri de căldură, ploi torențiale.
Climatologul Jean Jouzel
Fenomenele extreme care amenință planeta
Inundațiile, valurile de căldură, ploile torentiațe, cicloanele sunt principalii factori care prevăd încălzirea globală. Modul în care oamenii aleg să răspundă în următorii ani va avea repercusiuni masive pentru generațiile care încă nu s-au născut, avertizează specialistul francez.
Ceea ce trăim în prezent este ceea ce prevedea încălzirea globală de la început. Din păcate, această încălzire este strâns legată de activitatea omului. De la începutul ultimului deceniu, temperatura medie globală a crescut cu un grad sau două. Asta poate părea semnificativ și, din nefericire, în contextul schimbărilor climatice, ne putem confrunta cu fenomene extreme: valuri de căldură, inundați, ploi torențiale. De asemenea, în alte regiuni ne referim la secete”, spune expertul Jean Jouzel.
Climatologul francez Jean Jouzel. Sursă foto: Profimedia.ro
”Este ceea ce omenirea trăiește în prezent”
Cărbunele rămâne încă sursa de poluare creată de om, care a pus în atmosferă aproximativ 16 miliarde de tone de dioxid de carbon doar în 2019, urmată de petrol și apoi de gaze.
„Dacă ne uităm la valorile din anul 2019, la scară planetară am emis peste 50 de miliarde tone de gaze cu efect de seră, echivalent cu CO2 , direct din arderea combustibililor fosili: petrol, gaz, cărbune. Pe de altă parte, avem și despăduririle, care au adăugat de la 5 până la 6 miliarde de tone, iar producţia de ciment este responsabilă pentru 7% din emisiile globale de CO2. Din păcate, concentrația în atmosferă a compușilor lor crește, crescând și cantitatea de căldura de care dispunem pentru a menține echilibrul climatului nostru. Asadar, producând mai multă căldură, temperatura creste. Și asta este ceea ce omenirea trăiește în prezent”, mai spune climatologul Jouzel.
Două anotimpuri în loc de patru
Climatologul Jean Jouzel avertizează că nu este exclus să avem doar două anotimpuri, în loc de patru, dacă nu se intervine pentru stoparea încălzirii globale.
„Verile vor deveni din ce în ce mai lungi, iar iernile vor fi din ce în ce mai scurte, și toate acestea sunt consecințele încălzirii globale”, explică climatologul.
În 2019, Uniunea Europeană s-a angajat într-o politică ambițioasă în domeniul schimbărilor climatice. Uniunea își propune, în cadrul Pactului verde, să devină până în 2050 primul continent care elimină întreaga cantitate de emisii de CO2 pe care o produce.
Trebuie diminuate drastic emisiile de gaz carbonic pentru a atinge această neutralitate. Pentru a avea șanse să atingem neutralitatea în 2050, trebuie acționat imediat. Trebuie ca acestea să fie reduse cu 7% la scară planetară în fiecare an, începând de acum până în 2030 și continuând ulterior. Dificultatea acestor schimbări, din nefericire, o reprezintă trecerea de la angajament la măsuri concrete”, mai explică specialistul.
Până în prezent, cinci state membre ale UE și-au introdus obiectivul neutralității climatice în legislație: Suedia își propune să atingă nivelul zero de emisii nete până în 2045, iar Danemarca, Franța, Germania și Ungaria, până în 2050.
”Tot ce e mai rău la nivel climatic urmează să vină”
Specialiștii ONU au publicat, în iulie, un raport despre schimbările climatice care vor remodela în mod fundamental viaţa pe Pământ în deceniile următoare.
„Tot ce e mai rău urmează să vină şi va afecta viaţa copiilor şi nepoţilor noştri, mult mai mult decât pe a noastră”, avertizează raportul, publicat de AFP.
Indiferent de ritmul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, impactul devastator al încălzirii globale asupra naturii şi umanităţii se va accelera, se arată în raportul GIEC, şi va deveni extrem real înainte de 2050, ducând la o penurie de apă, exod de populații, malnutriție și dispariția anumitor speciI.
În oraşe, la o creştere a temperaturilor cu 1,5 grade Celsius, 350 de milioane de persoane vor fi expuse penuriei de apă, în timp ce la o creştere cu 2 grade Celsius vor fi afectate alte 400 de milioane de persoane. Chiar şi la o creştere cu 0,5 grade Celsius, alte 420 de milioane de persoane vor fi expuse riscurilor din cauza valurilor de căldură extreme.
