Actualitate
CADEREA FNI, FIRUL ROSU, ANTICIPATELE SI CORONAVIRUSUL. CE LE LEAGA?
(Preluare Inpolitics):
Aparent nimic. Dar curînd s-ar putea să vedem lucrurile din altă perspectivă. Una care să confirme pentru a mia oară vechea vorbă din bătrîni că nu e pentru cine se pregătește, e pentru cine se nimerește. Așa că n-ar fi de mirare ca PNL să se scufunde în caz de anticipate pe motiv de coronavirus, cum s-a scufundat CDR în 2000 pe motiv de FNI și firul roșu.
Scurt remember.
În anul electoral 2000, regimul Constantinescu-CDR, confruntat cu o situație neplăcută în sondaje, a încercat să lovească în PSD prin amorsarea a două scandaluri: căderea orchestrată a FNI prin zvonuri discret lansate în media și dezvăluirile privind firul roșu dintre București și Kremlin, instalat în 1996.
Primul ar fi trebuit să lege electoral PSD, de care Sorin Vîntu era extrem de apropiat – în special de gruparea Iliescu – de nenorocirea a sute de mii de români afectați de prăbușirea fondului de investiții. Al doilea era un atac încă mai direct la Ion Iliescu, virtual președinte în sondaje, care ar fi trebuit să-i consolideze imaginea de rusofil care a supervizat instalarea unei legături directe cu Kremlinul.
Planul nu o fi fost rău pe hîrtie.
Doar că au apărut niște ”mici” probleme pe parcurs.
Mai precis, cei din conducerea partidelor din CDR nu au știut – așa cum s-a aflat ulterior – despre existența unui contract între FNI și CEC-ul condus de un țărănist. Așa că furia păgubiților s-a îndreptat imediat spre CDR, investitorii cerînd să fie despăgubiți de instituția statului.
În al doilea caz, nu Iliescu s-a dovedit a fi cel mototolit, ci preacuratul Meleșcanu, ministrul de Externe din 1996 care se ocupase de instalarea firului roșu, dar care poza în 2000 în pro-occidental și reformist.
Ori, Meleșcanu era programat de structurile care îi susțineau partidul să ia din zestrea electorală a lui Ion Iliescu și a PSD, ceea ce înseamnă că distrugerea lui politică a menținut intactă forța social-democraților.
CDR a decontat crunt cele două manevre electorale, PSD și Iliescu au cîștigat zdrobitor, PNTCD ieșind cu totul din istorie, iar Emil Constantinescu fiind nevoit să abandoneze. CDR s-a desfăcut pe bucăți și s-a salvat cine a putut.
20 de ani mai tîrziu, avem un partid, PNL, și un președinte care încearcă o manevră electorală de forță, alegerile anticipate, pentru a prinde pe picior greșit același PSD.
Să nu ajungă să regrete asta, la fel ca CDR în 2000.
Ceea ce a explodat în aceste zile în Italia ar putea avea consecințe inimaginabile la noi, inclusiv politice.
Că ne-a speriat coronavirusul cînd acționa în China e una, dar că focarul de infecție s-a mutat acum într-o țară apropiată, cu vreo 1,5 milioane de români în ea, e cu totul altceva. Infinit mai grav.
Italia se confruntă cu starea de urgență, orașe întregi se pun în carantină, se închid cu zecile școli, spitale, restaurante, magazine, tribunale, se anulează competiții sportive, sunt afectate pînă și defilările de modă. Străzile multor orașe sunt goale, se golesc magazinele, se fac provizii, iar măștile au ajuns aur veritabil.
Numărul deceselor nu e mare, deocamdată, dar sperie puternic rata de contaminare, extrem de ridicată.
Din păcate în acest caz, între China și Italia sunt diferențe care pot agrava lucrurile: prima are un regim autoritar care poate impune mult mai lesne restricții cetățenilor, a doua e un model de democrație unde drepturile omului sunt mai greu de încălcat, plus că italienii sunt recunoscuți și pentru un anume nivel de indisciplină civică.
