Actualitate
Scriitorul Adrian–Petru Stepan: „Timişoara are o istorie fabuloasă. M-am gândit să îi redau rolul pe care îl merită în romanele mele”
Adrian-Petru Stepan este autorul cărților „Ziua în care Dumnezeu a fost prin oraș”, „Heruvim”, „Crepuscul”, „Legendele șefului de gară” și „Fiecare zi e uimitoare”. Un interviu cu el este un adevărat examen. Adrian se plânge mereu că nu are timp: de-abia am reuşit să ne auzim în două seri pentru a răspunde în exclusivitate cititorilor Gândul. Totuşi, lucrează la două cărţi ale căror capitole sunt publicate online pe măsură ce le scrie. E vorba de un thriller a cărui intrigă porneşte, iarăşi, din Timişoara, oraşul în care s-a născut şi trăieşte, şi de la o istorie a ultimului veac a Orientului Mijlociu povestită în stilul marilor jurnalişti italieni, care au reuşit să facă din evenimentele şi personalităţile istorice subiecte ale unor cărţi care te ţin cu sufletul la gură. Discuţia noastră a fost întreruptă în câteva rânduri de intervenţiile băieţelului său, Marcus, ale cărui replici savuroase le postează pe Facebook.
Gândul: Bună, Adrian! După două cărţi a căror acţiune se petrece în Timişoara, crezi că mai ai ce spune într-o a treia?
Adrian Petru Stepan: Bună, Simona! În New York s-au petrecut mii de filme şi cărţi. Scrise chiar de unii care nu au călcat vreodată în State. Aşa că eu, de aici fiind şi punându-mă cu burta pe istoria locului, aş mai putea scrie nu doar încă una, ci mult mai multe. Dar nu vreau să rămân fixat pe acest oraş: romanul la care scriu acum se petrece doar în parte în Timişoara.
Gândul: Am început cam abrupt discuţia, direct la subiect. Să fie din cauză că tu te plângi mereu că nu ai timp de introduceri?
Adrian Petru Stepan: Nemulţumirea asta a mea cu lipsa timpului sper să nu te molipsească şi pe tine. Cred că am devenit obsedat de organizarea timpului, vreau să fac şi aia şi ailaltă şi nu am când. Mă gândeam, la un moment dat, că sunt de vină eu, irosesc orele cu lucruri sterile. Aşa că am citit câte ceva despre managementului timpului şi am ajuns la concluzia că vreau eu prea multe de la cele 24 de ore ale unei zile. E bine să îţi cunoşti limitele, nu suntem toţi Mircea Eliade să dormim două ore pe noapte. Deşi tu nu eşti departe, la cele patru-cinci ale tale.
Gândul: Totuşi, nici mie nu îmi ajung cele 20 de ore care îmi rămân dintr-o zi. Personajele din cărţile tale nu mi se par la fel de apăsate de timp. Heruvim se petrece într-o singură zi, de fapt, de dimineaţa şi până la căderea serii, iar cele trei personaje principale au suficient timp să răstoarne nu doar Timişoara, ci întreaga lume cu susul în jos.
Adrian Petru Stepan: De-asta îmi place să scriu, în cărţi eşti eliberat şi de timp şi de ignoranţă, te poţi juca după cum îţi pofteşte inima. Bine, trebuie să ţii cont cont de câteva canoane şi, mai ales, să nu uiţi că nu scrii doar pentru tine, ci, mai ales, pentru cititori, iar idealul este să atragi lume cât mai diversă. Adică să faci puţină politică, să împaci cât mai multe gusturi. Când am scris Heruvim m-am gândit să îl fac mai antrenant, cu o acţiune mai alertă decât a thrillerelor americane consacrate, dar să nu uit nici de metaforă și nici de istorie.
Gândul: Iar de la trei personaje principale şi sumedenie secundare, cu intrigi întinse din anticul Sumer şi până în România de azi, ai trecut la o carte cu un singur personaj principal, un băieţel care trebuie să îşi salveze tatăl arestat pe 17 decembrie la Timişoara în Ziua în care Dumnezeu a fost prin oraş.
Adrian Petrui Stepan: Două personaje: ai uitat de Skoda roşie care îl însoţeşte peste tot.
Gândul: … şi Dumnezeu e cumva cel de-al treilea?
