Connect with us

Administratie

Când s-a lansat lozinca „România educată”, reacția cunoscătorilor a fost aspră/Un „moment trist” în educația din România

Avatar

Publicat

pe

Cine educă pe cine?Când s-a lansat lozinca „România educată”, reacția cunoscătorilor a fost aspră. Pretenția de proiect era fără acoperire, fiind vizibil o improvizație. Un profesor vorbea despre un „moment trist” în educația din România. Altul a emis un calificativ grav, încât nu-i de redat. Un dascăl spunea că „degeaba așteptați, nu este pricepere”. Personal, am fost izbit de ofensa din titlu (chiar întreaga Românie nu este educată?) și am pus întrebarea: „Cine educă pe cine?”.
Nu se poate cita vreo persoană competentă care să fi girat improvizația. Dar ea a fost plasată brusc în miliardele pe care România le preia, prin granturi cu cofinanțare și împrumuturi cu dobândă, în programul „Recovery and Resilience” al Uniunii Europene. Dacă tot nu a ieșit ceva în șapte ani de mandat, ce mai contează încă un abuz?

Desigur, este o întrebare de cetățeni maturi dacă trebuie cheltuiți bani pe o improvizație – nici măcar validată în vreo dezbatere publică, responsabilă. Sau dacă, nu cumva, cineva priceput ar trebui să dea oase, carne și viață unui proiect având ca temă Educația. În definitiv, nicio țară a Uniunii Europene nu aruncă miliarde pe vorbe.
In plus, acum se poate observa și ignoranța din spatele lozincii, trecută obsesiv în documentul „redresării și rezilienței” trimis de „guvernul meu” la Bruxelles. Nu mai insist pe erorile de traducere, deoarece sunt evidente.

Când vorbesc de prezența Educației în acest document nu trec, firește, peste constrângerile ce rezultă din scopul programului Uniunii Europene. Dar am în vedere câteva imperative. Primul este acela de a scoate educația națională din adânca criză în care a ajuns în ultimul mai bine de un deceniu, pe care pandemia a adâncit-o. Al doilea este de a servi o schimbare în bine – ceea ce de ani buni nu poate fi decât o nouă reformă. Admit că „guvernul meu” nu are capacitatea unei reforme, dar cred că s-ar cuveni ceva pe direcția ei. Al treilea are în vedere ca interesul public să fie servit. Din nefericire, în România actuală se ajunge la o păcălire astfel încât unii încasează banii, iar dezvoltarea în interes public râmâne spre zero. Al patrulea imperativ este acela ca democrația să înainteze.
Nimeni la Bruxelles nu ar contrazice aceste imperative. De altfel, Educația a rămas în competența națională. Ceea ce preconiza Spiru Haret în 1903 – o educație care să servească „dezvoltarea socială și nevoile sufletești” – se împiedică acum în incapacitatea decidenților autohtoni.
Dar să privim documentul „guvernului meu” la partea întitulată „România educată”. Scopul declarat este „creșterea capacității de reziliență a sistemului educational prin modernizarea infrastructurii și a dotării aferente”. Nu se poate contesta importanța infrastructurii moderne și a dotării corespunzătoare. În orice caz, eu nu o contest! Nu aș putea-o face, mai ales că în mandatul de ministru al educației naționale (deciziile sunt reunite în A. Marga, Anii reformei 1997-2000, 2006) s-au lansat programele cheie pe infrastructură, ca „Reabilitarea școlilor”, „Construcțiile universitare”, „Roedunet”, „Echiparea cercetării din universități”, „Informatizarea școlilor”, etc., care au continuat.
Dar, citind ce s-a trimis la Bruxelles, prima impresie este că cei care au scris partea Educație nu cunosc educația din România actuală. Dacă chiar vrei să o schimbi, nu poți ocoli întrebarea: care-i sunt lacunele?