Sunt toate șansele ca epidemia din Italia să ia amploare mare în perioada care urmează.
Doar în zonele afectate pînă acum, Veneto și Lombardia, trăiesc aproape 200.000 de români.
Iar asta ridică un uriaș semn de întrebare: ce se va întîmpla cînd peste puține săptămîni zeci și zeci de mii de români din Italia vor veni în România pentru sărbătorile pascale?
Ministerul Sănătății tocmai a anunțat că românii care se întorc în țară din Veneto și Lombardia, unde s-au înregistrat cazuri de coronavirus, vor sta în carantină 14 zile.
Și recunoaște că „România ar putea fi mai expusă la apariția de cazuri de infecție cu noul coronavirus pe teritoriul național, din cauza dinamicii călătoriilor cetățenilor români pe rutele terestre și aeriene dintre cele 2 țări. Autoritățile de sănătate publică vor include persoanele care sosesc în România din localitățile afectate din regiunea Veneto și din provincia Lodi/Lombardia sau care au calatorit în aceste localități în ultimele 14 zile, în categoria celor care trebuie să stea după intrarea în țară în condiții de carantină timp de 14 zile. Aceste măsuri sunt similare cu cele aplicate de autoritățile italiene”, se arată într-un comunicat oficial.
Dacă vin cîteva zeci de români ar mai fi cum ar mai fi.
În ce carantină pot fi băgați, însă, cîteva zeci de mii?
Unde vor fi ținuți și cît timp, pentru că deja s-a descoperit că incubația e nu de 14, ci de 27 de zile?
Presa de la noi relatează deja despre apeluri disperate făcute de rudele din țară către românii din Italia să revină urgent acasă.
În contrapondere, autoritățile, cu președintele Klaus Iohannis în frunte, ar putea – sunt obligați, mai corect spus – să ajungă în situația de a face un apel public contrar, cerîndu-le să rămînă în Italia pentru a nu băga și România în malaxor.
Îi vede cineva, însă, pe Klaus Iohannis, Ludovic Orban ori Raluca Turcan să facă asemenea apeluri?
Preocuparea lor de moment e în cîte secții vor vota românii din Italia la anticipatele pe care le vor provocate cu tot dinadinsul, nu coronavirusul din peninsulă.
A cere diasporenilor să nu vină acasă ar crea riscul ca aceștia să se enerveze și să sancționeze PNL la vot.
Cum să-și asume liberalii și Iohannis asemenea risc?
”Descălecarea” coronavirusului în România în săptămînile care vin va găsi, foarte probabil, o criză politică și o administrație emasculată, cu un guvern interimar și – poate – un parlament la fel.
Autorități incapabile instituțional să adopte anumite decizii.
În ianuarie 1999, România s-a confruntat cu o criză teribilă, e vorba de mineriada de la Costești, cînd minerii au înfrînt forțele de ordine și amenințau să ia cu asalt capitala.
Ce s-a întîmplat atunci își amintesc mulți: guvernanții vremii au descoperit cu stupefacție că nu au nici măcar cadrul legal necesar decretării stării de urgență.
Președintele Emil Constantinescu a convocat parlamentul în sesiune extraordinară în regim de urgență, a convocat și CSAT la fel de urgent, iar guvernul Radu Vasile a făcut ședință în noaptea de 21-22 ianuarie pentru a emite ordonanța de urgență care să reglementeze starea de urgență.
Noaptea, ca hoții, ar fi zis azi tefeliștii…
Singura ședință de guvern din istoria postdecembristă derulată noaptea.
Acum, nici măcar acest lucru nu ar fi posibil, pentru că guvernul Orban nu poate da OUG-uri, ba nici ordonanțe simple.
Ce se va întîmpla dacă se derulează scenariul pesimist și România cade prada epidemiei de coronavirus pe filiera italiană?
