În timp ce națiunea se pregătește pentru noul an, adevărata „inovație” românească răsare din negura abuzurilor din Ministerul de Interne. Ceea ce ne dezvăluie Emil Pascuț de la Sindicatul Diamantul nu este doar o știre, ci o epopee a ingeniozității balcanice de a face economii: transformarea agentului de poliție în… femeie de serviciu pe plantație!

Operațiunea „mop și stea”: Cum MAI a transformat polițistul în femeie de serviciu (pe gratis!)

Ani de zile, în sfânta și incolora structură a MAI, un grup select de genii manageriale – șefi de IPJ-uri, directori de logistică și financiari, toți cu complicitatea asigurată – a pus la cale un plan diabolic. Profitând de lipsa de educație juridică și de curaj a bietului agent de la posturile rurale, au inventat conceptul de „personal multifuncțional”: polițist, paznic, investigație, și, bineînțeles, expert în curățenie! Nu e eficiență, domnilor, e sclavie modernă deghizată în „economii la buget”.

Slugărnicia de lux: Medaliile și salariile obținute pe genunchi, spate și… Mop!

În tot acest timp, în aparatul central al MAI, șefii financiarului își lustruiau pantofii (probabil tot cu personal calificat MAI) și raportau cu o slugărnicie demnă de o cauză mai bună „partidului” despre marile realizări economice. Sute de milioane economisite! Pe spatele cui? Pe spatele „proștilor” cu epoleți, desigur! Recompensa? Grade, salarii de excelență, decorații lucioase și, probabil, pensii „speciale” pentru efortul supraomenesc de a fura legal.

Justiția pe mâini curate: Când mopul devine dovadă la Tribunal!

Dar iată că, și în MAI, minunea se întâmplă! Pe 28 ianuarie 2026, la instanță, se dă primul termen în dosarul 2046/113/2025. Nu știu alții cum sunt, dar 37 de agenți de la posturi vs. IGPR și IPJ Brăila sună ca un film epic! E ziua în care mopul, clorul și buretele își depun mărturia împotriva abuzului instituțional. Oare, în sfârșit, „șefii” vor învăța că un polițist este o ființă umană, nu un obiect sanitar?

Ghidul supraviețuirii în MAI: Nu fii prost, altfel ești curățat!

Emil Pascuț o spune fără ocolișuri: în MAI, „un singur lucru este garantat! Nu, nu este predictibilitatea carierei! Dacă ești ignorant în ceea ce privește drepturile tale și/sau lipsit de curaj, cineva va avea grijă să te fure!” O maximă de aur, sculptată în sudoarea și umilința agenților. O cultură a „învățăturii” unde șefii de IPJ, cu funcționarii de conducere de financiar și logistică, au complotat zeci de ani pentru a transforma agenții de la posturile de poliție în… sub-oameni.

Mandria mopului: O ideologie sfidătoare pentru polițistul român!

„Incultura” agentului, lipsa de cunoaștere a drepturilor, a fost abil speculată. Ei au fost convinși că e „mândrie” să-ți faci singur curățenie, în timp ce șefii își securizau posturile și obțineau favoruri politice prin „economii” ilegale. Ce șiretlic! Și pentru ca cercul vicios să fie perfect, structurile de inspecție a muncii și sanitară au fost „înglobate” în MAI și, ca prin minune, „făcute nefuncționale”. Așadar, fără control extern, fără igienă obligatorie – doar „mândria” de a spăla toalete și de a patrula cu mănuși de cauciuc!

Paradoxul mopului zburător: Cine curăță, dacă nimeni Nu e obligat?

IPJ Brăila declară senin: „nu obligă agenții… să asigure curățenia”. O, ce magnanimitate! Dar dacă instituția trimite un mop și clor la un post fără femeie de serviciu, cine credeți că face dezinfectarea? Duhul Sfânt? Moș Crăciun? Nu, „salariatul șantajat”, care trebuie să aleagă între a lucra în mizerie sau a pune mâna pe mop. O dilemă existențială de Poliție Română!

Sindicatul ‘fidelitate’ SRL: Păstorii turmei, ciobanii statului!

Și ca totul să fie complet, nu putem uita rolul sindicatelor „complicite”. Cele „făcute și sprijinite de secretari de stat” pentru a „ține turma amețită și cuminte”, ca să poată fi „mulsa în liniște” de conducerea MAI. O imagine superbă a „parteneriatului social” în România! Emil Pascuț îi nominalizează subtil: „Mereu am avut o bănuială că Vitalie Josanu a fost „executat” și ca să ne potolească cu investigațiile și criticile noastre privind lipsa certificatelor SSM și autorizațiilor sanitare.” Căci, nu-i așa, cine cercetează prea mult, riscă să fie… curățat!

Justiția internă: Când apărătorul statului e, de fapt, apărătorul abuzului!

Cultura organizațională a furtului, subliniază Pascuț, nu ar fi completă fără „tabăra controlului intern (condusă de Lefterache și Ionica Iulian)” și „tabăra „polițiștilor” consilieri juridici din MAI”. Ce credeți că au cerut în instanță reprezentanții IGPR? Să dea câștig de cauză agenților? Bineînțeles că nu! Au cerut respingerea acțiunii.

