Actualitate
SITEURILE INCHISE PENTRU ”FAKE NEWS” – UN MOMENT PERICULOS PENTRU DEMOCRATIA DIN ROMANIA
(Preluare Inpolitics):
”Fiecare autor să aibă libertatea de a-și spune propriile minciuni. Asta este libertatea presei.”
Afirmația curajoasă aparține unui mare nume al literaturii mondiale, de două ori laureat Pulitzer, scriitorul Norman Mailer. Spunem curajoasă pentru că cei mai puțin capabili să înțeleagă funcționarea democrației autentice ar putea-o privi cu rezerve. La fel cum o vor privi, poate, și cei care aplaudă azi ceea ce noi am numi una dintre cele mai nedemocratice decizii ale regimului Iohannis, anume închiderea unor siteuri de presă sub acuzația că ar difuza fake newsuri la vreme de pandemie.
Să o luăm metodic.
O primă bizarerie a campaniei de închidere a unor siteuri a fost absența, din cele două decrete prezidențiale, a mențiunii privind posibilitatea limitării libertății presei, unul dintre drepturile constituționale. Art.30 stipulează în clar că ”Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”, că ”Cenzura de orice fel este interzisă” ori că ”Nici o publicaţie nu poate fi suprimată”.
Pe lista celor opt libertăți constituționale care urmau să fie restrînse pe durata stării de urgență, conform decretului prezidențial, nu se află și cele prevăzute la art.30 din Constituție.
De ce?
Foarte simplu, asta ar fi declanșat un scandal imens, pe bună dreptate, pentru că punerea pumnului în gura presei era foarte greu de corelat aprioric cu eficiența măsurilor anti-coronavirus. Ar fi fost limpede că se urmărește, de fapt, ALTCEVA și ar fi apărut, foarte probabil, reacții dure și la nivel european.
Așa că s-a recurs la o șmecherie murdară, balcanică: în locul restricționării fățișe a libertății presei, s-a băgat, într-un capitol separat, intitulat ”Măsuri de primă urgență cu aplicabilitate directă”, un articol, 91, care prevede că:
”În situația propagării unor informații false în mass-media și în mediul on-line cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire, instituțiile şi autoritățile publice întreprind măsurile necesare pentru a informa în mod corect şi obiectiv populația în acest context.
Furnizorii de servicii de găzduire şi furnizorii de conținut sunt obligați ca, la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să întrerupă imediat, cu informarea utilizatorilor, transmiterea într-o rețea de comunicații electronice ori stocarea conținutului, prin eliminarea acestuia la sursă, dacă prin conținutul respectiv se promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire”.
Capitolul sus-menționat face, în ansamblul lui, obiectul unei sesizări de neconstituționalitate a OUG 1/1999 privind starea de urgență din partea Avocatului Poporului, pentru că e vorba de o procedură profund nelegală, care permite președintelui să legifereze efectiv.
În plus, art.91, cum spuneam, nici măcar nu poate pretinde că derivă din măsurile de limitare a drepturilor omului stabilite de președinte.
O dublă încălcare a normelor statului de drept.
În urma acestei manevre, a început de ceva vreme închiderea anumitor siteuri de presă ori cenzurarea unor materiale, la propunerea așa-numitului Grup de comunicare strategică, despre care românii nu prea au habar nu au cine e și cu se ocupă exact.
De cele mai multe dintre aceste siteuri nici nu am auzit pînă la suspendare, pe vreo cîteva am intrat, en passant.
Nu mi-a plăcut ce am văzut acolo: teorii ieftine ale conspirației, bătut cîmpii la greu, informații nesusținute, exprimări neortodoxe șamd.
Atît doar că lumea nu se modelează – nu trebuie să o facă – după gusturile și preferințele mele.
Ori ale unui guvern sau președinte.
Există anumite derapaje ale presei (incitarea la violență, la discriminare, rasismul etc) care sunt sancționate de Constituție și de legi, pe bună dreptate.
Dincolo de ele nu trebuie să existe alte restricții, la cheremul unor oficialități care nici măcar nu acționează la vedere, vezi cazul celebru al Grupului de suport condus de Raed Arafat, care are componența secretizată.
