Connect with us

Actualitate

Remember 6 octombrie 1990 – Presa acum 30 de ani

Publicat

pe

HAMLET SUFERĂ

Teatrul e în derivă. Corăbiile sale rătăcesc, în pustia libertăţii de exprimare, în care monopolul eufemismului cu substrat politic s-a dizolvat. Ştefan lordache îl părăseşte pe Shakespeare şi îl joacă pe Dan V. Dumitriu, Hamlet suferă în tăcere. Spectatorul nostru, stăpînul nostru vrea să rîdă. Hamlet prosternat în faţa lungilor picioare dezgolite ale unei superbe dansatoare neprofesioniste umple sălile Majesticulului. Teatrul moare, dar nu se predă. 

PENALTY 

ARIPA IRLANDEZĂ. Colţoşii amatori irlandezi, bătuţi măr de „Steaua” s-au răzbunat, după încheierea partidei, pe bunurile imobile de la Hotel „FLORA” unde au fost cazaţi, distrugînd intr-o veselie cam tot ce-au întîlnit în cale, începînd cu uşa de la intrare şi terminînd cu nevinovăţie robinete de la baie. După prostul renume făcut între hotelierii noştri este de aşteptat ca data viitoare, eventualele echipe irlandeze care ne vor vizita să nu mai fie primite decît în vreo aripă mai puţin populată a căminului „Jilava”. 

Ziarul Libertatea din 6 octombrie 1990 pag. 1-a ►

Ziarul Libertatea din 6 octombrie 1990 pag. a 2-a ►

Ziarul Libertatea din 6 octombrie 1990 pag. a 3-a ►

Ziarul Libertatea din 6 octombrie 1990 pag. a 4-a ►

XXXXX Firmă cu mari pretenţii, local de lux, servicii impecabile. Mergeţi cu toată încrederea. Merită să vă oferiţi din cînd în cînd o plăcere scumpă.

XXXX Firmă serioasă, local select, cu Un anumit specific, servicii de excelentă calitate. Dacă sînteţi înzestrat cu rafinament şi bani merită să deveniţi clientul casei.

XXX Local bun. De obicei este corespunzător. Merită să-l frecventaţi dacă vă este în drum sau dacă sînteţi cunoscut fie personal. 

XX Este ceea ce se cheamă un local de mina a doua chiar dacă preţurile sînt deocamdată de lux. Veţi găsi ceea ce nu aşteptaţi şi rareori veţi găsi ce vă doriţi. Încercaţi să vă menajaţi nervii şi manifestaţi prudenţă în toate privinţele. Dacă veţi reveni o veţi face din motive sentimentale sau din nevoie. 

X Nu merită să riscaţi. 

LA CONCRET

XXXXX In Bucureşti Nu există încă un altfel de local. 

XXXX  Salonul VICTORIA (Athenee) – ambianţă plăcută, intimă, clientelă selectă; serviciul de bună calitate; bucătăria: specific franţuzesc; CAPŞA; NAN- JING.

Salonul DIPLOMAT (Athenee)

XXX BUCUREŞTI – ambianţă: plăcută, clientelă diversă; specific franţuzesc; serviciul corect;

De acelaşi rang; AMBASADOR; CONTINENTAL; BOLTA RECE; BERLIN; LEBADA ; DOICOCOŞI, VOICU ET COMP.

XX OLIMP ’90; BULEVARD; PALAS; CAPITOL; LIDO; SNAGOV-PALACE; SELECT; PESCĂRUŞ; FLORA PARC; PODUL MOGOŞOAIEI; FICU’S ; LE PRESIDENT

X BELLA ITALIA ; TURN; MĂRUL DE AUR; VARŞOVIA; BUCUR; CASA ROMANĂ.