Nimeni nu poate spune cu precizie în acest moment; atît doar că planurile politico-electorale ale guvernanților s-ar putea să sufere niște ”ajustări” pe care în prezent nici nu le visează.
Istoria a dovedit cu vîrf și îndesat că socoteala de acasă și cea din tîrg se potrivesc destul de rar, de regulă.
Iar epidemiile, spre deosebire de alegeri, nu prea se pot controla cu ajutorul serviciilor.
Nu cu al SRI, cel puțin, care ne amintim cum s-a făcut de rîs în 2006, cînd cu gripa aviară. (
Un oficial de rang înalt din cadrul Comandamentului Armatei pentru Spațiu și Apărare Antirachetă (SMDC) a intervenit recent pentru a liniști scepticii, afirmând că noul domeniu de carieră spațială al Armatei nu va interfera cu misiunile Forței Spațiale a SUA. Acțiunea vine în contextul în care Armata își propune să creeze un corp de specialiști dedicat operațiunilor spațiale tactice.
Rolul cheie al armatei în domeniul spațial tactic
„Nu încercăm să invadăm cerințele sau setul lor de misiuni,” a declarat colonelul Felix Torres, comandantul Centrului de Excelență SMDC al Armatei, într-un interviu recent. Acesta a subliniat că, deși Armata vizează ocuparea a 1.000 de noi posturi pentru o specialitate militară centrată pe spațiu, suprapunerea capabilităților între servicii nu este un fenomen nou.
„Dacă ne uităm la Armată, avem tone de aeronave cu aripă rotativă care asigură sprijin aerian apropiat. Marina probabil că, dacă nu mă înșel, are mai multe avioane decât Forța Aeriană. Pușcașii Marini au și ei propriile avioane. Nu am spus niciodată: «Dă-le pe toate Forței Aeriene», pentru că nu ar funcționa așa. Fiecare dintre noi are abilități, seturi și scheme unice.”
Noul MOS 40D: Profilul și formarea specialiștilor
Noul cod de specialitate militară (MOS) al Armatei, denumit 40D Specialist în Operațiuni Spațiale Tactice, are ca scop dotarea serviciului cu „cei mai buni și mai străluciți” profesioniști spațiali, pentru a descuraja și învinge adversarii în domeniul spațial, a explicat Torres.
Anunțul de anul trecut privind înființarea 40D a generat dezbateri aprinse, unii analiști din domeniul apărării susținând că o specializare spațială în cadrul Armatei ar fi o risipă de resurse, ar submina forța comună și ar crea „fisure organizaționale”, ceea ce ar afecta capacitatea SUA de a „lupta și câștiga.”
Oficialii Armatei, pe de altă parte, au argumentat că fiecare serviciu este nu doar obligat de Departamentul Apărării (prin Directiva 5100.01) să încadreze, să antreneze și să echipeze forțe spațiale, dar este și necesar ca fiecare serviciu să aibă propriile operațiuni spațiale. Aceștia au adăugat că „Forța Spațială nu poate face totul” și că fiecare serviciu are propriile capabilități spațiale care au „scopuri distincte bazate pe cerințe specifice serviciului.”
Delimitarea clară a misiunilor: Nu o invazie, ci o completare
„Suntem dirijați să facem asta. Nu încercăm să le preluăm munca, sau ceva de genul acesta,” a reiterat Torres în interviu. „Am văzut toate articolele și, sincer, râd, dar avem seturi de misiuni foarte specifice.”
Torres a detaliat că misiunea 40D va consta în operarea sistemelor de război electronic terestre și a comunicațiilor prin satelit ale Armatei, în sfera tactică, concentrându-se pe sprijinirea și protejarea forțelor terestre. Forța Spațială, în schimb, se concentrează mai mult pe operațiunile pe orbită și războiul orbital.