Adrian Petru Stepan: Dumnezeu e atotprezent în carte. Maşinuţa băiatului e una din manifestările sale.
Gândul: La interpretarea asta nu mă gândisem. Nu e blasfemie, totuşi?
Adrian Petru Stepan: Dacă suntem de acord că Dumnezeu e omniprezent, de ce nu i s-ar arăta unui copil care îşi iubeşte singura maşinuţă, care îi vorbeşte despre tatăl său? El o iubeşte şi ea îi arată drumul spre salvarea părintelui. Dacă nu ar fi fost însufleţită de Dumnezeu, ar fi putut face minuni?
Gândul: Mai apare vreo maşinuţă însufleţită şi în noua ta carte?
Adrian Petru Stepan: Nu e o maşinuţă, acum e o maşină adevărată. Si nu va fi însufleţită, dar apariţia ei îi va oferi personajului principal cheia care să îl ajute să descifreze misterul în jurul căruia se învârte acţiunea romanului.
Gândul: Am văzut că îl publici în foileton în online pe Meridianul Timişoara. Nu crezi că vei pierde din cititori fiindcă, odată ce cartea va fi în librării, orice curios o va putea citi pe telefon sau i-ar putea cunoaşte finalul din două clicuri?
Adrian Petru Stepan: La asta nu m-am gândit! Glumesc. Se poate să ai dreptate. Doar că în România nu scrie nimeni, sau aproape nimeni, pentru bani, aşa că mă bucur să fie cât mai mulţi interesaţi de acţiunea cărţii, să o citească cât mai mulţi, chiar dacă printul va rămâne în librării şi lumea o va lectura pe Kindle sau mai ştiu eu pe ce dispozitiv. Mai mult, cred că, dacă nu mi-ar fi propus Dumitru Oprişor să publice în fiecare număr un capitol eram tot la primele trei pagini scrise. Deci, posibilitatea de a o publica întâi în online e extraordinară.
Gândul: Se numeşte Piaţa Millenium. Nu am găsit numele acesta în nomenclatorul locurilor din Timişoara. Trebuia să o caut în alt oraş?
Adrian Petru Stepan: Nu. Vei găsi „Piaţa Romanilor” şi „Biserica Millenium” care se găseşte în această piaţă din Fabric, cartierul „muncitoresc” şi multicultural al Timişoarei. Dacă în „Cetate” era administraţia austriacă, militarii, edificiile publice şi aici trăiau cetăţenii de vază, în Fabric se găseau atelierele, micile făbricuţe şi locuinţele modeste ale românilor, sârbilor, cehilor, evreilor sau a meşterilor nemţi. Ştii că, pe la începutul secolului XIX, în Timişoara veneau industriaşi din Viena pentru a-şi întemeia manufacturi? Că aici funcţiona unul dintre celebrele ateliere care produceau orgile care încântă şi acum în bisericile şi sinagogile din Ungaria, Serbia şi România? Sau că Timişoara a fost pentru o perioadă capitala Regatului Ungariei pe vremea dinastiei angevine?
Timişoara are o istorie fabuloasă, dar s-a pricopsit cu politicieni care se chinuie să o îngroape. Poate de-asta m-am gândit să îi redau rolul pe care îl merită în romanele mele.
Gândul: Alături de Timişoara, Orientul Mijlociu este a doua pasiune a ta.
Adrian Petru Stepan: Aşa este. Şi, la fel, îmi pare rău de istoria fabuloasă a acestei regiuni ajunsă acum într-o postură tragică, măcinată de războaie, dictatori şi interesele divergente ale unor state puternice care şi-au făcut loc de joacă, adică de război, din metropolele lumii antice.
Gândul: Crezi că învăţăm ceva din istorie?
