Exclusiv
Amenintari cu lichidarea impotriva unui magistrat in functie!/„De ce ne mai trebuie Parlament și Guvern dacă avem C.S.A.T.?”.
„
Reamintim ca la data de 23.04.2017, Incisiv de Prahova a publicat articlolul „De ce ne mai trebuie Parlament și Guvern dacă avem C.S.A.T.?”.
Tot ce a dezvaluit „Echipa Incisiv de Prahov”a a fost confirmat! Chiar daca , dupa cativa ani de zile, de CCR si/sau ICCJ. Daca eram luati in „zeama”, nu se ajungea aici: UN JUDECATOR IN FUNCTIE SA FIE AMENINTAT CU MOARTEA! In fina, speram acum cativa ani ca nu putea fi mai RAU…Si noi ne mai inselam…Asa vor ajunge toti m,agistratiiiii….carne de tun si de „schimb” daca nu reactioneaza!
Evaziunea fiscală, mita, traficul de influență, minciuna, furtul, înșelăciunea sunt manifestările și instrumentele cu care operează majoritatea pripășiților noului tip de societate, care, din punct de vedere moral, ne-au întors în epoca feudală. Și n-ar fi posibile dacă spoiala de cultură, lipsa de profesionalism și mediocritatea cronică, afișate de la „vlădică la opincă”, într-o lume dominată de ipocrizie și substituție a valorii cu imbecilism șmecheresc, n-ar caracteriza societatea și n-ar încuraja manifestarea șmecheriei imorale ca o alternativă viabilă ce garantează parvenirea. Trăim într-o lume cu susul în jos în care logica și adevărul sunt servite cu picătura, din când în când, printre alții și de către Curtea Constituțională, care, ca și un pacient în covalescență, mai zvâcnește din când în când, atenționând că este încă vie. Numai că din ce în ce mai rar și apatic.
Cantonați într-un perpetum mobile, din care nu mai evadăm, caracterizat de prezența eternelor figuri politice ce reprezintă veșnicul colac de salvare de la înecul în hârdăul imens în care tot ei ne-au introdus, părem că deținem recordul imbecilismului, înâpățânându-ne în prostia de a trata ca salvatori pe cei care ne-au aplicat capete în gură, șuturi în organele genitale sau ne-au pus bocancul cazon pe grumaz, încât abia mai respirăm. Creduli până la fanatism, trăim din promisiuni iluzorii, îmbătați cu minciună, fericiți când „aleșii” noștrii își etalează averile incomensurabile obținute prin furt și ne sfidează cu opulența, atât ei cât și beizadelele lor inculte și imbecile, pripășite prin Parlament, Guvern, administrație (chiar și SRI), pe care le transformăm în V.I.P.-uri mondene și din imbecili în valori.
Într-un astfel de decor sinistru, dominat de prostie, în care încălcarea drepturilor cetățenești, constituționale, a devenit ceva firesc – pentru că turma habar n-are ce drepturi are, darămite să mai ceară și respectarea lor -, croșeele Curții Constituționale, aplicate în plexul uriașului colos SRI, ridicat prin toleranța extremă a cetățeanului, aproape că n-au efecte, fiind anihilate de puterea promovată și instalată cu binecuvântarea aceluiași SRI omniprezent și omnipotent. Se pare că într-o societate dominată de mediocritate și ignoranță, Constituția, legile și drepturile fundamentale umane, pentru putere și serviciile vasale, sunt jaloane de plastic, ușor de înlăturat, pentru că nu există o reacție pe măsură, ci doar palide scâncete, ale unei mass-medii mercenarizate și aservite și a unei societăți civile muribunde, ce se aud de după draperiile sălii unde are loc marea reprezentație a exercitării puterii.
Curtea Constituțională a decis că interceptările SRI sunt neconstituționale și, logic, acestea nu mai pot constitui probe în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor (principiul cauzelor pendinte). În consecință, cu excepția cazurilor care privesc siguranța națională (delimitate strict prin art. 3 din Legea 51/1991 a siguranței naționale), SRI nu mai are dreptul să efectueze interceptări, nici direct, nici ca „prestator de servicii” prin intermediul tehnicii din dotare. Că sunt necesare investiții în tehnică de interceptare și recrutare de personal; că centrul de interceptare, împreună cu aparatura și personalul, aflat în subordinea SRI, trec sub control civil și vor fi subordonate Parlamentului, Guvernului ori Ministerului Justiției, sunt variante imperative, logice și incontestabile, care nu permit prea multă marjă de interpretare și nici abordări paranoia de faliment al justiției civile.
Și totuși, miniștrii și specialiștii Guvernului Cioloș, pozând în analfabeți care, chipurile, n-au înțeles, nici literar, nici în spiritul constituției, Decizia Curții Constituționale cu privire la eliminarea totală a SRI din ecuația interceptărilor din cazuzele ce nu privesc siguranța națională, încearcă o nouă cacealma tipic dâmbovițeană, în care SRI nu va mai proceda, direct, la efectuarea interceptărilor, ci, indirect, va asigura aparatura și personalul (și, automat, arhivarea !) necesare efectuarii interceptărilor. Adică, vor nu vor, Parchetele vor depinde tot de SRI, de certificatele ORNIS, de „filtrele” militare și de tehnica din dotarea SRI, care, în orice circumstanță, oricât de restrictivă ar părea, e evident că garantează SRI acces la toate interceptările efectuate de organele de cercetare penală, pentru că ei rămân proprietarii și administratorii serverelor în care se salvează și stochează informația. Prin această șmecherie decizia Curții: „…este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art.30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art.55 alin.(5) din Codul de procedură penală„, devine una formală, inaplicabilă, un fel de struțo-cămilă generată de interpretarea subiectivă a noțiunii de „punere în executare”, care, în opinia „specialiștilor” guvernamentali înseamnă interceptarea convorbirilor sau mesajelor de către organele de cecetare penală, cu tehnica din dotarea SRI, stocând informația pe serverele SRI, servere care râmân în patrimoniul si administrarea SRI. Păi, în aceste condiții, cine naiba rămâne posesorul tuturor informațiilor ? Cine poate opri „valorificarea” lor neoficială ? N-ar fi mai sigure, în aceste circumstanțe, chiar serverele „Google” sau „Yahoo”, neutre în luptele pentru putere din România ? Având în vedere „antecedentele” (porția sufocantă de stenograme furnizate mass-media înainte ca dosarele să fie făcute publice și manipulările din campaniile electorale), cu siguranță că ar fi mai sigure serverele „Google” și „Yahoo” !
Deci, prin ordonanța de urgență, prin care, inexplicabil, Guvernul Cioloș s-a grăbit să prelungească nu să clarifice, starea de incertitudine privind aplicarea constituției sau încălcarea drepturilor constituționale, nu numai că nu s-a tranșat problema beneficiarului informațiilor, ci a fost complicată și mai mult. Astfel, grăbindu-se să intervină (clar în favoarea SRI nu a Constituției și cetățeanului) Guvernul încalcă flagrant Constituția, emițând o ordonanță într-un domeniu în care nu avea competență materială. Pentru că, conform art. 73, alin. (3) din Constituție, în cazul legilor organice, guvernul poate interveni doar în situația în care, prin reglementările pe care le conțin, actele normative emise „au consecințe pozitive în domeniile în care intervin” (Decizia C.C.1.189/2008). Or, despre ce consecințe pozitive putem vorbi când ordonanța guvernului asigură, în continuare, arhivarea de către SRI a interceptărilor realizate de organele de cercetare penală, adică acces la informații ? Nu e evidentă neconstituționalitatea ordonanței ?