„Dacă priviți din perspectiva Forței Spațiale, […] ei controlează sateliți, îi pilotează. Încarcă sarcinile utile de comunicații și lucruri de genul acesta, sincronizând acele capabilități pe orbită. Ei efectuează operațiuni de întâlnire și proximitate. Noi nu facem asta,” a precizat el. „Eu nu fac nimic din toate astea, și niciun militar din Armată nu face.”
Torres a menționat că, deși Armata caută cei 1.000 de specialiști 40D, o mare parte a soldaților va proveni din unități existente care au expertiză în domenii precum detectarea amenințărilor aeriene, comunicațiile prin satelit și alte operațiuni de informații bazate pe spațiu. El a adăugat că, deși toți soldații 40D trebuie să aibă grade între E-4 (specialist) și E-9 (sergent major), nu este obligatoriu să aibă un background legat de spațiu. „Ne ajută dacă au avut o experiență spațială? Da, din perspectiva Armatei, ne ajută financiar, astfel încât să nu fim nevoiți să trimitem oameni la școli și, de asemenea, ne permite să îi integrăm mai rapid în forța operațională. Dar nu înseamnă neapărat că sunt singurii pe care îi dorim, pentru că în cele din urmă este vorba de performanță, și îi vrem pe cei mai buni și mai străluciți pentru această slujbă,” a declarat Torres.
De la teorie la practică: Cazuri de utilizare și desfășurare
Locațiile de desfășurare pentru cei aproape 1.000 de soldați spațiali vor varia. Unii vor lucra cu comandamentele combatante ale Armatei, cum ar fi cele din Europa, Africa și Pacific. Alții ar putea oferi sprijin pentru forțe operative multi-domeniu sau grupuri de efecte de lovitură de teatru. De asemenea, ar putea lucra la SMDC, unde vor sprijini Forța Spațială, Comandamentul Spațial, Comandamentul de Apărare Aerospațială al Americii de Nord (NORAD) sau Comandamentul de Nord. Aceștia ar putea lucra și pentru centrul de excelență al SMDC, în școala de instruire, a adăugat Torres.
În aceste roluri, soldații vor avea o varietate de sarcini, inclusiv: detectarea și urmărirea timpurie a rachetelor balistice; războiul de navigație la altitudine înaltă; misiuni de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR); misiuni anti-ISR și instruire, printre altele, a explicat Torres.
În ceea ce privește instruirea, Torres a precizat că profesioniștii spațiali ai Armatei îi vor instrui pe soldații înrolați în 40D, și nu vor primi instruire de la Forța Spațială. Motivul este pur și simplu că misiunile celor două servicii sunt diferite, a declarat Torres.
O colaborare crucială într-un peisaj geopolitic complex
Torres a afirmat că Armata colaborează în continuare „100%” cu Forța Spațială și cu celelalte servicii în operațiunile bazate pe spațiu. El a subliniat că, pentru a atinge superioritatea spațială și a învinge amenințările adversarilor, reprezentate de Rusia și China, o astfel de colaborare va continua cu existența 40D, pentru a sincroniza efectele terestre, dezvoltarea țintelor și „armamentul” prin echipele sale de planificare a controlului spațial.
„Atât China, cât și Rusia exercită o presiune severă asupra capabilităților spațiale ale SUA și internaționale. Ambele dispun de o gamă largă de arme antisatelit, iar prin surse deschise se poate observa cât de impactante sunt aceste sisteme în războiul modern,” a declarat Torres, adăugând că pentru a învinge ambele țări, armata americană va trebui să lupte o luptă comună.
Rick Freeman, vicepreședintele responsabil cu divizia Amazon Leo dedicată guvernului, nu mai conduce brațul companiei însărcinat cu afacerile spațiale militare, o mutare care ridică semne de întrebare privind direcția strategică a gigantului tehnologic. Plecarea sa, confirmată recent, survine într-un moment crucial pentru ambițiile spațiale ale Amazon și pentru relația sa tot mai profundă cu sectorul apărării.