Ca să fim sinceri, România se confruntă acum, și în Educație, cu neajunsuri mai grave ca oricând în secolul actual. Reducerea nivelului școlarizării și al studiilor, deprofesionalizarea accelerată a populației, inclusiv ca urmare a celei mai mari emigrații dintr-o țară în timp de pace, fraudarea masivă a certificatelor și diplomelor, slăbirea profesioniștilor de vârf în multe domenii, slaba formare continuă, nevoia reprofesionalizării pentru lumea postpandemică sunt doar câteva. Nu mai insist că multe țări se preocupă deja de „profesiile viitorului”.
Niciodată la elevii și studenții din România „fuga de sistemul national de educație” nu a fost mai mare, iar, acum, ia amploare trecerea elevilor de la școli publice, la „privat”. Sunt două rezultate ale degradării educației din țară și ale justificatei nemulțumiri a tineretului și părinților.
Peste toate, însă, poți moderniza infrastructura și dotările, dar, dacă nu schimbi organizarea, nu actualizezi conținuturile și nu institui selecția necoruptă a valorilor, nu iese ceva. În câte locuri dotarea este super, dar rezultatele sunt mici?
Îmi amintesc că după inaugurarea celei mai moderne construcții universitare din țară, care a fost în primul deceniu al actualului secol Facultatea de Științe Economice de la Universitatea „Babes-Bolyai”, rectorul Universității din Viena, care era oaspetele meu, văzând modernitatea la vârf a echipării din facultate, m-a întrebat dacă în ea se și lucrează. I-am răspuns, tot ironic, că nu l-am invitat doar la o expoziție. Privind azi retroactiv și văzând precaritatea nivelului din facultate, îi dau dreptate reputatului coleg. Într-adevăr, a fost o expoziție promițătoare, care a intrat, din păcate, în organizări corupte și pe mâini nepotrivite.

Programul pe Educație trimis de „guvernul meu” la Bruxelles este organizat pe șase teme: „educația timpurie”; „autonomia unităților de învățământ preuniversitar”; „reforma bacalaureatului”; „digitalizarea educației”; „standarde de siguranță și calitate în preuniversitar”; „reforma guvernanței în preuniversitar”. Nu discut proprietatea termenilor, căci, în general, în „România educată” noțiunile se amestecă precum alunele în sac. Ele nu sunt înțelese.
În treacăt fie spus, aici nu sunt reforme, ci, mai curând, reglementări, eventual ajustate. Or, nu se poate ocoli adevărul că România actuală are nevoie de reforme propriu-zise. Nici legislația generală a educației, nici decidenții și selecția personalului, nici funcționarea și prestația unităților și universităților, nici structura și folosirea calificărilor, nici alte chestiuni hotărâtoare nu mai sunt în regulă.

Desigur că „guvernul meu” nu poate tăinui situația în care a fost adusă educația din România în zilele noastre. De pildă, s-au ratat țintele din proiectul „Europa 2020″ al Uniunii Europene, înainte de pandemie. România a fost adusă la abandon școlar de 15,3%, la situația în care doar 37% dintre copiii de la țară urmează învățământul terțiar, 40% dintre copiii de 15 ani sunt „analfabeți functional”, foarte mulți absolvenți nu s-au putut angaja, abia în jur de 50% dintre cadrele didactice pot folosi online-ul, la ultimul loc la „educația timpurie”. Nici nu se amintește distrugerea unică „reușită” de decidenți în pandemie, când peste 300 de mii de elevi nu au învățat mai nimic vreme de un an. Nici faptul că cel puțin 30% dintre elevi fac acum meditații contracost. Sau că România are astăzi cel mai mic consum de carte pe cap de locuitor din Europa. Se poate adăuga, tot ca exemplu, situația din universități, care s-a deteriorat încât toate sunt întrecute, de pildă, de universitatea din Minsk.

Oricare cetățean are dreptul să întrebe: Cine a adus aici educația din România? Știm bine că de șapte ani s-a promis, s-au făcut abuzuri, s-a cerut dispariția de partide rivale, s-a recurs la condamnări politice, ca nicăieri în Europa! Iar acum se oferă dezastrul!? Decidenții actuali sunt diletanți și distrug, iar apoi forțează un program european ca să nu se vadă dauna! Oare România se împrumută nu pentru dezvoltare, ci ca să plătească incompetența?
Să parcurgem, însă cele șase „reforme”. Cu toată bunăvoința, nu se poate evita observația că fiecare are carențe profesionale care te pun pe gânduri. Iată câteva exemple.

Totul începe cu o autoflatare privind „educația timpurie”. Tema acesteia s-a pus demult, uneori în termeni precum „educație preșcolară” sau alții, care acopereau și „early childhood education” și „early child care”. Consiliera mea pe domeniu a și fost numită ulterior expert în sistemul ONU. A te ocupa de „educația timpurie” poate veni, firește, în întâmpinarea dorinței multor părinți. Numai că acest capitol putea fi altul dacă s-ar fi discutat cu practicienii din domeniu.
Optica rudimentară răzbate mereu din improvizația însăși. Ca să dau doar un exemplu: „lipsa de echitate” din învățământ nu se reduce la „diferențele de calitate și ratele ridicate de părăsire a școlii”, cum se spune în încropeala „guvernului meu”. De respectiva lipsă țin și corupția, nepotismul și deciziile eronate.