Și, ca de obicei, devenit o cutumă în România, nimic nu se poate realiza fără Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). Un organism care, prin aportul ex-președintelui Traian Băsescu și-a lărgit infinit competențele și a devenit o putere paralelă, ce substituie, în mod curent, Parlamentul României. Rămasă fără urmări și fără o reacție pe măsură, șmecheria CSAT de a aduăga la o lege emisă de Parlament (la art. 3 din Legea 51/1991, au fost adăugate, prin decizia CSAT, noi atribuții SRI), noi prerogative, ce au permis SRI să efectueze acte de cercetare penală, deși contravin Legii 14/1992 și Constituției, cutuma a fost preluată și reînviată și de noul Președinte, Klaus Iohannis, acesta reacționând prompt la Decizia CSAT ce vizează direct încălcarea atribuțiilor constituționale de către SRI, prin convocarea CSAT. Deși potrivit art.119 din Constituție, CSAT „organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”, are atribuții strict limitate, întrunit, de urgență – de parcă ar fi apărut o problemă de siguranță națională -, CSAT a analizat și s-a pronunțat, avizând favorabil Ordonanța Guvernului Cioloș privind măsurile aprobate în urma Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale. Și asta în condițiile în care, potrivit art. 4, lit. d) din Legea 415 din 27 iunie 2002, CSAT avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind: „securitatea naţională; organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare; propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale; condiţiile de intrare, trecere sau staţionare pe teritoriul României a trupelor străine; numirea în funcţiile prevăzute în statele de organizare cu grad de general-locotenent, viceamiral, similare şi superioare acestora” domenii care, oricât de subiectivi am fi și de paranoia, este evident că nu privesc, sub nici o forma, dispoziţiile art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală. Și atunci, care a fost logica convocării de către Klaus Iohannis a CSAT? Nu e clar că la presiunile și pentru SRI s-a făcut această convocare ?
România se află într-o ipostază tenebroasă a existenței ei. O insulă între est-ul controlat de expansionismul rusesc și musulman radical și vest-ul letargic, boem, unde civilizația morală se află la apogeu. Un „no man’s land” moral în care se experimentează un grețos amestec de civilizații bazate pe elemente morale și imorale. Si dacă influența vestică este reprezentată, în special, de progresul tehnologic, din punct de vedere social și al civilizației continuăm să rămânem arhaici, influențați de est-ul rusesc sau musulman, în care morala se rezumă la „a te descurca”. O societate caracterizată de „scopul scuză mijloacele”, în care informația, indiferent cum este folosită, este vitală.
Lupta pentru acapararea puterii în România a pervertit totul: cetățeni, mass-media, instituții de stat, ONG-uri, culte, învățământ, cultură, etc. Aproape totul este infestat și virusat cu cangrena generată de morbul puterii. În această luptă, devenită cronică, instituțiile statului, fie că se numesc SRI, DNA, DIICOT, Parlament, Guvern, au devenit măciuci și ghioage pentru altoit adeversarii. Păpușarii care le controlează, prin numiri politice, prin promovări imorale, se folosesc de orice prilej și de orice metodă pentru a implica instituțiile publice în luptele pentru putere. Conștient sau manipulat, fiecare funcționar din instituțiile de forță, este angrenat (mai mult sau mai puțin, dar nu neutru) în luptele pentru putere și în păruiala națională generală. Loviturile sub centură, capetele în gură, croșeele în ficat, uppercuturi în barbă (figurativ vorbind), fac parte din arsenalul combatanților. Iar în disputa generală, „care pe care”, fără menajamente, deținerea și controlul informației este vital. Astfel, până în prezent, cine a deținut informația, a controlat măcelul și a decis finalul, pentru că a putut aplica lovituri năucitoare celor vizați, care au fost eliminați chiar înainte de a conta. Și cine a deținut informația a controlat, în primul rând, mass-media, furnizând, înainte de a deveni publice, „dovezi” ale așa zisei vinovații, în doze credibile, substituid justiția cu o tele-justiție sau o justiție mass-media, controlată prin dozajul informației și prin presiuni extraordinare care au influențat justiția oficială. Astfel, în timp, printr-o încălcare grosolană a Constituției, s-a cimentat și format o supra-structura uriașa, compusă din posesorul informației (SRI) și beneficiarul informației (mass-media), care a controlat și continuă să controleze România, stabilind, arbitrar și subiectiv, prin presiunea uriașă capabilă s-o exercite, cine și cât deține puterea în România, cine rămâne și cine dispare din peisajul puterii.
Prin Decizia nr. 51/2016, Curtea Constituțională a fracturat, oficial, monopolul asupra informației, cu consecințe dezastruoase nu asupra siguranței naționale și nici asupra dosarelor în care există interceptări nelegale, ci asupra controlului informației care contează în lupta pentru putere. Spargerea monopolului informației înseamnă pierderea controlului unor grupări asupra societății și asupra adversarilor. Spectrul apariției concurenței în domeniul informațiilor, presupune eliminarea arbitrariului și dă frisoane celor care s-au obișnuit să controleze societatea prin dozarea informației și manipularea mass-media prin dozaj. Lecturând presa și vizionând media, în cazul Deciziei 51/2016 a CC, este mai mult decât evident cine au fost beneficiarii privilegiați a informațiilor în premieră, furnizate de „stăpânii” informațiilor și cine au de pierdut și de câștigat din această reașezare a dreptului de acces la informații. De asemenea, reacțiile Guvernului Cioloș și ale lui Klaus Iohannis, arată clar tabăra în care au jucat și joacă, pentru că, aproape pe față, au luat poziție, vădit ostilă deciziei Curții Constituționale și pro SRI, convocând CSAT (ca urmare a considerării pierderii monopolului informației de către SRI o problemă de siguranță națională, adică spargerea monopolului informației e sinonimă cu atacarea armată a României) și emițând o Ordonanță de Urgență (prin care nu numai că nu pun în aplicare decizia Curții Constituționale, ci, sfidând Curtea Constituțională și Constituția, lărgesc prerogativele SRI și întăresc controlul și monopolul acestei instituții asupra informației). Și iar asistăm bezmetici la o repriză de păruială între ariviști, disperați să ajungă la putere, incapabili să percepem cât și până când mai suportă societatea astfel de experimente antidemocratice, în care statul de drept este terfelit chiar de către cei care-l invocă, ușurându-se pe Constituție, pentru a permite unei instituții să mențină monopolul informației obținută fraudulos.
Exclusiv
Ipj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
Filozoful își scrie epopeea: Drept la replică de noaptea minții
Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat de Incisiv de Prahova, revine cu sezonul XXVII și același personaj principal: agentul rutier Lăpădatu Lucian, „spaima mall-ului, a gangului și a bunului-simț”.
După ce Incisiv de Prahova a prezentat cazul său – bere înainte de schimb, circ la mall, nervi la geam și combinații pentru „rude” – Lăpădatu s-a scremut și a livrat un drept la replică publicat, conform deontologiei, tot de Incisiv de Prahova (sursa detaliilor). Numai că „dreptul” lui la replică e o colecție de contradicții, minciuni grosolane și auto-demascări, pe care le demontăm punctual.
