Va retrimit aici catre un articol publicat de mine initial in 19 februarie 2008 (in urma cu 12 ani), in care am preluat termenul batranului Bush (J.H.W. Bush sau Bush Senior) – de economie voodoo. In acceptiunea ministrului demis al finantelor, care reduce taxe (pentru banci sau supra-acciza) si creste cheltuieli, rezultatul fiind deficit MAI MIC in 2020 fata de 2019 (!!!!) asta poate fi si promisiunea ,,urmeaza lucruri fantastice pentru Romania” pe care o face Florin. In fapt, o abureala. ,,Economie Voodoo”, asa cum detaliam si in 2008. P.S. Nu trebuie sa va mire de loc. Papusarii sunt aceiasi. Paiatele sunt altele. Iata si articolul, precizeaza analistul economic Radu Teodor Soviani:

Acest articol a fost publicat în 19 februarie 2008, în revista Money Express. Îl republic cu rugămintea să urmăriți raționamentul și mai ales concluzia
In alegerile primare din SUA, din 1980, George Bush Senior, atunci oponentul lui Ronald Reagan (pe care l-a secundat ulterior ca vicepresedinte), numea oferta economica a contracandidatului sau drept “economie Voodoo”.
Bush Senior contrazicea teoria lui Reagan care spunea ca „o reducere a taxarii va avea ca efect o crestere a veniturilor din taxe si nicidecum o majorare a deficitului bugetar“. Va aduceti aminte care a fost, in Romania, argumentul reducerii taxarii, prin introducerea cotei unice? „Ca se va scoate la lumina economia gri si ca astfel va fi majorata baza de taxare si, prin urmare, vor veni mai multi bani la buget“. O explicatie scolareasca. Ce avem dupa trei ani de aplicare a acestui sistem? Ponderea veniturilor in PIB este tot acolo (in jur de 32-33%), deficitul bugetar (datoria) s-a majorat pana aproape de 3% din PIB, deficitul de cont curent aproape s-a dublat de la 8 la 14, 2% din PIB, cresterea economica a incetinit, iar inflatia s-a reaprins.
Reducerea de taxe nu trebuie privita populist si simplist, ca daca reducem taxele fiscalizam mai mult. Nu. Ea trebuie privita economic. O taxare mai redusa a salariilor ar trebui sa majoreze oferta de munca. Mai multi oameni pe piata muncii ar insemna o ieftinire a costului muncii lor (a salariului brut), dar, prin reducerea impozitului pe venit, oamenii ar trebui sa ramana cu mai multi bani in mana (salariul net).
S-a intamplat asa? Nu. Cota unica nu a scos la iveala mult mai multe locuri de munca (numarul de salariati este undeva la 4, 5 milioane de persoane, in timp ce populatia activa se cifreaza la 9, 5 milioane). Forta de munca a continuat sa migreze spre alte state, iar bazinul s-a imputinat. Salariul mediu brut nu numai ca nu a scazut, ci din contra, s-a majorat dincolo de plusul de productivitate, pe fondul deficitului de forta de munca, generand inflatie.
Un al doilea unghi in care ar trebui sa privim reducerea de impozit pe venit si pe profit este urmatorul: ne-am putea astepta ca reducerile sa faca procesul de economisire mai atractiv si, prin urmare, sa creasca economiile populatiei. Asadar, sa fie mai multi bani disponibili pe piata. Atunci, costul atragerii banilor ar scadea, imprumuturile s-ar ieftini si ar deveni investitii in economia nationala. Atentie, ma refer la economisirea domestica, interna. S-a intamplat asa? Nu. Reducerea de taxe nu s-a resimtit intr-o majorare considerabila a economisirii. Pentru ca altfel nu am fi avut nevoie intr-o masura atat de mare de economisirile altor natiuni pentru a acoperi necesarul de investitie in Romania. S-a intamplat pe dos, am apelat la aceste economisiri. Aproape am dublat deficitul de cont curent (care a urcat de la 8% in 2004 la 14, 2% in 2007). Cum? Prin consum. Am consumat mult mai mult decat ceea ce producem, diferenta fiind acoperita din importuri. Adica plasamente temporare de bani contra randamente (un fel de imprumuturi). Efectul? Indatorarea finantata intr-o masura din ce in ce mai mica (deficitul de balanta comerciala sta la baza deficitului de cont curent, iar acesta a fost finantat in proportie de doar 43% in anul 2007 din investitii straine directe).
Am facut un calcul in privinta deficitului de balanta comerciala din anul 2007: 21, 5 miliarde de euro – 44% fata de anul 2006 (importuri de peste 50 de miliarde euro, exporturi de 29, 4 miliarde de euro). Inseamna ca in fiecare zi din 2007 am importat mai mult decat am exportat cu 59 de milioane de euro (comparati acest deficit zi de zi cu 45 de milioane de dolari cat reprezenta „prima transa de la FMI“, pe vremuri). Ce am dat in schimb importatorilor? Lei. Am dat lei in fiecare zi pentru cei 59 de milioane de euro, am „majorat“ masa monetara, am adus o multime de lei pe piata. Multimea i-a facut ieftini. Ieftinirea s-a transformat in depreciere de curs. Apoi inflatie. Din ce in ce mai mare.
Nu numai ca reducerea de taxe nu a stimulat economisirea (din contra, banii s-au dus in consum si au alimentat inflatia si dezechilibrele externe). Nu numai ca s-a dovedit ineficienta pentru a pastra in tara forta de munca – antrenand-o, spre exemplu, in lucrari de infrastructura, mai bine platite. Nu numai ca a paralizat investitiile publice gen autostrazi (din lipsa de bani) si s-a strangulat incet dezvoltarea. Dar cel mai recent efect este indatorarea. Deficitul bugetar. Banii ajung din ce in ce mai putin (aproape 3% deficit bugetar in anul 2007). Tragand linie, nu pot decat sa-l citez pe batranul Bush: „Economie Voodoo“. Adica o economie in care s-a pretins ca sistemul de taxare „cota unica“ reprezinta o solutie ingenioasa, aproape magica, pentru a asigura dezvoltarea Romaniei pe termen lung.
Se va dovedi, in perioada urmatoare, ca modul in care s-a aplicat la noi a fost de fapt nu o solutie, ci o idee fara valoare, fara eficienta. O idee Voodoo.