O plecare surprinzătoare la un moment crucial
Conform informațiilor obținute, Rick Freeman s-a despărțit de Amazon la sfârșitul lunii februarie, motivând decizia prin „explorarea unor noi oportunități în afara companiei”. Această plecare este notabilă având în vedere rolul său central în consolidarea prezenței Amazon în domeniul spațial militar, un segment de piață în plină expansiune și de o importanță strategică majoră pentru Statele Unite.
Angajamentul rămâne, strategia se reevaluează?
Un purtător de cuvânt al Amazon a subliniat că „această schimbare nu are niciun impact asupra angajamentului nostru față de clienții din sectorul guvernamental și public, atât din SUA, cât și din alte părți ale lumii”. Proiectul Amazon Leo a fost conceput pentru a oferi comunicații rezistente și securizate clienților din sectorul public – civil și de apărare – iar compania rămâne pe deplin dedicată acestui segment, alături de diviziile de consum și enterprise. Pe lângă această plecare de vârf, s-a mai semnalat o rearanjare internă la nivelul personalului de marketing, care a fuzionat echipele dedicate sectorului civil și guvernamental, însă fără a implica alte concedieri.
Amazon Leo: O scurtă istorie, ambiții coloniale în spațiu
Lansat inițial în 2019 sub denumirea de Project Kuiper, Amazon Leo vizează construirea unei rețele de peste 3.000 de sateliți pe orbita joasă a Pământului (LEO), capabile să ofere servicii de internet. Scopul declarat este de a concura direct cu rețeaua Starlink/Starshield a SpaceX, deținută de rivalul șefului Amazon, Jeff Bezos, Elon Musk. Primii sateliți operaționali au fost lansați în aprilie 2025, iar în noiembrie 2025, proiectul a fost redenumit oficial Amazon Leo. Până în februarie, compania anunța deja prezența a 200 de sateliți pe orbită, cu planuri ambițioase de extindere. Conducerea Amazon a informat investitorii în februarie că intenționează să investească încă un miliard de dolari în Amazon Leo în 2026, pe lângă cele aproximativ 10 miliarde de dolari deja investite, având peste 20 de lansări programate.
Miza Pentagonului: Diversitate și securitate în orbita joasă
Departamentul Apărării (DoD) și Forța Spațială își pun mari speranțe în succesul Amazon Leo, oficialii văzând în această constelație o oportunitate de diversificare față de Starlink în ceea ce privește furnizorii de servicii de comunicații în bandă largă prin LEO. În mod particular, Amazon Leo este un candidat potențial pentru extinderea bazei de furnizori pentru rețeaua clasificată MILNET a Forței Spațiale, destinată transportului rapid de date. În prezent, MILNET se bazează pe sateliții Starshield de la SpaceX, construiți pentru constelația LEO proliferată a National Reconnaissance Office. Rick Freeman, fost pușcaș marin, s-a alăturat Amazon în 2023, într-un moment în care compania își intensifica eforturile pe piața de apărare, semn al importanței pe care gigantul o acorda segmentului militar. Plecarea sa survine așadar într-un moment strategic, lăsând deschise întrebări despre modul în care Amazon își va naviga viitoarele parteneriate în domeniul securității spațiale.
Actualitate
Emiratele Arabe Unite și vălul tăcerii: De ce se schimbă strategia de comunicare despre apărarea aeriană
Pe măsură ce Emiratele Arabe Unite se confruntă cu un număr disproporționat de atacuri din partea Iranului, mica națiune din Golf, situată la sud de Iran, pare să divulge tot mai puține informații despre succesul sistemelor sale de apărare aeriană în ultimele zile.
O schimbare brusca în transparență
În primele zece zile ale conflictului, EAU s-au remarcat prin furnizarea de date detaliate privind rachetele și dronele care le-au atacat spațiul aerian, precum și despre interceptările reușite. De exemplu, Ministerul Apărării a anunțat că, până la 8 martie, fuseseră detectate un total de 1.422 de vehicule aeriene fără pilot (UAV), dintre care 1.342 au fost interceptate. Toate cele opt rachete de croazieră amenințătoare fuseseră, de asemenea, doborâte.