Soția cu ghetele, el cu tupeul: De ce s-a prezentat filozoful ca și clientul principal?
În dreptul la replică, Lăpădatu susține că soția a cumpărat ghetele de la Tezyo, AFI Cotroceni. El doar „s-a prezentat” la magazin să rezolve situația.
Întrebare simplă: dacă soția e cumpărătorul, de ce s-a prezentat el ca vedetă a reclamației, ca și cum el ar fi fost clientul efectiv?
Răspunsul se potrivește perfect cu ceea ce Incisiv de Prahova a relatat deja: pentru că e polițist și a zis că îi iese. Nu vine „soțul X”, vine „domnu’ polițist”, care se simte îndreptățit să se impună în fața angajaților, nu să respecte procedurile legale.
Maratonul telefonic la OPC: De la 15 apeluri ratate la niciun mail legal
În dreptul la replică, Lăpădatu afirmă că a sunat de 10–15 ori la Protecția Consumatorului și nu i-a răspuns nimeni.
Bun. Și după ce nu-ți răspunde nimeni la telefon, ca polițist care cunoaște (măcar teoretic) legea:
- de ce nu trimiți un e-mail?
- de ce nu depui o petiție?
- de ce nu faci sesizare scrisă, pe cale legală?
Nu. El sare peste tot ce înseamnă procedură normală și ajunge la varianta de „șmecher cu epoleți”: se duce în mall, face scandal și… cheamă poliția. Asta e „logica de protecția consumatorului” în mintea lui: dacă nu răspunde OPC, transformăm totul într-un spectacol cu uniformă.
Poliția chemată la retur de ghete: Abuzul premeditat, nu neînțelegerea unui „biet consumator”
Elementul-cheie, recunoscut chiar de Lăpădatu în dreptul său la replică: a sunat la Dispeceratul Poliției municipiului Ploiești ca să vină un echipaj la fața locului și să „consemneze” situația cu returul de ghete.
Întrebarea de manual:
- este urgență?
- ține de competența poliției?
- au polițiștii dreptul să oblige un magazin să primească produsul retur?
Răspuns: nu, nu și iar nu.
Cu toate acestea, un agent de poliție – care știe foarte bine ce intră și ce nu intră în atribuțiile instituției – cheamă poliția ca să-și fabrice „probe” pentru viitoare plângeri la Protecția Consumatorului și să pună presiune pe angajați.
Nu e naivitate, e abuz premeditat. Exact cum reieșea din articolul inițial al Incisiv de Prahova.
„Îmi fabric probe”: Mintea bolnavă care transformă poliția în instrument personal
Lăpădatu recunoaște în scris, în dreptul la replică, că a vrut ca poliția să consemneze refuzul magazinului, pentru ca ulterior să aibă „dovezi obiective” pentru plângerea la Protecția Consumatorului.
Traducere:
- în loc să folosească direct calea legală (sesizare la OPC),
- a ales să folosească poliția ca accesoriu la presiunea asupra magazinului,
- a gândit dinainte „scena cu poliția” ca mijloc de intimidare și „probare”.
Mintea lui bolnavă nu a funcționat în registrul legii, ci în registrul: fac show, vin colegii, se sperie magazinul, îmi iese mie. E premeditare în cea mai pură formă: a încercat să-și fabrice „probe” în capul lui, forțând mâna celor de la Tezyo.
Cazul Păulești: „Nu cunosc pe nimeni”, dar știe exact numele șoferului
În articolul Incisiv de Prahova, nu a fost făcut public niciun nume al șoferului căruia i s-a reținut permisul în Păulești. S-a vorbit generic despre o „rudă” pentru care Lăpădatu ar fi încercat să intervină.
În dreptul la replică, Lăpădatu:
- afirmă că nu a intervenit pentru nimeni,
- afirmă că persoana sancționată nu îi este rudă,
- afirmă că nu este vorba de vreun „cumnat”,
- și, foarte important, dă numele persoanei: Ștefan Andrei 🙂
Întrebarea logică devastatoare: Dacă nu ai intervenit, dacă nu știi, dacă nu e rudă, dacă nu te interesează, de unde știi TU numele complet al șoferului sancționat, nume pe care nici Incisiv de Prahova, nici altcineva nu l-a publicat?
Răspunsul e evident: știe pentru că a fost implicat, pentru că a știut exact despre cine este vorba și pentru că a mințit în dreptul la replică. Singur se aruncă în gol, public, cu nume și prenume.
Scena cu mâna întinsă: Respectul de carton față de colegi
În dreptul la replică, filozoful se descrie ca un cavaler al imaginii:
- polițistul i-ar fi întins mâna,
- el ar fi refuzat „politicos” să dea mâna,
- ca să nu creadă angajații magazinului că sunt „prea apropiați”.
Realitatea, relatată de surse:
- polițiștii au venit civilizat,
- i-au întins mâna și l-au salutat,
- Lăpădatu i-ar fi repezit nervos: „Du-te, bă, de aici în altă parte, nu lângă noi”.
Nu era grijă pentru aparențe, era arogantul clasic, care se dă zmeu în fața publicului și își permite să-și trateze colegii ca pe niște figurante. După patru ani, în dreptul la replică, poate cosmetiza cum vrea. Dar bodycam-ul și memoria celor de față nu îl ajută.
Procesul-verbal și bodycam-ul: A știut că ia amendă, a refuzat să semneze
Lăpădatu pretinde că:
- nu i s-ar fi consemnat punctul de vedere,
- ar fi vrut să se noteze că „nu a făcut scandal” și „nu a jignit”,
- agentul ar fi refuzat să îl asculte,
- drept urmare, el nu a semnat.
Din informațiile obținute:
- polițiștii au consemnat ce a declarant,
- i-au adus la cunoștință că este filmat cu bodycam,
- i-au spus clar că va fi sancționat contravențional,
- Lăpădatu a refuzat să semneze în momentul în care a realizat că nu mai poate controla situația.
La mall era „șmecher de Brazi”, nu îl interesa. Când a aflat că procesul-verbal va fi folosit real, pe bune, semnătura nu i-a mai venit la fel de ușor. Un clasic: băiatul tare la fața locului, înger persecutat în plângeri și drepturi la replică.
„Mi-au dat banii pe ghete, deci am avut dreptate”: Sofismul opincilor cu epoleți
Lăpădatu mai susține că:
- în urma discuțiilor ulterioare cu Tezyo,
- s-a prezentat la sediul lor,
- a predat ghetele,
- a primit înapoi toată suma, ceea ce, în mintea lui, ar dovedi că el a avut dreptate de la început.
Probleme:
- Povestea nu poate fi verificată azi. Din informațiile avute, minte și aici liniștit.
- Chiar dacă ar fi adevărat, NU schimbă subiectul:
- nu justifică chemarea poliției,
- nu justifică circul din mall,
- nu justifică folosirea instituției ca bâtă asupra unui magazin.
Faptul că, eventual, produsul avea un defect nu spală faptul că el a ales calea abuzului, nu a legii.
Contestatia pierdută: Judecătorii „răi” care au văzut bodycam-ul și tot l-au găsit vinovat
Capitolul preferat al filozofului: plângerea contravențională.