Sau, ca un alt exemplu, se dau ca obiective actuale ceea ce s-a rezolvat de multă vreme. De pildă, școala în schimburi s-a desființat oficial deja în 1998. Programul „Relansarea învățământului rural” (2000) ar fi trebuit continuat, mai ales că el începuse să folosească milioane de dolari din împrumut. „Învățământul Profesional și Tehnic” avea deja în 2000 o realizare salutată în Europa, iar responsabila domeniului din ministerul pe care l-am condus a fost numită în fruntea unui institut european. Cine a distrus realizări, încât acum trebuie reinventate, pentru alte împrumuturi?

A doua zisă „reformă” privește „autonomia unităților de învățământ”. Subiectul este vechi și a dus la reglementările din 1998-2000, care se pot citi și astăzi. Atunci s-a acordat nu doar autonomie universitară (despre care „guvernele mele” nici nu mai vorbesc!), ci și autonomie liceelor, școlilor profesionale și unităților de performanță. Dar și aici se dovedește că autorii nu stăpânesc noțiunile. Ei reduc autonomia la identificarea riscurilor! Ce scriu ei denotă incultură instituțională – mai larg, necunoaștere.
„Inovația” cu care se vine aici este înființarea „Mecanismului de Avertizare Timpurie în Educație (MATE) – o altă găselniță pentru a pompa banii spre clientelă. Este ca și cum ai crea instituția numită Mecanismul de Stârnire a Vântului Prielnic! Nu mai vorbesc de abuzul finanțării substanțiale a unor instituții sterpe – eventual pentru a le dota cu jacuzzi sau alte năzbâtii!
Se vede bine că în România actuală se adâncește maladia angajării de programe în scop pecuniar, cu idei puține și cu realizări și mai puține. Totul este ca aceste programe să aducă bani cuiva – chiar dacă populația este cea care va plăti din greu. S-a întețit pasiunea pentru bani nemunciți, chiar fraudați. A scăzut însă pasiunea de a construi pentru societate!

A treia „reformă” privește „ruta profesională completă”. Aici, destul de repede, se susține cu aplomb ceea ce contrazice practica cvasiuniversală: „curriculumul școlar depinde de redefinirea standardelor profesionale, care este un proces greoi și de durată”. Or, curriculumul are oriunde o ancorare mult mai complexă.
Se pune acum accent pe „învățământul dual” – care este demult inițiat, fie și sub alți termeni. Chestiunea s-a pus în mișcare deja în 1999, având în vedere experiența reușită din alte țări. Se ridică aici întrebarea: de ce autoritățile nu l-au organizat deja? Germania a dovedit continuu utilitatea „învățământului dual”!

Se face caz de cele zece „consorții parteneriale regionale”, ce reunesc școli, licee, universități, unități productive. Nu este deloc o idee nouă! Ea a fost propusă de unii directori și rectori în 1999 și este soluția aplicată în regiuni din Franța. Întrebarea care se pune din capul locului este simplă: celelalte școli, licee și universități ce fac? Unde este „egalitatea de șanse”? Franța a putut face consorții cu succes căci nu are fracturile sociale și decalajele uluitoare din România de azi.
„Liceele agricole” au fost luate acum ca pivot al schimbării agriculturii. Ideea este de dinainte de 1989. S-a și lucrat în această direcție, cu intermitențe cauzate în ultimul deceniu și jumătate de nepriceperea decidenților. Dar este discutabil dacă liceele agricole pot să-și asume asemenea răspundere. Și nu are rost să se arunce acum praf în ochi, câtă vreme PNRR nu-i sprijină pe fermierii existenți.
În general, dotările din PNRR ar trebui să presupună dezvoltarea de industrii indigene. Numai că încropeala „guvernului meu” lasă șanse infime pentru aceasta. Dotările le transferă pe scară mare altor industrii.
A patra „reformă” este „digitalizarea educației”. Orice țară care se dezvoltă își pune în ordine digitalizarea. Dar și aici vine îngustimea abordării. De exemplu, „formarea continuă” este plasată în „programul de formare a competențelor digitale”, ca și cum s-ar reduce la aceasta. De fapt, ar trebui lucrat la formarea nu doar a competențelor, ci și a culturii abordării digitale. Altfel, degeaba ai competențe, dacă nu ai cultura digitală și pregătirea pentru a o fructifica creativ.