Democrație e atunci cînd te bați pentru libertatea altuia de a spune chestii pe care nu le agreezi.
A suspenda o publicație, fie ea și cu ”pseudo” în față, pentru că scrie prostii e un abuz grav, cu atît mai mult cu cît nu se cunoaște vreo entitate supremă care să stabilească fără drept de apel ce e real și ce nu, ce e bun și ce e rău.
Publicul e unicul care trebuie lăsat să decidă ce îi place să citească și ce nu. Democrația garantează inclusiv dreptul de a spune/scrie minciuni ori prostii. Nu poți prevede legi care să garanteze că prostul nu se aruncă de pe bloc după ce vede filmul ”Superman”, cum s-a întîmplat.
Președintele SUA, Donald Trump, bunăoară, a spus public că dacă ingerezi dezinfectant scapi de coronavirus, drept urmare mulți americani s-au repezit să bea diverse soluții și s-au intoxicat.
După mintea regimului Iohannis, președintele SUA e difuzor de fake newsuri și ar trebui suspendat.
Pe 18 martie, după declararea stării de urgență, oficialitățile au închis un site pentru publicare unor așa-zise informații false cu privire la închiderea unor supermarketuri și cu privire la un plan secret al Guvernului de a aduce în țară români din străinătate.
Știm cu toții ce a urmat: misterioasa operațiune de trimitere în străinătate a unui număr imens de cetățeni, cu încălcarea prevederilor în vigoare, aducerea altora cu anumite curse speciale șamd.
E o graniță fină între scenarii conspiraționste și realitatea brutală.
De aici, solicitarea corectă – în spiritul actualelor norme – a deputatului Liviu Pleșoianu de suspendare a siteului prezidențial, care se încadrează lejer la difuzare de fake news.
De cînd a izbucnit epidemia am primit intoxicări la greu din gurile celor mai înalte figuri responsabile cu gestionarea situației. Ba ne trebuie măști, ba nu, ba spirtul dezinfectează, ba nu dezinfectează, ba izolăm bătrînii, ba nu îi izolăm, ba e o prostie starea de urgență, ba nu e, și exemplele pot continua mult și bine.
Dacă înalții oficiali pot dezinforma pe bandă rulantă fără să li se clintească un fir de păr, e firesc să aruncăm anatema pe unele publicații – nici măcar de largă audiență – al căror public e format, în general, din cititori oricum imuni la argumente raționale?
Teza că virusul a fost creat artificial și slobozit în lume cu oarece interese politico-economice nu e susținută pînă acum de dovezi, deci rămîne cu eticheta de conspiraționistă. Și dacă, ipotetic vorbind, într-o zi se va dovedi că așa a fost?
Libertatea de exprimare include și dreptul de a vehicula scenarii oricît de tîmpite. Și care la un moment dat pot părea ridicole și chiar periculoase; istoria a dovedit adesea, însă, că mari ”conspirații” s-au dovedit reale.
După mintea lui Iohannis & comp, ar trebui reduși la tăcere toți cei care cred că pămîntul e plat ori că există extratereștri, pentru că asemenea teorii pot panica populația (dacă ne invadează??).
În zilele lui decembrie 1989 ar fi fost o blasfemie să vorbești de altceva decît de o revoltă populară; în următorii 30 de ani ne-am cam lămurit cu toții cum au stat, de fapt, lucrurile.
Un stat care, fie și într-o situație complicată precum cea actuală ar fi pus la pămînt de cîteva zvonuri se cheamă că și-ar merita soarta.
În democrațiile autentice există o balanță naturală eficientă, pentru fiecare sursă de intoxicare se găsesc surse oneste, care prezintă lucrurile corect și liniștesc lucrurile. Iar dacă nu, se poate interveni și de la nivel oficial pentru a se lămuri publicul.
Foarte interesant, unul dintre siteurile închise aparține unui jurnalist sibian, Albin Marinescu, ale cărui poziții nu le apreciez mereu, dar care are meritul de a fi la originea dezvăluirilor despre casele președintelui. Un alt site închis, publicase cu vreo două zile mai înainte o caricatură cu Iohannis zugrăvit ca Hitler.
