De anul trecut, de când a reapărut inflaţia, Banca Naţională a început să schimbe politica monetară, în încercarea de a nu pierde controlul inflaţiei care pur şi simplu a explodat, depăşind toate aşteptările: de la o inflaţie anuală de 2-3%, în martie am ajuns la 10,15% (martie 2022/martie 2021), iar Florin Cîţu, fostul premier, anunţă că s-ar putea ca inflaţia să ajungă şi la 15% în acest an, un nivel nemaiîntâlnit de două decenii în România.

De la 1,25% dobână de referinţă, BNR a ajuns cu dobânda la 3%, iar cu dobânda Lombard, la care se împrumută băncile, la 4%. În acest moment, dobânda Lombard este practic principala dobândă de referinţă, având în vedere că băncile au ajuns să facă coadă la BNR pentru a lua împrumuturi. Timp de un deceniu, băncile au beneficiat de o lichiditate în exces, având în vedere că depozitele atrase de la populaţie şi companii au depăşit cu mult creditele acordate, surplusul fiind de 30%.

Având în vedere excesul de lichiditate, inflaţia scăzută şi politica mai relaxată a BNR, băncile au scăzut dobânzile la depozitele în lei pentru că nu aveau ce să facă cu banii. Ritmul de creştere a creditării era ridicat în raport cu datele istorice, dar nu suficient încât să absoarbă toate lichidităţile. Cu surplusul înregistrat, băncile au finanţat statul, care a înregistrat an de an un necesar de finanţare din ce în ce mai mare pe fondul creşterii deficitelor bugetare. Totul a culminat în 2020-2021, când Ministerul Finanţelor a avut nevoie de aproape 250 de miliarde de lei, în lei şi valută. În cei doi ani de Covid, economiile la bănci au crescut substanţial, pentru că oamenii şi companiile nu prea au avut ce să facă cu banii.

În februarie 2022 depozitele totale în bănci atât pentru persoane fizice cât şi pentru companii au fost de 481 de miliarde de lei, din care în lei au fost 306 miliarde de lei, iar în valută echivalentul a 174 miliarde de lei. Populaţia avea depozite în lei de 164 miliarde de lei, iar în valută de 121 miliarde de lei. Creditele acordate de către bănci persoanelor fizice şi companiilor au fost, în februarie 2022, de 330 miliarde de lei, din care în lei 239 miliarde de lei, iar în valută de 90 miliarde de lei. Populaţia a luat credite în lei de 138 miliarde de lei, iar în valută soldul scăzuse la numai 26 miliarde de lei.

Până la începutul anului, băncile nu au mişcat deloc dobânzile la depozitele în lei luate de la populaţie şi companii, pentru că aveau lichiditate în exces. Dar pe măsură ce BNR a început să strângă cureaua din cauza creşterii inflaţiei, băncile au început să simtă săptămână de săptămână schimbarea politicii monetare. Între timp, pe lângă explozia inflaţiei, au apărut şi tensiunile geopolitice – războiul din Ucraina, sancţiunile economice împotriva Rusiei – şi contrareacţia de pe pieţele occidentale – creşterea preţului la gaze şi energie, creşterea preţului la alimente, întreruperile în lanţurile de aprovizionare, prăbuşirea unor pieţe pentru că Rusia şi Ucraina nu mai pot să livreze marfă.

Imediat după atacul militar al Rusiei împotriva Ucrainei din 24 februarie, băncile s-au confruntat cu retrageri în lei şi valută sau schimbarea economiilor din lei în valută. În februarie, care a prins numai cinci zile de război, depozitele în lei ale populaţiei au scăzut cu 0,4%, în timp ce depozitele în valută au crescut cu 1,3%. În martie, tensiunile de pe piaţa interbancară s-au accentuat şi dintr-odată piaţa a ajuns pe un deficit de lichiditate de 16,4 miliarde de lei, iar BNR a redevenit creditor net, adică a împrumutat bani băncilor. Finanţările de urgenţă, adică creditul Lombard luat de bănci de la BNR, au ajuns la nu mai puţin de 10,55 miliarde de lei, maximul din ultimul deceniu. BNR a acordat şi împrumuturi Repo în valoare de 6,3 miliarde de lei, astfel încât totalul a ajuns la 16,8 miliarde de lei.