El spune că:
- a făcut plângere la Judecătoria Ploiești,
- nu a putut să se prezinte, fiind în recuperare,
- plângerea i-a fost respinsă pentru că n-a ajuns la proces,
- și lasă să se înțeleagă că, de fapt, ar fi fost nevinovat, dar „victimă” a formelor procedurale.
Realitatea juridică:
- într-un proces contravențional, cauza NU se pierde automat doar pentru că nu te prezinți;
- instanța judecă pe baza probelor: proces-verbal, filmări, declarații;
- dacă IPJ cere judecarea în lipsă (și o face frecvent), judecătorul se uită la bodycam, la acte, la tot ce există la dosar.
Situația absurdă din „filozofia” lui ar arăta așa:
- judecătorii văd pe filmare că e nevinovat, nu scandalagiu,
- dar, pentru că nu se prezintă fizic, îl lasă sancționat „din răutate”.
Realitatea: judecătorii au văzut filmările bodycam, au analizat și l-au găsit vinovat. Restul sunt oftaturi de frustrat prins cu mâța-n sac.
Și dacă tot se consideră atât de curat, poate face public hotărârea instanței, să vedem negru pe alb ce a reținut judecătorul. Altfel, vorbim doar de basme.
Polițistul intervenient „sancționat disciplinar”: Fabulă demontată de bodycam
Lăpădatu lasă să se înțeleagă că:
- polițistul care a intervenit la evenimentul din mall
- ar fi fost sancționat disciplinar pentru felul în care a gestionat situația,
- pe când el, Lăpădatu, ar fi rămas „curat și uscat”.
Din datele pe care le avem:
- polițistul NU a fost sancționat disciplinar,
- dimpotrivă, bodycam-ul i-a salvat pielea,
- imaginile au arătat clar cine a fost recalcitrantul,
- „filozoful” nu a pățit nimic disciplinar doar pentru că șefii au considerat incidentul minor și nu au vrut să escaladeze.
Nu pentru că ar fi fost el vreo floare de crin.
Geamul spart la nervi, rescris ca „accident cu cârje”
Incisiv de Prahova, pe baza surselor, a arătat un tablou clar:
- Lăpădatu a avut crize de nervi,
- a spart un geam cu mâna,
- și-a tăiat tendoanele,
- mâna dreaptă a fost făcută praf,
- s-a pus problema necorespunderii fizice.
În dreptul la replică, totul devine:
- un simplu accident casnic,
- cu el deplasându-se cu cârje,
- dezechilibrându-se,
- și căzând nefericit într-o ușă de termopan.
Doar că, la momentul respectiv, le povestea colegilor altceva: geam spart pe fond de nervi, nu pe fond de cârje. Acum, când trebuie să dea bine pe hârtie, brusc e o victimă a gravitației.
Cam același tipar ca la alt „erou” din IPJ Prahova, Petre Răzvan, care „se jura” că nu a luat mită… până a venit DGA și a clarificat situația.
„Nu m-au evitat colegii, nu am fost tras pe dreapta”: Realitatea din birouri și din teren
Lăpădatu afirmă că:
- nu a fost „tras pe linie moartă” la birou,
- colegii nu s-au ferit să lucreze cu el,
- nu a fost considerat inapt,
- s-a prezentat la trageri și la tactică polițienească fără probleme.
Din sursele Incisiv de Prahova:
- da, a fost tras un timp pe dreapta, fiind ținut mai mult la birou,
- da, colegii se feresc să iasă cu el în teren chiar și în prezent, pentru că este „bolnav cu nervii”,
- da, a existat îngrijorare reală privind capacitatea lui de a imobiliza, încătușa sau gestiona situații tensionate.
Faptul că „a trecut” tragerile și ședințele de tactică spune mai mult despre standardele de îngăduință din IPJ Prahova decât despre capacitatea lui reală. Nu era să îl scoată cineva oficial „inapt”, că se vedea tot sistemul în oglindă.
Bere, gang și negare: „Nu sunt prost să recunosc că am băut la muncă”
Lăpădatu respinge în bloc afirmațiile legate de consumul de alcool:
- nu ar consuma băuturi alcoolice înainte de serviciu,
- nici în timpul programului,
- nici imediat după,
- nu există, chipurile, niciun raport, nicio sancțiune, nicio constatare.
Incisiv de Prahova, în articolul precedent, pe baza surselor, a descris obișnuința:
- „încălzirii” cu o bere la cutie,
- în gangul spre parcarea Poliției municipiului Ploiești,
- înainte de schimbul II.
Normal că nu există document oficial. În „familia” IPJ Prahova S.R.L., nimeni nu se grăbește să își toarne colegul. Toți știu, toți văd, toți tac. Până într-o zi, când se va ajunge la clasicul titlu: „Polițist beat a omorât un om pe trecerea de pietoni”. Și atunci o să curgă comunicatele.
„Nu consum alcool la serviciu” sună bine în dreptul la replică. Și Petre Răzvan „nu lua mită”, până a venit DGA.
Concluzie: Dacă tăcea, filozof rămânea (aici)
Incisiv de Prahova a documentat deja, în serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, cum arată această instituție:
nervosul, bețivul, șmecherul cu rude, protejatul de sus, toți ținuți în sistem, lucind frumos în comunicate și mucegăind în realitate.
Cazul Lăpădatu Lucian, așa cum reiese din:
- articolul inițial publicat de Incisiv de Prahova (sursa principală a dezvăluirilor),
- dreptul la replică „de noaptea minții”,
- informațiile de culise venite din interiorul IPJ Prahova,
arată un profil clar:
- polițist cu o bere-n plus și un neuron în minus,
- client de mall cu opincile purtate și restituite cu circ,
- „rudenist” care neagă tot, dar știe nume pe care presa nu le-a publicat,
- „accidentat” care a spart geam „accidental” după ce înainte se lăuda cu nervii lui,
- „nevinovat” pe care l-au găsit vinovat judecătorii pe baza filmărilor bodycam.
În concluzie:
în cazul Lăpădatu Lucian, dacă tăcea, filozof rămânea.
Așa, cu dreptul lui la replică de noaptea minții, nu a făcut decât să confirme, singur, tot ce a scris Incisiv de Prahova. (Cristina T.).
Exclusiv
Republica Rachetă, lovită de… ploaie: cum au oprit fermierii din Prahova experimentul cu iodură de argint și au pornit recoltele RECORD
„Mafia antigrindină” sub umbrelă: când se opresc rachetele, începe să plouă
În timp ce la București se plâng politicieni și „specialiști” de talk‑show că, fără rachete, România ar fi la mila grindinii, în Prahova se întâmplă o blasfemie împotriva propagandei oficiale: PLOUĂ.
Nu doar că plouă, dar, pentru prima dată după decembrie 1989, fermierii prahoveni anunță, la unison, producții RECORD la aproape toate culturile.
Iar sistemul antigrindină este OPRIT.
Ziarul de investigații Incisiv de Prahova a fost, în această săptămână, pe teren, printre oameni, nu printre grafice trucate: zeci de fermieri, interviuri față în față, cizme în noroi, nu în covorul roșu al „noii tehnologii” cu iodură de argint.
Rezultatul? Pe fața acestor oameni – cei denigrați drept „medievali” – au apărut zâmbete largi, de bucurie și satisfacție incomensurabilă. Pământul zâmbește și el: solul și‑a refăcut rezervele de apă, culturile arată a agricultură, nu a film post‑apocaliptic cu rachete în nori și crăpături în ogor.
