Forța Spațială americană se pregătește să transforme modul în care își achiziționează și operează sateliții de supraveghere. Noul program, denumit RG-XX, care va înlocui constelația actuală GSSAP, va fi implementat printr-un proces de achiziție flexibil, de tip „la cerere”, implicând mai mulți furnizori calificați. Această abordare strategică, anunțată de colonelul Byron McClain, ofițer executiv de program pentru Space Combat Power la Space Systems Command (SSC), permite Forței Spațiale să se adapteze rapid nevoilor operaționale și constrângerilor bugetare anuale.

Achiziție „la rulou”: Flexibilitate într-un mediu incert

SSC a lansat deja o cerere de propuneri pentru un contract de tip Indefinite Delivery, Indefinite Quantity (ID/IQ), cunoscut sub numele de cod „Andromeda”, care va permite atribuirea de contracte multiple către diverși furnizori. Această flexibilitate este considerată esențială, având în vedere că numărul exact de sateliți RG-XX necesari este încă necunoscut. Cantitatea finală va depinde de costurile sistemelor individuale, de fondurile disponibile și de nevoile misiunii. Col. McClain a subliniat că această strategie de achiziție iterativă va permite Forței Spațiale să integreze noi capabilități și să răspundă evoluțiilor tehnologice sau operaționale mult mai rapid, valorificând dinamismul industriei comerciale.

Revoluția Refuelingului orbital: O premieră crucială

O caracteristică definitorie a sateliților RG-XX va fi capacitatea lor de realimentare în orbită, o premieră pentru Forța Spațială. Această inovație le va conferi o manevrabilitate superioară față de predecesorii lor GSSAP și va extinde semnificativ durata de viață operațională. Obiectivul este de a oferi un avantaj crucial în jocul tot mai complex de „ascunselea” orbitală cu puteri precum Rusia și China. McClain a declarat că această cerință de realimentare este un pas fundamental pentru a „pune bazele” unor decizii pe termen lung privind viabilitatea economică și operațională a realimentării spațiale, chiar dacă arhitectura finală a acesteia este încă în curs de definire, în parteneriat cu industria.

Sisteme terestre comune: Spre simplificare și eficiență

Un alt aspect strategic abordat este standardizarea sistemelor terestre. Pentru a evita proliferarea unor infrastructuri de comandă disparate, Forța Spațială colaborează cu Mission Delta 9, unitatea de Război Orbital a Comandamentului de Operațiuni Spațiale, pentru a dezvolta un sistem terestru comun. Există, de asemenea, posibilitatea ca RG-XX să utilizeze sisteme terestre existente sau să adapteze capabilități temporare din alte programe clasificate, o abordare menită să eficientizeze operațiunile și să reducă costurile.

O cursă contra cronometru și contra adversarilor

Deși nu există un calendar ferm pentru lansarea primilor sateliți RG-XX, Col. McClain a exprimat dorința de a avansa „cât mai repede posibil”. Selecția furnizorilor calificați sub contractul ID/IQ este așteptată până la începutul lunii martie, primele comenzi urmând să fie emise la scurt timp după aceea. Această strategie subliniază urgența cu care Forța Spațială își modernizează capabilitățile de supraveghere pentru a-și menține avantajul într-un domeniu spațial din ce în ce mai disputat.

Abu Dhabi Ship Building (ADSB), o componentă strategică a conglomeratului de apărare EDGE Group, își reafirmă cu tărie poziția pe harta globală a construcțiilor navale. CEO-ul David Massey a dezvăluit planuri ambițioase de a accelera livrările și de a-și extinde amprenta internațională, vizând o creștere exponențială a exporturilor, în special pentru navele offshore Falaj-3 destinate Kuweitului și corvetele BR71 MKII pentru Angola. Prezentă la expoziția navală DIMDEX din Qatar, ADSB și-a etalat portofoliul impresionant, de la nave de patrulare FA-400 la nave de suprafață fără echipaj de 17 metri, subliniind o transformare remarcabilă de la un furnizor predominant local la un actor global de anvergură.