Privatizaţi, privatizaţi, tot va rămîne ceva

• Alimentaţia publică e unul dintre sectoarele asupra căruia privatizarea si-a spus deja cuvîntul. Desigur, nu ultimul. Privatizarea localurilor n-a schimbat radical faţa lucrurilor. Privatizaţii înşişi nu sînt toţi o apă şi un pămînt. După cîteva luni de amestecare a apelor, fiecare dintre curente devine distincţ şi sapă propria sa albie. Privatizaţii care au crezut că idealul comerţului din nouă structură e să dai tunul şi să-ţi umpli sacul vor avea foarte curind prilejul să coase petice zdravene la găurile prin care protfitul primeloir luni începe să se scurgă. Cel mai tipic exemplu este Le President. Nu cunosc, dacă scandalul în jurul modaliţătilor de încheiere a contractului cu un partener-străin sînt sau nu dubioase, ori pur şi simplu ilegale. Starea lucrurilor din saloanele frumosului edificiu de pe Kisseff înregistrează, însă, ca un barometru furtunile care se abat asupra sa din partea concurenţei. Este, vizibil că patronii sînt nişte diletanţi în această branşă, altfel diferentele calităţii serviciilor de la o zi la alta nu se pot explica. Am avut inspiraţia să invit săpţămîna trecută un distins om de cultură francez în cîteva localuri bucureştene. Îmi voi filtra de data aceasta observaţiile prin reacţiile verbale pe care le-am remarcat la prietenul meu. La Le President c’est desolent. La Bucureşti – nici o redamaţie la calitatea preparatelor şi serviciilor. C’est bien. Zilele negre ale mijlocului de sezon se pare că au trecut. E drept, că şi calitatea clienţilor s-a schimbat. Apropiatul tirg internaţional redresează moralul zdruncinat ai stăpinilor „B:ucureştiului” cu o infuzie de esenţă tare – clienţi serioşi, oameni de afaceri, diplomaţi, ziarişti. E desigur, altceva decât tîrla greco-ţurco-italiană din vară, pe care manierele mahalalelor de unde proveneau o făceau vizibilă, in primul rînd in localuri. Serviciile de azi de la „Bucureşti” sînt aşadar bune, cele trei stele cu care conduce plutonul categoriei sale, mi-au fost confirmate de discernămîntul unui oaspeste obişnuit să intre in localuri de toate categoriile.    
În cele cîteva rînduiri în cîte am avut inspiraţia să-l invit in Salonul de la Athenee, am răsuflat uşurat că vechile obiceiuri decomerciant nu s-au transmis cu uşurinţa de altă dată. Nu ştiu, spre exemplu, dacă cele două saloane de lux ale localului sînt deja privatizate, dar ţinuta lor le recomandă ca pe nişte afaceri iniţiate de întreprinzători particulari. Salonul Victoria, asupra căruia aud că patronii intenţionează să ridice o nouă firmă – Royal, nu vrea de loc să cadă de pe vîrful pe care s-a căţărat. S-eşt merveilleux, ceea ce în limbajul calificat al domeniului nostru înseamnă patru stele cu felicitări. Acelaşi calificativ şi acelaşi punctaj şi pentru elegantul salon diplomat unde pe lingă un serviciu ireproşabil oaspeţii beneficiază de o ambianţă de mare rafinament şi de o muzică de calitate a orchestrei unui virtuoz – Tudor Pană. Categoria de patru stele începe să primească întăriri.
Diferenţa dintre calitatea serviciilor unui întreprinzător oare gîndeşte ca inteligenţă privatizarea intr-o perspectivă plină de inerente riscuri şi un şmecher care s-a repezit să îi smulgă covrigi din coadă este diferenţa care desparte un sportiv profesionist intr-o cursă lungă de un hoţ de buzunare care o ia la goană şi rămîne cu rasuflarea în gît, după prima sută de metri, dacă nu cumva pînă atunci are neşansa să îl prindă patrula. Din acest punct de vedere Le President nu pare deloc şă aibă suflu de întreprindere antrenată pentru o cursă lungă şi ceea ce vedem, deocamdată e că începe să se sufoce. Bănuiesc că ceva bani albi au pus de-o parte veselii săi părinţi şi bine au făcut dacă au procedat aşa pentru că sînt sigur că vor avea parte cit de curind de zile negre. Ei pot să se ia de mînă cu întemeietorii şubredei „Case Romane”, privatizaţi şi ei în doi timpi şi trei mişcări, şi a aştepta împreună cu teamă valul privatizaţilor serioşi care creşte abia acum.
Ca şi în multe alte experienţe umane, se vede treabă că in privatizare, cel mai greu e să nu fii prjmul, la un moment dat, greu e să te menţii.

Inspector L

CE MAI FACE LUMEA BUNĂ

Sir DAVID ORR – întîrzie la program
EMANUEL VALERIU – veghează
HAMDI CERCHEZ – îi dă raportul de dimineaţă Cristinei Stamate
DINU MANOLACHE – depune prima sută de mii de dolari la Banca Română de Comerţ Exterior
MIRCEA DIACONU – pune degetul pe rănile masei de oameni de teatru
RĂZVAN THEODORESCU – opturează viziunea primului ministru de dragul domnului Raţiu

CÎINII LATRĂ 
OCTAVIAN URSULESCU – citeşte stereo

CARAVANA TRECE

Ziarul Libertatea din 6 octombrie 1990 pag. a 6-a ►

Ziarul Libertatea din 6 octombrie 1990 pag. a 7-a ►

„Cum mi-am scris MEMORIILE în închisoare…”

D. Ionel de Mocsony-Stârcea a avut amabilitatea să mă primească Ia reşedinţa sa din Yverdon Ies Bains (Elveţia) pentru a depăna (în exclusivitate pentru cititorii noştri) amintirile din detenţia în care, la cererea Iui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi-a scris memoriile. Înainte, însă de a evoca modul în care a izbutit să le scrie dl. Stârcea ne-a relatat cîte ceva despre circumstanţele detenţiei sale:

OPT ANI LA IZOLARE!