103.000 hectare spun „STOP RACHETE”. Sistemul: „Nu vă auzim, ne bubuie propriul ecou”
Documentele oficiale pe care Incisiv de Prahova le publică de doi ani au fost confirmate chiar de statul român.
Direcția pentru Agricultură Județeană Prahova, într‑o adresă oficială (nr. 10442/01.10.2024), recunoaște:
- suprafață analizată: 102.905,6174 ha, din care:
- vie: 42.244,0631 ha;
- fermieri care VOR continuarea tragerilor:
- 44 de fermieri, cu 2.244 ha;
- fermieri care NU mai vor rachete:
- 1.925 de fermieri, cu 1.659,11 ha de vie și restul culturi vegetale;
- ponderea celor care se opun:
- peste 97% din suprafața arabilă din document.
Tradus de fermieri, nu de spin‑doctori:
„Luați‑vă rachetele, lăsați‑ne ploaia.”
În orice stat normal, un asemenea vot ar închide instant sistemul.
În Republica Rachetă, e tratat ca un „mic inconvenient birocratic”.
Milionul de hectare fantomă: pădurea, asfaltul și balta – „culturile” preferate ale sistemului
Din investigațiile Incisiv de Prahova și memoriile fermierilor reiese cum funcționează matematica oficială:
- 2021 – rapoarte tehnice AASNACP:
- UAT: 2.209.451 ha
- ZIA (zona intervenție activă): 1.457.708 ha
- ZP (zona protecție reală): 403.732 ha
- în comunicarea publică:
– 1.519.000 ha „protejate”; - din 2022 încolo, pe bandă: – 2.300.000 ha „protejate” anual, repetate ca mantră.
Diferența între zona de protecție reală și cifrele cosmetizate:
peste 1 MILION de hectare pe an.
Ce sunt? Păduri, pășuni, ape, drumuri, intravilan, terenuri neproductive – tot ce prinde cercul colorat de pe hartă.
Pe televizor: „Milioane de hectare protejate”.
Pe câmp: secetă și grindină la fel ca înainte.
Pe buget: factură foarte reală.
2025: niciun foc de rachetă, aproape 100 de milioane cheltuiți. Sistemul păzește NIMICUL
Raportul AASNACP pe 2025 (nr. 25/14.01.2026), analizat de Incisiv de Prahova și de Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova (președinte Adrian Mocanu), e dovada supremă a jafului cu zâmbet administrativ:
- ZERO activități operaționale de combatere a grindinei;
- 104 puncte de lansare în „pază și conservare”;
- fermieri – fără niciun serviciu real;
- buget – aproape integral EXECUTAT.
Cifrele lor, nu ale presei:
- în text: ~88,277 milioane lei alocați, execuție 98,48%;
- în tabel: 96,01 milioane lei cheltuiți:
- 82,80 milioane lei – „pază și monitorizare infrastructură”;
- 9,31 milioane lei – salarii;
- 3,90 milioane lei – bunuri, servicii, utilități.
Nici sumele nu se pupă între ele.
Dar la casierie, se pupă TOT.
Să nu știi nici cât ai cheltuit exact și, în același timp, să pretinzi că „controlezi furtunile”, nu mai e administrație.
E stand‑up comedy pe bani publici.
Bilanț 2007, program până în 2040: știința „tragem întâi, întrebăm după”
În adresa oficială AASNACP nr. 1965/06.05.2026, pentru Unitatea Pilot Prahova, Autoritatea invocă „Bilanțul de mediu 2007” drept fundament.
Apoi anunță, triumfător, un Program Național 2024–2040.
Iar fraza de aur, consemnată de Incisiv de Prahova, sună așa:
„După aprobarea Programului 2024–2040 se va proceda la achiziția studiului privind impactul asupra mediului și influența intervențiilor active asupra regimului de precipitații.”
Pe românește:
- Întâi aprobăm programul până în 2040.
- Apoi, poate, vedem ce am făcut cu norii, ploaia, solul și oamenii.
Orice țăran știe regula simplă:
„Întâi vezi ce bagi în nor, apoi tragi.”
Statul român a reinventat știința:
„Întâi tragem. Dacă nu moare nimeni cu acte, cumpărăm și un studiu.”
„Nu răspundem de sănătate, dar garantăm că e bine”: dogmă de stat cu iodură de argint
În aceeași corespondență, AASNACP recunoaște senin:
- nu are atribuții pe sănătatea populației;
- nu are atribuții pe lanț trofic;
- nu are atribuții pe fructe, legume, produse apicole, organisme acvatice.
Și, în aceeași pagină, proclamă liniștitor:
„Nu există efecte negative semnificative.”
Traducerea logică:
„Nu e treaba noastră să verificăm dacă vă îmbolnăviți, dar vă anunțăm oficial că sunteți sănătoși.”
Nu e administrație.
Este fals intelectual cu antet.
ANM se spală pe mâini: „Noi doar spunem când vine norul. Alții îl împușcă”
Administrația Națională de Meteorologie, în răspunsul nr. 2853/05.06.2026, clarifică:
- ANM:
- dă prognoze, date radar, suport meteorologic;
- NU decide tragerile;
- NU omologhează sistemul;
- NU certifică impactul asupra precipitațiilor sau mediului.
Rezumat, surprins perfect de analizele Incisiv de Prahova:
„Nu noi ținem racheta în mână. Noi doar spunem când vine norul.”
Toți au bucățica lor de buget, nimeni nu are bucățica de RESPONSABILITATE.
Fermierii „medievali” cer știință reală. Statul „modern” cere cobai pe cer
Propaganda oficială îi numește pe fermieri „superstițioși”, „medievali”.
Realitatea:
Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova cere:
- studii independente, evaluate științific (peer‑review);
- zone martor, date radar și pluviometrice reale;
- serii lungi de precipitații, inclusiv în aval;
- evaluare ecotoxicologică pentru iodura de argint;
- cost real pe hectarul AGRICOL protejat, nu pe păduri și asfalt;
- Consiliu Consultativ funcțional, cu avize scrise;
- transparență totală pe contracte, licitații și rapoarte.
În scrisoarea oficială adresată viceprim‑ministrului Tánczos Barna, cu copie la premier, secretari de stat, Prefect și comisiile de agricultură, fermierii din Prahova spun limpede:
- relansarea tragerilor, înainte de o evaluare independentă și împotriva voinței majoritare a fermierilor, ar fi „un act administrativ profund abuziv”.
Realitatea din documente:
- peste 93% dintre fermierii recenzați vor închiderea sistemului;
- CSAT a admis, în trecut, limitele și controversele acestor tehnologii;
- Direcția de Mediu Prahova a confirmat că operatorii NU au avut și NU au autorizație de mediu valabilă.
Nici studii la zi, nici autorizație, nici acordul beneficiarilor.
Dar rachete – DA.
Și bani – MULȚI.
2025 fără rachete: grâu RECORD, rapiță RECORD. Fără apocalipsă, dar cu ploaie
Exact anul în care sistemul antigrindină NU a funcționat în Prahova, cifrele oficiale ale Direcției Agricole Prahova (nu pamflet, ci statistică de stat) spun clar:
- 2025:
- grâul – cea mai bună producție din seria 2014–2025;
- rapița – cea mai bună producție din aceeași serie;
- orzul și legumele de câmp – valori foarte ridicate;
- floarea‑soarelui – în jurul mediei multianuale.