O creștere explozivă: De la nișă locală la forță mondială

În urmă cu doar șase ani, ADSB servea în principal Marina Emiratelor Arabe Unite, cu contracte ocazionale pentru clienți precum Oman, Bahrain și Kuweit. Astăzi, scenariul este complet diferit. „Am generat afaceri de peste 4 miliarde de dolari în ultimii șase ani”, a declarat Massey. Portofoliul de comenzi al companiei include acum construirea a 16 nave mari, alături de nave de patrulare offshore (OPV) și corvete sofisticate. Mai mult, un portofoliu de peste 100 de ambarcațiuni compozite de mici dimensiuni o poziționează ca un jucător major în regiune și la nivel global. Livrările ADSB se întind acum geografic de la Angola, la 6.000 de kilometri vest, până la Indonezia, la 6.000 de kilometri est, demonstrând o extindere semnificativă a influenței sale.

Prioritate strategică: Flotele pentru Kuweit și Angola

Un pilon esențial al strategiei ADSB este accelerarea livrărilor pentru proiecte cheie. Conducerea EAU depune eforturi considerabile pentru a grăbi finalizarea navelor Falaj-3 destinate Kuweitului, mergând până acolo încât șeful Marinei EAU este pregătit să accepte o livrare ulterioară a propriilor nave pentru a prioritiza nevoile Kuweitului. Această decizie este facilitată de specificațiile aproape identice ale navelor pentru ambele țări, ceea ce simplifică suportul pentru mentenanță, reparații și operațiuni (MRO), precum și cooperarea operațională. Prima navă pentru Kuweit este programată pentru livrare la jumătatea anului 2027, iar ADSB își propune un ritm de producție de o navă la fiecare șase luni, livrată alternativ către EAU și Kuweit.

În ceea ce privește corvetele BR71 MKII pentru Angola, progresul este, de asemenea, remarcabil. Prima navă va fi lansată pe 4 martie la Cherbourg, Franța, iar celelalte două nave sunt deja înaintea termenului. ADSB a livrat deja Marinei Angoleze primele șapte ambarcațiuni compozite de patrulare, cu livrări suplimentare așteptate în următoarele săptămâni. ADSB este contractantul principal, iar șantierul naval CMN din Franța acționează ca subcontractor.

O capacitate de producție în expansiune

Șantierul naval ADSB, o facilitate extinsă de 330.000 de metri pătrați, este proiectat pentru eficiență. Poate construi simultan trei nave în halele de asamblare acoperite și dispune de 10 docuri uscate, cu spațiu alocat și pentru lucrările de MRO ale Marinei. Cu o forță de muncă actuală de 1.500 de angajați, care urmează să crească cu 500 în acest an, ADSB poate gestiona confortabil livrarea unei nave de peste 60 de metri la fiecare șase luni. Pentru navele mai mici, sub 50 de metri și cântărind până la 400 de tone, capacitatea este și mai mare, Massey menționând că principala limitare este forța de muncă, nu spațiul fizic.

Viitorul este fără echipaj: Pariuri pe tehnologia USV

ADSB se concentrează intens și pe integrarea tehnologiilor avansate, în special a inteligenței artificiale și dezvoltarea navelor de suprafață fără echipaj (USV). Deși USV-urile de 20 de metri, cu sisteme de control, evitare a coliziunilor și revenire la bază, sunt acum considerate o tehnologie „de pe raft”, ADSB vizează următoarea generație. „Următoarea dezvoltare, cu un ordin de mărime mai sofisticată, este construirea unei nave mai mari care poate rămâne pe mare nu doar câteva ore sau o zi, ci o lună întreagă”, a explicat Massey.

Viziunea companiei include nave operate de un singur echipaj, însoțite de „nave-partener” care pot extinde capacitatea de muniție sau distribui forța pe o zonă mai largă, minimizând riscurile. Provocarea este menținerea unei nave de 30-60 de metri pe mare pentru o perioadă lungă, necesitând ca toți senzorii și monitorizările să fie gestionate de la distanță. ADSB colaborează activ cu TII (o companie soră EDGE), alte entități EDGE și alți furnizori în acest domeniu, anticipând o „accelerare semnificativă” în dezvoltarea USV-urilor mai mari în următorul an sau doi.

Ambițiile de export: O prezență mondială și o carte de comenzi record

Ambițiile de export ale ADSB sunt deja o realitate concretă. În prezent, 70% din portofoliul de comenzi provine din exporturi către Angola, Kuweit și Indonezia. Compania anticipează un alt contract major în Africa pentru nave de patrulare și de debarcare. ADSB vizează extinderea prezenței în Asia, Africa de Vest și de Est, precum și în Brazilia. Pentru viitorul previzibil, se estimează că peste 50% din comenzile ADSB vor fi destinate exportului. Portofoliul actual de comenzi al companiei se ridică la aproximativ 14 miliarde de dirhami, echivalentul a 3,8 miliarde de dolari.