– Regele n-a putut interveni pentru dvs., atunci cînd in septembrie 1947, cu trei luni înaintea abdicării, aţi fost arestat? Poate că era, pe atunci, în vizită în Anglia?
– Nu! Regele a plecat după condamnarea mea… Chiar în ziua respectivă, sau imediat după, nu-mi amintesc bine. Şi a intervenit prin Ioaniţiu, pe lingă Lucreţiu Pătrăşcanu spunînd că este scandalos ca eu să fiu închis. Mai mult n-a putut face, pentru că eu demisionasem din funcţia de Mareşal al Palatului cu scandal. Apoi ani de zile am fost anchetat şi am stat la întuneric…
– Ani de zile la întuneric?
– Cu o lampă albastră, ca în „Wagon-lits”. Opt ani din cei cincisprezece pe care i-am petrecut in închisoare am stat izolat, la întuneric, sub anchete. Ani de zile in subsolul umed. Făcuseră un al doilea subsol la Interne şi cind dădeau drumul apelor canalizate era nenorocire. Am colindat prin 9 închisori politice diferite.
– Şi cine v-a anchetat?
– Întii românii, apoi şi ruşii!
– Adică era o comisie de anchetă comună?
– Nu! Întîi m-au luat la întrebări românii, pe problemele noastre; apoi ruşii, pe problemele lor. Ruşii m-au întrebat doar despre chestiunile bucovinene, pentru că erau convinşi că sînt agent englez. Pentru că mamă mea era englezoaică. Şi pentru că la Liga Naţiunilor fusesem secretarul lui Walters, despre care nu ştiam pe atunci că fusese directorul Serviciului Secret pentru toată Europa. Pe lîngă asta mai studiasem şi la Cambridge, deci eram „sigur” spion englez!
– Dar in procesul P.N.Ţ. aţi avut o condamnare de doi ani. Deci in 1949 ar fi trebuit să fiţi eliberat.
– Aşa ar fi trebuit, dar am fost reţinut, în continuare, în anchetă. În fiecare lună, eram chemat să semnez că am luat cunoştinţă de prelungirea reţinerii mele. Şi am trecut din anchetă in anchetă. Un an întreg, cum vă spuneam, m-au anchetat ruşii! Au fost singurii care m-au maltratat, din cauza lor mai sufăr şi acum. Am dreptul să conduc fără centură, fiindcă coloana vertebrală mi-e deranjată. Era un ucrainean din Bucovina care mă tot lovea în spinare ca să declar că Bucovina, locul meu de naştere (moşia Stârcea se afla pe creasta ei) a fost la origine rusească. Şi eu i-am spus că asta ar fi o minciună pe care o ştiu ca atare înşişi istoricii ruşi. Bucovina a fost românească deşi turcii au vîndut-o austriecilor. Pină la urmă am semnat, totuşi, declaraţia fiindcă altfel m-ar fi omorît în bătăi. Anchetator sovietic era un colonel foarte simpatic, singurul care-mi dădea să fumez ţigări americane, dar ucraineanul…

TEXTELE ÎMI ERAU COMPLET FALSIFICATE

– Să ne întoarcem Ia momentul in care v-aţi intilnit cu Gheorghiu-Dej. El a dat ordin să vi se asigure condiţii speciale şi în „garsoniera” dvs., într-o închisoare pe care n-o puteţi identifica, v-aţi apucat, probabil, de lucru…
– Nicidecum! Am început cu ghinion! Mi s-a spus că puteam mînca ce vroiam. Din nenorocire, am auzit că România începuse să producă tipuri noi de conserve. Vroiam să le încerc, nu numai pentru că eram flămînd, dar şi din curiozitate. Eu fusesem proprietarul fabricii de salam Herz, care producea cel mai bun salam. Creşteam între 35 000 şi 50 000 de porci pe an…
– Unde era fabrica asta că tare am avea nevoie, acum, de ea?
– Pe undeva pe lingă Timişoara… Fratelia era a mea… Froniu era al meu… Cea mai mare casă din Timişoara era a mea. Am cumpărat şi Săvirşin, am plătit patru milioane jumătate franci elveţieni pentru ea…
– Da, dar acum nu mai aveaţi nimic, eraţi in închisoare şi aţi cerut conserve. Şi, ce s-a în-tîmplat?
– Prostia era că nefiind medic, nu mi-am dat seama că, după ce fusesem înfometat atîţia ani,
trebuia s-o iau pe încetul. Am cerut în fiecare zi altă conservă, ca să le cunosc pe toate. Şi n-am apucat să le gust chiar pe toate…
– Numai conserve puteaţi cere? Un biftec in singe nu puteaţi obţine?…
– Am primit mai pe urmă. Timp de o săptămînă am fost foarte grav bolnav. A trebuit să

A doua întrevedere cu Gheorghiu-Dej • Trei mii de pagini scrise „la beci“ • Un deţinut care refuză să plece ! • „Ridicaţi problema Basarabiei”
vină doctorul. Criză de ficat în toată regula! Apoi, cînd m-am restabilit, am început să scriu, la memorii, numai că la trei zile după aceea, cînd mi-au adus textele. nu le-am mai recunoscut. Erau complet falsificate.

AM CERUT SA MAI RAMlN DOUA SĂPTAMINI ÎN ÎNCHISOARE

„Voi aplica întocmai” – a spus – Alexandru Drăghici.