Asta NU înseamnă că oprirea rachetelor a produs direct recoltele bune.
Dar face praf sloganul „fără rachete, Prahova moare”.
Analizele suprafețelor lovite de grindină (cu și fără sistem) arată:
- variabilitate mare oricum;
- ani cu pagube serioase în plină „funcționare exemplară”;
- 2024–2025 (cu sistem oprit parțial sau total) NU aduc „explozia de dezastre” cu care erau amenințați fermierii dacă îndrăznesc să spună STOP.
Nicio semnătură științifică a „tehnologiei” pe statistici.
Doar pe BUGET.
Incisiv de Prahova în câmp: zâmbetele fermierilor și pământul care își reface rezervele de apă
În această săptămână, Incisiv de Prahova a coborât din birouri și a mers printre brazde. Zeci de interviuri, discuții directe cu fermierii prahoveni, oameni care știu cerul după miros și pământul după culoare, nu după diagrame cosmetizate.
Concluziile din teren:
- de când s‑a oprit sistemul mafiot antigrindină, fermierii observă că:
- ploile au revenit;
- solul și‑a refăcut rezervele de apă;
- culturile arată, pentru prima dată după 1989, a recoltă RECORD la nivel general, nu doar pe petece norocoase.
Pe fața lor au apărut zâmbete de bucurie și satisfacție incomensurabilă.
Nu zâmbetul PR‑ului, ci al omului care vede cum:
- grâul leagănă spicul greu,
- rapița colorează câmpul,
- porumbul crește cum nu l‑au mai văzut de la Revoluție încoace.
După decenii de „Republică Rachetă”, în care li s‑a spus că fără artificierii atmosferei sunt pierduți, fermierii constată, cu ochii lor:
„Când ați scos rachetele din nori, ați băgat, pentru prima oară după ’89, ploaia înapoi în câmp.”
Senatul îl desființează oficial pe artificier: Comisia pentru Mediu confirmă haosul
Peste această realitate de noroi, ploaie și recoltă, vine și confirmarea „cu pixul”:
Comisia pentru Mediu a Senatului României, prin documentul oficial nr. LXXII/37/13.05.2025 (publicat de Incisiv de Prahova), semnat de senatorul Gabriela Crețu, recunoaște:
- existența „controverselor și îngrijorărilor reale” legate de:
- iodura de argint,
- impactul asupra solului și apei,
- modificarea regimului ploilor;
- că actualul cadru normativ este:
- învechit,
- fără „garanții științifice necesare”,
- fără „control riguros”,
- fără „implicare reală a comunităților afectate”;
- că suspendarea tragerilor a fost dispusă „ca măsură de precauție”
- în absența unui studiu științific obiectiv și independent.
Cu alte cuvinte:
- nu fermierii sunt medievali,
- sistemul este pre‑științific.
Comisia cere:
- studii independente;
- transparență totală a datelor, rapoartelor, monitorizărilor;
- consultare reală cu fermierii înainte de orice decizie privind:
- funcționarea,
- extinderea,
- modificarea sistemului.
Exact ce cer, de ani de zile, fermierii pe care ministerul îi făcea „anti‑progres”.
Tánczos Barna: „Repornim ca să facem studii”. Adică operăm și, dacă scapă viu, îi facem și analize
În timp ce:
- Comisia pentru Mediu recunoaște lipsa de bază științifică,
- fermierii cer studii, transparență și pauză la trăgaci,
ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, iese în spațiul public cu teza de talk‑show:
„La un sistem nefuncțional nu se pot face studii.”
Traducere pentru fermier:
„V‑am experimentat ani de zile fără măsurători serioase. Acum, ca să putem măsura, trebuie să mai pornim o tură. Tot pe voi.”
Un studiu serios începe cu:
- linie de bază,
- zone martor,
- criterii de oprire,
- indicatori clari,
- responsabilitate asumată.
Nu cu:
„Dăm drumul la rachete, vedem după cum scriem metodologia.”
A deschide operația pe cord deschis și abia apoi să cauți manualul de chirurgie are un singur nume:
EXPERIMENT PE VIU.
Iar fermierii prahoveni refuză statutul de cobai atmosferici plătiți din propriul buzunar.
Ce cer fermierii: stop joc la nori, începeți jocul de‑a statul normal
În scrisorile și memorii lor, fermierii formulează 7 cerințe minimale – alfabet de civilizație administrativă:
- Fără H.G. de repornire sau „tehnologie nouă”
– înainte de un audit independent. - Publicarea integrală a:
- registrelor de trageri,
- datelor radar,
- criteriilor de intervenție,
- rapoartelor de eficiență,
- contractelor și costurilor,
- metodelor de calcul al „hectarelor protejate”,
- documentelor de monitorizare a efectelor.
- Evaluare independentă ANM
– precipitații în interiorul, în avalul și în afara zonelor de influență. - Ministerul Mediului să trateze intervențiile în nori ca ceea ce SUNT:
– activități cu potențial impact asupra mediului, nu jucării agricole. - Nicio tehnologie să nu fie impusă acolo unde fermierii se opun.
- Comisie independentă:
- fermieri,
- fizicieni ai atmosferei,
- meteorologi radar,
- hidrologi,
- agrometeorologi,
- economiști agricoli,
- experți în mediu și drept administrativ.
- Pauză la buton până la:
- finalizarea studiilor de impact,
- clarificarea răspunderii:
„Cine plătește dacă se dovedește că tehnologia a uscat norii în loc să îi „optimizeze”?”
În plus, fermierii NU resping protecția împotriva fenomenelor extreme.
Ei cer:
- asigurări agricole reale;
- perdele forestiere;
- retenție de apă, irigații, desecări unde trebuie;
- plase antigrindină la culturile cu valoare mare;
- adaptare la schimbările climatice.
Ce resping este experimentul pe viu cu iodură de argint, bani publici și minciuni lucioase.
Noua realitate din Prahova: fermierul zâmbește, pământul respiră, racheta ruginește
După oprirea sistemului antigrindină, tabloul este:
- ploile au revenit, spun fermierii;
- solul și‑a refăcut rezervele de apă;
- grâul, rapița, orzul, legumele de câmp – la niveluri de producție pe care aceiași fermieri nu le‑au mai trăit de la Revoluție;
- zâmbetul de pe fața oamenilor contrazice, mai tare decât orice studiu neterminat, „catastrofa” promisă fără rachete.
În tot acest timp:
- AASNACP își apără programul până în 2040 pe un bilanț din 2007 și pe „viitoare studii”;
- ministrul interimar vrea să „repornim ca să vedem ce se întâmplă”;
- Comisia pentru Mediu a Senatului admite, în scris, că:
- legislația e praf,
- studiile lipsesc,
- suspendarea a fost singura măsură rațională.
Fermierii, cu cizmele în câmp, nu mai acceptă să fie eroii tragici ai gliei doar când trebuie plătite experimentele altora.
