Dacă statisticile oficiale mint, ei bine atunci mint și eu. Dar care ar fi interesul? De ce ne-ar comunica zi de zi Guvernul Orban vești alarmante privind revenirea pandemiei la cote maxime? De ce ne-ar spune zi de zi că mor între 7 și 10 persoane? De ce Organizația Mondială a Sănătății, care furnizează la rândul ei statistici globale și naționale, informează planeta asupra faptului că s-ar fi ajuns la aproape 500.000 de decese și la aproape zece milioane de oameni infectați?

Amatorii de scenarii bizare au o explicație. Ei pornesc de la premiza că OMS, dar și guvernele ar fi ajuns la degetul mic al marilor companii farmaceutice. Al căror unic scop este să-și mărească profiturile. Pe seama exagerării pandemiei. Iar alții avansează o teorie și mai spectaculoasă a conspirației. Și anume că guvernele vor să genereze o criză majoră la nivel mondial, în două scopuri. Pentru ca prin măsurile restrictive să-și controleze mai bune populațiile și pentru a pune capăt supremației multinaționalelor, aruncându-le într-un colaps economic.

Eu unul refuz să creditez aceste două scenarii. Nu cred că multinaționalele din domeniul farmaceutic sunt chiar atât de puternice, încât să-și subordoneze aproape în totalitate statele, și nici nu-mi pot imagina că mari puteri ale lumii, aflate în rivalitate, aproape într-o stare de război rece, au conspirat între ele pentru a genera, cu toate problemele aferente, o mega-criză economică. Așa că pur și simplu mă întorc la România și încerc să răspund la câteva întrebări cheie. Care se circumscriu ideii că, dacă cifrele care ne sunt furnizate sunt corecte, atunci în România pandemia se reîntoarce pe faimosul „platou”.

Cifrele asta ne arată. Și mai mult chiar. Ele ne spun că în acest moment ne aflăm pe locul paru în Europa în ceea ce privește rata îmbolnăvirilor. România nu este singurul stat care regresează. Se manifestă o creștere a cazurilor și în Bulgaria. Începând din acest punct, avem câtea probleme grave. Cel puțin trei la număr.

1). Dacă întoarcerea pe „platou” este aproape sigură, revenirea la restricțiile anterioare este imposibilă. Chiar dacă, grăbit din fire, Ludovic Orban a anunțat că, în funcție de evoluția pandemiei, este posibil ca restricțiile să se reinstituie. În primul rând, nu îmi imaginez că este posibil să se reinstituie starea de urgență. Și nici că, sub starea de alertă, măsuri restrictive vor putea fi impuse și respectate. Românii s-au dovedit extrem de disciplinați. Sau docili. Cum vreți să spuneți. Cei mai mulți au respectat cu strictețe restrângerea unor drepturi și libertăți. Chiar și când acestea s-au dovedit absurde. Sau de neînțeles. De acum încolo, ei nu mai sunt dispuși să își asume respectarea automată a unor reguli. Dimpotrivă. Sunt tentați să le încalce. Este o reacție normală. Atâta timp cât Guvernul a făcut în această materie uriașe greșeli. A adoptat măsuri pe care nu le-a putut controla. A adoptat măsuri pe care le-a controlat în mod arbitar. Și abuziv. A adoptat măsuri cărora cetățenii nu le-au înțeles rostul. Și i-a tratat cu absolută indiferență pe oamenii suferinzi, care au murit astfel acasă, întrucât spitalele au stat închise, sau chiar în spitale, întrucât acestora le-a fost redusă activitatea. În fine, s-a creat un adevărat curent de opinie în societatea civilă și în clasa politică a partidelor din opoziție, care în prezent contestă în forță orice măsură de restricționare a drepturilor și libertăților și de blocare a economiei.

2). Guvernul Orban se confruntă cu uriașe dificultăți economice, cărora îi este imposibil să le facă față. Multe dintre ele și le-a creat singur. Pe de-o parte, aflându-se într-un an electoral, e silit să amăgească populația și clasa oamenilor de afaceri, în sensul că adoptă și implementează măsuri coerente și eficiente de redresare, iar pe de altă parte furnizează dovada contrară, explicând de zor că nu poate dubla alocațiile pentru copii și că nu poate crește cu 40 de procente punctul de pensie. Cu alte cuvinte, Executivul s-a introdus singur în corzi. Iar presiunea opoziției devine din ce în ce mai mare, pe măsură ce ne apropiem de cele două runde de alegeri. Revenirea la starea de urgență sau la un nou ciclu al stării de alertă va fi blocată de opoziie, indiferent de gradul de dependență personală în care se află Marcel Ciolacu în raport cu Klaus Iohannis, care de altfel l-a și urecheat în mod public în urmă cu două zile.

3). În al treilea rând, vine vremea când Ludovic Orban va trebui să dea explicații în legătură cu starea de sănătate a populației României. A acelei populații neafectate în mod direct de pandemie. De ce s-au închis atât de multe spitale? De ce s-au redus atât de dramatic activitățile în acele unități spitalicești în care autoritățile au admis totuși continuarea activității? De ce direcțiile de sănătate publică trebuie să afle de la televizor sau de la primarii orașelor – cazul Gabrielei Firea este extrem de elocvent – care este numărul total al bolnavilor internați cu coronavirus în raport cu numărul paturilor disponibile? Cum de este posibil să vină în puterea nopții reprezentanți ai Direcției de Sănătate Publică din București, pentru a afla, numărând bolnavii, câți pacienți cu coronavirus există cu adevărat? Dar acesta este doar un detaliu scandalos și atâta tot. Grav este că în această perioadă s-au acutizat afecțiunile de care suferă sute de mii de persoane din România și, cu certitudine, lipsiți de tratamente corespunzătoare au murit mai multe persoane decât în perioadele anterioare. Când cifrele acestea vor ieși la iveală, Guvernul Orban va fi acuzat că, prin măsurile pe care le-a luat, dar și prin măsurile pe care nu le-a luat și ar fi trebuit să le ia, a contribuit practic la moartea unui mare număr de persoane. Și mai trebuie să adăugăm faptul că agravarea afecțiunilor celor rămași în viață va costa în viitor statul român sume uriașe de bani și va necesita eforturi supraomenești ale sistemului de sănătate.

Așadar revenim pe „platou”, fără a mai fi capabili să luăm măsurile necesare pentru a nu suferi o explozie a pandemiei, fără a mai avea o populație dispusă să accepte reguli care-i sunt vârâte pe gât și în contextul unei societăți civile și a unei opoziții politice total ostile. Dacă se va întâmpla așa cum rezultă din analiza mea, revenirea pe „platou” se va dovedi o perioadă extrem de crâncenă pentru cetățenii României. Sub aspectul sănătății publice. Sub aspect economic. Sub aspect politic.

Sorin Rosca Stanescu