„Avem nevoie de un plan clar pentru a îndeplini acest angajament şi pentru a stabili un nivel esenţial de încredere în acţiunile climatice multilaterale. De asemenea, trebuie să accelerăm tranziţia de la cărbune, petrol şi gaze la energie regenerabilă prin adăugarea de locuri de muncă ecologice şi reducerea inegalităţilor”, a spus secretarul general al ONU, Antonio Guterres.
Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:
Statele americane au termen până la 1 decembrie să propună amplasamente pentru o nouă instalație militară de mari dimensiuni. Pentagonul vrea să aleagă locația până în iunie anul viitor, evaluând ofertele după patru criterii principale: suprafața disponibilă, capacitatea de cazare, autonomia energetică și de apă, precum și posibilitățile de finanțare public-privată.
„Vorbim despre o bază, dar ceea ce construim este un oraș”, a declarat Dale Marks, responsabilul desemnat să coordoneze identificarea și pregătirea amplasamentului.
Inițiativa a fost lansată după ce secretarul apărării, Pete Hegseth, a cerut identificarea unui loc optim pentru o instalație militară comună, fortificată și rezilientă, pe teritoriul continental al Statelor Unite. Motivația invocată include dezvoltarea rapidă a tehnologiilor disruptive, cooperarea tot mai strânsă între adversarii strategici și atacurile cibernetice persistente asupra infrastructurii esențiale.
O bază proiectată pentru războiul viitorului
Noua instalație ar urma să găzduiască formațiuni militare construite în jurul unor capabilități de ultimă generație: aripi de atac autonome fără pilot, brigăzi cu arme cu energie dirijată și sisteme antidronă, unități hipersonice și structuri operaționale comune sprijinite de inteligență artificială.
Pentru a limita suspiciunile că administrația ar favoriza statele conduse de republicani, procesul de selecție urmează să fie cât mai transparent. Este prevăzută formarea unui grup de evaluare, iar implicarea președintelui rămâne posibilă, fără să fi fost confirmată.
Patru criterii decisive pentru amplasament
Suprafață: Pentagonul caută terenuri cuprinse, în general, între 100.000 și 250.000 de acri. Vor putea fi analizate și propuneri mai mici sau mai mari, dacă prezintă avantaje deosebite.
Capacitate: Baza trebuie să poată găzdui între 15.000 și 25.000 de militari activi și familiile lor — în total, aproximativ 80.000–100.000 de persoane. Infrastructura va trebui să susțină și viitoare structuri militare cu un număr mare de sisteme autonome.
Autonomie: Instalația este concepută să funcționeze independent de rețelele civile. Planurile prevăd reactoare nucleare modulare de mici dimensiuni, microrețele energetice fortificate și sisteme proprii de captare, tratare și reciclare a apei. În primele 24 de luni de la implementare, baza ar trebui să demonstreze că poate susține 30 de zile continue de funcționare în condiții de luptă, fără acces la rețeaua electrică civilă sau la sursele externe de energie.
Parteneriate și finanțare: Statele sunt încurajate să propună parteneriate public-private. În această formulă, Departamentul Apărării ar putea finanța infrastructura direct legată de misiunea militară — inclusiv capacități de proiecție a forței, adăposturi subterane de comandă, depozite de muniții și poligoane de testare — iar investitorii comerciali ar putea dezvolta și administra infrastructura digitală de sprijin.
Nominalizările, urmate de o evaluare la scară locală
Până la 1 decembrie, guvernatorii și responsabilii militari ai statelor trebuie să trimită propunerile inițiale. Echipa coordonată de Marks va discuta apoi cu fiecare candidat pentru a dezvolta planurile și a compara avantajele și dezavantajele amplasamentelor.
Analiza va coborî până la detalii de proiectare și organizare: unde va fi amplasat perimetrul de securitate, dacă acesta va avea forma unui gard convențional și dacă locuințele vor fi construite de Pentagon sau de comunitățile locale. În unele variante, partenerii locali ar putea asigura servicii și infrastructură precum spitale și școli.