Universităților li se alocă domeniul „tehnologiilor emergente”. Am înființat, între altele, Institutul de Tehnologie (detaliat în A. Marga, Anii înnoirii. Reforma universității clujene, 2016) pentru că facultățile de științe care nu generează tehnologii, nu mai au cum să conteze. Dar, o privire doar „tehnologică” asupra educației nu dă rezultate. Iar dacă tot se vor „Centre Universitare pentru Transformare Digitală”, cum se preconizează, de ce nu se merge explicit până la capăt, cu o reorganizare universitară, de care România are nevoie?
La „reforma” a cincea este vorba de „standarde de siguranță și calitate”. Se poate ușor obiecta că siguranța și calitatea țin, totuși, de realități diferite. În plus, oricât de importantă este siguranța clădirilor, ea intră și în răspunderea altor instituții. Obiectivul explicit aici este „reziliența campusurilor”. Nu sunt, însă, și alte reziliențe?

A șasea „reformă” este „guvernanța în preuniversitar”. Era acum ocazia unei regândiri a sistemului – căci multe țări revăd aproape toate organizările în vederea unui nivel mai înalt de performanță. Dar, în limbajul încropelii, „guvernanța” este confundată cu administrația, ca apoi să fie redusă la adecvarea profesiilor la piață. Se vrea acum „management descentralizat”, dar acesta s-a aplicat începând cu 1998, doar că acum se redescoperă.

Nu există, la „guvernul meu”, nici cunoșterea educației și nici capacitatea de a o ameliora! Se și operează, de pildă, cu prejudecata demult infirmată că stabilirea standardelor rezolvă problemele. De cincisprezece ani se spune aceasta și nu s-a ajuns la rezultat. Problemele din educație sunt nu doar de standarde și aplicarea lor, ci și profesionale, juridice, sociale, etice.
În rezumat, osatura în încropeala „guvernului meu” o formează, de fapt, idei ciupite din reformele 1968, 1997-2000 și din măsuri ulterioare. Nimic nou! Toate au fost deja elaborate în programe de demult. Nu este în sine rău să se continue astfel de idei, după ce se pricep, căci sunt validate. Dar nu ar fi trebuit să se fi gândit ceva și în ultimii douăzeci de ani?

Desigur, se poate continua reforma din 1997-2000. Dar, în situația în care a fost adusă educația din România în zilele noastre, reparațiile și completările nu mai sunt rezolvări propriu-zise. O nouă abordare competentă este necesară, precum oxigenul.
Întrebarea cine educă pe cine se pune acut în România actuală. Numai că, odată cu degradarea sesizabilă a tot mai multor instituții din țară, la care asistăm de peste un deceniu, se pune și întrebarea: cine în România actuală decide pentru cine?

Fapt este că în educație se pregătesc inițiative îndrăznețe în Europa, în SUA și în China. Amintesc aici doar Raportul Back to the Future of Education. Four Scenarios for Schooling (OECD, Paris, 2020), care își asumă explicit premise neobișnuite. Anume, că nu este un singur drum spre viitor, că după Covid-19 trebuie văzute nu doar cele ce ar putea veni, ci și cele la care nu ne așteptăm și că educația are de legat optici ce vin dinspre patru nivele ale educației: „timpurie”, „școlară”, „a adulților” și „continuă”.

Documentul OECD este unul „tehnocratic”, așa cum lansează multe organizații internaționale. Încă se înțelege greu că ființa umană este cea care trebuie să conteze, iar educația nu este altceva decât a o cultiva pentru performanță. În accepțiunea internațională, însă, „tehnocratic” este, totuși, altceva decât înțeleg la noi inși care aruncă naivilor scientismul, ca un fel de nouă ideologie. De aceea, documentul Back to the Future, dar și altele, ar putea stimula o reflecție la noi, pentru a nu se rămâne la incultura improvizațiilor și încropelilor actuale pe Educație.

Andrei Marga

Administratie

Minciuni, dezinformări, îmbârligări, doar pentru ca Răchită să pună laba pe Petrolul!

Avatar

Publicat

pe

De

Sursa: Ştiri Actuale
Telenovela Petrolului pare a nu avea final. De câteva luni asistăm la un asalt cu toate mijloacele din partea primarului Andrei Volosevici, secondat de consilierul său personal Octav Preda şi consilierul local Dragoş Măchiţescu (care va face obiectul unor dezvăluiri uluitoare într-un material viitor!!!) asupra „moşuleţilor” care, spre nemulţumirea edilului şi a găştii sale, deţin CIS-ul (Certificatul de Identitate Sportivă).

Într-o perioadă în care Ploieştiul este sufocat de gunoaie, în care nu avem marcaje rutiere şi în care străzile sunt pline de gropi, într-o perioadă în care siguranţa cetăţeanului nu mai există şi asistăm la crime, violuri, tâlhării, agenda publică a primarului ales al Ploieştiului are un singur punct: Petrolul Ploieşti!