– Vă amintiţi, un mic exemplu de falsificare?
– Ar fi inutil! Nu mai corespudeau cu ceea ce scrisesem eu. Am cerut manuscrisul meu, foile mele, originale. Le-am primit, le-am confruntat şi le-am atras atenţia că era altceva. Mi-au răspuns: „A trebuit să le scurtăm un pic, că erau prea lungi…” Paginile acelea falsificate ar fi trebuit să le semneze eu. Am refuzat să Ie autentific fiindcă nu corespundeau cu ceea ce am scris. Şi Gheorghiu-Dej spusese de faţă cu mine: „Vă dau ordin să-l lăsaţi să scrie tot ceea ce vrea!“ Şi am intrat în greva foamei şi a setei timp de trei zile. Într-o noapte, am fost scos şi dus, tot noaptea, din nou la Gheorghiu-Dej…
– Unde anume?
– Asta n-aş putea să vă spun. Era o sală de conferinţe. Putea să fie Ministerul de Interne, îmi acoperiseră ochii şi n-am văzut unde m-au dus.
– Era, poate, biroul lui Gheorghiu Dej…
– Nu! Nu arăta ca un birou ci ca o sală de şedinţe. Se afla acolo şi Bodnăraş, l-au chemat apoi pe Drăghici şi datorul puşcărei al cărui nume nu-l cunoşteam. Şi Gheorghiu-Dej a întrebat: „Cum se poate? Eu dădusem ordin ca Mocsony să scrie ce vrea şi să nu i se modifice nimic. Cum vă permiteţi să-l împiedicaţi?“
– Drăghici şi directorul erau de faţă sas a fost o convorbire telefonică?
– Erau prezenţi!
– Şi condamnatul urmărea cum şeful „le freca ridichea”?
– Nu s-a jenat! Ba I-a luat la rost şi pe Drăghici: „De ce n-ai respectat ordinul ?“ Iar acesta s-a scuzat faţă de el, şi a adăugat: „Voi aplica întocmai!“
– Exact ca Postelnicu: Şi, din nou v-aţi aşezat Ia scris, şi nu v-a mai supărat nimeni. Doar că eraţi in puşcărie!
– Controlam, zilnic, foaie de foaie şi semnam că sînt conforme cu originalul. Am scris în total 1793 de pagini…
– Intr-un an? Asta înseamnă aproape patru pagini pe zi!    
– Mai mult, chiar! Fiindcă eu am scris mărunt şi dactilografiate au ieşit aproape 3 000.
– Dar cîte ore lucraţi pe zi?
– Toată ziua. Cîteodată şi noaptea! Pentru că nu scriam pentru comunişti; scriam să rămînă pentru cei ce vor veni. Şi n-o să mă credeţi – dar după un an, cînd îmi ispăşisem pedeapsa, trebuia să plec pe 6 septembrie dar am cerut să mai rămîn cîteva săptămîni că nu-mi terminasem treaba. Aşa că am ieşit abia in 28 ncoiembrie. Era într-o miercuri. Am terminat, am semnat, am plecat…
– Şi de ce n-aţi fi putut să vă încheiaţi memoriile in străinătate? De ce trebuia neapărat să le încheiaţi in închisoare?
– Pentru că acolo le-am început. Mai tîrziu, ambasadorul român la Berna, m-a tot îmbiat să mi le refac. Iar Ceauşescu mi-a trimis chiar pe un istoric care a murit, Constantin Giurăscu. Am o casetă imensă înregistrată cu el. Giurăscu era însărcinat de Ceauşescu să mă „ajute“ la rescrierea memoriilor mele astfel îneît să reiasă că ar fi avut şi el un rol în actul de la 23 August. Ceea ce ar fi fost o minciună. Şi i-am spus lui Giurăscu: „Imposibil! Asta nu accept!“ Regele,. de asemenea, a vrut să-mi re-scriu memoriile în străinătate.
– Şi pe rege, de ce l-aţi refuzat?
– I-am spus : „Sire, acuma iar să-mi petrec un an de zile şi în caz că mă voi contrazice, cumva, cu o frază, să se spună că ce-am scris prima dată a fost o minciună ?“. Ori, acolo, tot ce-am scris e absolut corect. Doar că am omis anumite lucruri. De pildă, relaţiile mele eu americanii pe care nu le dădusem în vileag nici la proces. N-am spus niciodată tot ceea ce ştiam în proces. Şi ruşii ştiau asta şi de-aia n-au vrut să mă lase în pace.

ÎMI MAI RĂMĂSESERĂ TREI LEI

– Şi cum a fost prima zi de libertate?
– Foarte grea! Pentru că mi-au dat bani şi după ce mi-am cumpărat biletul, am văzut că îmi mai rămăseseră doar trei lei în mînă. N-aveam măcar nici de-un pachet de ţigări! Mă aflam în gară la Bucureşti şi mă uitam cu jind la ţigări şi un domn de alături, ghicind de unde tocmai ieşisem, mi-a cumpărat un pachet de „Plugar”. Aşteptam să iau trenul pentru Piteşti, spre Cîmpulung-Muscel unde era sora mea. Avem un însoţitor care m-a condus pînă la tren şi abia cînd vagonul s-a urnit am înţeles că sînt liber… Am sosit la Cîmpulung aproape de miezul nopţii şi m-am îndreptat, pe jos, spre locuinţa surorii mele.
– Sora dvs. vă aştepta?
– Habar n-avea că vin. O anunţase fratele meu că aş fi murit în puşcărie.
– Şi soţia dvs.?
– O scosesem din ţară încă în 1943, în Buick-ul meu condus de un curier diplomatic. Nenorocirea a fost că a sosit la Viena tocmai în momentul atentatului împotriva lui Hitler. A fost blocată, acolo, timp de o săptămînă. Şi a-vea la ea documente scoase de mine, pentru a nu fi găsite în ţară. Vă închipuiţi prin ce emoţie am trecut şj eu, şi ea.
– Şi nu s-a mai întors în ţară.
– Nu, a rămas în Elveţia. Nici nu mai ştia dacă sînt în viaţă. De altfel şi fratele meu o a-nunţase că aş fi sfîrşit în puşcărie… Aveam de petrecut la Cîmpulung nouă luni de domiciliu obligatoriu supravegheat dar de fapt domiciliul obligatoriu a durat 22 de luni, pînă ce am obţinut autorizaţia de a emigra în Elveţia. Şi atunci s-a petrecut un lucru curios. M-a chemat, pentru a treia oară la el, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Această ultimă întrevedere a fost, parcă, prin august 1964. Şi, poate, n-o credeţi ce mi-a spus, fiindcă nici mie nu mi-a venit să-mi cred urechilor! Mi-a spus: „Dat fiind că pleci în Elveţia, vei fi In contact cu regele. Te rog influenţează comitetul român din străinătate să coopteze oameni mai tineri. Şi ridicaţi problema Basarabiei (tot repeta asta!), voi puteţi s-o faceţi, noi nu ne-o putem permite! Ridicaţi problema Basarabiei. Şi, cînd am ajuns în Elveţia, fireşte că am transmis mesajul.    
– Domnule Mocsony, înainte de a vorbi Insă despre Elveţia, vreau să remarc că deşi aţi trecut prin atîtea, îmi păreţi un miracol de tinereţe. Iată, Ia peste 81 de ani, imi vorbiţi de aproape trei ore şi nu vă simt obosit.
– Asta fiindcă sînt nervos. Am făcut şi mult sport în viaţă: tenis, ski. În 1940, din 120 de concurenţi la un campionat de ski, m-am clasat al 12-lea, înaintea campionului de atunci al României, un ungur din Braşov! Şi chiar în închisoare, nu m-am lăsat, făceam zilnic exerciţii fizice…
– Dar moralul, domnule baron, cum vi-l „antrenaţi”? Cum aţi reuşit să vă înfrîngeţi demoralizarea ?