Se ridică firesc întrebarea: e vorba cu adevărat de măsuri de ”protejare” a cetățenilor, ori de ocazia președintelui de a se răfui cu niște adversari?
Și ce ar urma să se întîmple dacă după 15 mai se ridică starea de urgență?
Siteurile închise s-ar reactiva și ar continua fără probleme să scrie scenarii conspiraționiste, deși problema virusului va fi departe de a fi rezolvată?
Dacă ele sunt chiar atît de periculoase, să ne așteptăm ca guvernanții să găsească o metodă prin care cenzurarea presei să poată avea loc oricînd, în orice condiții?
La cum merg lucrurile, răspunsul ar putea fi pozitiv, din păcate.
Ieri, am difuzat în serial pe Facebook opiniile unor oameni celebri vizavi de libertatea presei.
Stîlpi ai libertății și ai democrației, ori mari criminali ai istoriei.
Să le grupăm și să le reproducem mai jos:
”Vai de națiunea a cărei literatură este cenzurată cu forța. Asta nu e doar încălcarea libertății presei, ci închistarea inimii unei națiuni, extirparea memoriei sale”. (Aleksandr Soljenițîn)
”Libertatea de exprimare și libertatea presei nu le-au fost date oamenilor pentru a se spune lucruri drăguțe și general acceptate, ci pentru a se spune lucrurile neplăcute, lucrurile noi și neașteptate, pentru a spune chiar lucrurile care fac rău”. (Samuel Gompers-fondatorul Federației Americane a Muncii)
”Libertatea noastră depinde de libertatea presei și ea nu poate fi limitată fără a fi pierdută”. (Thomas Jefferson)
„Să lupt împotriva cenzurii, oricare ar fi natura ei și oricare ar fi regimul sub care se află, este datoria mea de scriitor, la fel să fac apeluri la libertatea presei. Sunt un pasionat susținător al acestei libertăți și consider că, dacă vreun scriitor și-ar imagina că nu are nevoie de acea libertate, ar fi ca un pește care afirmă în public că nu are nevoie de apă. ”(Mihail Bulgakov)
”Libertatea presei este un privilegiu prețios de care nicio țară nu se poate dispensa”. (Mahatma Gandhi)
”Libertatea presei, dacă asta mai înseamnă ceva, e libertatea de a critica și de a te opune!” (George Orwell)
”Când, într-o societate liberă, presa este criticată pentru negativism, asta înseamnă mai mereu că a îndrăznit să pună la îndoială politicile partidului la putere. „Patriotismul”, a spus Samuel Johnson, „este ultimul refugiu al ticăloșilor”. Posibil să se fi referit la cei care îl folosesc pentru a combate opiniile care nu le convin” (Rogert Ebert – laureat Pulitzer)
”O presă liberă poate fi, bineînțeles, bună sau rea, dar, cu siguranță, fără libertate, presa nu va fi niciodată altfel decât rea.” (Albert Camus)
”Trebuie să eliminăm toate ziarele. O revoluție nu poate fi realizată cu libertatea presei.” (Che Guevara)
”Peste tot în lume, oriunde există capitaliști, libertatea presei înseamnă libertatea de a cumpăra ziare, de a cumpăra condeieri, de a mitui, a cumpăra și a intoxica opinia publică în beneficiul burgheziei.” (Vladimir Ilici Lenin)
”Când faci o revoluție, nu ai voie să bați pasul pe loc; trebuie să mergi ori înainte, ori înapoi. Cei care vorbesc acum despre „libertatea presei” merg înapoi și ne opresc din drumul nostru spre socialism.” (Vladimir Ilici Lenin)
„Presa nu trebuie să fie liberă să spună minciuni. Aceasta nu este libertate de exprimare pentru oameni, ci o dictatură asupra minții și sufletelor lor. Despre acest subiect se spun multe prostii. Ce este libertatea presei? În practică, înseamnă dreptul noilor îmbogățiți de a cumpăra acțiuni la ziare la bursă și de a-și exprima propriile opinii și interese, indiferent de adevăr sau de interesul național” (Sir Oswald Mosley – lider al fasciștilor britanici)
„Presa este, în primul rând, cea care duce o luptă îndîrjită de calomniere, distrugînd tot ceea ce poate fi considerat un sprijin al independenței naționale, al ascensiunii culturale și al independenței economice a națiunii.”(Adolf Hilter)
Ce se poate lesne observa de aici?