Nu există săptămână în care să nu asistăm la noi aşa zise runde de discuţii între liberalii Volosevici, Nicodim, Preda şi Măchiţescu şi suporterii (cei care au mai rămas cu coloană vertebrală şi nu acceptă manipularea) sau reprezentanţii ACS Petrolul 52. Miza reală a acestei presiuni (fostele glorii ar putea să acuze în orice moment primarul de hărţuire şi încercare de intimidare) o reprezintă un singur personaj: Valeriu Răchită, care este musai să fie uns cel mai tare din parcarea Petrolului! De ce? Pentru că este prietenul lui Andrei Volosevici şi nu se mulţumeşte cu postul de…antrenor, director sportiv,director general, consilier al directorului sau ce o mai fi pe la CSM Ploieşti (multe dintre aceste posturi neexistând în organigrama postului, dar acest aspect îl va lămuri ancheta Poliţiei…). Nu, Răchită TREBUIE să fie şeful Petrolului şi punct!

Culmea este că în urmă cu vreo lună şi jumătate, marele manager publica pe pagina personala de Facebook o lacrimogenă renunţare la orice idee legată de Petrolul, explicând atunci (în termeni frumos meşteşugiţi de PR-ul lui Andrei Volosevici…) că nu doreşte să împiedice în niciun fel salvarea clubului…. Se aştepta probabil ca suporterii să se lege cu lanţuri de maşina lui şi să îl roage în genunchi să fie unicul şef al clubului. Cum nu s-a întâmplat aşa ceva, renunţarea a durat vreo două zile, după care şi-a reluat mai agresiv atacurile către actualii conducători ai clubului. Singurul care a scăpat de atacurile infecte ale managerului a fost Mircea Dridea, dar restul membrilor fondatori au fost făcuţi în toate felurile de către personajul care în 2016, atunci când era consilierul pe probleme de sport a primarului Adrian Dobre refuza orice colaborare cu noua echipă, motivând că are alte proiecte în derulare. Ba mai mult, îi lăsa pe Dridea & Co să îşi anunţe noul proiect în faţa statuii lui Ilie Oană, pe o căldură de 40 de grade, din simplul motiv că nu a dorit domnia sa să le permită accesul în sala de conferinţă. (Chiar dacă a încercat să demonteze acest incident, articolele şi înregistrările presei de la acel moment nu pot fi şterse şi stau mărturie a „iubirii necondiţionate” a lui Răchită faţă de Petrolul! )

Licitaţia refuzată din cauze economice!

Actualii conducători ai clubului sunt atacaţi pentru faptul că nu s-au prezentat la licitaţia pentru mărci. Orice om cu scaun la cap nu s-ar fi prezentat! Într-o perioadă în care firmele sunt extrem de slăbite de efectele economice ale pandemiei de coronavirus, să afirmi că era simplu de participat la licitaţie înseamnă că nu ai făcut niciodată afaceri. Prezenţa la licitaţie (alături de un club prieten, aşa cum bate câmpii Octav Preda pe pagina sa de Facebook) însemna să scoţi din buzunar 2 miliarde de lei, plus încă vreo 14.000 de lei costul caietului de sarcini şi taxa de participare la licitaţie. Alooo, domnilor! În România anului 2021, ca cineva să îşi permită să arunce peste 2 miliarde pe geam, doar pentru că aşa vor unii domni din conducerea oraşului, înseamnă că a cam pierdut legătura cu pământul. Sunt convinsă că mi se va spune că un miliard (garanţia firmei…prietene care ar fi participat la licitaţie doar pe post de …ajutor) urma a fi recuperat….Păi ştiţi cam în cât timp? Vă spun eu, în vreo trei luni! Gândire perfect economică!

Păi a fost mult mai simplu pentru actualii şefi ai clubului să înregistreze la OSIM brandul FCP, operaţiune care a costat mai puţin de o mie de euro, decât să arunce 14.000 de lei (aproximativ 3000 de euro) la gunoi! Şi aici sunt convinsă că mi se va transmite că FCP nu este Petrolul…Nu o fi, dar este un club care deţine dreptul de a juca la Liga a 2 a! Este un club pe care băieţii aia din Primăria Ploieşti şi-l doresc cu ardoare şi este un club care de bine, de rău duce tradiţia fotbalului din Prahova mai departe.

Răchită, veşnicul deştept!