Concluzie: Argint în nori, plumb în buget, zâmbete în câmp
Din toate documentele și din toate discuțiile pe care Incisiv de Prahova le‑a purtat cu fermierii prahoveni, tabloul este clar:
- un sistem antigrindină:
- extins până în 2040 pe un bilanț de mediu din 2007;
- cu un 2025 fără nicio tragere, dar cu aproape 100 de milioane de lei cheltuiți;
- cu hectare „protejate” desenate peste păduri, ape, drumuri și betoane:
- fără atribuții pe sănătate, lanț trofic și mediu, dar cu declarații liniștitoare că „nu există efecte negative semnificative”;
- cu un ministru interimar care recunoaște că „nu avem studii”, dar vrea încă doi ani de experiment pe cerul fermierilor;
- cu o Comisie pentru Mediu a Senatului care confirmă, în scris, că:
- sistemul este contestat,
- legislația e depășită,
- studiile independente lipsesc,
- suspendarea tragerilor e singura măsură logică.
De partea cealaltă:
- fermierii din Prahova – peste 93% dintre cei recenzați – cer oprirea sistemului;
- Direcția Agricolă arată: anul fără rachete aduce producții RECORD;
- în câmp, după oprirea „Republicii Rachetă”, ploile au revenit, solul și‑a refăcut rezervele de apă, iar pe fața oamenilor au apărut, din nou, zâmbete adevărate.
Restul e doar:
- argint în nori,
- plumb în bugete,
- hârtie subțire în loc de știință
și o tăcere vinovată în instituțiile care ar fi trebuit să apere agricultura, nu să o transforme într‑un laborator pentru jocuri de noroc cu iodură de argint.
Fermierii prahoveni rămân, și de data aceasta, ceea ce Incisiv de Prahova a văzut cu ochii lui pe câmp:
nu „medievalii” caricaturizați în studiouri, ci eroii lucizi ai gliei, singurii care mai știu să deosebească ploaia adevărată de ploaia de promisiuni și rachetele de antigrindină de rachetele antirațiune.
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.
Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni.
(Cristina T.).
Exclusiv
Clanul Incompatibililor: Cum a ajuns Cătălin Dobrescu să fie și jurist, și administrator, și „omul primarului” în același timp
CV de super-erou: într-o zi director, în alta jurist, în alta președinte de CA
Conform propriului CV (tip Europass, grijuliu întocmit, nu de presă, ci chiar de Cătălin Dobrescu), personajul bifează simultan o colecție rară de funcții în zona de apă, mediu și bani publici:
- Administrator, membru în Consiliul de Administrație la Transport Călători Expres Ploiești S.A. (operatorul de transport public local) – din martie 2019 până în prezent;
- Administrator, membru în CA la Servicii de Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L. – între iulie 2019 și septembrie 2023 (infrastructură urbană, bani, lucrări, contracte);
- Administrator, membru în CA la Ecoaqua S.A. Călărași – în 2020 (apă și canalizare, operator regional);
- Secretar al Consiliului de Administrație la Exploatare Sistem Zonal Prahova S.A. – din 2006 până azi (apă potabilă, contracte, decizii, hârtii semnate frumos);
- Șef Serviciu Juridic și Guvernanță Corporativă la aceeași Exploatare Sistem Zonal Prahova S.A. – până în 2023;
- Consilier juridic din 2002 încoace, cu istoric la Administrația Națională „Apele Române”, ESZ Prahova, X-Oil Group, Laborex, Reparații Feroviare Darc – o listă de firme cât jumătate de județ;
- Responsabil de mediu la diverse societăți (turnătorie, echipamente industriale, fabrică de produse minerale, colectare deșeuri) – din 2011 până în prezent, simultan cu restul.
Omul e atât de prezent în consilii de administrație, societăți, servicii și funcții, încât, dacă nu știi unde lucrezi, probabil lucrezi deja cu el. CV-ul, așa cum reiese din documentele consultate, arată un personaj cu tentacule întinse în tot ce înseamnă apă, infrastructură, servicii publice și bani de la buget.
TCE Ploiești: Consiliu de Administrație sau consiliu de interese încrucișate?
În fruntea Consiliului de Administrație de la TCE Ploiești îl găsim, conform informațiilor furnizate, pe același Cătălin Dobrescu, în postura de președinte al CA. Problema nu e doar că e președinte, problema e că nu mai știi pentru cine lucrează și unde se termină „interesul public” și unde începe interesul personal și de grup.
Elementul de noutate, așa cum este el prezentat de sursele noastre:
Dobrescu se află într-un flagrant conflict de interese – fiind:
- director la Societatea de servicii publice din Târgșorul Vechi,
- jurist la Exploatare Sistem Zonal Prahova (ESZ),
- președinte al Consiliului de Administrație la TCE Ploiești.
Trinitatea funcțiilor: consultă, decide, semnează și influențează din toate unghiurile. Din CV reiese clar că omul are deja istoric de poziții multiple în societăți publice și cu capital de stat. Din noile informații, reiese suspiciunea că aceste funcții nu sunt doar multe, ci și profund amestecate.
Indiferent cum îi spune legea – incompatibilitate, conflict de interese, guvernanță proastă – realitatea de azi arată așa: același nume apare pe prea multe uși ale unor instituții care ar trebui să se controleze și să se verifice reciproc, nu să-și dea binețe cu aceeași semnătură.
Pactul de la Ploiești: Dobrescu & Taboi – „băieții primarului” în dauna TCE
Nu e singur. Conform informațiilor primite, Cătălin Dobrescu și Taboi ar fi pactizat cu primarul Municipiului Ploiești, Andrei Volosevici Politeanu (Politeanu în formularea surselor tale), transformând TCE-ul dintr-o societate de transport public într-un câmp de execuție politică și administrativă.
Sursele susțin că cei doi fac „deservicii enorme” TCE-ului. Pamfletul nu are pretenția unei hotărâri judecătorești, dar imaginea creionată este limpede:
- Deciziile din CA nu sunt luate în interesul TCE, ci în logica unor aranjamente politice și personale;
- CA-ul, în loc să fie „consiliu de administrație”, devine comitet operativ de destructurare treptată a transportului public;
- Pactul cu primarul transformă structuri care ar trebui să fie tehnice și profesioniste în simple extensii ale voinței politice de la vârful Primăriei.
Dacă TCE-ul suferă – în lipsă de autobuze, bani, investiții și strategie – atunci cei care îl „administrează” ar trebui să fie primii întrebați: lucrează pentru companie sau pentru Primărie? Pentru cetățeni sau pentru carierele lor personale?
Administrație sau captură? Un jurist omniprezent în consilii cu bani publici
Din CV-ul oficial al lui Cătălin Dobrescu (documentele puse la dispoziție), reiese un portret clar: jurist de profesie, specializat în:
- avizarea pentru legalitate a contractelor, deciziilor, actelor care angajează răspunderea societăților;
- coordonarea reprezentării în instanță;
- verificarea contractelor comerciale și civile;
- participarea la proceduri de achiziții publice;
- gestionarea dosarelor juridice.
Altfel spus, omul care știe perfect litera legii este fix cel care ajunge să se așeze într-o poziție în care suspiciunile de conflict de interese devin stridente. Nu e vorba de un naiv rătăcit prin sistem, ci de cineva care știe exact unde se află granița legalității și totuși acceptă să jongleze cu funcții, consilii și direcții.
În plus, experiența lui ca secretar al Consiliului de Administrație (conform paginilor 1–2 ale CV-ului) înseamnă că e familiarizat cu:
- întocmirea ordinii de zi;
- redactarea hotărârilor CA;
- pregătirea materialelor pentru ședințe.