Însă, în ultimele două zile, se pare că guvernul emirat a adoptat o altă abordare, postând doar numărul de rachete și drone cu care a „angajat lupta” în ziua respectivă. În total, Ministerul Apărării a menționat că atacurile au dus la șase decese. Ministerul nu a răspuns imediat unei solicitări de comentarii cu privire la această schimbare.
De ce secretul? Experții evaluează situația
Lipsa bruscă de detalii a stârnit speculații în rândul analiștilor din domeniul apărării. Jean Loup Samaan, cercetător principal la Middle East Institute al Universității Naționale din Singapore, sugerează un motiv potențial: „Este dificil de speculat de ce EAU publică mai puține detalii. Dar îmi imaginez că, după aproape două săptămâni de război, capacitățile de apărare aeriană ale majorității statelor din Golf se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește epuizarea.”
Brian Carter, manager de cercetare la American Enterprise Institute (AEI), a scris pe platforma X că EAU „probabil a încetat să mai facă diferența între munițiile ‘detectate’ și cele ‘interceptate’, deoarece publicitatea acestor informații afectează securitatea operațională. Fiecare muniție ‘interceptată’ înseamnă un interceptor mai puțin de care Iranul să-și facă griji.”
Scutul de fier al EAU: Un arsenal High-Tech sub foc
Printre sistemele de apărare aeriană, EAU operează sistemele americane Terminal High Altitude Air Defense (THAAD) și Patriot, precum și sistemul sud-coreean Cheongung-II KM-SAM de rază medie.
Aceste sisteme au fost puse la încercare în timpul atacurilor iraniene asupra EAU, care, în cel mai apropiat punct, se află la aproximativ 60 de mile de coasta de sud a Iranului. EAU au fost vizate de mai mult de jumătate din numărul de drone pe care Iranul le-a folosit pentru a ataca toate celelalte state arabe la un loc – 1.514 drone vizând EAU dintr-un total de 2.491 de drone care au atacat Arabia Saudită, Kuweit, Qatar, Iordania și Bahrain la un loc, conform datelor compilate de think-tank-ul american Foundation for Defense of Democracies și celor publicate de guvernul saudit.
De asemenea, EAU au înregistrat cel mai mare număr de rachete îndreptate spre spațiul lor aerian: un total de 283 de rachete, comparativ cu cele 831 de rachete care au fost dispersate între Kuweit, Bahrain, Qatar și Iordania. Din toate proiectilele lansate din Iran, aproximativ 48% au vizat EAU.
Ținta numărul unu: Geografie și geopolitică
Marwa Maziad, profesor asistent de relații internaționale la Gildenhorn Institute for Israel Studies de la Universitatea din Maryland, a declarat pentru Breaking Defense că „EAU este lovit mai frecvent deoarece Iranul îl consideră statul din Golf cel mai aliniat strategic cu Israelul. Normalizarea și coordonarea profundă în materie de securitate creează percepția implicării, chiar dacă EAU nu lansează ei înșiși atacuri [asupra Iranului].”
Expertul în apărare și securitate David Des Roches a spus că unul dintre motivele pentru care EAU primește cel mai mare număr de atacuri este geografia simplă. „Sunt cei mai apropiați, iar faptul că inventarul de rachete cu rază scurtă al Iranului nu a fost atins în timpul războiului de 12 zile, ei au un inventar intact acolo, așa că au o mulțime de rachete care nu pot ajunge în Israel și pe care au decis să le lanseze asupra EAU.”
În opinia sa, Mohammed Soliman, cercetător principal la Middle East Institute, a spus că Dubai reprezintă, de asemenea, ceva ce Iranul găsește amenințător: „o economie deschisă, conectată global, prosperând chiar peste Golful Arabic.”