Toți oamenii cu adevărat măreți ai istoriei au militat dintotdeaua pentru libertatea totală a presei.
Toți dictatorii odioși au avut opinii contrare: presa e un instrument anti-cetățenesc, care distruge, minte, înșală și care, la modul ideal, ar trebui eliminat cu totul, dacă se poate.
P.S.: Ironia sorții face ca azi, Facebook să mă înștiințeze că postarea de ieri despre viziunea ticăloasă a lui Hitler încalcă standardele comunității, ca atare voi suferi anumite interdicții timp de 30 de zile. Un preț pe care sunt bucuros să-l plătesc.
Actualitate
Talon Synapse: Parteneriatul tehnologic care schimbă paradigma apărării între SUA și Emiratele Arabe Unite
Comandamentul Central al SUA a anunțat oficial lansarea unei forțe operative comune, o inițiativă strategică menită să accelereze integrarea inteligenței artificiale în arhitecturile militare ale Washingtonului și ale Abu Dhabi-ului. Proiectul, botezat „Task Force Talon Synapse”, marchează o premieră absolută în cooperarea bilaterală dedicată tehnologiilor emergente pe câmpul de luptă.
O forță de elită pentru un nou tip de război
Operațională în următoarele săptămâni, structura va fi găzduită în capitala Emiratelor Arabe Unite, Abu Dhabi. Echipa va fi compusă dintr-un nucleu restrâns de aproximativ 20 de experți americani și emiratezi, specializați în domenii critice: inteligență artificială, analiză de date și securitate cibernetică. Obiectivul declarat este clar și ambițios: accelerarea dezvoltării aplicațiilor militare bazate pe AI, cu un accent deosebit pe sprijinul informațional, protecția infrastructurii vitale și monitorizarea constantă a peisajului de securitate regional.
Diplomația tehnologică și culisele puterii
Inițiativa reprezintă punctul culminant al dialogului purtat anul trecut între conducerea Comandamentului Central al SUA și o figură cheie a aparatului de securitate emiratez, șeicul Tahnoon bin Zayed Al Nahyan. Recunoscut pentru rolul său central în serviciile de informații și pentru investițiile masive în tehnologie, șeicul Tahnoon aduce o greutate politică considerabilă acestui parteneriat. Colaborarea este descrisă de oficialii americani drept un „moment istoric”, confirmând statutul Emiratelor Arabe Unite ca unul dintre cei mai capabili parteneri regionali.
Provocări și semne de întrebare: cât de tangibil este succesul?
În pofida entuziasmului oficial, vocile din interiorul sferei de apărare avertizează asupra provocărilor logistice și strategice. Un fost oficial de rang înalt a pus sub semnul întrebării impactul real al unei echipe atât de mici, subliniind dificultățile inerente partajării informațiilor clasificate. „Este neclar care va fi beneficiul concret al acestui grup”, a remarcat acesta, ridicând dilema accesului la date sensibile: ce pot partaja americanii și, mai important, ce ar putea obține ei în schimb de la partenerii din Golf?
Mai mult, cooperarea tehnologică strânsă între SUA și EAU se desfășoară sub presiunea constantă a unor temeri de lungă durată. Oficiali americani de carieră și-au exprimat frecvent îngrijorarea cu privire la relațiile comerciale și diplomatice ale Emiratelor cu China, avertizând asupra riscurilor ca tehnologia americană avansată să ajungă, printr-o breșă de securitate, în mâini străine. Rămâne de văzut dacă „Talon Synapse” va reuși să navigheze aceste ape tulburi pentru a deveni un model de succes sau dacă va rămâne doar un exercițiu diplomatic pe hârtie.
Actualitate
Armata SUA pregătește specialiști care să adapteze roboții direct pe câmpul de luptă
În timp ce armata americană își reorganizează forțele pentru a putea desfășura rapid drone și alte sisteme fără pilot, școala de operații speciale pregătește o nouă categorie de specialiști: tehnicienii în robotică, încadrați în specialitatea militară 390A.
Prima promoție a absolvit recent cursul, iar cea de-a doua urmează să-și încheie pregătirea printr-un exercițiu de teren la Clarke Range, în Alabama. Scenariul, programat pentru prima săptămână din noiembrie, va pune la încercare capacitatea cursanților de a improviza și de a-și adapta echipamentele în condiții de luptă. Exercițiul se inspiră din lecțiile desprinse din conflictele din Ucraina, Caucaz și Orientul Mijlociu.
„Construim un soldat capabil să adapteze un sistem robotic la misiune, la adversar și la teren”, a declarat generalul-maior Jason Slider, comandantul Centrului și Școlii de Război Special John F. Kennedy al armatei SUA.
Adaptarea, miza exercițiului final
În timpul simulării, amenințările se vor schimba constant, obligând cursanții să-și revizuiască tacticile și să reprogrameze roboții pe loc. Războiul electronic le va bruia comenzile radio, le va bloca accesul la GPS și îi va deconecta de instrumentele de programare cu inteligență artificială disponibile prin cloud.
Cursanții vor trebui să se descurce cu tehnologia pe care o pot transporta și utiliza în teren, inclusiv în condiții dificile. „Când totul se întrerupe, trebuie să poată apela la instrumentele pe care le au la dispoziție și să folosească programele necesare pentru a face robotul să-și îndeplinească misiunea”, a explicat ofițerul tehnic-șef Michael Updike.
La exercițiul final al primei promoții, desfășurat la începutul acestui an, cursanții au echipat o dronă cu patru rotoare cu o cameră HD de 1.000 de dolari și au conectat-o la o rețea descentralizată de tip mesh. Astfel, datele au putut ocoli nodurile afectate de bruiaj.
Inovație fără sprijinul internetului
Pe fronturile din Ucraina, serviciile cloud, modelele lingvistice de mari dimensiuni și chiar navigația GPS sunt adesea perturbate. Chiar și atunci când comunicațiile funcționează, transmisiile radio pot dezvălui poziția militarilor și îi pot expune unor lovituri de precizie.
Din acest motiv, exercițiul final de la Clarke Range este conceput să reproducă presiunea unui câmp de luptă modern: cursanții trebuie să găsească soluții fără acces la internet și fără a se baza pe modele AI mari, conectate la rețea.
Organizatorii au construit intenționat scenarii în care lucrurile pot eșua. Scopul este ca participanții să fie nevoiți să încerce din nou, să-și regândească abordarea și să învețe să continue misiunea chiar și după un eșec.
Mai mult decât operatori sau programatori
Specialiștii 390A nu sunt doar operatori de drone, deși pot pilota astfel de sisteme. Nici nu sunt simpli programatori, chiar dacă pot scrie cod și pot folosi instrumente AI compacte, instalate pe laptopuri robuste, pentru a lucra în teren.
Rolul lor este de a integra sisteme: au cunoștințe aprofundate despre dronele armatei, roboții tereștri și rețelele care le conectează. Ei fac legătura între ofițerii care comandă forțele și militarii care operează sisteme specializate, adaptând echipamentele și modul în care acestea funcționează împreună la cerințele misiunii.
Experiența conflictelor recente arată că specializarea exclusivă în pilotarea dronelor nu este suficientă. Unitățile care nu-și pot adapta rapid tehnologia și tacticile riscă să piardă avantajul în fața unui adversar capabil să se schimbe și să răspundă.
Tehnologia nu înlocuiește rezistența soldatului
Adaptarea nu se limitează la echipamente. Ea presupune și schimbarea tacticilor, precum și capacitatea militarilor de a rezista și de a acționa în condiții grele.
Tehnologia poate ajuta soldatul să ajungă la obiectiv, însă succesul misiunii depinde în continuare de capacitatea acestuia de a opera în teren, de a se apropia de adversar și de a duce lupta până la capăt.
Actualitate
Noua arhitectură a apărării SUA: De la scutul „Golden Dome” la revoluția sistemelor autonome
Modernizarea arsenalului defensiv american trece printr-o fază de transformare profundă, în care noile tehnologii digitale și tacticile de război cibernetic sunt integrate rapid în structurile de comandă. Eforturile actuale vizează atât securizarea infrastructurilor critice existente, cât și crearea unei noi forțe dedicate războiului autonom, cu scopul de a menține superioritatea pe câmpul de luptă al viitorului.
Scutul „Golden Dome” își securizează perimetrul cibernetic
Forța operativă JTF-Gold, creată de Comandamentul de Nord al SUA (NORTHCOM), a primit misiuni critice extinse pentru a gestiona complexitatea apărării aeriene și antirachetă „Golden Dome”. Recent, această structură a fost însărcinată cu dezvoltarea unor capabilități robuste de apărare cibernetică. Această nouă direcție strategică este concepută exclusiv pentru a proteja activele „Golden Dome” împotriva atacurilor inamice, eliminând orice componentă ofensivă din spectrul acțiunilor sale.
Înființată la începutul acestui an pentru a prelua și optimiza responsabilitățile fostului Comandament Component pentru Apărare Antirachetă Integrată, JTF-Gold se află în plin proces de definire a rolurilor. Cu un personal de aproximativ 100 de membri, unitatea supraveghează deja siturile operaționale, precum cel de la Fort Story, și organizează sesiuni intense de planificare pentru a delimita clar responsabilitățile operaționale între centrele de comandă din Colorado și Florida.
AUTOWARCOM: Pasul către supremația autonomă
În paralel cu întărirea scutului antirachetă, Pentagonul accelerează implementarea unei strategii ambițioase de integrare a sistemelor autonome și robotice. În cadrul recentei conferințe anuale a Asociației Armatei SUA, liderii militari și civili au prezentat planurile pentru înființarea „Autonomous Warfare Command” (AUTOWARCOM). Această nouă structură este concepută să opereze cu autorități extinse, similare celor ale forțelor armate tradiționale, pentru a scala rapid tehnologiile autonome în rândul tuturor forțelor întrunite.
Pentru a facilita această tranziție, Departamentul Apărării a demarat deja „Proiectul Agincourt”, o inițiativă umbrelă menită să coordoneze eforturile tehnologice în domeniu. De asemenea, Grupul de Lucru Autonom de Apărare (DAWG), creat inițial pentru stimularea producției de drone, a fost integrat sub o nouă forță operativă specializată în cadrul Comandamentului pentru Operațiuni Speciale (SOCOM), asigurând astfel continuitatea inovației.
Investiții masive și provocări legislative
Transformarea radicală a capabilităților militare necesită resurse financiare considerabile. Pentagonul a avansat planuri de alocare a aproape 55 de miliarde de dolari pentru eforturile de dezvoltare a sistemelor autonome. Această investiție, descrisă drept una generațională, este văzută ca un element esențial pentru a schimba paradigma tehnologică a departamentului.
Cu toate acestea, succesul acestui proiect depinde critic de aprobarea Congresului SUA. Deși climatul politic complică procesul legislativ, liderii apărării insistă că finanțarea este imperativă pentru a reacționa la schimbările rapide din mediul global de securitate. Într-un context în care inovația trebuie să țină pasul cu necesitățile combatanților, oficialii militari subliniază că investițiile făcute acum vor avea un impact decisiv pentru deceniile care vor urma.
-
Exclusivacum 4 zileBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
-
Exclusivacum 2 zileUrbanismul din Ploiești, între control și „salvare” privată: cine pune piedica și cine oferă firma? Arhitectura dezmatului (II)
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, „filiala” Băicoi: Agresorul lovește, poliția ridică tonul, victima strânge traume
-
Exclusivacum 4 zileRepublica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
-
Exclusivacum 2 zileDosarul antigrindină, partea a XIII‑a. CSAT spune: siguranță națională! Garda de Mediu și APM Prahova spun: ascundeți gunoiul sub preș