În țara în care „special” a devenit o înjurătură și „contributiv” o mantră repetată mecanic de politicieni cu memoria selectivă, dezbaterea despre pensiile militare a atins noi cote de absurd. Sindicatul Europol, cu o răbdare demnă de o cauză mai bună, încearcă să navigheze prin ceața densă a confuziilor, prejudecăților și dezinformărilor politico-electorale. Căci, nu-i așa, ce e mai bun decât o campanie de denigrare ieftină pe seama celor care au jurat să apere țara, pentru a mai câștiga câteva procente de popularitate?

Dezbaterea „specială”: Sau cum să faci spume la gură pe banii altora!

În plină frenezie populistă, un val de „specialiști” în toate, dar mai ales în manipulare, a redeschis „cutia Pandorei” a pensiilor militare. Se vorbește de „privilegii”, de „excepții nemeritate”, de „îndreptare a nedreptăților”. Ignoră cu bună știință, sau poate din pura ignoranță crasă, faptul că acești oameni, polițiștii și militarii, își dedică viața unei profesii unde „grevă” e un cuvânt necunoscut, „politică” o interdicție și „profesii part-time” un vis interzis. Cum să deții o firmă când tu ești, non-stop, la dispoziția statului, cu glonțul pe țeavă (metaforic, sau nu)? Regimul lor de pensionare, explică Europol, este o simplă compensare pentru aceste incompatibilități și interdicții, nicidecum un „tratament special” pentru niște leneși cu state de plată grase. Dar, cine are nevoie de logică și fapte, când poți arunca cu noroi și spera că se lipește?

Militarul contributiv: Când viața ta e un contract fără clauze de vot

Un polițist, un militar, nu are dreptul să se afilieze politic, dar trebuie să suporte toate capriciile politice. Nu poate deține afaceri, dar e considerat un „magnat” la pensie. Nu poate merge la grevă, dar i se taie din drepturi fără preaviz. Și, culmea ironiei, contribuțiile la bugetul de stat? Sunt reținute lunar, ca la oricare muritor de rând. Deci, unde-i „privilegiul” neimpozitat, unde-i lipsa de „contributivitate”? Oare politicienii noștri se referă la „contributivitatea” la un fond special pentru vacanțele lor exotice, nu la contribuțiile la stat? Este o „pensie specială” pentru că reflectă o carieră supusă unor constrângeri și obligații unice, nu pentru că e o milogeală fără acoperire!

Cazuri internaționale: De la Paris la Bruxelles, idiotul util e doar la București!

Dacă ai impresia că România e buricul pământului și singura țară cu „probleme” la pensiile militare, Europol îți spulberă iluziile. Franța, Germania, Polonia, Turcia, Belgia – giganți democratici și parteneri NATO – toate au sisteme de pensii militare care NU se bazează strict pe contributivitate. La Paris, militarii ies la pensie mai devreme, cu pensii calculate pe ultimul salariu, pentru că, șoc și groază, uzura fizică și psihică există! La Berlin, pensia e o recunoaștere a serviciului public. Peste tot, se înțelege că a fi militar implică sacrificii și riscuri ce trebuie compensate. Numai la noi „experții” din Parlament descoperă apa caldă și o transformă în gheață, pentru a fi siguri că nimeni nu o va mai bea.

Mitul „pensiilor de lux”: O poveste cu zâne pentru prostimea manipulată

„Vai, ce pensii colosale au militarii!” – iată refrenul preferat al oricărui politician aflat în pană de idei sau cu buzunarele goale. Realitatea, demontată de Europol, este că majoritatea pensiilor militare se situează sub media europeană și abia reflectă dificultățile profesiei. Un agent de poliție, un subofițer, se pensionează cu o sumă apropiată de un civil, iar ofițerii, departe de a fi „nababi”, sunt la ani lumină de salariile din conducerea altor domenii publice. Cazurile izolate, prezentate cu patos la televizor, sunt excepția, nu regula. Dar cui îi pasă de realitate, când o minciună bine ambalată prinde mai bine la electorat? E dezinformare pură, manipulare cu interes politic, o campanie de denigrare bine orchestrată pentru a dezbina și a domni.

Demnitate sau demisie în masă? Ultimul răcnet de la frontul justiției sociale!

„Nu am solicitat niciodată privilegii!”, subliniază Europol, cerând, în schimb, demnitate și respect pentru sacrificiile asumate. Un sistem de pensii corect nu e un moft, e o necesitate pentru a menține moralul și profesionalismul. Ignorarea specificului profesiei nu va face decât să alunge tinerii de la porțile armatei și poliției, afectând siguranța publică și securitatea națională pe termen lung. Asta e ce își doresc politicienii? O țară fără apărători, pentru niște voturi în plus?

Politicienii care conduc structurile din segmentul Ordine Publică Securitate Națională, trebuie să își amintească faptul că siguranța publică și securitatea noastră nu sunt chestiuni cu care să te joci și să jonglezi pentru a bucura spectatorii de la bâlci. Iar avertismentul final al Sindicatului Europol e rece ca gheața și tăios ca o lamă: „Luați aminte, astăzi, mii de polițiști și militari stau ,,pe vârfuri” cu rapoartele de pensionare în mână.”

S-ar putea să rămâneți singuri pe scenă, aplaudați de nimeni, cu o țară vulnerabilă și fără oameni dispuși să o apere pe doi lei și o vorbă goală. Dar hei, măcar ați „rezolvat” problema pensiilor „speciale”!

Bravo, guvernanților! Vă rog, nu ne „salvați” iar! (Cerasela N.).

Plouă cu bani, tună cu minciuni – O radiografie a jafului milenar