Pe lângă tensiunile de pe piaţa interbancară, cu necesarul de lichiditate, băncile se mai confruntă cu o problemă, respectiv scăderea valorii titlurilor de stat, ceea ce a dus la creşterea randamentelor. Titlurile de stat luate anterior la dobânzi mai mici au scăzut ca valoare, pentru a reflecta creşterea inflaţliei şi dobânzile pe care le cer acum băncile şi investitorii ca să împrumute statul. Spre exemplu, la titlurile pe 10 ani randamentul a ajuns la 6,8%, iar în martie a fost nevoie de intervenţia BNR ca să liniştească piaţa atunci când diferenţele de preţ au devenit prea mari.

Pentru titlurile de stat luate în anii anteriori cu dobânzi mici, băncile trebuie să le marcheze la piaţă, iar diferenţa înseamnă o pierdere, chiar dacă este doar scriptică. Pe fondul acestor tensiuni venite din toate părţile, băncile au început să majoreze dobânzile la lei pentru populaţie şi parţial pentru companii, care reprezintă cea mai ieftină resursă pe care o pot avea. Întâi au majorat dobânzile băncile mici, care nu au depozite suficiente, iar acum presiunea a început să se mute pe băncile mari. Primele zece bănci au peste 80% din depozitele bancare.

Vineri, cea mai mare bancă de pe piaţă, Banca Transilvania, a anunţat majorarea dobânzilor pentru banii luaţi în depozite de la populaţie: pentru 6 luni dobânda a crescut de la 3,25% la 4% pe an, la 12 luni a crescut de la 3,75% la 4%, iar la 24 de luni (2 ani) de la 2,6% la 3,8%. Cea mai interesantă creştere se înregistrează la dobânzile oferite companiilor de către Banca Transilvania: la 1 lună, de la 0,75% pe an dobânda creşte la 2,05%; la 3 luni de la 0,9% la 2,25%; la 6 luni de la 1,25% la 4%; la 12 luni de la 2% la 4%, iar la 24 de luni de la 2,3% la 3,3%. Banca Transilvania avea, la finalul anului trecut, un sold al depozitelor şi conturilor curente de 102 miliarde de lei.

BCR, numărul doi pe piaţă, şi BRD, numărul trei, încă nu au majorat dobânzile: BCR are o dobândă de 2% la 6 luni, iar la 12 luni de 2,65%, în timp ce BRD are la 6 luni 1,25%, iar la 12 luni 1,75%. CEC Bank, care întotdeauna avea dobânzile cele mai mari din piaţă din categoria băncilor mari, oferă la 12 luni 4%, iar la 6 luni 3,4%. Unicredit a majorat dobânda la 3,3% la 6 luni şi 3,9% la 12 luni. Banca Românească, care nu a mai fost în prim-plan în ultimii ani, a majorat dobânzile la 4,75% pentru 12 luni şi 4,55% pentru 6 luni.

Până la urmă, toate băncile vor fi nevoite să majoreze dobânzile la depozite şi conturile curente dacă vor să-şi păstreze cea mai ieftină şi cea mai stabilă resursă. Analiştii cred că BNR va majora dobânda de referinţă până la 4,5% în acest an, oricum cu mult sub inflaţie, ceea ce va pune presiune pe bănci să majoreze dobânzile la depozite. ROBOR este deja la 4,7%, iar IRCC, dobânda de referinţă la creditele de consum, va urma evoluţia dobânzilor de pe piaţa interbancară, chiar dacă cu o întârziere de 6 luni. IRCC pentru trimestrul doi este de 1,8%, iar pentru trimestrul trei va fi de 2,6%, iar în T4 cel mai probabil se va duce spre 3,5%.

Dacă băncile vor avea în continuare probleme de lichiditate, atunci vor încetini ritmul de creştere a creditării, pentru a-şi conserva poziţia de lichiditate. Dar ceea ce nu este pe placul BNR şi nici al băncilor este că populaţia îşi schimbă leii în valută, până la urmă o reacţie firească la toate aceste tensiuni, începând de la inflaţie, până la războiul din Ucraina. În acest fel, băncile au exces de euro, pe care nu au unde să-l plaseze având în vedere scăderea continuă a cererii de credite în valută. Tensiunile de pe piaţa interbancară vor continua mult timp de acum înainte şi nimeni nu ştie până unde vor creşte dobânzile. Nici chiar BNR.

Cristian Hostiuc