Interlocutorul meu face o pauză. Se vede cum îşi adună, din adîncul memoriei, amintirile.

ERATA: Rog ca ultimul rînd care încheie episodul trecut al interviului să fie citit: „Privirile interlocutorului meu se înnegurează” nu „îngreunează” cum – din eroare – a apărut!

Tudor CARANFIL

Ziarul Libertatea din 6 octombrie 1990 pag. a 8-a ►

Actualitate

8 probleme care pot apărea la o terasă circulabilă nehidroizolată

Publicat

pe

De

Gresia de exterior nu etanșează o terasă. Rosturile absorb apă, ciclurile de îngheț-dezgheț lărgesc fisurile, iar apa ajunge treptat în șapă și în placa de beton. O terasă fără un sistem complet de hidroizolație acumulează probleme pe care le observi târziu – de obicei după ce degradarea s-a extins în mai multe straturi. Iată ce probleme pot apărea la o terasă circulabilă care nu a fost hidroizolată corespunzător sau a cărei hidroizolație lipsește!

1. Infiltrații în încăperile de sub terasă

Pata care apare pe tavanul de dedesubt semnalează că apa a trecut deja prin finisaj, adeziv și șapă. Dimensiunea petei nu reflectă zona reală afectată – apa circulă lateral prin stratificație și poate ieși la suprafață la câțiva metri de locul în care a intrat.

Cele mai vulnerabile zone sunt racordurile cu peretele, zona pragului, perimetrul sifoanelor și punctele de fixare ale balustradei. Dacă repari exact zona de deasupra petei fără să identifici traseul real al apei, infiltrația va reapărea.

Semne de urmărit

  • pete gălbui sau cenușii pe tavan, care se accentuează după ploaie;
  • vopsea umflată sau tencuială care sună a gol;
  • eflorescențe albe la baza pereților;
  • miros persistent de umezeală în camera de dedesubt.

2. Desprinderea gresiei și degradarea rosturilor

Apa acumulată sub placare dizolvă treptat adezivul. Placa se mișcă, rostul crapă, intră mai multă apă – și procesul se repetă. Înghețul accelerează totul: apa îngheață sub gresie, crește în volum și desprinde plăcile de la colțuri sau le ridică complet.

Testul sunetului ajută la o primă evaluare: lovește ușor plăcile cu mânerul unei șurubelnițe. Sunetul cavernos indică zone cu aderență slabă. Dacă problema este extinsă, rostuirea sau înlocuirea punctuală a plăcilor nu rezolvă cauza.

3. Fisurarea șapei și a plăcii de beton

Șapa și betonul au pori prin care apa migrează. Iarna, apa din pori îngheață și mărește fisurile existente. Fisurile fine se pot întinde rapid sub placare, mai ales în jurul sifoanelor, la colțuri și în zona racordului cu parapetul – puncte unde suportul se mișcă diferit față de restul terasei.

Nu toate fisurile sunt la fel de grave. Cele în rețea, apărute din contracția la uscare, se tratează înainte de aplicarea hidroizolației. Fisurile drepte, continue, care cresc de la un sezon la altul, necesită evaluare specializată – nu o acoperire rapidă cu chit sau silicon.

4. Corodarea armăturii

Dacă apa ajunge la armătura din beton, problema depășește nivelul finisajelor. Oțelul corodează, iar rugina ocupă un volum mai mare decât metalul inițial – împinge betonul din interior și produce fisuri longitudinale sau desprinderi pe intradosul plăcii.

Primele semne apar pe tavanul de sub terasă: dungi ruginii, fisuri paralele, bucăți de beton exfoliate. Într-un stadiu avansat, armătura devine vizibilă. O reparație corectă presupune îndepărtarea betonului degradat, tratarea oțelului și refacerea secțiunii cu mortare compatibile – nu aplicarea de glet sau vopsea peste pete.

Dacă terasa ta prezintă infiltrații repetate, gresie desprinsă sau semne de degradare a plăcii, poți lua în calcul serviciile de hidroizolație terase circulabile de la HBS și stabili ce intervenție se potrivește situației tale.

5. Mucegai, igrasie și miros de umezeală

O terasă care permite infiltrarea apei răcește placa de beton. Tavanul de dedesubt devine mai rece decât restul încăperii și atrage condensul, mai ales iarna. Infiltrația și condensul se combină: umezeala din exterior reduce performanța termoizolației, iar camera acumulează mai multă umiditate decât ventilația poate gestiona.

Mucegaiul apare în colțuri, la baza pereților sau în dreptul petelor existente și revine indiferent de câte ori este curățat, atât timp cât sursa de apă nu este oprită. Ordinea corectă a intervenției: identifici sursa, repari sistemul exterior, lași suportul să se usece, tratezi suprafețele interioare.