Adrian Petru Stepan: La fel cum învăţăm şi din botanică ori chiar literatură. Putem scrie comentarii şi eseuri pe seama celor învăţate, dar nu ne folosesc aproape la nimic în viaţă fiindcă nimeni nu ne învaţă să transcedem aceste informaţii de la cursuri în existenţa noastră. Luăm decizii importante fără să analizăm prea mult, ne lăsăm vrăjiţi de trufia intuiţiei pe care credem că o avem. Mulţi dintre noi consideră că ar fi luat decizii mai bune decât Alexandru cel Mare pe câmpul de luptă. Aşa că ce ar putea învăţa de la vreun „nime-n lume” ca Ion C. Brătianu, să zicem? Bineînţeles, cei care gândesc aşa nu ajung nici la mintea din copilărie a acestuia…
Suntem prea plini de informaţii, bombardaţi de fake news încât să mai avem timp pentru citit cărţi sau pentru reflecţie. Văd în ultima vreme că ceea ce nu ne place sau ne scoate din micile noastre obiceiuri considerăm că nici nu există. Îmbrăţişăm orice teorie idioată şi vădit falsă doar să nu trebuiască cumva să ne schimbăm ora la care savurăm cafeaua.
Gândul: Vrei să spui ca oamenii nu se schimbă?
Adrian Petru Stepan: Ba da, cum să nu! Odată cu vârsta, micile manii se măresc, zidurile din jurul zonei de confort devin tot mai înalte şi mai groase. Discutând cu un prieten, am ajuns la concluzia că, dacă ar fi să mai alegem odată între Iisus şi Baraba, l-am alege tot pe acesta din urmă întrucât el ne făcea bucuroşi să fim noi înşine. În schimb, Iisus ne cere să ne schimbăm. De fapt, ne cere să fim mai buni, din toate punctele de vedere. Dar cum să acceptăm că nu suntem cea mai bună variantă a noastră? Cum să schimbăm, aşa cum ziceam, ora la care ne savurăm cafeaua? O adevărată impietate!
Gândul: Să fiu şi eu cinică, te-aş întreba „Atunci de ce mai scrii?” Oare nu fiecare autor îşi doreşte să schimbe ceva sau pe cineva prin cărţile sale?
Adrian Petru Stepan: M-ai prins. Vezi, nici eu nu mă pot schimba, sunt un optimist incurabil! Chiar dacă nu reuşeşti să schimbi o persoană cu o carte, e suficient să îi transformi o zi ternă într-una colorată lecturându-ţi cartea. Iar dacă se va nimeri vreunul să se schimbe, cu atât mai bine!
Gândul: Fiindcă tot vorbeam de schimbare: stilul scriitorului se schimbă de la o carte la alta? Sau, mai precis: stilul tău se schimbă, evoluează de la o carte la alta?
Adrian Petru Stepan: Bine că ai precizat întrebarea fiindcă mi-ar fi greu să generalizez ori să pun alţi scriitori în nişte formule şi sa trag concluzii. De obicei, fiecare scriitor are constanţa sa proprie, în fiecare carte găseşti câteva locuri comune cu cele din alte cărţi ale sale. De-asta când îţi place un scriitor găseşti interesante şi celelalte cărţi ale sale, parcă recompun o lume familiară. În ceea ce mă priveşte, încerc să adaptez stilul fiecărei cărţi subiectului său. Nu ştiu dacă reuşesc să evoluez ori doar să „schimb registrul”, dar sunt diferenţe semnificative între fiecare carte. Evident, locurile comune tuturor cărţilor sunt prezente, îmi dau seama că sunt „tipicar” cu fiecare carte scrisă.
Gândul: Ce îţi propui pentru următoarele cărţi?
Adrian Petru Stepan: De la Şeherezada la Osama bin Laden: istoria palpitantă a Orientului Mijlociu sper să fie o carte care să îi atragă pe toţi cei care doresc să înţeleagă o altă civilizaţie, adică cea islamică, şi istoria sa. Cât despre Piaţa Millenium, mi-ar plăcea să o văd tradusă în italiană sau franceză. Ori, de ce nu, ecranizată.
Gândul: Destinul îi zâmbeşte celui ce speră. Îţi doresc mult succes și mii de multumiri pentru acest interviu absolut minunat! Datorită ție, eu astăzi am mai învățat ceva și îți mulțumesc pentru asta!
Adrian Petru Stepan: Mulţumesc și eu. Cărţile tale sunt minunate şi mă fac un pic invidios. Aşa că îţi doresc la fel!