O poza de „familie”- prietenii stiu de ce…

Dar să revenim la oile noastre sau mai bine spus ale managerului-juristului-inginerului Răchită! Băiatul ăla care plângea pe Facebook că se retrage din orice asociere cu brandul Petrolul şi că i-a comunicat acest lucru şi lui…Andrei, prietenul său. Deci, Răchită renunţacul se lăuda cu o zi înainte de întâlnirea cu suporterii, într-o emisiune la un post TV local, că în momentul în care va fi acceptat preşedinte al clubului are asigurată suma de 1,8 milioane de euro! De unde? Păi vreo 600.000 de euro de la Hale şi Pieţe (deci în loc să reabilităm mizeria aia de Piaţă Central, noi băgăm bani în fotbal, că aşa e la Ploieşti! ), vreo 700.000 de euro de la Primăria Ploieşti (domnilor consilieri ştiaţi că urmează să fiţi obligaţi să votaţi astfel de sume? ) şi 500.000 de euro de la Veolia. Plus, că ar fi o mulţime de firme prietene care aşteaptă doar instalarea lui Vivi ca să verse bani către club (Dle Răchită, pe lista asta sunt şi firmele cărora le-aţi impus să taie finanţarea către Stiri Actuale? Supravieţuim şi fără banii respectivi, spre supărarrea dvs şi a dlui primar Volosevici!!! ). Apoi, la întâlnirea cu suporterii, acelaşi Răchită bătea cu pumnul în masă şi le dicta consilierilor prezenţi (doar 3 la număr) să facă rapid o nouă hotărâre de consiliu pentru asocierea cu actualul club. Păi, oare i-a spus cineva juristului Vivi că o licitaţie aflată deja în derulare nu poate fi anulată? Că dacă o anulezi, se cam aude zgomot de cătuşe? (Bine nu vorbim nici despre faptul că prezenţa viceprimarului Dan Nicodim la întâlnirea respectivă seamănă uşor a conflict de interese, viceprimarul făcând parte şi din comisia de licitaţie a mărcilor…) Vivi a cerut o nouă hotărâre de consiliu, iar oamenii din Primărie, trebuie musai să îi respecte dorinţa!

În toată această încordare de muşchi, cei care pierd sunt iubitorii fenomenului fotbalistic, cei care vindeau mici pentru a plăti salariile jucătorilor la Liga a 4a (atunci când Vivi refuza alăturarea de proiect pentru că Liga a 4 a se joacă la ţară şi nu se putea ca managerul să îşi umple pantofii de noroi!!!). Orgoliile şi manipularea încercată de Andrei Volosevici, Vivi Răchită, Octav Preda şi Dragoş Măchiţescu ar cam trebui să înceteze! Nu de alta, dar ei au sacii în căruţă, au joburi plătite bine la Primărie, şi-au angajat rudele pe la CSM sau în diverse instituţii din subordinea municipalităţii şi se folosesc de acest scandal care întinde nervii doar pentru imaginea lor personală!

Şi poate, dle primar Volosevici convocaţi astfel de întâlniri săptămânale şi cu cei care se ocupă de curăţenia Ploieştiului sau cu cei care sunt victime ale accidentelor de circulaţie cauzate de lipsa marcajelor rutiere!

PS. Nu am înţeles în ce calitate a participat Vivi Răchită la întâlnirea cu suporterii. Nu de alta, dar la CSM Ploieşti mai sunt încă vreo 10 antrenori la fotbal şi nu i-am văzut în sală şi pe aceştia!!!!

Citeste in continuare

Administratie

𝗘𝗳𝗼𝗿𝘁𝘂𝗿𝗶 𝘀𝘂𝘀𝘁𝗶𝗻𝘂𝘁𝗲 𝗮𝗹𝗲 𝗖𝗼𝗻𝘀𝗶𝗹𝗶𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗝𝘂𝗱𝗲𝘁𝗲𝗮𝗻 𝗣𝗿𝗮𝗵𝗼𝘃𝗮 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗶𝗻 𝗿𝗲𝗴𝗶𝗺 𝗱𝗲 𝘂𝗿𝗴𝗲𝗻𝘁𝗮 𝗮 𝗗𝗝𝟭𝟬𝟭𝗜 𝗩𝗮𝗹𝗲𝗮 𝗗𝗼𝗳𝘁𝗮𝗻𝗲𝗶 – 𝗕𝗿𝗮𝗱𝗲𝘁 – 𝗦𝗮𝗰𝗲𝗹𝗲!