Semne de urmărit

  • pete negre, verzui sau cenușii în colțurile tavanului;
  • miros persistent de umezeală, mai ales dimineața sau după perioade ploioase;
  • vopsea care face bășici sau se desprinde fără să fi existat o vărsare;
  • aer umed în cameră, chiar și cu fereastra deschisă.

6. Degradarea termoizolației și punți termice

Termoizolația umedă nu mai funcționează cum a fost proiectată. Apa înlocuiește aerul din pori, transferul termic crește și camera pierde căldură mai repede iarna – ori se încălzește mai rapid vara. Efectul îl simți la factură și la confortul termic.

Punctele critice sunt racordurile cu peretele exterior, parapetele, pragurile și trecerile de instalații – zone unde termoizolația se întrerupe sau se subțiază. Aceleași zone sunt, de regulă, și cele mai expuse infiltrațiilor. O evaluare corectă le analizează simultan.

Efectul se vede în timp la factură: dacă o cameră se încălzește mai greu decât celelalte deși sistemul de încălzire funcționează normal, sau dacă tavanul rămâne rece chiar și pe timp de iarnă cu căldura pornită, merită verificat dacă termoizolația nu a absorbit umezeală din straturile superioare.

7. Băltiri și evacuare lentă

Apa trebuie să părăsească terasa rapid după ploaie. Dacă rămâne ore sau zile la suprafață, pune presiune constantă pe fiecare rost și fisură. Chiar și un sistem hidroizolant bun cedează mai repede dacă stă permanent sub apă stagnantă.

Panta nu se corectează prin aplicarea mai groasă a adezivului – se formează în stratul suport. Sifonul trebuie să fie în punctul cel mai jos al suprafeței și curățat periodic. Frunzele, pământul din jardiniere și depunerile de praf îl pot bloca complet, mai ales toamna.

De verificat periodic

  • apa se scurge uniform spre sifon sau rămâne în colțuri;
  • grila sifonului este curată și stabilă;
  • nu există băltiri lângă prag sau la baza parapetului;
  • burlanele și jgheaburile conectate la terasă sunt degajate.

8. Risc de alunecare și deteriorarea finisajelor

Apa stagnantă, mușchiul și algele reduc aderența suprafeței. Iarna, aceeași apă îngheață și transformă terasa într-o suprafață periculoasă, mai ales pentru copii și persoane vârstnice. Plăcile antiderapante pierd din eficiență dacă sunt acoperite de depuneri sau de un strat subțire de gheață.

Fixările balustradelor, ale copertinelor și ale mobilierului fix sunt puncte frecvent neglijate. Dacă au fost montate prin perforarea placării fără etanșare corectă, fiecare diblu devine o cale de acces pentru apă. Siliconul aplicat superficial la exterior cedează după câțiva ani și nu înlocuiește un detaliu tehnic de etanșare realizat corect.

Pentru terasele cu trafic frecvent – din clădiri de birouri, pensiuni sau spații comerciale – verificarea stării finisajelor înainte de sezonul rece este o măsură de siguranță elementară. O placă mobilă sau o zonă cu gheață poate produce accidente evitabile, iar remedierea rapidă costă semnificativ mai puțin decât înlocuirea unui sistem deteriorat pe suprafețe mari.

Pașii următori

Problemele de mai sus apar treptat și devin costisitoare tocmai pentru că sunt ignorate în fazele incipiente. O inspecție vizuală de două ori pe an – toamna, înainte de primul îngheț, și primăvara, după sezonul rece – ajută la depistarea semnelor înainte ca degradarea să avanseze în structură. Curăță sifonul, verifică starea rosturilor și urmărește dacă apar zone noi cu aderență slabă.

Dacă observi infiltrații, plăci desprinse, băltiri frecvente sau semne de umezeală în interior, o evaluare tehnică la fața locului poate stabili starea reală a suportului și soluția potrivită – înainte ca o problemă reparabilă să

Citeste in continuare

Actualitate

Casa Albă îl propune pe Christopher LaNeve la conducerea Statului Major al Armatei SUA

Publicat

pe

De

Generalul, care a ocupat temporar atât funcția de viceșef, cât și pe cea de șef al Statului Major, este nominalizat oficial pentru conducerea armatei. Pentru postul de viceșef a fost propus generalul-locotenent Marcus Evans.

Casa Albă l-a nominalizat oficial pe generalul Christopher LaNeve pentru funcția de șef al Statului Major al Armatei SUA, potrivit unei notificări transmise recent Congresului. LaNeve conduce de facto armata de mai multe luni, după ce a exercitat atât atribuțiile de viceșef, cât și pe cele de șef interimar.

Președintele Donald Trump l-a nominalizat, de asemenea, pe generalul-locotenent Marcus Evans pentru funcția de viceșef al Statului Major, în locul lui LaNeve.

LaNeve a preluat conducerea după plecarea lui Randy George

LaNeve a devenit principalul lider militar al armatei după ce secretarul Apărării, Pete Hegseth, l-a înlăturat în aprilie pe fostul șef al Statului Major, generalul Randy George. LaNeve, care a comandat anterior Divizia 82 Aeropurtată, a preluat funcția după retragerea generalului James Mingus, viceșeful de atunci, cu doi ani înainte de termenul așteptat.

Înainte de a ajunge în actuala poziție, LaNeve a fost consilier militar al lui Hegseth. Deși a deținut până acum funcția de șef doar cu titlu interimar, el a inițiat deja schimbări importante în cadrul armatei.

Schimbări de doctrină și restructurări

Printre măsurile asociate conducerii sale se numără publicarea îndrumarului „How the Army Fights”, privind modul în care armata se pregătește pentru conflicte, înființarea unei funcții de conducere pentru achiziții în domeniul sistemelor autonome și transformarea Comandamentului pentru Viitor și Concepte în Comandamentul pentru Viitor și Sisteme Autonome al Armatei.