Adică fix partea nevăzută a deciziilor care pot să ridice sau să îngroape o societate de servicii publice.
De la apă și mediu la transport public: tentaculele unui „administrator neexecutiv”
CV-ul îl prezintă candid, la rubrica „Locul de muncă pentru care candidează”: ADMINISTRATOR NEEXECUTIV. Numai că, în realitate, această calitate devine un paravan perfect:
- Administrator „neexecutiv”, dar omniprezent în decizii;
- Jurist „consultativ”, dar cu influență asupra contractelor și hotărârilor;
- Responsabil de mediu „tehnic”, dar poziționat în companii cu interese serioase în domeniul financiar și al contractelor cu statul.
Când același om e jurist aici, administrator dincolo, președinte de CA la TCE și director la o altă societate de servicii publice, vorbim de o plasă de influență, nu de un simplu traseu profesional.
„Competențe personale”: sociabil, negociator, rezistent la stres. Perfect pentru combinații
În CV, la capitolul „Competențe personale”, Cătălin Dobrescu se descrie astfel:
- „sociabil”;
- „lucrez foarte bine atât individual, cât și în echipă”;
- „orientat către obținerea de rezultate și îndeplinirea obiectivelor încredințate”;
- cu „comunicare și capacitate de negociere și de convingere”;
- „persoană activă, capabilă să obțină rezultatele scontate și în condiții de stres sau efort prelungit”.
Exact profilul ideal pentru cineva care poate duce simultan: interese politice, aranjamente administrative, combinații între societăți publice și linii de subordonare față de primarul în funcție.
Dacă „obiectivele încredințate” vin de la primarul Politeanu, iar „rezultatele” se văd în deserviciile aduse TCE-ului, atunci CV-ul devine, involuntar, o confesiune: omul chiar livrează – doar că nu neapărat în favoarea companiei pe care o conduce formal.
Concluzie pamfletară: TCE – autobuze pentru public, funcții pentru „ai lor”
Combinația descrisă – CA-ul de la TCE condus de Cătălin Dobrescu, aflat într-un evident conflict de interese (așa cum rezultă din suprapunerea funcțiilor menționate în documente și din informațiile de actualitate furnizate), alături de Taboi, împreună cu primarul Politeanu – conturează un tablou clasic de captură instituțională:
- societatea de transport public, TCE, e lăsată să se chinuie cu lipsa cronică de resurse și viziune;
- în timp ce, la vârf, aceeași mână de oameni se rotesc între consilii, direcții, societăți și primărie.
Acest pamflet se bazează pe informațiile din CV-ul oficial al lui Cătălin Dobrescu și pe datele de actualitate furnizate de surse din interiorul sistemului.
Dacă TCE-ul se afundă, dacă serviciile publice suferă, dacă transportul din Ploiești devine tot mai greu de susținut, răspunsul nu e doar în lipsa banilor, ci și în prezența excesivă a acelorași oameni în toate colțurile administrației.
Când unul și același nume apare peste tot, interesul public devine, inevitabil, interes personal. Iar Ploieștiul plătește biletul. (Cerasela N.).
Ipj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
Filozoful își scrie epopeea: Drept la replică de noaptea minții Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat de Incisiv...
Republica Rachetă, lovită de… ploaie: cum au oprit fermierii din Prahova experimentul cu iodură de argint și au pornit recoltele RECORD
„Mafia antigrindină” sub umbrelă: când se opresc rachetele, începe să plouă În timp ce la București se plâng politicieni și...
Clanul Incompatibililor: Cum a ajuns Cătălin Dobrescu să fie și jurist, și administrator, și „omul primarului” în același timp
CV de super-erou: într-o zi director, în alta jurist, în alta președinte de CA Conform propriului CV (tip Europass, grijuliu...
Meciul de la Cotroceni: legea salarizării, transformată în armă politică între PSD și PNL
Vineri, 17 iulie 2026, ora 12:00, la Cotroceni nu se ține o dezbatere tehnică, ci o nouă repriză de box...
FSANP „smulge” din proiect: o virgulă, două fraze și o iluzie de dreptate
Conform unui comunicat al Federației Sindicale a Administrației Naționale a Penitenciarelor (FSANP), s-a produs o mare mișcare tectonică în birocrația...
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
Grădinița de cadre continuă: agenta cu creme, nașul, finul, „Laika” de la termopane, mita pe WhatsApp și foișorul blestemat Tămâie...
Sănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații
„Nu sunați la 112 fără aprobare!” – politica nescrisă a fabricii Sănătatea și securitatea în muncă par a fi, la...
Famiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere
În primul rând, peștii mari!” – Sindicalism de buzunar la Giurgiu, cu “ăia mici” pe post de cotizanți de decor...
Republica fiduciei și orbul găinii: cum spală Blue Planet gunoaiele, banii și responsabilitatea în Sectorul 1 (și de ce Ploieștiul se face că nu vede)
„Nu știm cine încasează banii, dar semnăm” – noua doctrină a Primăriei Sectorului 1 Contractul de salubrizare cu Blue Planet...
IPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi
De la „caz incredibil” pe Facebook la serialul cu inventarul furat În timp ce o parte din presa locală se...
Tribunalul București a prins IPJ-urile cu „nu ținem evidență” în gură: minciuna administrativă nu mai ține la judecător
IPJ-urile, prinse cu mâna în sacul opacității: „Nu avem registru” nu mai spală refuzul de informații Un precedent extrem de...
IPJ Prahova S.R.L.: se vând telefoane, laptopuri și funcții, cu bon fiscal de tăcere. Grădinița de cadre – sezonul XXV: de la pietriș, turnătorii și mașini „fantomă” la polițiști amanet și telefoane dispărute
De la „știrișoare” pe Facebook la mizeria reală din inventar În timp ce o publicație locală se laudă pe Facebook...
Tatăl invizibil și sistemul somnoros — pamflet despre un copil lăsat pe pilot automat
O mamă disperată își povestește cazul „Bine ați venit la vizite… poate” — programul-fantomă Judecătoria a stabilit week-end-uri de vizită:...
Cumetria de Merit SRL – Poliția Română, filială de familie cu bani publici
Salariul „de excelență” la plic, între cumetri: statul plătește, nașa încasează În timp ce colegii din Poliția Română află din...
O nouă aritmetică la IGPR: sindicatul cere drepturi salariale, iar nota de plată vine de la SRI
Când ceri drepturi salariale: ți se pune în brațe factura SRI Într-un dosar în care reclamanți sunt un sindicat și...
-
Exclusivacum o zi
Famiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere
-
Exclusivacum 3 zile
IPJ Prahova S.R.L.: se vând telefoane, laptopuri și funcții, cu bon fiscal de tăcere. Grădinița de cadre – sezonul XXV: de la pietriș, turnătorii și mașini „fantomă” la polițiști amanet și telefoane dispărute
-
Exclusivacum o zi
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi
-
Exclusivacum o zi
Sănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații
-
Exclusivacum 3 zile
Cumetria de Merit SRL – Poliția Română, filială de familie cu bani publici
-
Exclusivacum 4 zile
O nouă aritmetică la IGPR: sindicatul cere drepturi salariale, iar nota de plată vine de la SRI
-
Featuredacum 3 zileLovitură de grație pentru agricultură: Fermierii români riscă închisoarea pentru utilizarea apei și a îngrășămintelor