Ceea ce a început ca o inițiativă neconvențională a Casei Albe de a achiziționa Groenlanda, însoțită de batjocura la adresa Danemarcei și a Europei, s-a transformat într-un moment de cotitură geopolitică. Contrar așteptărilor, „mica Danemarcă” nu doar că a rezistat presiunilor americane, dar a și obținut o victorie diplomatică semnificativă, forțând administrația Trump să dea înapoi. Această confruntare a scos la iveală o nouă strategie a „puterilor medii” de a se uni și a acționa decisiv pe scena internațională.

De la batjocură la retragere: Eșecul ambițiilor Arctice ale lui Trump

Inițial, Casa Albă a tratat cu dispreț capacitatea Danemarcei sau a Europei de a apăra Groenlanda, considerând-o o pretenție ridicolă. Danezii au fost etichetați drept „irelevanți”, iar Europa, o umbră a fostului său sine. Mesajul era clar: dacă președintele alegea să preia controlul insulei arctice, aceasta îi aparținea de drept.

Și totuși, Europa a apărat Groenlanda. Planurile Uniunii Europene pentru un răspuns economic ferm au speriat piețele americane, iar președintele Trump a renunțat la anii de eforturi de a prelua teritoriul. Un mic stat a reușit, obținând o ușurare față de o campanie de presiune americană care îi contesta suveranitatea fundamentală. „Ne descurcăm cu puțin ajutor de la prieteni”, a declarat, joi, prim-ministrul Danemarcei, Mette Frederiksen, în timpul unei vizite la omologul său britanic, făcând aluzie la versurile trupei Beatles. În ciuda acestei victorii, tensiunile nu au dispărut complet, iar la Nuuk, capitala Groenlandei, temerile localnicilor față de un State Unite cu ambiții imperialiste persistă.

Solidaritatea „Puterilor Mijlocii”: O nouă realitate geopolitică

Criza Groenlandei s-a dovedit a fi un punct de inflexiune pentru aliații SUA, ai căror lideri, reuniți recent la Davos, au renunțat la pretenția că totul este în ordine cu Washingtonul, confruntându-se acum cu o nouă ordine mondială. „Puterile medii trebuie să acționeze împreună”, a subliniat prim-ministrul Canadei, Mark Carney, într-un discurs care a rezonat puternic în capitalele străine, „pentru că dacă nu suntem la masă, suntem în meniu”. Cuvintele sale au subliniat necesitatea unei acțiuni colective împotriva presiunilor hegemonice.

Front comun european, dincolo de disensiuni interne

Chiar dacă în interiorul Europei persistă dezacorduri privind modul de abordare personală a președintelui Trump – cancelarului german Friedrich Merz și premierului italian Giorgia Meloni le-au displăcut dualitățile diplomatice ale președintelui francez Emmanuel Macron, care se opunea public lui Trump, dar îl curta în privat – toți au convenit că o poziție fermă împotriva tentativei SUA de a prelua Groenlanda era esențială. Această unitate a fost considerată necesară pentru a preveni o escaladare dezastruoasă, chiar și cu riscul de a pune în pericol alianța NATO. Piețele financiare au reacționat pozitiv la decizia președintelui american de a da înapoi, însă recuperarea relațiilor SUA cu partenerii săi va dura mult mai mult, avertizează experții.

Cicatrici de durată: O Americă imprevizibilă, o alianță sub semnul intrebării

„Retragerea lui Trump și gestionarea abilă a situației de către europeni au evitat o criză imediată, dar nu și daunele pe termen lung”, a declarat Elliott Abrams, un diplomat veteran care a servit sub mai mulți președinți americani. „O Americă imprevizibilă și ostilă, care amenință să folosească forța împotriva unui aliat NATO, era de neconceput. Acum este de conceput – pentru că tocmai s-a întâmplat.” Potrivit lui Abrams, liderii aliați vor reflecta la aceste evenimente în anii următori, încercând să înțeleagă ce funcționează cu președintele Trump, pe cine ascultă și cât de mult din problemă este el personal, spre deosebire de curentele mai profunde din politica americană care îi vor supraviețui.