Nominalizarea vine într-un moment delicat pentru calendarul politic. Congresul, controlat de republicani, se apropie de încheierea perioadei sale de lucru programate pentru luna ianuarie. Dacă procedura de confirmare se prelungește până la instalarea noului Congres, parcursul lui LaNeve ar putea deveni mai complicat. Situația pune presiune asupra actualilor legislatori pentru a acționa înainte de încheierea sesiunii.

LaNeve a declarat că servește în armata americană de 36 de ani și că este în prezent viceșef al Statului Major. El și-a exprimat recunoștința pentru încrederea acordată prin nominalizare și a spus că, dacă va fi confirmat, dorește să continue să îi servească pe militari, familiile acestora și țara.

Evans aduce experiență în Pacific și operațiuni speciale

Marcus Evans a ocupat cel mai recent funcția de asistent special al comandantului Comandamentului Armatei SUA din Pacific. Anterior, a comandat Divizia 25 Infanterie și a fost șef de stat major la Comandamentul pentru Operațiuni Speciale al SUA. De-a lungul carierei, a participat la operațiuni de luptă în Afganistan și Irak.

Armata nu are, în prezent, o conducere permanentă confirmată nici la nivel militar, nici la nivel civil. Dan Driscoll a demisionat din funcția de secretar al Armatei în septembrie, iar Adam Telle ocupă postul cu titlu interimar. Casa Albă nu a anunțat încă o nominalizare pentru succesiunea sa.

Citeste in continuare

Actualitate

Cât de pregătită e o familie din Prahova pentru un cutremur? Ce poate face fiecare, fără să aștepte statul

Publicat

pe

De

Știm de zeci de ani că Prahova stă cu un picior pe falia Vrancei. Știm că mulți locuim în blocuri ridicate înainte de normele seismice actuale, că exercițiile de evacuare se fac rar acasă și că sirenele de miercuri au ajuns, pentru mulți, un zgomot de fond. Ce știm mai puțin este cât de pregătite sunt, concret, familiile. Iar răspunsul cinstit este: în majoritatea cazurilor, deloc.

Statul vine, dar nu în primele ore

Nu e o acuzație, e o constatare logistică. După un cutremur major, echipele ISU, SMURD și voluntarii merg întâi acolo unde sunt clădiri prăbușite și oameni prinși. Un bloc care a rezistat, dar a rămas fără apă, gaz și curent, nu este prioritatea zero. Familiile din el sunt pe cont propriu ore, poate zile.

Comisia Europeană a pus recent pe hârtie ceea ce protecția civilă spune de mult. Prin orientările prezentate pe 3 noiembrie 2026, Bruxelles-ul recomandă ca fiecare gospodărie să se poată descurca singură cel puțin 72 de ore: apă, mâncare care nu trebuie gătită, medicamente, lanternă, radio, baterii, bani cash, documente, un rucsac de evacuare și un plan al familiei. Recomandarea nu este obligatorie. Tocmai de aceea depinde de fiecare dintre noi.

Testul de cinci întrebări

Înainte de orice cumpărătură, merită un test simplu. Răspundeți sincer:

  1. Aveți în casă apă de băut pentru trei zile, pentru fiecare membru al familiei? Nu „ceva sticle prin cămară”, ci o cantitate numărată.
  2. Știe fiecare adult unde este robinetul de gaz și cum se închide?
  3. Dacă cutremurul vă prinde la serviciu, iar copiii sunt la școală, unde vă întâlniți? Cine îi ia?
  4. Aveți o lanternă care funcționează acum, nu una cu bateriile oxidate din 2019?
  5. Dacă rețeaua de telefonie cade, cum aflați ce se întâmplă?

Dacă ați răspuns „nu” la mai mult de două întrebări, sunteți în majoritate. Vestea bună este că fiecare dintre aceste goluri se poate acoperi într-o după-amiază și cu bani puțini.

Ce poate face o familie, fără să aștepte pe nimeni

Apa. Cel mai important și cel mai ușor de rezolvat. Câteva baxuri de apă plată, rotite periodic, rezolvă problema de bază. Specialiștii în protecție civilă calculează în general minimum doi litri de băut pe persoană pe zi, plus apă pentru igienă.

Mobila. Dulapurile înalte și bibliotecile prinse în perete costă câteva dibluri și o oră de muncă. Un dulap căzut peste un pat este unul dintre cele mai frecvente motive de rănire în cutremure.

Planul. Locul de întâlnire, persoana de contact din alt oraș (după un seism, apelurile interurbane trec uneori mai ușor decât cele locale), cine ia copiii, cine se ocupă de bunici.

Informația. Aici intervine o problemă reală: în primele ore după un seism, internetul mobil e fie căzut, fie sufocat. Ce nu ai salvat pe telefon înainte, nu mai ai.

Un ghid care rămâne pe telefon

De curând a apărut o resursă românească gratuită care încearcă să rezolve exact această problemă: GhidSOS, o aplicație românească, adună peste 1.000 de articole practice, organizate în 28 de cărți tematice, plus 22 de fișe pentru pași urgenți – de la resuscitare la scurgerea de gaz. Secțiunea dedicată cutremurului are peste 240 de articole.

Partea utilă pentru scenariul prahovean este că tot acest conținut, plus o hartă a României cu peste 13.000 de localități și zona seismică Vrancea marcată, se poate salva pe telefon și consulta fără internet. Aplicația are și un chestionar de șase întrebări care calculează necesarul de provizii pentru familie, un inventar al stocului cu termene de expirare și unelte precum trimiterea coordonatelor GPS prin SMS.