„Nu este vorba doar despre bazele americane. EAU a construit un model bazat pe turism, finanțe, tehnologie și logistică,” a spus el. „Lovind acel model se transmite un mesaj. Iranul vrea să deterioreze reputația Dubaiului ca un hub global sigur, ceea ce, pentru Teheran, are o greutate strategică mult mai mare.”
De ce unele drone trec de apărarea aeriană
Știrile și cifrele emise de statele arabe arată că dronele au avut mai mult succes în penetrarea apărărilor aeriene decât rachetele, ceea ce, potrivit analiștilor, s-ar putea datora naturii lor intrinsec mai „șmechere” sau prioritizării sistemelor de apărare aeriană.
„Problema cu UAV-urile este legată de detectare: zboară la altitudine mai mică și traiectoria lor se poate schimba ușor, ceea ce face dificilă detectarea lor de către radare,” a spus Samaan. „Apoi, interceptarea este, de asemenea, dificilă; majoritatea sistemelor de apărare operate în Golf sunt concepute împotriva amenințărilor cu rachete, dronele rămân greu de interceptat din cauza manevrabilității lor.”
Andreas Krieg, lector superior la Școala de Studii de Securitate de la King’s College London, a menționat că unele dintre primele victime ale atacurilor iraniene au inclus radare de avertizare timpurie pentru apărarea aeriană, facilitând astfel accesul unor drone către țintele lor. Dar, a spus el, „pare să existe o raționalizare a rachetelor de interceptare în acest moment.”
„Rachetele de interceptare sunt prioritizate împotriva rachetelor balistice,” a spus el. „Există o preferință pentru rachetele aer-aer care le interceptează.”
Ospiciul Antigrindină: De la ‘stație pilot’ la ‘pacient’ cu ‘schizofrenie juridică’ – 20 de ani de jaf pe banii noștri!
De ani buni, „Incisiv de Prahova” a urlat din toți rărunchii digitali: Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor...
IPJ Prahova, fabrica de „viziuni” pe bandă rulantă! Șeful Achim, clarvăzătorul fără precedent – DOCUMENTE! (I)
Așa cum ziarul de investigații Incisiv de Prahova a promis, începem astăzi seria demascărilor fără perdea! După ani de „amnezie”...
GENIALITATEA GEOGRAFICĂ A ȘEFULUI IPJ BOTOȘANI: ODISEEA UNUI COMISAR-ȘEF PRIN MELEAGURI IȘENE
Un titlu pompos, o rătăcire de pomină! Cine credeți că este capabil să transforme o acțiune de control într-o excursie...
România, stat eșuat: La porțile birocrației, speranța a fost confiscată de parveniți!
Motto reinterpretat pentru secolul XXI: „Trădătorul este geniu, plagiatorul este erou, pungașul devine bogat, panglicarul e om politic… Asta-i judecata...
BIG BROTHER PE DACIA LOGAN: Cum Poliția Română a echipat „ochii-n patru” pentru subalterni și a inchis „ochii” pentru sefi!
Marea modernizare: GPS-ul, noua păpușă a sistemului Într-o Românie în care birocrația înflorește mai ceva ca buruienile pe marginea drumului,...
FABRICA DE ABSURDITĂȚI COCA-COLA PLOIEȘTI: BARONUL NAN, STĂPÂNUL EVALUĂRILOR ȘI DOMNUL NEPOTISMULUI, TRANSFORMĂ BULELE ÎN BURLANE DE CORUPȚIE!
Bine ați venit, dragi cititori, în universul paralel al Coca-Cola Ploiești, unde efervescența se măsoară în spaima angajaților, fericirea e...
ULTIMA MISIUNE: Caută-ți sănătatea, polițist pensionar! Statul te-a trecut la pierderi!
Erou la datorie, paria după pensie! Imaginați-vă următoarea scenă: ani de zile, dedicare, stres, riscuri, uniforma purtată cu mândrie. Apoi,...