Costul total nu a fost estimat, deoarece locația nu a fost încă aleasă. Totuși, bugetul pentru 2028 ar urma să includă o alocare inițială pentru lansarea proiectului.
Sistemele electronice folosite de forțele americane și aliate sunt bruiate zilnic în Peninsula Coreeană, un mediu pe care generalul Xavier Brunson, comandantul Forțelor SUA din Coreea (USFK), l-a descris drept unul dintre cele mai contestate electromagnetic din lume.
Într-o prezentare susținută la conferința AFCEA TechNet Indo-Pacific din Hawaii, Brunson a avertizat că adversarii încearcă să perturbe GPS-ul, senzorii, serverele și rețelele. Fără să numească direct o țară, el a făcut referire la amenințarea nord-coreeană; regiunea este marcată, de asemenea, de capacitățile avansate de atac electronic ale Chinei.
Comunicații proiectate pentru bruiaj
Un sistem care funcționează doar cu comunicații prin satelit neîntrerupte, lățime de bandă nelimitată și fibră optică permanent disponibilă nu este potrivit unui teatru de operații contestat. „Nu va supraviețui 48 de ore în peninsulă”, a spus Brunson.
Răspunsul, potrivit comandantului, este construirea unor rețele redundante, capabile să mențină comanda și controlul când legăturile principale sunt întrerupte. USFK introduce rețele de înaltă frecvență, comunicații prin sateliți aflați pe orbite joase și rețele terestre de tip mesh.
Brunson a cerut industriei să aducă în regiune soluții ușoare, rezistente la bruiaj, cu probabilitate redusă de interceptare și detectare. A solicitat, de asemenea, interfețe de programare deschise și senzori de margine care să se integreze în rețelele comune de misiune fără dependență de un singur furnizor.
Interoperabilitatea trebuie proiectată de la început
Generalul a criticat practica de a construi sisteme exclusiv pentru rețele americane și de a adăuga ulterior interfețe pentru aliați. În operațiunile comune, interoperabilitatea nu poate fi o funcție secundară, adăugată după semnarea contractului.
„Trebuie să proiectăm pentru operațiuni combinate încă de la prima linie de cod”, a spus Brunson, pledând pentru o schimbare fundamentală a modului în care este concepută securitatea informațiilor.
Modelul tradițional, bazat pe rețele închise și perimetre de apărare, a impus construirea unor „conducte” separate ori de câte ori informațiile trebuiau partajate cu partenerii. Într-un conflict în care unitățile operează dispersat, această abordare poate izola formațiunile și poate limita imaginea operațională comună.
Alternativa propusă este securitatea centrată pe date: protejarea și etichetarea informației în sine, nu doar a rețelei prin care circulă. Brunson a ilustrat miza printr-un exemplu concret: pista unei rachete detectate de un radar coreean ar trebui verificată și transmisă rețelei aliate de focuri în milisecunde, nu în secunde.
Industria, chemată să adapteze produsul la misiune
Brunson a îndemnat companiile să studieze documentele strategice și cerințele armatei pentru a înțelege ce capabilități sunt necesare. Pentru a ilustra ideea, a folosit o analogie neobișnuită: succesul murăturilor feliate pentru hamburgeri.
Producătorul Vlasic, a spus el, a înțeles că oamenii aveau nevoie de felii de castravete murat, nu de castraveți întregi, pentru a-și pune produsul în hamburger. Industria de apărare trebuie să facă același lucru: să-și adapteze oferta la modul în care forțele vor lupta, în loc să încerce să impună un produs care nu răspunde cerințelor.
Ca exemplu de orientare strategică, Brunson a indicat documentul recent al Armatei SUA, How the Army Fights. Companiile, a spus el, ar trebui să-și raporteze soluțiile la conceptele operaționale descrise acolo și să dezvolte produse care funcționează la marginea rețelei.
Rețele pentru o forță dispersată și mobilă
Operațiile viitoare vor presupune forțe mai dispersate, schimbări de plan chiar înainte de sosirea în teatru și rețele aflate permanent sub atac. În aceste condiții, capabilitățile trebuie să funcționeze în medii austere și să se adapteze rapid.