Avatar

Publicat

pe

De

Timpul este prea scump pentru a fi pierdut pe şoselele uzate şi depăşite de valorile de trafic din Prahova, un nod rutier cheie. Este principiul după care se ghidează noua conducere a Consiliului Judeţean Prahova care este decisă să nu mai lase lucrurile să curgă în voia sorţii, ci să găsească soluţii rapide şi eficiente care să mişte lucrările de infrastructură rutieră de la faza de „hârţogăraie“ la cea de şantier.
În acest sens, Consiliul Judeţean Prahova a găzduit, astăzi, o nouă şedinţă de lucru pentru analiza stadiului documentaţiei necesare realizării DJ 102I, Valea Doftanei (judeţul Prahova) – Brădet (judeţul Braşov).
La întâlnire au participat reprezentanţi ai Consiliilor Judeţene din Prahova şi Braşov, ai BETA COPS (firma de proiectare), ai Direcţiei Silvice şi Ocolurilor Silvice Câmpina şi Doftana, ai Agenţiei pentru Protecţia Mediului şi ai Administraţiei Naţionale Apele Române.
În cadrul şedinţei a fost adus în discuţie stadiul actual al documentaţiei depuse la autorităţile abilitate să elibereze avizele de mediu, o etapă importantă, premergătoare celei de expropriere şi demararea propriu-zisă a lucrărilor. De asemenea, au fost analizate şi potenţialele piedici care pot apărea în tot acest lanţ birocratic, dar şi soluţiile propuse de partenerii proiectului în vederea depăşirii lor. Nu mai este timp de pierdut, iar anul acesta atât reprezentanţii CJ Prahova, cât şi cei ai CJ Braşov şi-au exprimat dorinţa ca lucrările de reabilitare şi modernizare a DJ 102I să fie demarate.

DJ 102I vine în continuarea variantei ocolitoare Băneşti-Valea Doftanei, una dintre priorităţile preşedintelui CJ Prahova, Iulian Dumitrescu, şi va reprezenta o alternativă pentru traficul aglomerat de pe DN1 (Valea Prahovei) şi DN 1A (Valea Teleajenului).

Citeste in continuare

Administratie

Clotilde se viseaza presedinta Romaniei

Avatar

Publicat

pe

De

Ati vazut deja aici cea mai recenta bastarca aplicata Clotildei Armand de catre consilierii locali de la PNL, cu care primareasa Sectorului 1 este de mult la cutite. Tema este eterna criza a gunoaielor din sector. Dar nu despre ea vorbim acum, ci despre o fraza din comunicatul liberalilor care ne-a atras atentia: „De dragul circului mediatic, pentru a-si construi platforma pentru alegerile prezidentiale la care viseaza, primarul Clotilde Armand va sacrifica in mod cinic binele, sanatatea si calitatea vietii”. Oh-la-la! Qu’est-ce que c’est ca? Dumneavoastra ce credeti: Clotilde a primit deja binecuvantarea co-presedintilor USR-PLUS Dan Barna si Dacian Ciolos? Nu de alta, dar, la cat de orgoliosi ii stim pe cei doi, ne vine greu sa credem ca au facut deja pasul in spate in favoarea frantuzoaicei. Ori poate cine stie ce butoane au fost apasate… Vorba aia: „daca-i ordin, cu placere”. In fine: noi va recomandam sa va pregatiti de distractie, precizeaza cei de la Lumea Justitiei. (Irinel I.).

Citeste in continuare

TOP KINETO MEDICAL Ploiesti

Partener special – probleme juridice

Știri calde

Exclusiv2 zile ago

Discursul dublu al primarului Andrei Volosevici/Pe de o parte, ataca nefondat Garda de Mediu ca nu isi face datoria, pe de alta parte, se pozeaza, la intimidare, spunem noi, cu directorul celui mai mare poluator din Ploiesti/Cand este consecvent Andrei Volosevici?

Cand este consecvent Andrei Volosevici? Probabil cand primarul Andrei Volosevici nu il va contrazice pe primarul Andrei Volosevici si cand...

Exclusiv2 zile ago

„Io n-am înțeles niciodată ceva la Macovei&Guseth: cum să vorbești tinerilor de Sighet și Memorialul Durerii și să susții ingerința ilegală a Serviciilor secrete în Justiție?”

Io n-am înțeles niciodată ceva la Macovei&Guseth: cum să vorbești tinerilor de Sighet și Memorialul Durerii și să susții ingerința...

Exclusiv2 zile ago

Au inceput sa apara tot mai multe reactii pertinente la declaratiile primarului Andrei Volosevici/Reactii pe banda video

Au inceput sa apara tot mai multe reactii pertinente la declaratiile primarului Andrei Volosevici. Precizam ca aceleasi reactii pertinente le...