IPJ Prahova: De la patente de amnezie la brevete de minciună – O comedie judiciară pe scena impunității, regizată pe bani publici!
Scena justiției prahovene, transformată de Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) într-un vodevil de prost gust, atinge acum punctul culminant. Ceea...
ROMÂNIA, TEREN DE JOACĂ PENTRU AGRESORI: CÂND POLIȚISTUL E SAC DE BOX, NU FORȚĂ PUBLICĂ!
O lună, un car de evenimente. Nu vorbim de un car de miniștri demni, ci de un veritabil șir de...
Malaxorul nepotismului în uniformă: „Are cine să sune la impărăție?”
Dezvăluirea Europol care dă de gândit! Ați crezut că doar în „Epoca de Aur” se făceau numiri și mutări pe...
MĂCELUL PENSIIILOR MILITARE, REPRIZA A DOUA: Guvernul lovește din nou, SIDEPOL dă alarma de coșmar! OUG-ul fantomă care ne lasă fără viitor!
În plină criză de bun-simț și sub un val de „reforme” care seamănă mai mult a demolare controlată, Sindicatul Democratic...
Oda olfactivă a justiției române: De la tronul judecătoresc la latrina națională
Într-o Românie care se vrea europeană, dar care, uneori, pare blocată într-o realitate paralelă, demnitatea instituțiilor fundamentale pare să fie...
Păulești, capitala absurdului bicefal: De la „moaște” verbale la sabotaj legal – Când demnitatea comunității devine ostatică!
Păulești, o comună din inima Prahovei, pare să fi devenit nu doar o scenă politică, ci un adevărat laborator al...
I.P.J. Prahova: DOCUMENTE – Incompatibilitatea „Nod în Papură” a comisarului șef Marcel Bălan, confirmată de A.N.I.! De la „circul cu xanax” la fotoliul de șef, fără jenă!
Prahova, acel tărâm al absurdului unde demnitatea instituțiilor pare un concept exotic, atinge noi cote ale ridicolului. Inspectoratul de Poliție...
Body-cam-ul NU MINTE, IPJ Prahova… DA! DOCUMENTE! Incisiv de Prahova, VINDECAT: Abuzurile din Boldești, CONFIRMATE și (mult) mai penibile!
Groapa de la Boldești: IPJ Prahova, complicitate absurdă și patente de amnezie sub „supravegherea” sefilor! Incisiv de Prahova a avut...
-
Exclusivacum 5 zile
Păulești, capitala absurdului bicefal: De la „moaște” verbale la sabotaj legal – Când demnitatea comunității devine ostatică!
-
Exclusivacum 3 zile
IPJ Prahova: De la patente de amnezie la brevete de minciună – O comedie judiciară pe scena impunității, regizată pe bani publici!
-
Exclusivacum 4 zile
MĂCELUL PENSIIILOR MILITARE, REPRIZA A DOUA: Guvernul lovește din nou, SIDEPOL dă alarma de coșmar! OUG-ul fantomă care ne lasă fără viitor!
-
Exclusivacum 18 ore
IPJ Prahova, fabrica de „viziuni” pe bandă rulantă! Șeful Achim, clarvăzătorul fără precedent – DOCUMENTE! (I)
-
Featuredacum 2 zileReplică tăioasă de la București: Deputatul Alexandrin Moiseev taxează ambasadorul Rusiei – „Să vorbim despre datoriile istorice!”
-
Exclusivacum 2 zile
ULTIMA MISIUNE: Caută-ți sănătatea, polițist pensionar! Statul te-a trecut la pierderi!
-
Exclusivacum 4 zile
Malaxorul nepotismului în uniformă: „Are cine să sune la impărăție?”
-
Exclusivacum 18 ore
Ospiciul Antigrindină: De la ‘stație pilot’ la ‘pacient’ cu ‘schizofrenie juridică’ – 20 de ani de jaf pe banii noștri!