Actualitate
Viteza, noua armă strategică: Generalul Saltzman impune „soluția de 80%” în Space Force
Într-o mișcare ce semnalează o ruptură radicală de birocrația tradițională a achizițiilor militare, Generalul Chance Saltzman, șeful Operațiunilor Spațiale, a lansat un apel ferm către forțele sale pentru adoptarea unei dezvoltări incrementale. Mesajul este clar: Space Force trebuie să prioritizeze livrarea rapidă a „capabilităților minime viabile”, abandonând căutarea utopică a sistemului perfect în favoarea unor soluții imediate și funcționale. Deși autoritatea formală asupra bugetelor rezidă în ramura civilă a Departamentului Forțelor Aeriene, influența lui Saltzman ca lider de serviciu trasează noua direcție strategică pentru „Guardians”.
Imperfecțiunea calculată: Mai bine azi decât prea târziu
În cea mai recentă notă de comandă, datată 24 aprilie 2026, Generalul Saltzman a subliniat că întreaga arhitectură de apărare a SUA trece la un „regim de război”. În acest nou context, perfecționismul devine un inamic al eficienței. „O soluție de 80% aflată astăzi în mâinile luptătorilor este infinit mai valoroasă decât o soluție de 100% care sosește prea târziu”, a declarat Saltzman. Această filosofie transformă eșecurile tehnologice controlate din „erori” în „lecții necesare”, argumentând că asumarea unor riscuri calculate în faza de producție reduce, în final, riscul operațional pe câmpul de luptă.
Războiul împotriva „derapajului cerințelor”
Esența noii strategii constă într-o colaborare strânsă între cei care proiectează sistemele și cei care le operează. Saltzman cere eliminarea fenomenului de „requirements creep” – adăugarea continuă de noi cerințe tehnice care amână lansarea unui produs. În loc să aștepte îndeplinirea tuturor specificațiilor ideale, unitățile operaționale trebuie să accepte produse parțiale, dar utile, care vor fi îmbunătățite ulterior prin iterații succesive. Este o schimbare de mentalitate care impune un sentiment de urgență absolută în fața amenințărilor în continuă evoluție.
O forță de achiziții record pentru un buget de 33 de miliarde
Space Force deține în prezent cea mai mare concentrație de specialiști în achiziții dintre toate ramurile armatei americane, raportat la numărul total de personal. Cu un buget de aproape 33 de miliarde de dolari planificat pentru acest an, serviciul este poziționat să devină un motor al inovației rapide. Totuși, Saltzman avertizează că procesele care au funcționat în trecut nu mai sunt adecvate pentru viitor. Trecerea de la vechea paradigmă, unde operatorii refuzau orice sistem care nu era „perfect” de teamă că nu vor mai primi actualizări, la un model de dezvoltare continuă, este esențială pentru a menține supremația în spațiul cosmic.
Actualitate
Avanpostul Lunii: Space Force lansează „Garda de Coastă” a spațiului cislunar
Pe măsură ce ambițiile omenirii se extind dincolo de orbita terestră, Space Force își redefinește misiunea. Statele Unite fac un pas decisiv către securizarea coridorului dintre Pământ și Lună, înființând o structură dedicată care să pregătească terenul pentru viitoarea bază lunară permanentă.
Într-o mișcare strategică menită să consolideze dominația spațială americană, Space Force anunță crearea unui grup de lucru specializat în achiziții și coordonare pentru spațiul cislunar. Noua structură, denumită Biroul de Coordonare Cislunară, va reuni ingineri și manageri de program pentru a trasa „foile de parcurs” necesare tehnologiilor de mâine. Obiectivul este clar: susținerea logistică și defensivă a planului NASA de a stabili o prezență umană constantă pe Lună până în 2030.
Obiectivul 2030: O prezență americană permanentă dincolo de orbita terestră
Decizia de a extinde aria de operare a Space Force vine ca un răspuns direct la directivele strategice care vizează supremația spațială. Generalul Chance Saltzman, șeful operațiunilor spațiale, a subliniat că forțele americane vor urma interesele naționale oriunde se vor extinde acestea. „Dacă interesele noastre ajung la o bază lunară, Space Force trebuie să se asigure că drumul până acolo este sigur, că baza este protejată odată stabilită și că întreaga operațiune este sustenabilă”, a declarat acesta.