Mesajul lui Brunson pentru industrie este direct: conectivitatea nu poate depinde de o infrastructură perfectă, iar interoperabilitatea nu poate fi lăsată pentru mai târziu. Sistemele trebuie să fie robuste, deschise și proiectate pentru operațiuni comune din prima etapă — pentru ca informația critică să ajungă la forțele care au nevoie de ea, chiar și atunci când adversarul încearcă să o blocheze.
Un telefon poate fi proiectat într-o țară, poate folosi componente produse în mai multe regiuni și poate fi asamblat în altă parte înainte să ajungă într-un magazin din România. Același lucru, la o scară diferită, se întâmplă cu hainele, alimentele, mașinile și serviciile digitale. Lanțurile de producție au devenit o formă concretă prin care globalizarea intră în viața de zi cu zi.
Conceptul nu se reduce la comerț. El include circulația capitalului, a informației, a tehnologiei și a oamenilor. Legăturile mai strânse dintre economii pot crea acces la piețe și produse noi, dar pot transmite și problemele mai repede. O întrerupere într-un port important sau o lipsă de componente poate afecta producția la mii de kilometri distanță.
O explicație despre ce este globalizarea devine mai clară când este legată de astfel de exemple, nu doar de definiții. Prețul unui produs importat poate fi influențat de transport, curs valutar, taxe, disponibilitatea materiilor prime și concurența dintre furnizori. Consumatorul vede rezultatul final, nu toate etapele.
Pentru firme, globalizarea poate însemna o piață mai mare, dar și mai mulți competitori. Un producător local poate vinde în afara țării mai ușor decât în trecut, în timp ce clienții locali pot compara produse din mai multe piețe. Avantajul accesului mai larg vine împreună cu presiunea de a concura la preț, calitate și livrare.
Tehnologia a accelerat procesul. O echipă poate lucra de la distanță pentru clienți din alte țări, iar o firmă mică poate cumpăra servicii software dezvoltate oriunde. În același timp, dependența de furnizori externi poate deveni vizibilă atunci când apar întârzieri sau schimbări de preț.
Globalizarea nu produce aceleași efecte pentru toată lumea. Unele industrii câștigă acces la cerere nouă, altele se confruntă cu concurență mai puternică. Unele locuri de muncă apar, altele se transformă sau dispar. De aceea, discuția este mai utilă când privește un sector concret decât când încearcă să eticheteze întregul proces drept bun sau rău.
Pentru a urmări astfel de teme economice în limbaj accesibil, publicații online precum Creditinfo pot servi drept punct de plecare, dar efectele globalizării se văd cel mai bine în exemple concrete. Pentru cumpărător apar în prețuri și disponibilitate, iar pentru o firmă în furnizori, clienți, costuri și riscuri.
Cursul de schimb este una dintre punțile dintre economia externă și prețul local. Chiar dacă un produs este vândut în lei, componentele sau materia primă pot fi cumpărate în altă monedă. Variațiile valutare nu se transmit automat și imediat în preț, dar pot influența costurile firmelor care depind de importuri.
Companiile încearcă să reducă riscul prin diversificarea furnizorilor sau prin stocuri de siguranță. Aceste măsuri au însă propriul cost. Un stoc mai mare blochează capital, iar mai mulți furnizori înseamnă relații și standarde de gestionat. Reziliența lanțului de aprovizionare nu este gratuită, ci o alegere între eficiență și rezervă.
Pentru consumator, originea produsului nu spune singură toată povestea. Un obiect asamblat într-o țară poate conține materiale și tehnologie din multe altele. Din acest motiv, eticheta finală surprinde doar ultima parte a unui traseu economic mult mai lung.
Serviciile fac parte din aceeași poveste. O companie românească poate cumpăra găzduire, software sau consultanță de la furnizori străini și poate vinde la rândul ei către clienți din alte țări. În astfel de cazuri, globalizarea nu mai înseamnă containere și fabrici, ci contracte, date și plăți transfrontaliere.
Cea mai simplă dovadă rămâne coșul de cumpărături. Etichetele, componentele și mărcile arată câte economii au contribuit la produsele obișnuite. Globalizarea nu este un fenomen îndepărtat, ci o rețea de relații care devine vizibilă de fiecare dată când una dintre legături se schimbă.
Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România.
Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național?
Garantăm confidențialitatea!
Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503
Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com
Departament Investigații - Secția Anticorupție
Exclusivacum 4 zile
Featuredacum 4 zile
Exclusivacum 4 zile