Exclusiv3 zile ago

Comisia Europeana a incept sa taie drastic din cioacele trecute pe hartie de niste hoti care lucreaza in beneficiul altor hoti.

Comisia le-a dat in cap cu cioaca de jumatate de miliard de Euro pentru GSP-Gabriel Comanescu, asa cum arata bratul...

Exclusiv4 zile ago

Motivele care au generat insuccesul electoral de la alegerile parlamentare din 2020 ale PMP/Tradari din interiorul partidului ale unor grupari care si-au luat partidul pe nume personal in schimbul primirii unor foloase necuvenite si… in interes imobiliar/Politica cu sechestrari, cu clanul lui Sadoveanu, numit si clanul Belgienilor si incalcari grave ale statutului

Ne-a atras atentia un articol din Incisiv National  -„BOMBA. Cristian Diaconescu a aflat cum se faceau alegerile la PMP: „liderii...

Exclusiv5 zile ago

Raportul Comisiei Europene pe statul de drept nu numai zici că e scris de bucătăreasa USR dar conține și falsuri grosiere.

 Comisia Europeană scrie că DNA a avut rezultate mai bune în condițiile în care chiar DNA în scrie în bilanțuri...

Exclusiv6 zile ago

Cu PNRR-ul esuat si cu cele mai mari dobanzi din UE, premierul Romaniei ne zice: “va vand…”

Iar a incurcat indicatorii! ,,Va vand un mic secret, urmează alte estimari, care vor duce creşterea economica aproape de două...

Exclusiv6 zile ago

Stiati ca si noi platim pentru campania interna din PNL!? Echipa lui Citu de la guvern, platita din bani publici, lucreaza de zor pentru alegerea sa la sefia PNL, adica intr-o chestiune absolut privata!

Stiati ca si noi platim pentru campania interna din PNL!? Echipa lui Citu de la guvern, platita din bani publici,...

Exclusiv7 zile ago

Deci, PNRR-ul de cioace al lui Ghinea/Barna/Citu va fi aprobat la 1900 toamna/Iulian Bulai este un tantalau/Tantalaul zice ca Bula si cu Drula au obtinut (deja) 5.1 miiiarde pentru autostrazi

Comisia Europeana a incept sa taie drastic din cioacele trecute pe hartie de niste hoti care lucreaza in beneficiul altor...

Exclusiv1 săptămână ago

Bomba “ecologica”si…penala!/Personajul care “pastoreste” “La nuova mappa del crimine”, “Famiglia mafiosa” care a cucerit „Republica Ploiesti” este cercetat in doua dosare penale la DNA si sub “subpravegherea” mai multor servicii secrete, el si mentorii sai

Noi, cei de la Incisiv de Prahova, nu facem “misto” si nu anuntam pe reteaua “Facebook” personala a unui individ...

Exclusiv1 săptămână ago

Staţia de epurare, o bombă urat mirositoare pe banii Ploieştiului/Reteaua prin care s-au sifonat zeci de milione de euro

Șansele ca Ploieștiul să finalizeze „noua” stație de epurare sunt egale cu zero, având în vedere problemele legate de imposibilitatea...

Exclusiv1 săptămână ago

Din punct de vedere al banilor albi incasati, anul de criza 2020 a fost cel mai bun pentru turnatorul Securitatii, Manole.

Din punct de vedere al banilor albi incasati, anul de criza 2020 a fost cel mai bun pentru turnatorul Securitatii,...

Exclusiv1 săptămână ago

”Famiglia mafiosa”, parfumurile scumpe si un sejur in Turcia

Un membru dintr-o ”Famiglia mafiosa” (prezentata in articolul de ieri) a primit de la o vaduva mai multe parfumuri scumpe...

Exclusiv2 săptămâni ago

Faptul ca programul “Romania educata” este o flatulenta dospita 7 ani rezulta si din stahanovismele definite drept “tinte concrete”

Faptul ca programul “Romania educata” este o flatulenta dospita 7 ani rezulta si din stahanovismele definite drept “tinte concrete”. Gen:...

Exclusiv2 săptămâni ago

Cea mai tipică manieră a ministrului academician în securitate națională Sorin Cîmpeanu: au fost puse în dezbatere aceste controversate modificări ale Regulamentului de organizare și funcționare a CNATDCU și a metodologiei de verificare a sesizărilor de plagiat

Ministerul Educației a pus ieri în dezbatere publică Ordinul de ministru care vizează modificarea Regulamentului de organizare și funcționare a...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Top Articole Incisiv

error: Articolele nu se pot copia!