Noua unitate va fi condusă de Jamie Stearns, un expert provenit din cadrul Laboratorului de Cercetare al Forțelor Aeriene (AFRL). Prima misiune a acestui birou va fi cartografierea tuturor entităților guvernamentale implicate — de la DARPA și serviciile de informații, până la partenerul principal, NASA — pentru a crea un front unit în cucerirea noii frontiere.
Provocările „matematicii diferite”: Securitate și comunicații în vidul dintre lumi
Navigarea și supravegherea în spațiul cislunar (zona imensă dintre orbita Pământului și cea a Lunii) nu sunt doar o extensie a activităților actuale, ci reprezintă o provocare fizică și tehnologică complet nouă. Generalul Saltzman a avertizat că „matematica este diferită” la aceste distanțe, fiind necesare instrumente noi pentru monitorizarea domeniului spațial.
Comunicațiile reprezintă un alt punct critic: acestea trebuie să fie continue, să aibă o latență scăzută și să fie securizate pentru a proteja echipajele umane. Dincolo de tehnologie, logistica de la sol va trebui să sufere transformări radicale. Menținerea unei baze lunare va forța infrastructura de lansare actuală să funcționeze la un „ritm operațional” fără precedent, necesitând o gestionare mult mai riguroasă a consumabilelor și a siguranței publice la Cape Canaveral și Kennedy Space Center.
„Oracle Prime”: Prima santinelă americană plasată în punct strategic
În timp ce structurile birocratice se organizează, Laboratorul de Cercetare al Forțelor Aeriene (AFRL) pregătește deja „mușchiul” tehnologic. Anul viitor va fi lansat Oracle Prime, un satelit experimental revoluționar, conceput special pentru a opera în punctul Lagrange L1 — o zonă de echilibru gravitațional situată la aproximativ 326.000 de kilometri altitudine, direct între Pământ și Lună.
Misiunea este una de pionierat: Oracle va încerca să detecteze, fără ajutor de la sol, resturi orbitale și sateliți activi care sunt aproape invizibili din cauza distanțelor enorme. În prezent, în acea regiune funcționează deja aproximativ 10 sateliți, inclusiv releul de comunicații chinezesc Queqiao-2, care susține propriile ambiții lunare ale Beijingului. Oracle va funcționa ca un avanpost de monitorizare, învățând forțele americane cum să „supravegheze cartierul” din jurul Lunii.
Parteneriatul public-privat și drumul spre Artemis
Efortul militar nu este unul izolat. Space Force mizează masiv pe colaborarea cu sectorul privat pentru a dezvolta rapid noi capacități. Companii precum Advanced Space, care operează deja pentru NASA microsatelitul CAPSTONE, sunt implicate direct în construcția și operarea noilor platforme de supraveghere.
Această mobilizare generală vine într-un moment de succes pentru programul Artemis. Recent, misiunea Artemis II a finalizat cu succes un zbor cu echipaj uman în jurul Lunii, marcând prima etapă a revenirii americanilor pe suprafața lunară, programată pentru anul 2028. Prin crearea acestui nou grup de lucru, Space Force se asigură că, odată ce astronauții vor păși din nou pe solul lunar, vor avea deasupra lor o „umbrelă” de securitate și suport logistic gata să susțină o prezență umană permanentă.
Actualitate
REVOLTA DIN SILICON VALLEY: Justiția americană îngheață ordinul Casei Albe prin care Anthropic a fost declarată risc de securitate națională
Dovezile sugerează o „represiune ilegală”
Într-o lovitură juridică majoră aplicată politicilor tehnologice ale actualei administrații, judecătoarea federală Rita Lin a emis joi o injoncțiune preliminară de amploare în favoarea companiei Anthropic. Decizia suspendă eforturile guvernului de a pune pe lista neagră firma de inteligență artificială, marcând un punct de cotitură în conflictul dintre gigantul tech și aparatul birocratic federal.
În ordinul său de 48 de pagini, judecătoarea Lin a afirmat categoric că justificarea guvernului pentru desemnarea Anthropic drept un „risc pentru lanțul de aprovizionare” pare a fi doar o fațadă. „Dosarul sugerează puternic că motivele invocate… au fost pretextuale și că motivul real a fost o represiune ilegală”, a scris Lin, subliniind că Anthropic are șanse mari de reușită în procesul intentat statului.