Ca orice instrument de acest tip, are limite clare, pe care chiar dezvoltatorii le spun: nu înlocuiește RO-ALERT, nu înlocuiește instrucțiunile autorităților și nu prezice cutremure. Este un ghid, nu un sistem de avertizare.

Responsabilitatea care nu se deleagă

Putem – și trebuie – să cerem autorităților blocuri expertizate, exerciții reale și sisteme de alertă care funcționează. Dar o parte din pregătire nu se poate delega nimănui. Apa din cămară, dulapul prins în perete și planul familiei depind doar de noi. Iar într-un județ ca Prahova, întrebarea nu este dacă va veni următorul cutremur mare, ci dacă ne va găsi pregătiți.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv22 de ore ago

Antrenamente cu tărie și scandal conjugal sub masca legii: Cum își pune în aplicare „tactica de la mascați” o agentă SAS turtă de beată, în timp ce șefii IPJ Prahova țin batista pe țambal și vânează polițiștii corecți!

Dacă mai avea cineva iluzia că Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Prahova este un bastion al siguranței cetățeanului, e cazul...

Exclusiv22 de ore ago

Până la 60.000 de euro de polițist: Statul, marele jefuitor din fluturașul de salariu

În România, cel mai eficient jefuitor de polițiști nu e infractorul, ci statul. Nu sparge seifuri, nu atacă bănci, nu...

Exclusiv22 de ore ago

Feuda cu buldoexcavator și compostor în moarte clinică: Cum își pavează „Nae Comisionaru’” curtea cu utilajele și șoferii TCE Ploiești, sub privirea oarbă a unei conduceri de mucava!

Dacă aveați impresia că la Transport Călători Express (TCE) Ploiești s-a atins deja fundul prăpastiei administrative, pregătiți-vă să mai săpați...

Exclusiv22 de ore ago

Împăratul „Copy-Paste” cu pistol de lemn și togă de catifea: Cum a vrut avocatul stagiar Alexandru Fulgeanu să tragă țeava din Tisău în Cătina, între 118 flotanți în sufragerie, operații estetice din buget și falimente „active” cu bolnavi la patru ore! (II)

Dacă administrația publică din România și barourile de avocați ar avea un muzeu al absurdului, Alexandru Fulgeanu, fostul primar de...

Exclusiv3 zile ago

Spiritism constituțional pe 197,33 lei: Cum au așteptat șapte polițiști șase ani jumate ca să afle că muncesc pe bază de voluntariat, iar CCR folosește Internet Explorer

Dacă mai avea cineva impresia că Justiția din România se mișcă încet, Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” vine cu dovada...

Exclusiv3 zile ago

Croitorii orbi din fruntea pușcăriilor: Cum vrea statul să reformeze penitenciarele înainte să afle câte paturi are în ele

Există în administrația românească o tradiție sacră, aproape mistică: întâi tai panglica, dărâmi zidul și desenezi organigrama din pix, iar...

Exclusiv3 zile ago

Poliția sub acoperire… de ridicol: Cum a ajuns șeful Poliției Municipiului Arad „secret de stat” apărat cu minciuni și GDPR

În Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Arad s-a descoperit recent o nouă formă de muncă operativă sub acoperire: concursul-fantomă pentru...

Exclusiv4 zile ago

„MAESTRUL BOROBOAȚELOR” LOVEȘTE DIN NOU! Cum s-a prăbușit în instanță încă o capodoperă „cusută cu ață albă” a procurorului Eduard Stasie și cum un judecător cu coloană vertebrală i-a predat o lecție usturătoare de Drept!

Dacă cineva mai avea vreo îndoială că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova „școala de croitorie penală” a fostului...

Exclusiv4 zile ago

IPJ Prahova și „Cartierul General Plopeni”: republica șpăgii cu poliție de decor și primărie de familie

Somn ușor, instituții! D.G.A. și D.G.I.P.I. Prahova, în comă profundă IPJ Prahova revine în „lumina reflectoarelor” ca un serial prost,...

Exclusiv4 zile ago

Avocatul din Cătina: pistol la brâu, toga pe umeri. Fabrica de bani și bolnavi «pe 4 ore» a lui Alexandru Fulgeanu, fost primar la Cătina (Buzău) – (I)

Avocatul din Cătina: de la pistolul din șanț la toga din barou. Fabrica de bani, flotanți și bolnavi „pe 4...

Exclusiv4 zile ago

MAI, ministerul „Mulgeți Armata Internă”: cum fură veteranii la diurnă după ce i-a trimis la moarte pe datorie

Veteranii, jefuiți la întoarcere: după front, urmează țeapa de la stat MAI nu se dezminte: după ce și-a trimis oamenii...

Exclusiv4 zile ago

Șoferul fără permis care a reinventat rușinosul: „Fast and Furious – varianta cu șanț și cătușe”

Când creierul e pe avarii, iar piciorul pe accelerație Potrivit Sindicatului Europol, în județul Călărași s-a mai născut un „erou”...

Exclusiv4 zile ago

Petrolul 52 – campioana Europei la plâns: „Nu ne ajută nimeni!”, dar la masa creditorilor stau cot la cot instituțiile publice

La Petrolul 52, discursul intră mereu primul pe teren. Înainte să apară mingea, gazonul sau tabela, apare refrenul: „Nu ne...

Exclusiv5 zile ago

„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă

Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem” Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor...

Exclusiv6 zile ago

M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar

În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile....

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv