Actualitate
SITEURILE INCHISE PENTRU ”FAKE NEWS” – UN MOMENT PERICULOS PENTRU DEMOCRATIA DIN ROMANIA
(Preluare Inpolitics):
”Fiecare autor să aibă libertatea de a-și spune propriile minciuni. Asta este libertatea presei.”
Afirmația curajoasă aparține unui mare nume al literaturii mondiale, de două ori laureat Pulitzer, scriitorul Norman Mailer. Spunem curajoasă pentru că cei mai puțin capabili să înțeleagă funcționarea democrației autentice ar putea-o privi cu rezerve. La fel cum o vor privi, poate, și cei care aplaudă azi ceea ce noi am numi una dintre cele mai nedemocratice decizii ale regimului Iohannis, anume închiderea unor siteuri de presă sub acuzația că ar difuza fake newsuri la vreme de pandemie.
Să o luăm metodic.
O primă bizarerie a campaniei de închidere a unor siteuri a fost absența, din cele două decrete prezidențiale, a mențiunii privind posibilitatea limitării libertății presei, unul dintre drepturile constituționale. Art.30 stipulează în clar că ”Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”, că ”Cenzura de orice fel este interzisă” ori că ”Nici o publicaţie nu poate fi suprimată”.
Pe lista celor opt libertăți constituționale care urmau să fie restrînse pe durata stării de urgență, conform decretului prezidențial, nu se află și cele prevăzute la art.30 din Constituție.
De ce?
Foarte simplu, asta ar fi declanșat un scandal imens, pe bună dreptate, pentru că punerea pumnului în gura presei era foarte greu de corelat aprioric cu eficiența măsurilor anti-coronavirus. Ar fi fost limpede că se urmărește, de fapt, ALTCEVA și ar fi apărut, foarte probabil, reacții dure și la nivel european.
Așa că s-a recurs la o șmecherie murdară, balcanică: în locul restricționării fățișe a libertății presei, s-a băgat, într-un capitol separat, intitulat ”Măsuri de primă urgență cu aplicabilitate directă”, un articol, 91, care prevede că:
”În situația propagării unor informații false în mass-media și în mediul on-line cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire, instituțiile şi autoritățile publice întreprind măsurile necesare pentru a informa în mod corect şi obiectiv populația în acest context.
Furnizorii de servicii de găzduire şi furnizorii de conținut sunt obligați ca, la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să întrerupă imediat, cu informarea utilizatorilor, transmiterea într-o rețea de comunicații electronice ori stocarea conținutului, prin eliminarea acestuia la sursă, dacă prin conținutul respectiv se promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire”.
Capitolul sus-menționat face, în ansamblul lui, obiectul unei sesizări de neconstituționalitate a OUG 1/1999 privind starea de urgență din partea Avocatului Poporului, pentru că e vorba de o procedură profund nelegală, care permite președintelui să legifereze efectiv.
În plus, art.91, cum spuneam, nici măcar nu poate pretinde că derivă din măsurile de limitare a drepturilor omului stabilite de președinte.
O dublă încălcare a normelor statului de drept.
În urma acestei manevre, a început de ceva vreme închiderea anumitor siteuri de presă ori cenzurarea unor materiale, la propunerea așa-numitului Grup de comunicare strategică, despre care românii nu prea au habar nu au cine e și cu se ocupă exact.
De cele mai multe dintre aceste siteuri nici nu am auzit pînă la suspendare, pe vreo cîteva am intrat, en passant.
Nu mi-a plăcut ce am văzut acolo: teorii ieftine ale conspirației, bătut cîmpii la greu, informații nesusținute, exprimări neortodoxe șamd.
Atît doar că lumea nu se modelează – nu trebuie să o facă – după gusturile și preferințele mele.
Ori ale unui guvern sau președinte.
Există anumite derapaje ale presei (incitarea la violență, la discriminare, rasismul etc) care sunt sancționate de Constituție și de legi, pe bună dreptate.
Dincolo de ele nu trebuie să existe alte restricții, la cheremul unor oficialități care nici măcar nu acționează la vedere, vezi cazul celebru al Grupului de suport condus de Raed Arafat, care are componența secretizată.
Democrație e atunci cînd te bați pentru libertatea altuia de a spune chestii pe care nu le agreezi.
A suspenda o publicație, fie ea și cu ”pseudo” în față, pentru că scrie prostii e un abuz grav, cu atît mai mult cu cît nu se cunoaște vreo entitate supremă care să stabilească fără drept de apel ce e real și ce nu, ce e bun și ce e rău.
Publicul e unicul care trebuie lăsat să decidă ce îi place să citească și ce nu. Democrația garantează inclusiv dreptul de a spune/scrie minciuni ori prostii. Nu poți prevede legi care să garanteze că prostul nu se aruncă de pe bloc după ce vede filmul ”Superman”, cum s-a întîmplat.
Președintele SUA, Donald Trump, bunăoară, a spus public că dacă ingerezi dezinfectant scapi de coronavirus, drept urmare mulți americani s-au repezit să bea diverse soluții și s-au intoxicat.
După mintea regimului Iohannis, președintele SUA e difuzor de fake newsuri și ar trebui suspendat.
Pe 18 martie, după declararea stării de urgență, oficialitățile au închis un site pentru publicare unor așa-zise informații false cu privire la închiderea unor supermarketuri și cu privire la un plan secret al Guvernului de a aduce în țară români din străinătate.
Știm cu toții ce a urmat: misterioasa operațiune de trimitere în străinătate a unui număr imens de cetățeni, cu încălcarea prevederilor în vigoare, aducerea altora cu anumite curse speciale șamd.
E o graniță fină între scenarii conspiraționste și realitatea brutală.
De aici, solicitarea corectă – în spiritul actualelor norme – a deputatului Liviu Pleșoianu de suspendare a siteului prezidențial, care se încadrează lejer la difuzare de fake news.
De cînd a izbucnit epidemia am primit intoxicări la greu din gurile celor mai înalte figuri responsabile cu gestionarea situației. Ba ne trebuie măști, ba nu, ba spirtul dezinfectează, ba nu dezinfectează, ba izolăm bătrînii, ba nu îi izolăm, ba e o prostie starea de urgență, ba nu e, și exemplele pot continua mult și bine.
Dacă înalții oficiali pot dezinforma pe bandă rulantă fără să li se clintească un fir de păr, e firesc să aruncăm anatema pe unele publicații – nici măcar de largă audiență – al căror public e format, în general, din cititori oricum imuni la argumente raționale?
Teza că virusul a fost creat artificial și slobozit în lume cu oarece interese politico-economice nu e susținută pînă acum de dovezi, deci rămîne cu eticheta de conspiraționistă. Și dacă, ipotetic vorbind, într-o zi se va dovedi că așa a fost?
Libertatea de exprimare include și dreptul de a vehicula scenarii oricît de tîmpite. Și care la un moment dat pot părea ridicole și chiar periculoase; istoria a dovedit adesea, însă, că mari ”conspirații” s-au dovedit reale.
După mintea lui Iohannis & comp, ar trebui reduși la tăcere toți cei care cred că pămîntul e plat ori că există extratereștri, pentru că asemenea teorii pot panica populația (dacă ne invadează??).
În zilele lui decembrie 1989 ar fi fost o blasfemie să vorbești de altceva decît de o revoltă populară; în următorii 30 de ani ne-am cam lămurit cu toții cum au stat, de fapt, lucrurile.
Un stat care, fie și într-o situație complicată precum cea actuală ar fi pus la pămînt de cîteva zvonuri se cheamă că și-ar merita soarta.
În democrațiile autentice există o balanță naturală eficientă, pentru fiecare sursă de intoxicare se găsesc surse oneste, care prezintă lucrurile corect și liniștesc lucrurile. Iar dacă nu, se poate interveni și de la nivel oficial pentru a se lămuri publicul.
Foarte interesant, unul dintre siteurile închise aparține unui jurnalist sibian, Albin Marinescu, ale cărui poziții nu le apreciez mereu, dar care are meritul de a fi la originea dezvăluirilor despre casele președintelui. Un alt site închis, publicase cu vreo două zile mai înainte o caricatură cu Iohannis zugrăvit ca Hitler.
Se ridică firesc întrebarea: e vorba cu adevărat de măsuri de ”protejare” a cetățenilor, ori de ocazia președintelui de a se răfui cu niște adversari?
Și ce ar urma să se întîmple dacă după 15 mai se ridică starea de urgență?
Siteurile închise s-ar reactiva și ar continua fără probleme să scrie scenarii conspiraționiste, deși problema virusului va fi departe de a fi rezolvată?
Dacă ele sunt chiar atît de periculoase, să ne așteptăm ca guvernanții să găsească o metodă prin care cenzurarea presei să poată avea loc oricînd, în orice condiții?
La cum merg lucrurile, răspunsul ar putea fi pozitiv, din păcate.
Ieri, am difuzat în serial pe Facebook opiniile unor oameni celebri vizavi de libertatea presei.
Stîlpi ai libertății și ai democrației, ori mari criminali ai istoriei.
Să le grupăm și să le reproducem mai jos:
”Vai de națiunea a cărei literatură este cenzurată cu forța. Asta nu e doar încălcarea libertății presei, ci închistarea inimii unei națiuni, extirparea memoriei sale”. (Aleksandr Soljenițîn)
”Libertatea de exprimare și libertatea presei nu le-au fost date oamenilor pentru a se spune lucruri drăguțe și general acceptate, ci pentru a se spune lucrurile neplăcute, lucrurile noi și neașteptate, pentru a spune chiar lucrurile care fac rău”. (Samuel Gompers-fondatorul Federației Americane a Muncii)
”Libertatea noastră depinde de libertatea presei și ea nu poate fi limitată fără a fi pierdută”. (Thomas Jefferson)
„Să lupt împotriva cenzurii, oricare ar fi natura ei și oricare ar fi regimul sub care se află, este datoria mea de scriitor, la fel să fac apeluri la libertatea presei. Sunt un pasionat susținător al acestei libertăți și consider că, dacă vreun scriitor și-ar imagina că nu are nevoie de acea libertate, ar fi ca un pește care afirmă în public că nu are nevoie de apă. ”(Mihail Bulgakov)
”Libertatea presei este un privilegiu prețios de care nicio țară nu se poate dispensa”. (Mahatma Gandhi)
”Libertatea presei, dacă asta mai înseamnă ceva, e libertatea de a critica și de a te opune!” (George Orwell)
”Când, într-o societate liberă, presa este criticată pentru negativism, asta înseamnă mai mereu că a îndrăznit să pună la îndoială politicile partidului la putere. „Patriotismul”, a spus Samuel Johnson, „este ultimul refugiu al ticăloșilor”. Posibil să se fi referit la cei care îl folosesc pentru a combate opiniile care nu le convin” (Rogert Ebert – laureat Pulitzer)
”O presă liberă poate fi, bineînțeles, bună sau rea, dar, cu siguranță, fără libertate, presa nu va fi niciodată altfel decât rea.” (Albert Camus)
”Trebuie să eliminăm toate ziarele. O revoluție nu poate fi realizată cu libertatea presei.” (Che Guevara)
”Peste tot în lume, oriunde există capitaliști, libertatea presei înseamnă libertatea de a cumpăra ziare, de a cumpăra condeieri, de a mitui, a cumpăra și a intoxica opinia publică în beneficiul burgheziei.” (Vladimir Ilici Lenin)
”Când faci o revoluție, nu ai voie să bați pasul pe loc; trebuie să mergi ori înainte, ori înapoi. Cei care vorbesc acum despre „libertatea presei” merg înapoi și ne opresc din drumul nostru spre socialism.” (Vladimir Ilici Lenin)
„Presa nu trebuie să fie liberă să spună minciuni. Aceasta nu este libertate de exprimare pentru oameni, ci o dictatură asupra minții și sufletelor lor. Despre acest subiect se spun multe prostii. Ce este libertatea presei? În practică, înseamnă dreptul noilor îmbogățiți de a cumpăra acțiuni la ziare la bursă și de a-și exprima propriile opinii și interese, indiferent de adevăr sau de interesul național” (Sir Oswald Mosley – lider al fasciștilor britanici)
„Presa este, în primul rând, cea care duce o luptă îndîrjită de calomniere, distrugînd tot ceea ce poate fi considerat un sprijin al independenței naționale, al ascensiunii culturale și al independenței economice a națiunii.”(Adolf Hilter)
Ce se poate lesne observa de aici?
Toți oamenii cu adevărat măreți ai istoriei au militat dintotdeaua pentru libertatea totală a presei.
Toți dictatorii odioși au avut opinii contrare: presa e un instrument anti-cetățenesc, care distruge, minte, înșală și care, la modul ideal, ar trebui eliminat cu totul, dacă se poate.
P.S.: Ironia sorții face ca azi, Facebook să mă înștiințeze că postarea de ieri despre viziunea ticăloasă a lui Hitler încalcă standardele comunității, ca atare voi suferi anumite interdicții timp de 30 de zile. Un preț pe care sunt bucuros să-l plătesc.
Actualitate
„911” pentru datele de luptă: Cum vrea armata să elimine birocrația digitală de pe câmpul de bătălie
Într-o eră în care informația circulă mai rapid decât proiectilele, Armata a lansat un program pilot revoluționar menit să rezolve una dintre cele mai mari frustrări ale comandanților moderni: blocajele de date. Army Data Operations Center (ADOC), structură înființată oficial pe 3 aprilie, promite să preia povara tehnică de pe umerii unităților tactice, permițându-le acestora să se concentreze pe luptă, nu pe erorile de conexiune.
Serviciul de urgență al soldatului digital
ADOC a fost conceput ca un „număr de urgență 911” pentru forțele operaționale. În prezent, diviziile și echipele de date tactice se lovesc constant de dificultatea de a conecta obiecte de date din medii cloud diferite sau de a integra sisteme de misiune complexe în spațiul tactic de comandă și control (C2).
Generalul de brigadă Michael Kaloostian a explicat că misiunea ADOC este de a deveni punctul central de sprijin care să elimine aceste „dureri de cap” tehnice. Până acum, echipele de date din cadrul diviziilor erau adesea lăsate să se descurce singure în fața unor probleme sistemice, fără a avea un „help desk” dedicat pe care să îl poată apela în momente critice.
Războiul cu birocrația și latența: Cazul Diviziei 4 Infanterie
Trecerea la o armată centrată pe date nu este îngreunată doar de tehnologie, ci și de o „birocrație anacronică”. Numeroasele cereri de acces și procedurile administrative învechite împiedică fluiditatea informațiilor între aliați sau între diferite platforme interne.
Un exemplu elocvent a fost înregistrat recent în cadrul Diviziei 4 Infanterie. În timpul unui exercițiu, militarii s-au confruntat cu o latență majoră a datelor pe platforma de informații a Armatei, fapt ce a perturbat fluxul de țintire. În loc să coordoneze atacul, utilizatorii au fost forțați să piardă timp prețios încercând să identifice cauza tehnică a întârzierii. ADOC intervine exact în aceste scenarii, preluând diagnosticarea și rezolvarea problemelor de latență în timp real.
Datele, noua muniție: Dincolo de puterea de foc tradițională
Viziunea liderilor militari este categorică: rubrica câmpului de bătălie s-a schimbat fundamental. Dacă în trecut succesul era definit de puterea de foc brută, astăzi victoria aparține celui care poate procesa datele și poate lua decizii mai rapid decât adversarul.
„Datele sunt noua muniție”, susțin oficialii de rang înalt, subliniind că inteligența artificială și învățarea automată (Machine Learning) sunt inutile dacă informația nu poate circula liber între eșaloane. ADOC servește drept nod central de gestionare a acestui flux, transformând volumul uriaș de date — sub care Armata riscă uneori să se „înece” — într-un avantaj strategic clar.
Un experiment de 180 de zile cu mize uriașe
Operând sub egida Army Cyber Command, ADOC este un program pilot cu o durată inițială de 180 de zile. Această perioadă va servi drept plan pentru crearea unei structuri permanente. Deși este o entitate tânără, centrul a primit deja solicitări de asistență de la unități de elită, precum Corpul XVIII Aeropurtat, și chiar de la biroul Chirurgului General.
Spre deosebire de alte structuri, ADOC este susținut în principal de specialiști civili — ingineri de date, ingineri software și experți în arhitecturi de inteligență artificială. Deși momentan nu utilizează furnizori externi, centrul este deschis către orice operațiune curentă, prioritizând nevoile imediate ale luptătorilor din prima linie. Obiectivul final este clar: transformarea Armatei dintr-o forță industrială într-una digitală, capabilă să domine prin viteză decizională.
Actualitate
Pariul de 1,5 trilioane: Între ambiția militară și zidul politic de pe Capitol Hill
Pentagonul a lansat un asalt bugetar fără precedent, solicitând suma record de 1,5 trilioane de dolari pentru anul fiscal 2027. Această propunere mamut, compusă dintr-un buget de bază de 1,15 trilioane și o cerere de reconciliere de 350 de miliarde, se anunță a fi mărul discordiei într-un Congres profund divizat. Deși cifrele par să satisfacă cerințele celor care solicită o înarmare accelerată, magnitudinea sumei reprezintă un obstacol psihologic și politic greu de depășit, fiind pentru prima dată în istorie când bugetul de bază depășește pragul simbolic de un trilion de dolari.
Echilibru pe sârmă: Labirintul politic al reconcilierii
Strategia de finanțare se bazează pe un mecanism legislativ delicat. Prima bătălie se va da pentru pachetul de reconciliere de 350 de miliarde de dolari, o sumă de peste două ori mai mare decât cea aprobată anul trecut. Deși teoretic necesită doar o majoritate simplă în Senat, situația în Camera Reprezentanților este critică. Cu o majoritate republicană extrem de fragilă, orice dezertare din rândul conservatorilor fiscali — care privesc cu scepticism creșterea cheltuielilor prin acest proces — poate bloca întregul proiect.
Provocarea este dublă: liderii camerei trebuie să împace aripa dură a partidului cu membrii moderați, care se tem de tăierile compensatorii din programe sociale vitale precum Medicare sau Medicaid. Orice pas greșit în această manevră politică riscă să transforme ambiția Pentagonului într-un eșec legislativ răsunător.
Dilema celor 60 de voturi și spectrul alegerilor
Dacă pachetul de reconciliere pare dificil, bugetul de bază de 1,15 trilioane se confruntă cu un zid aproape insurmontabil în Senat. Aici, pragul de 60 de voturi impune un compromis bipartizan, o misiune aproape imposibilă având în vedere tăierile propuse în sectoarele locuințelor, sănătății publice și asistenței alimentare. Democrații, care cer în mod tradițional paritate între creșterile pentru apărare și cele civile, nu par dispuși să accepte o consolidare militară finanțată prin sacrificarea programelor sociale.
Mai mult, proximitatea alegerilor de la jumătatea mandatului complică și mai mult calendarul. Există un risc real ca negocierile să fie suspendate până în noul an, moment în care echilibrul de forțe din Congres s-ar putea schimba radical, forțând administrația să reia procesul de la zero sau să accepte condiții drastice de la o opoziție posibil întărită.
Modernizarea „pe datorie”: Tehnologia viitorului sub semnul intrebării
Din punct de vedere tehnic, bugetul pentru 2027 depășește chiar și ritmul de înarmare din era Reagan. Propunerea include investiții masive în priorități de ultimă generație: 17,5 miliarde de dolari pentru programul „Golden Dome”, 5 miliarde pentru vânătorul de generația a șasea F-47 și primele fonduri pentru noua clasă de nave de luptă „Trump”.
Totuși, analiștii avertizează asupra unei strategii riscante: „ipotecarea modernizării”. O proporție uriașă de 93% din finanțarea pentru muniții — esențială în contextul tensiunilor globale actuale — depinde de fondurile de reconciliere, care sunt, prin natura lor, temporare. Planurile pe termen lung arată că, după acest vârf de 1,5 trilioane, finanțarea suplimentară va dispărea, lăsând Pentagonul în situația ingrată de a încerca să susțină tehnologii de miliarde cu bugete mult diminuate în anii următori.
Tactica maximalistă și realitatea industriei
Există posibilitatea ca această cifră astronomică să fie, în realitate, o tactică de negociere. Prin adoptarea unei poziții maximaliste de la început, administrația își creează spațiu de manevră pentru a obține un buget final care, deși mai mic decât cererea inițială, ar fi totuși superior oricărei alocări anterioare.
Rămâne însă întrebarea fundamentală: poate industria de apărare să absoarbă și să transforme acești bani în capacitate militară reală într-un timp atât de scurt? Fără o viziune clară asupra sustenabilității post-2027, acest salt bugetar riscă să creeze o „bulă” de modernizare care se va sparge exact când provocările geopolitice vor deveni mai presante.
Actualitate
Bătălia pentru Orbită: Statele Unite alocă resurse gigantice pentru „Domul de Aur” în bugetul anului 2027
Solicitarea bugetară a Forțelor Spațiale americane pentru anul fiscal 2027 marchează o accelerare fără precedent a investițiilor militare, punând bazele tehnologice și financiare pentru ambițiosul proiect „Golden Dome” (Domul de Aur). Această inițiativă de apărare antirachetă a administrației Trump devine motorul principal al cheltuielilor, vizând transformarea spațiului într-o barieră impenetrabilă prin sisteme avansate de monitorizare și rețele de date de ultimă generație.
Miliarde pentru „Ochii” de pe Orbită: Revoluția detectării timpurii
Forțele Spațiale propun o sumă colosală de 6,4 miliarde de dolari pentru cercetarea și dezvoltarea celor trei piloni ai avertizării timpurii: constelația de ultimă generație Next-Gen OPIR, sistemul rezilient MWT-MEO (orbită terestră medie) și stratul de urmărire în orbită joasă (LEO) gestionat de Space Development Agency (SDA).
O schimbare strategică majoră este realinierea acestor programe sub o nouă structură de comandă unificată. Deși finanțarea totală crește, documentele bugetare indică și decizii drastice: proiectul Northrop Grumman pentru doi sateliți polari a fost redus la zero în planificarea actuală, în timp ce programul MWT-MEO primește un impuls masiv, cu o solicitare de 1,4 miliarde de dolari, dublu față de anul precedent. Primele lansări pentru noua rețea de 30 de sateliți sunt deja programate pentru începutul anului 2027.
Țintele în mișcare nu mai au scăpare: Tehnologia GMTI și AMTI rescrie regulile jocului
Un capitol esențial al noului buget este dedicat capacității de a urmări din spațiu țintele aflate în mișcare, fie că sunt la sol (GMTI), fie în aer (AMTI). Deși detaliile tehnice rămân sub sigiliul clasificării, cifrele vorbesc de la sine despre importanța acestor „radare orbitale”.
Pentru monitorizarea țintelor aeriene (AMTI), solicitarea bugetară explodează cu peste 7 miliarde de dolari, fonduri direcționate către achiziții prin mecanisme de reconciliere financiară. Această infuzie masivă de capital sugerează că Pentagonul dorește implementarea rapidă a unei capacități de supraveghere globală care să elimine orice „unghi mort” în fața amenințărilor hipersonice sau a aviației stealth inamice.
Internetul Războiului: SDN și arhitectura „coloanei vertebrale” a comunicațiilor
În centrul conceptului „Domul de Aur” se află nevoia unei transmisii de date ultrarapide între senzori și sistemele de armament. Forțele Spațiale solicită pentru prima dată 1,48 miliarde de dolari pentru Space Data Network (SDN), o rețea hibridă militar-comercială menită să asigure fluxul informațional în orice condiții de conflict.
Dezbaterea strategică actuală se concentrează pe integrarea proiectului anterior MILNET (operat de SpaceX) ca o „coloană vertebrală” de comunicații în orbită joasă. Această rețea ar urma să includă mai mulți furnizori comerciali, creând un sistem de tip „mesh” care să reziste atacurilor cibernetice sau fizice, asigurând că datele de interceptare ajung la destinație în milisecunde.
Enigma din umbră: Fonduri record pentru activități speciale și interceptori secreți
Cea mai misterioasă secțiune a bugetului pentru 2027 este saltul spectaculos de la 712 milioane la 2 miliarde de dolari pentru „Activități Spațiale Speciale”. Experții din industrie speculează că acest „cont colector” ascunde finanțarea pentru prototipurile de interceptori spațiali – elementele active ale Domului de Aur care vor avea misiunea de a distruge fizic rachetele inamice direct de pe orbită.
Prin acest buget record, spațiul încetează să mai fie doar un domeniu de suport și devine linia întâi a apărării naționale. Integrarea logisticii, a senzorilor de înaltă rezoluție și a capacităților de atac sub umbrela „Domului de Aur” semnalează o schimbare de paradigmă în doctrina militară a Statelor Unite, unde supremația tehnologică orbitală este considerată singura garanție a securității globale.
-
Exclusivacum 4 zileMarea ghenă ploieșteană: Cum se dă „Bin Go” la miliarde sub bagheta magicianului Ganea și a Primarului-Fanfară!
-
Exclusivacum 2 zileACADEMIA „DUPĂ URECHE”: Cum transformă ANP pușcăria în Vestul Sălbatic, unde legea e un mit și „experiența” e bătutul pe umăr
-
Exclusivacum 3 zileNOAPTEA MINȚII LA IGPR: Cum să pedepsești un polițist care a avut „tupeul” să aplice legea în fața „zeilor” de la Ordine Publică
-
Exclusivacum 2 zileMIRACOLUL DE PAȘTE LA MAI: Cum transformă ministerul munca polițiștilor în economii de lux pe spinarea „prostimii” cu epoleți
-
Exclusivacum 2 zileOspiciul Antigrindină: Marea „pârjoleală” programată până în 2040 și agenții 007 ai gliei care au demascat mafia norilor!
-
Featuredacum 4 zileOfensiva „Blitz” la graniță: Mărfuri de lux false, de peste 1,6 milioane de lei, confiscate de polițiștii de frontieră
-
Featuredacum 4 zileIdentitate sub reflector: Prahova a celebrat Ziua Internațională a Romilor printr-un manifest al solidarității
-
Administratieacum 4 zileGazele naturale în Valea Slănicului: Sprint administrativ pentru o investiție vitală în infrastructura județului