Un conflict între clauze și comenzi executive
Tensiunile dintre Anthropic și Casa Albă au atins punctul critic după ce compania a refuzat să accepte noi termeni contractuali care ar fi permis armatei „orice utilizare legală” a inteligenței artificiale Claude. Anthropic s-a opus, invocând motive de siguranță și principii etice.
Reacția administrației a fost imediată. Pe 27 februarie, președintele Donald Trump a ordonat agențiilor federale, prin intermediul rețelei Truth Social, să „ÎNCETEZE IMEDIAT” orice utilizare a tehnologiei Anthropic. Mesajul a fost dublat de Secretarul Apărării, Pete Hegseth, care a declarat că niciun partener al armatei americane nu mai poate desfășura activități comerciale cu firma de IA. Până la începutul lunii martie, aceste directive au fost transformate în acte oficiale, vizând compania atât la nivelul Pentagonului, cât și la nivelul întregului guvern federal.
Sfidarea Pentagonului și disputa jurisdicțională
Victoria juridică a celor de la Anthropic ar putea fi însă complicată de un conflict de jurisdicție. La scurt timp după decizia din California, Emil Michael, responsabilul pentru tehnologie al Pentagonului, a contestat validitatea injoncțiunii, susținând că aceasta conține „erori factuale” și că interdicția rămâne în vigoare sub alte coduri federale care nu s-ar afla sub autoritatea judecătoarei Lin.
Deși Anthropic s-a declarat mulțumită de intervenția rapidă a instanței din California, reprezentanții companiei au admis că încă așteaptă o decizie de la Curtea de Apel din D.C. Experții legali sunt împărțiți: unii consideră că ordinul judecătoarei Lin protejează compania de toate departamentele guvernamentale, în timp ce alții cred că este nevoie de o victorie separată la Washington pentru a anula complet ordinele administrației.
Numărătoarea inversă de șapte zile
În ciuda deciziei favorabile, drumul Anthropic rămâne presărat cu obstacole. Judecătoarea Lin a impus o suspendare de șapte zile asupra propriului ordin, o procedură standard care oferă guvernului timp pentru a contesta decizia sau pentru a solicita intervenția unei instanțe superioare.
Dacă procesul va ajunge la Curtea de Apel pentru al Nouălea Circuit, analiștii anticipează o bătălie dificilă pentru guvern. Între timp, mizele financiare și reputaționale cresc. Pe măsură ce disputa juridică se poate prelungi pe parcursul mai multor ani, statul american riscă să fie găsit responsabil pentru încălcarea contractelor și să plătească despăgubiri colosale dacă instanțele vor decide că eticheta de „risc de securitate” a fost, într-adevăr, un instrument de răzbunare politică.
-
Exclusivacum 3 zileOrchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
-
Ancheteacum o ziFOTBAL PRINTRE GRATII ȘI DEFICIT DE PERSONAL: CUM AU DAT CU PICIORUL ÎN MINGE „SUPRAVIEȚUITORII” DE LA TÂRGȘORUL NOU
-
Exclusivacum 2 zileMarele „Kompromat” s-a fâsâit: Cum a reușit tripleta Dabija-Despescu-Dorobanțu să facă reclamă gratuită Sindicatului Diamantul
-
Exclusivacum 4 zileDe la revoluția opaițului la „Patinoarul privat”: aceeași mână, aceeași schemă, alt tun pregătit în Ploiești
-
Exclusivacum o ziMIORIȚA DUPĂ GRATII ȘI DRAMA „OII HĂRȚUITE”: CUM SE JOACĂ DE-A VICTIMA O „VEDETĂ” DIN CURTEA PENITENCIARULUI PLOIEȘTI
-
Exclusivacum 2 zileSprint spre zăbrele: Cum a eșuat „Marele Plan” al unui fugar de carton în fața unui polițist „Strongman”
-
Featuredacum o ziLovitură de baros aplicată arbitrarului din MAI: ICCJ dă undă verde polițiștilor să conteste abuzurile disciplinare în instanță
-
Exclusivacum o ziSLATINA, ORAȘUL UNDE POLIȚIA SE JOACĂ DE-A PUZLE-UL: CUM SĂ FACI VARZĂ SIGURANȚA CETĂȚEANULUI SUB COMANDA LUI „SHERIFF” DE MEZZO



